Gazeta Transilvaniei, 1854 (Anul 17, nr. 12-104)
1854-09-18 / nr. 75
( c) d EMINE : A7. 73. Gazeta ese dese ori, alesas Mortarea si Pâtea o data pe septemane, data : Mercurie, Vrauiori, era sie pe șeta 10 f. m. e. pe disente anu 5 1. inainte Empinei, 4%. Septemmbre 1554. Sambata, Preliu Bucuresti, 13. Septembre v. In 11. ale acestii sosi a Esselentia Sa Dn. generalu comandanta alu armatei 3 si 4 Fz H, șuigea notăbilitatiloru acestora esti de dimineatta tota varnisona a asa, o parte mare din militia romaneassa si otomana si fara primiti de Omer Pasta si de tote celelalte notabilitati ale Tierei ep tota exteniia onote. Dupa gasire indata defilara trupele pe dinaintea supremului soplandanta si abia pe la tere dupa ameliadi întrara în cat.a FZM. baronu de Hess trase la secretarulu de statu Nrescu (rul) . Pentru seri straine 7 1.. ma unu Sem. 4 pe antula 14 f. m. p. Se premumera la fete peste imperatosei, cum si la toti cunoscutii nostri DD, enttnrmini. Rapte serie „polita“ se cota 4 s. m., intrega Menagenta austriaca. BANATU d. Ă 2 pIîln păvosia, 5 sbertemtge 1854. (Urmare.) Intrebarea e, sa ii sondam nama, sluga si iertamu? . . . Eu din ragtemi eisasa pe unii ca aceia! Si cumu putemu noi in fad face cu starile presinte a inculpa preotimea nostra, candu verumu pecatosu are plecare siu e sonsighinsp a uita interesele nationale, ca sa multiumeasca pe ale sale? — Cine toate incuipa pe umu bietu romanu, care regresptata de serbi, nesespga de ai sei, reghielitata de injghigele resonalitatei — „ce suntu forte moderne“ — e condamnata, in interesuluperei sale, — sa se degradeze pana la servilismu! . . .? Cine pate pretinde dela unu subalternu, sa consacre viitoriulu seu, ca sareata de fome, neavendu sufenire din nici o parte, si candu in nenorocire, nimeni nu sa crede, nu "lu cunosce, toate unu preotu romanu, alta spuna in stare misega, sa se espuna pentru natiune, candu sortea a voitu sa "lu „puna în mani straine, unde la unu passu ii sa desgheteza luarea patrafirului? Cui ii da mana la manie, pe celu ce are selu rage? — De voimu sa fimu justi; nu putemu pretinde dela preotimea mai misera, atata consacrare, nu conlucrare energica de o camu data, si deasa vermulu ag da probe de lassitate, si ghetesinda cu totulu, uitandu din ignogantia desentia, delasandu virtutea, se ag arunca in bracele servilismului, delpe trassu dela gheta sighe, si mustratu, eaga nu persecutatu si condamnatu. Inima curata, ambitianea characterului se multtumesce cu o simpla remustrare: in calu inse raspla tradarii ar fi motivatu de malitipne, ar urma din nepasare verui alte tendinti reristroase intereseloru culturei nationei, merita dispretiu, isolare si condamnare ! — Cine cumu 'si asterne, asta va dormi, — dice proverbiulu romanu. Ea me intornu la promisiunea ce ama dato amicului corespondinte, sa cestionesu cu D. La oracululu mintii, ca sa putemu distinge istoria de istoria, literatura de literatura, litera de Buchile, sa examinama ambi definitiunea dogmei; astufelu spera ca voi putea în discursu cu D. Sa a reusi cu misiunea articolului meu respective cu tema, naintea carii 'mi va cauta sa definescu tegminii essordiului, In corespondintia din Telegr. rom. Nr. 102 1853 musiri si stitici, Dlumeu, pe unu calatoriu romanu, care au avutu inima sa se bucure de litera, cu care inima romana a decoratu monumentulu seu din piatra comunei Lugosiene, Limba giala onogatei Redactiuni T. gom, cu care te intimpina invoinduse cu parere Dtale, ne a pusu in uimire, in fata nu stiama ce sa credemu de Domnia ei!! Pe mine m'a facutu atentu la corespon“Dale, si trebui sa te marturisescu