Gazeta Transilvaniei, 1856 (Anul 19, nr. 1-102)

1856-06-03 / nr. 44

170 Tieg­a romanesca si Moldavia „Zimbru” ne împărtășește următoarele: LEGEA PRESEI ÎN MOLDOVA. 1856, pentru libertatea presei. lenenui Domnească a ? „Libertatea gresei fiindu opinia publică într'o țară, care este pe calea progresului chiaru de a invopina adece opi ne gubernu despre .. ției, în acestă privire o­ au elaboratu unu proiectu de cătră acu” măcui­ neralu. Acestu proiectu adoptănduse de divanu cu Didi Bo: turiloru c­aă supusu aprobației noastre. Considerăndu măsura adoptată, dară trebuința asupra de a se raportului Part­ea L­ cașulu­i, pune aplicățiu divanului generalu cu Nr­. 124. În puterea articulului 52 din regulamentulu organicu, noi amu întăritu citatulu proiectu și dăndui vuul de legiire or­­donămu: f DOOĂ ACTE FOARTE ÎMPORTANTE pentru Moldova. ruz­ei din Nr. ar venidii la Oca erau supuși unui regimu contraru­lapi­­ei moralului și a­resonului. Spre a vindeca starea aceasta A deplorbilă, de lucruri, sistemulu penitențiaru celu mai potri­­u adon­ară de cătră adunarea vostră, unu nou regula­­ți făcuti și o­ au pusu în lucrare prin îngrijirile în­­ale ale D. Doden denumitu inspectoru generalu aiu închie ori­­ște după cererea gubernului nostru ni sau trimieu din­­a amplo iuții aepeciali pn acestu ramu, de cătră Ec. Ca Dnulu la minietr. din păuntru a Franței, urmăndu după contractulu i­eieră a rămăne mai mulți ani în Moldova în capulu acestui viciu importantu. Reforma au începutu dela închisorile din capitală. Buna administrație a baniloru publice întrebuințați întru au6cra mi umanitatea nu voru ave de cătu a căștiga din această reformă. Noi înșine amu pututu constata cu o vie mulțămire a a palatulu criminalu progresele denainite în ramuru acesta prin izolarea ținerea îndeoosebi) a arestațiloru în timpulu poștii și a lu­­crului liniștitu alu­ateliiloru. Săvărșirea castelului dela Ocnă, au învinu de a să aplica într'o mai mare întindere acestei pianisti și de a dobăndi re­­săultate încă mai complete. Cu toate îmbunătățirile făcute în parte, și cu toate aceste reforme, noi, recunoștemu că legislația și procedura întregă, ” încă lipsuri și complicații care chiamă o prefacere mai ge­­nerală și mai întinsă. Acestu sentimentu neau fostu îndemnatu încă din anulu 1850, a înviința o comisie însărcinată de a reviza legisla­­ția de a, coordo­na” părțile ei și de a le pune în armo­­nie cu trebuințele moravuriloru și a instituții­oru noastre ac­­tuale, lucrarea acestei domiciei nu e îndeplinită încă, numai o parte au pututu fi supusă deliberațiiloru divanului, știu că tim­­purile n'au fostu favorabile acestoru lucrări la care să cere mină de zece ani, după moartea autoriului sau a compusto­­riului. pă, sau a­ onemnori ape­le subm­ en up preeșți le este înd­rășluitu întocmai după $$ de mai escă, articulele ce autorii cas proprietarii loru, nă voru vroi Ka să se reproducă în alte jurnale, voru trebui a purta la începutu nota, că reproducerea este oprită, se înțelege numai cele literare și științifice. 54. Compunerile dramatice asemene în terminele de m susu nu potu fi reprezentate pe­nic­iuu teatru, nici nu pot f publicate fără învoirea autoriului. §5. Traducțiile nu întră în categoria 88 de mai susu, de cătu pentru tecstulu traducerei, fiindu fiecare liberu de a face alte traduceri de ne tecetulu originalu alu scrierii, aee­­mene ec­etractele ue ce facu din alte scrieri spre a încu­­noștiința pe publicu despre valora acestora prin critice și co­­mentarii, nu jignescu proprietatea streipță. §6. Tote teregătoriile administrative sunt datore a con­­gidka după cererul și pi folosulu autoriului, a compustoriului, a desemnatorului, a traducătoriului, sau a moștenitoriloru ace­­stora, ori a cesiunariloru, tote esemplarele edițiiloru tipărite, sapate, sau litografite, fără învoirea anume și înscrisu a pro­­prietariloru. $ 7. Nle lăngă esemplarele cond­ecate, totu contrazacto­­rulu va fi datorut a plăti