Gazeta Transilvaniei, 1856 (Anul 19, nr. 1-102)
1856-08-02 / nr. 61
234 fi însărcinatu arhitectulu Hanzen, căruia politia Viena îi datorește cu cea mai frumoasă zidire a Observatorului Imperialu. Grecii locuitori în București au suprecinsu o sumă de 100.000 drahme întru cumpărarea un otelu, al căruia rânduri de susu voru fi ocupate de consulii greci, și rândurile de joșu întrebuințate ca magazii și hambare. Chiria acestoru magazine va fi destinată pentru universitatea de Atina. Casele cele bogate grecești din Smirna au făcutu o suprechere analogă pentru a zidi un otelu consulatului Greciei. În fiecare zi sosescu din toate părțile lumei unde locuescu greci, însemnate presenturi pentru casa orfelineloru sau pentru alte așezări folositoare, și de îndurare. MUNTENEGRU. Muntenegrenii nu ce astămpără. Mirco Petroviciu fu trămisu materi de prințulu Dănilă în Nahiei Cucu (în partea orientală a Muntenegrului) și anumitu în contra locuitoriloru din Draculovic cu vr'o 3000 soldați și 2 tunuri mai mici, suptu pretecsiv, că ei se arată nesubordinați și că ar arăta simptome de tendințe, ca cum ar vrea să se alipescă de Turcia. Mirco (fratele prințului) fu întimpinatu de o deputăciune a comunei aceia, care începură a tracta cu elu. În urma conțelegerii să încungiură vărsarea de sănge, însă perfidulu Mirco năvăli noaptea asupra locuitoriloru,prinse 100 bătrâni, muieri și copii și îi dumică pre toți, aprinse și mistui prin focu 300 case și răpi 6000 capete de vite ca predă. Aceasta espedițiune ce privește ca o invasiune pn teritoriulu turcescu, fiindcă Cuci și Draculovic nu se ținu de Muntenegru, ci Pașa din Scutari le ține că sunt teritoriu de alu Turciei. Deacă Turcia va înainta iarăș supt Omer Pașa ca anteriu în contra lui Dănilă, ce va vedea, acum însă s'a aruncatu numai mănușa. (M. m. G.) RUSIA. Petersburgu. Cum ce mai poartă Rusia? Amu văzutu, că după tractatulu de Parisu s'a așezatu comisiunea regulării granițeloru la Besarabia, însă pretensia Rusiei, ca Boltradulu ce semănă ei, iludeză totu punctulu aceeta din tractatu, căce graniță naturală fără Bolgradu nu ce poate pune, de nu cumva germanii Moldoveni voru da ca Sercses se facă unu podu preste laculu Ialpucu, care să vină bine Rusiei alu folosi căndu va vrea să întrerumpă comunicația de cătră Achermann. Așa punctulu acesta încă e în statulu naturalu pănă acum. Mai încolo stipulațiunile de Parisu împunu Rusiei se dea înderepta teritoriele ocupate. Ea însă începu a vinde proprietățile sale de pe locurile acele, ca să predea tabulă rasă. Așa făcu Rusia cu Reni și Ismailulu, forturile le derimă și proprietățile le vându, apoi așa explică ea tractatulu de Papică în pribința predării. Carsulu încă totu nu'lu predă și face greutăți preste greutăți. Oare de ue aceata? Acum asta mai cutează Rusia. Se scrie ad.că s'a încercatu a ocupa insulele șerpiloru dela Delta Dunării. Aliații au predatu atăta porturi întregi întreguțe Rusiei și oare bucățica dela Dunăre și Besarabia s'ar pute privi de unu echivalentu pentru Crima? Și totuși ce vârește acum chiar drin insulele Dunării, de unde poate domina preste corăbierea Dunării, pentru care se pretinse siguranță și depărtarea Rusiei. Acum se vede, ce valoare are tractatulu din 15. Aprile între Franța, Austria și Anglia, în puterea căruia să va aduce aminte Rusiei prin vro căteva acte diplomatice, ca să nu fie așa uitătoare de stipulațiunile din Parisu. — („Vand.”) Tier u romanesca si Moldavia. Iașii. Din cele trei jurnale politice ale