Gazeta Transilvaniei, 1853 (Anul 16, nr. 1-104)
1853-09-12 / nr. 73
altii sa din repedea schimbare a climei. Adiama audita de pe la Buseu ar fi datu unu felin de snolega intre rusi, de a adevera acesta! scrie trista se alba voiu insciintia de alta data; de altu feli trupa e mai disciplinata de catu ori sanda. = Din „Gazeta Transilvaniei” abea strabate cate unu nansern sanda si candu din indpgage, — pe sanda jurnalele fransesei si germane se afla si prin cafenele si bigrati. Cu alta ocasiune altele, se i a rasponsulu fortului CLARENDON, ministru de esterne anglica, la a doua poză circulară a Contelui Neeselrodu. (Vezi Nr. 54 și 55.) 9 „K. carl on Clarendon cătră Cip G. H. Sermone?) 16. Iulie 1858, Sir. - Baronulu Brunov (Ambas. rusescu la curtea britanică) mi a cuminecatu Nota circulară a Contelui Nesselrodu dd. 20. Iuniu (2. Iuliu s. n.) îndreptată cătră Soliile rusești. Ar fi lucru foarte durerosu pentru mine ați arăta mirarea și părerea de zea cu care gubernulu M. Sale a văzutu în acea depeșă cuprinsa deciărățiune, cum că ocupățiunea soateloru s'a făcutu numai după ce Anglia iai Franța n'a vrutu să ce ia după recomendățiunile gubernului rusescu și în urma intrării floteloru loru în mările turcești. Pasagele depeșei, care cuprindu acea dechiărățiune straordinară suntu următorele: „Propunăndu noi Porței ultimatulu acesta, ne cabinetele cele mari le informarămu și mai în spețialu despre ale nostre pretențiuni. Noi adică provocarămu pe Franța și pe Britania mare ca să nu întărescă greutatea (crisa) situațiunii prin puseturile loru și să nu apuce prea curândunește măsure, care pe o parte ar ave resultatulu că ar îmbărbăta opusețiunea Porței, fară de alta ar încurca în causa acesta onorea și autoritatea Împeratului încă și mai multu din cumu s'a întămplatu pănă acumu. Din nenorocire trebue săți arătu astăzi, că îndoita acestă cercare a fostu deșertă. Din epistola lui Reșid Pașa, pe care ți o alăturu vei vedea, că elu la scrisoarea mea adresată dănsului a datu unu răspunsu de negătoru seu celu puținu declinătoru. De altă parte ambele puteri marine crezură că n'ar ave să ia în socotință acele împregiurări, ne care noi ne recomandarămu celei mai serioase, luăr aminte a loru. Făcăndu ele mai naintea noastră începătura, au crezutu că e de trebuință ca prin măsure practice nemijlocite să prevină acei pași, pe care noi numai că tu iamu presupusu, pentru că înființarea loru amu condiționat'o dela cele din urmă hotărâri ale Porței și punerea loru în lucrare încă nici în momăntulu căndu pui scriu acestea nu ce începu. Dânsele își și trimiseră flotele la malurile Constantinopolei. Ele au și ocupatu marea și porturile ținuturiloru otomane prin pregiuru de Dardanele. acele puteri ne aruncară pe noi suptu apăsătura unei demustrățiuni amenințătoare, care trebui să cășune încurcăture nouă în cinsă, precumu noi îți și refletaseră îu nainte de auceva. Față în față cu refusulu Porței, care este ajutatu prin manifestățiunile Franței și ale Angliei acumu ne este multu mai puținu cu putință decătu ori căndu altădată a ne schimba hotărâările, ne care Maiest. Ca le făcuse condiționate dela acelea. Deci Maiestatea Ca Împeratulu porunti corpului nostru de armată ce staționeză în Besarabia, ca să trecă frontiera și să ocupe Principatele Danubiane.” Ce s'atinge de celu dintăiu din aceste pasage potu mai ăntăiu a observa că acea depeșă a Contelui Nesselrodu (în care ce recomanda Angliei și Franței ca să nu și trimită flota dată la 1. Iuniu și îndreptată către Baron Brunov înnainte de 8. Iuniu n'a venitu la cunoștința gubernului M. Sale, și că prin urmare porunca către Admiralulu Dundașu, ca să meargă în prejma Dardaneloru, s'a datu cu o săptămănă mai înainte, eară nu cumu ce zice pn depeșa Contelui Nesselrodu după ce gubernului britanicu i ar fi venitu la cunoștință acele reflesiuni. Dar chiar așa să fi fostu, și însuși atunci căndu porunca nu s'ar fi speciuitu, era cu neputință gubernului M. Sale să găndescă, cum că amenințarea de a ocupa soatele nu ce va întămpla după ce Porta pa remăne ne lăngă hotărârea ca de a nu primi clausele care le lepădase cu căteva zile mai nainte fără a se găndi multu. Prin urmare gubernul M. Sale la 8. Iuniu nu putea privi almintrele de cătu de nencunjuraseră ocupățiunea soateloru, și nu -i vine a crede că acumu cabinetulu din Dr. Petrupole Ba voi să întărescă cum că nota Contelui Nesselrodu către Reșid Pașa a cuprinsu numai o simplă amenințare, la care nu s'a gănditu nimene seriosu a o pune în lucrare. Către aceste este faptă, că nota Contelui Nesselrodu dela 31. Maiu, care va să dee pe față cugetele cele pacifice ale Rusiei, singură în sine ar fi fostu de ajunsu spre a împuteri pe gubernulu M. S. a lua măsuri de apărare