adevăratului proprietariu o sumă echi­­valentă cu prețulu de 1000 esemplare a ediției originale. S. . Dori ne vănzătoriu ai unei ediției contra­făcute, da a curia făcătuitoru nu Ba ci elu, Ba plăti­­­ o sumă echivalentă cu prețulu de 200 esemplare. § 9. Ori mine sa da la lumină o operă, fie tipărită, ca­­pată, sau litografită. Ba fi datoru a depune 4 esemp. în bibli­­oteca națională, totricitu 8 din legea învățăturii publice, și unulu la secretariatulu de statu­­eară în 7­ la adminic­­ație. $ 10. După trecerea de 10 ani după mortea astorienei totă opera pică în dominiulu publicu și inexape este liberu de a o reproduce prin tipariu, scuștură sau litografie. § 11. Todge aceoste drituri ce închizășlu escu uru autoriloru, compuitoriloru, desemnatoriloru, traducătoriloru din staturile streine, care cu reciprocitate voru închizășlui în cuprinsulu teritoriloru loru, proprietatea literară. (Va urma.) Ci opăremu că viitoriul, un viitor apropiet ne va despăgubi d mi­ne sa FA de a ne folosi de­i „dpiai redeplinite a opri “aveorăi kanirsa fără de­­ și despre ro­­tație care este chemată a ecepta o mare înrăurire asupra progresului moral și intelectual alu societății. Noi voim a vorbi despre legiuirea preeii lucrată cu concursul acestei onorabile e Pe mi a căria rezultate pot fi apreciate de cătră Țeară. Aceste sănt în scurt Domnilor mei, principalile înbună­­[romii întrodusă în țeară pn periodulu de ștepte ani ai Dom-­niei ndorpe. Noi putemu ci le considerămu cu o satisfacție legitimă. Dar între toate aceste noi simțimu o părere de rău, eve­­nimentele politice nu neau îngăduitu a realiza totu a ceea ce patriotismulu și dorința noastră pentru binele publicu ar fi cu­­getatu pentru iubita noastră patrie, operămu că ea ne va ține aceasta în seamă. Binele e totudeauna greu de făcutu, și mai alesu în epoche de vrize, Ka avea pe care amu petrecut'o. Să sperămu că terminulu cercării nostre au sositu, și că amu a­­junsu la momentulu căndu vomu vedea sub auspițiile curții Su­­zerane și a mareloru puteri ale Europei, anticele noastre dri­­turi restaurate, frontierele noastre merite, și constituția noa­­stră reorganizată potrivitu cu trebuințele țărei. Așteptăndu acea zi cu liniștea ce o dă încrederea, ne rămăne a îndeplini o mai de pe urmă datorie cătră Dvoastră Domniloru, adică de a vă adresa în publicu mulțămirile noastre pentru concurențu ce mi ați datu în toată împregiurarea, pentru liniștea și dignitatea ce au prezidatu în deliberațiile voastre, și pentru înțeleptulu devotamentu ce nu ați încetatu a vădi cătră adeveratele interesă ale țărei de la începutulu lucrări­­loru Domniiloru voastre. (Subscrisu) Grigorie A. Dina, Secția II. din No. 185. (Subscriși) Secret. stat. I. Tina, Secretariatu de statu Direct. A. Fotino, șefu secsiei. Nr. 244 I. Antopiadi. 1856, Mais 10 zile. Adresa divanului mai pa et Prea Înalțate Doamne! Aciizi divanulu ascultăndu cu totu reprec­ulu ofisulu În.­­Bocape din 10. Mais Noo. 23, ape de îndeplinit o mape daropie, ea eoge mape, cum­ Divanul trebue­a să raporta tocmai la anul 11849, mi de la suirea Înălțimei Voatre ne scaunul Domniei misia consiliulu nostru, cu Nr. 26 din 12. Male, 4 singurulu­mnadincă rănduită, și după mijlocu de a în i per­­mi Ră pe modificația ne iau l­amu recomendatu deliberației divapului 6%! -­­- + 1-iu. Despre proprietatea literară. §. 1. Autorii de totu feliulu de scrieri, compositorii de muzică, pictorii sau desemnatorii carii voru săpa, sau voru lito­­grafi tablourile ori desemnurile loru, în totu jursulu vieții loru, se voru bucura, ca de o proprietate a loru, de dritulu escluzivu, de a reproduce și a vinde operile loru în totu­­rminera, sau de a trece cătră alții atestă proprietate loru, fiindule acestu dreptu văt­a npin $ 1552, mi spe torele din codica civilă. §2. Moștenitorii acestora, sau cesionarii cătră carii a trecutu dritulu loru, ce voru bucura de acestașu dritu în ter­­ulainte de care aiuime mi securitate. 9 [ori

Next