ca nu facu complimente ve riafitatei corespondintei mentionate; de gi Dia agheti voie a ne con» de ignorantia, vrendu a ne face sa credemu, ca nu cunoscemu nici cata cagie!! Te amegesci!.. — Defiisiunea terminiloru mei din essordiu articolului presinte, te va convinge de contrariu; si Dieu vei vede, ca obiectiunile D. salatogiu suntu cu temeiu, unde pruiuletea Diale remane cu totulu descria, Sa seremu eu V. I. L. Vasnile ca si litera, suntu semnele artei de a scrie, —mai multe litere compuse efectues cu scrierea, — si scrierea esprima ideile omului. “E scrutu ca litera (latina, germana, elina, serba) e semnala ideiloru lumei, si ea numai pe campulu acesta ala ideiloru, se arata marimea unei natiuni! .. — Vrendu asta dar” cineva se ne rapesca setanulu acesta, dezasteasa regimenulu luminarii, si comite crima de uciderea spiritului natiunei. — — Alfabetariul P. Cirilu pote fi, cumu vechi, de interesu pentru limei slavice, fiindu compuse in firea limbei acestia. — Litera, sontorita limbagiului romanu, ne destmna originea, ne miedilocesce cufilologiei. Inventiunea alfabetareloru, e meritulu antiepitatei, verucarei natiuni este, sa pastreze cu scumpelata asemenea din generatiune in generatiune. Sonos si acumu ca pe romanu nulu pâte interesa de locu Alfabetariu azbuchicescu, ca usuandu romanulu Buchile, ar fi sinucidin!! — Din ca sa te convingi de adeveru, studieza limba romana, si converseza cu studiulu filologiei. Si ce alta e filologia, de catu studiul limbeloru cultivate, în specie, a limbei elena si romana antica, scapa literaturei slassise;? Ce altu scopu are, de catu a estamina operile slassise antice; — si ca noi sa intielegemu esplicatiunea filologiei, ne e de nesesse usuarea literei si prin ea cunoscintia limbei strabune. Intocmai ca istoria ecclesiastica, ce somrtesteasa intregimea isto riei universale, sau a lumei, e si literatura besericesca parte integranta a literaturei scientifice, ambe suntu independinte, de sine statatoge, una cu alta nare de lucratu, si ca sa se poata atatu istoria, catu si literatura esstesiastisa mai bine explica, debue destinsp regigaitate. Astfel ipromu cunosce inteiu, ca literatura stientifica e prpru sumariu, seu magazinulu, unde sa pastreza averea generala a genealitatei umane, care in toate generatiunile, sa culege de pe campulu sfiintieloru, prin ajuoriulu limbei si a scrierii, si care apoi, sa planteza mai de parte. Literatura esta se inparte, in cea scientifica, si amusenda, Intielesulu ci, propriu, e ssiintia progressiva; — si — in catu cere desvoltarea limbei, sta in conessiune cu filologia. Literatura ecclesiastica, vedemu, ca ne arata traditiunile si desvoltarea relegiunei Cristiane, descrie starea scoleloru besericei din secolu, ne face cunoscuti cu partisanii catedreloru din Alessandria, Antiochia, etc. cu luptele archiereiloru din timpuri, pastreza si explica istoria lui Theodogheto, scriptele lui Dionisiu Areopagita, insemna explicatiunele relegionare a lui Photiu, Aric, etc. ne midiloseste versarea cu alte scrieri dogmatice, unde sa arega Trinitatea etc. cu unu eptenta literatura esslesia sti sa lucreza numai despre materia relegiunei, si pe basa acestei estinti, nu potu sa aplaci desu parerea Dtale, candu dici, ca modulu scrierii a R. Cirilu ar fi prototipulu si conditiunea fintiei besericesci, ca e characterulu, si forma acestia, si ca literatura besericei na sufere usuarea literii. — De ti este asertiunea asta seriosa, apoi trebui seti spunu, ca nu te ai intovaresitu si cu studiulu literaturei ecclesiastice !..., vedi mai departe dogma. (Va urma.) si datorintia tesauru ai