Gazeta Transilvaniei, 1855 (Anul 18, nr. 1-104)
1855-06-01 / nr. 43
A7. 48. Măiăstoriea, așele ca de dieni, pipi Morea co Sambata, piieta e data pe septemana, aleca: Mercaria. Pretia șește pe șaple 10 f. m. er pe diumetate anu 5 £. in launtru Monarebici, 1855. 1. pe șecem. 1 pe ana 6. Se șepșeia la imperatesei, cum si la toti cunoscutii nostri DD. corespondinți.. Pontea știe „uin” se aș 4 p.n Pentru tiști straine 7 intrege 14 [. m. ii Monaghenia austriaca. Conferințele dela Biena, (Urmare.) Ședința din 26. seau protocolulu alu VI. este acela, pe carele lumea europeană îlu citi cu lăcomia cea mai mare, din causă că întru acesta se începură desbaterile asupra puntului Ș seu - Marea negră. Mai înteiu însă Dn. baronu Burdienei îndată după recitirea protocolului din 23. Marț. declară că are să citească conferinței următorulu memorialu, care tocmai sosi dela cabinetulu din Parisu și prin care se cere întrunirea Moldovei și a Gerei romănești într'unu singuru statu subtu unu Domnitoru creiptinu cu dreptu de moștenire. Acelu memorialu sositu dela cabinetulu Împeratului Napoleon Ș. sună așea: „După tecstulu noteloru dela Viena și după esplicarea datăloru prin învoielă comună, scopulu cezoru trei cabinete aliate”) a fostu, ca teritoriulu (pământulu) Principateloru nu numai să lu tragă de suptu acea înrăurință, care acolo domnia pănă acum singură, ci să și facă din acelaș unu felu de stavilă firescă, peste care acea înrăurință să nu mai poată trece, pentruca să amenință pe imperiulu otomanu în inima lui. Între combinățiunile care se facu spre a asigura Moldovei minerei romănești o tărie și consistință de ajuneu, nouă ni se pare că întrijirea ambeloru Principate trebue să fie una din cele dintăi. E de prisosu a înșira acelea ce a făcutu natura spre înlesnirea acestei întrupniri, precum identitatea limbei, a datineloru, legiloru și intereseloru. Această dorință a ambeloru țeri este în conglăsuire cu învoința guberniiloru aliate; dânsele (Principatele) întru contopirea loru administrativă nu voru primi altuceva, decătu înființarea unui planu, cu carele se ocupă de mai mulți ani necurmatu și carele este ateptatu tocmai în unulu din articulii regulământului loru organicu, carele fu întocmitu de cătră Rusia în anulu 1829 la epohă, pe căndu toate vădea o năzuință de a se despărți moralicește cu totulu de imperiulu otomanu. — În casulu arătatu (de a întruni Prințipatele) interesulu puterei suzerane stă în deplină armonie cu interesulu generalu și cu cele alu celoru doaă țeri, și avemu temeiu de a crede, cum că cei mai luminați consiliari ai Sultanului voru favora o combinățiune, care în acestu modă în loculu celoru două Principate ar întemeie pe malulu stăngu alu Dunărei unu mare Principatu mai cu patru milione suflete, căndu aceleaș pănă acum suntu mai slabe decătu să se poată oppune lucrăriloru Rusiei cu resultatu bunu. Aceleaș temeiuri, după care trebue să dorimu, ca Moldova mi Țera romănească ci ce până sub unu singuru guberniu, mai ceru încă ca atestu guberniu să aibă în sineș tote condițiunile tăriei mi durării, numai o sistemă care capanponia cătu ce pote mai multu de forma monarhică, ap cerăspunde ne deplinu scopului pe care ni lamu propusu, lasă cămpulu deschisu concurinței (la tronu) și lupteloru de partită, prin care iarăș s'ar re'ntorce acea înrăurință, po care voimu a o depărta. O potestare pe vieță ar avea cu sine mai totu acelu rău, pentru că