pentru Turcia. Voiu cerca acumu să demnstru ne ue vreme mi din ce motive au trimisă flota britanică în mările turcești. Prințulu Menciofa, care, cumu trebue să credemu, a lucratu din porunca gubernului seu, în nota sa dd. 5. Maiu, după care a venitu la 18, ale aceleiași și în Londonu o copiă, dechiară, că dânsulu, totă întărzierea ce se va mai face de a se primi propunerile sale privitore la biserica grecescă o va privi „ca o lipsă de respectu către gubernulu său, lucru ue i Ba pune asupre obligățiunile cele mai neplăcute.” Amăsuratu acestei dechiărățiuni zice apoi Prințulu Mencicofă in nora ca dd. 11. Maiu, după care noi în Londasă au articulii aflători în desbatere ce voru lepăda decă Dl. Portă, remăindu într'o opusățiune sistematică, va urma și deadreptulu, elu își va socoti misiunea de împlinită, își va tăia relățiunile cu cabinetulu M. Sale a Sultanului, și va trebui să facă respunzători Și în fine Maiu, făcute cu scopu spre a aveea nistru Sultanului pentru tóte urmările.” care în Londonu a că sositu la unei Puteri, căreia ai susține I. Iuniu, laverile urmări și nenorocirile cele mari, aceste Gubernului M. S. care se care 15, cu vorbele: „Rămăne la pătrunderea Înălțimei Vostre, a cumpăni neprecal cuvoru puteasca, și a căroru greutate totă va căde pe miniștri respunzători ai M. Sale Sultanului"” Aceste amenințări repetite în contra independința s'a fostu dechiar atu determinată însăși Rusia amenințări - zicemu noi stoarce cerințe, cari armoniea atătu de puținu cu încredințările făcute acestui gubernu alu M. Sale, și de altă parte înarmările cele mari ce se făcea la marginile Turciei, nu mai lăsatu nici o îndoială gubernului M. Sale despre întețituru periculu ce amenința me Sultanului a părutu reu foarte acelu periculu veni din partea Rusiei, care a luatu parte la încheierea tractatului dela 1841; insă fiinducă gubernulu M. S. acumu ca mi aa 1841 ce ține tare de principiele fundate pn acelu tractatu, și fiinducă crede durarea păcei europene atărnă dela otomani cu, așa socoti, că era timpu a sta gata din interesulu păcii pentru apărarea Sultanului. Drept că Prințulu Menckoff ce depărtă AUSTRIA. Viena, 17. Septembre. Eri pe la 4 oare după prănzu porni vaporulu „Ferdinandu Macsimilianu,” serbătorește decoratu, cu D. Arhiduce gubernătoriulu, cu Primatele și alți demnitari dinpreună cu deputățiunea verificătóre de insemnele coronei Ungariei între bubuitulu lupuriloru și resunetulu musicei la promontoriu, ca să aducă coroana și insemnele din vaporului Albrechtu.. Ambii țermi ai Dunărei erau plini de spectatori și peste 20 minute se auziră de nou salvele, cele ce anunța sosirea vaporului cu insemnele la Promontoriu. Pentru a face destulu curiosității, celoru ue voru a ști mai pe largu despre modulu aflării coronei, împărtășimu pe scurtu unele date din „Tem Zeitung.“ În an. 1849, împrăștiinduse rebelii prin trupele împărătești și rusești, agitatorulu Coșutu luă fuga cu insemnele Ungariei la granița Valachiei, zice ziurnalalu, mi simțindu că un Pașa turcescu cu oștire numeroasă păndește la trecerea rebeliloru și ii desbracă de toate materialele de resboiu, agitatorulu întră în mare grijă pentru ascunderea coronei și umblă prin ținutulu Rușavei timpu mai îndelungatu împreună cu insemnele, pănă căndu neputăndule ascunde veni cu exe în casa unui Gheorghie Toader în Rușava, de unde noaptea prin oamenii săi ae duse preste Cerna cătră granița Valachiei. Totu din descoperirile ne stoarse auditorulu majoru T. de Cargher, însărcinatu de c. r. gubernu după fugirea rebeliloru, ce dovedi, că oamenii lui Coșutu în aceeași zi și au fostu cumpăratu instrumente de săpatu. Se mai eruise, cum că trupele turcești au visitatu cu de amăruntulu pe agitatorulu Coșutu mi că la nici o visitațiă nu ca aflatu lada cu iosemnele, că nici pn Șumla nici pn Cutaia nu lea mai avutu an sine, cu toate că în Vidin ficționă Coșutu o coroană de hărtiă cu petiii colorite, ca se împrăștie faima că coroana se află la dânsulu. Iarna ce urmă îndată și estindarea ce urmă în an. 1850 șterseră urmele cunosc ivere, mai adauge, că partida rebelică a bătu cu toată tăria prepusulu, cum că doră coroba cap afla în părțile Rușavei. Așa să întreprinseră alte eruiri Prin acestă pusețiune naintată, ambele dori căpătarămu copiă la 30, ale aceleiași, hotărâre pendestulătore servescu de uscatu tocmai p Prințului Portei, a se totu codi dela din Constantinopole, o conțelegere intimă susținerea Împeriului cănduse fără veste posesiunea Solului M. Sale din Constantinopole care pe atunci încă nu părăsise Malta. (Va urma.) Mencicofe înștiință addecă „că la casa de principiele puri încheie nota făcu hotărâre a pune la disbritanică cu flota delacă o pe mare și * Ambasadorulu Angliei în Petrupole. R.