schimbările personale (pe vieță) Orotestate de azi pe mine de mins suntu așea dece, totu atătea peste ap deștepta mi n'ar produce intrige mai puține. Istoria soateloru a fostu oareșcum numai trista esperiință a acestoru doă modalității. Prin urmare auctoritatea supremă (Domnitorulu poului statu romănescu) ar fi de moștenire în familie, decă vremu, ca aceeaș să'și împlinescă cu folosu miciunea dată Opiniunea Porței despre acestă întrebăciune de moștenire încă nu ne e cunoscută. Ci fapta aceasta nu ar fi ceva nou în ochii ei. Familia Miloșu dobăndise dela dânsa privilegiulu moștenirei în Serbia dela Sultanulu Mahmudu, eară în Egipntu i s'a datu familiei lui Mehemed Ali, și pănă astăzi mai reguleză acolo trecerea potestății (dela un membru alu familiei la celalaltu). Poarta întru acestea concesiuni nu a văzutu nimicu ce ar fi în contra drepturiloru suverane și a principiului întregității imperiului. Prin urmare dânsa nu ap cra picidecum încointra unui prangemântu, care pe de altă parte ar fi arătu de invorătoru intereseloru ei la malulu stângu alu Dunărei. Aici ar fi a se lua două căi: seu că deocamdată ar fi să ne mărginimu numai a recunoaște prințipiulu moștenirei (în Principate), dăndu suveranitatea unuia din Domnii țerei cu condițiune, în privința căruia Porta și ar reserva dreptulu de a judeca loialitatea și pretinsiunile lui. Stau că întrebarea s'ar prescurta îndată acum - și această măsură pare că ar fi cea mai bună chiemăndu adică pe unu principe din vreo familiă doamnitoare de ale Europei. vă aducemu aminte, că atesta este combinăciunea, la care cugetaserămu în privința Greciei într'o epohă, „ne căndu puterile care o ajutaseră spre a se constitui, era încă de acea părere, ca dânsa să rămănă sub suzeranitatea Porței. Dânsele nu se îndoiau de în voința Turciei și nu credea că ar fi precre putință, caunu principe creștini să priimească guberniulu noului statu sub condițiune de a recunoaște suzeranitatea Sultanului. iri Mah.gUU. Acesta ce adevereză din protocolulu conferinței de la Londona din 22. Martie 1929. Însemnătatea noului Principatu ne ar asigura foloase mari prin puseciunea sa politică, precum și prin numerositatea poporimei unei dinastii nouă, pentru ca vasalia nu cumva să devină aa o desbinătură nouă, Statulu sărbescu este asemenea între obiectele, cu care puterile voru avea a se ocupa spre a îndeplini înființarea celei dintăi garanții. Ci posesiunea acestui Principatu nu este tocma aceea, care e a celorulalte dos. Din minutulu căndu Moldo- Romănia va fi constituită (așezată) pe temeiuri tari, înrăurința ve domnia în Belgradu, nu mai ape aceleaș mijloace spre a ce desfășura ne acolo. Deci în privința Serbiei va fi de ajunsu a asigura prin o garanție colectivă și pe deplinu acele privilegii, pe care Porta le a recunoscutu lo ruseau după o învoielă făcută cu aliații cei le pa da loru. 26. Marțiu 1855. (Ba urma:) ei , Lustria, Opania, Epirania mape, Brașovu, 13/14. TPANCCIABANIA. IIuniu. Targulu de țeră alu Brașovului numitu dela Joia verde din septămăna trecută favoratu de timpulu celu mai epămacă, totuș acelaș în cele ramuri e și mai prejosu de așteptare; pricina earăș mai vârtosu în lipsa baniloru. Vitele de toată multe căuta plasa, cornute, copitate și mărunte erau atătu de scumpe, precătu aceleaș nu s'au mai pomenitu niciodată în țera noastră. Boii de frunte spr. exc. ce văndură cu 500—600 f. vv. (c) 600-720 fu se mai poate