Moldaviei mai culegemu următoarele știri: „Noulu șefu alu poliției din. G. Balș a luatu oareșcare măsuri mai străbătătoare pentru curățirea căpitalei, care cu neauzita murdărie a numeroșiloru săi locuitori de cei tăieți împregiuru, cu râulețulu său celu relative micuțe o spală și ne lăngă nepăsarea tradițională chiaru a mai multoru locuitori creștini de ceea ce numimu curăție și regularitate, are imperativa trebuință de a fi curățită și spălată în mai multe ulițe ale ei, cum amuzice polițienește. Apoi astădată porunca poliției cuprinde curatu, că așea numiții sudiți străini încă ș'au perdutu dreptulu de a protesta ca să nu fie băntuiți pentru murdării. Despre teatrulu romănescu din Iași nu mai citimu de multu referate în jurnale, eară din ceea ce aflămu în Zimbru Nr. 158 din a. c. culegemu numai atăta, că în Iași ar fi și o „trupă a teatrului naționalu,” aroi însă mi diletanți (ce înțelege că romăni), apoi mi actori franțozi; însă articululu respectivu merită de a fi cititu încă și din altu puntu-de vedere. Bată'lu, slepi Duminecă (22. Iuliu v.) s'au dată representația anunțată în folosulu înundațiloru din Franța. Impulsulu datu prin deschiderea de supre cheri la redacțiunile: „Zimbrului” și a „Stelei Dunărei” cum mi la canfeleria consulatului francezu, n'au fostu pii de ajunsu; o parte din trupa teatrului națională și unii Domni diletanți au alergatu și ei întru a contribui cu dorința și talentele loru în ajutorulu națiunei, ai căria fii s'au văreatu săngele, și în folosulu țeriloru noastre. Oricare din romăni trebue să poarte în sinulu seu simțimântulu de recunoștință pentru poporulu acestu marinimosu și dacă Moldova, astăzi aruncă și ea o sumă modestă, în mijloculu acelora, pe care le grămădescu toate țerile, se primită ca banulu văduvei din Corvani. Representația au urmatu după cuprinderea afișului: Dn. Bosie, D. Profiriu, D. Bălănescu, D. Frimu, Dnele Flechtenmaheru și Ionescu au fostu conlucrătorii pieseloru de ieri c6ra; fiecare în parte și toți împreună au fostu aprețuiți și lăudați de numerosulu publicu ce umplea sala teatrului. D. A. Flechtenmaheru, cunoscutulu între romăni compositori, au esecutatu cu orchestra: Hora unirei, muzică nouă compusă și publicată de Dlui de curându. Efectulu acestei bucăți fu de minune. D. consululu Franței D. Plasu au fostu față la astă representațiune, care va fi martura simțiminteloru noastre pentru gubernământulu și poporulu francezu. Căndu toți romănii și streinii alergau întru de a contribui la o asemene faptă umană, în cine oare s'au văzutu cea mai mare împrotivire pentru această representație, de bună seamă că nu între romăni, dară în directorulu sau mai bine antreprenorulu teatrului, D. Delmann. Domnului nu numai nu vru a contribui cu nimică, dară nevoi pe consulatulu francezu și pe gubernămăntulu localu a deschide cu puterea ușele teatrului ce li închiseze. Noi nu știmu la ce trebue să însușimu o asfelu de împrotivire, căci Domnului ca francezu nu putemu crede să o fi pututu face. Duminecă seara au codră în Iași Dn. directorulu bancei moldovene dimpreună cu alți cinci funcționari. Noi sperămu că curăndu ce popă începe lucrările acestui așezămâăntu. Moldovenii trimiseseră încă în zilele Domniei lui Gr. Ghica una mite galbini în favorea rănițiloru englezi de la Crima. Comandantulu generalu Sir V. Codringtonu le mulțămește într'o adresă plină de simțiminte prietinoase navitată prin canalulu consulatului britanicu din Iași. Banca națională din Iași își începe lucrările sale, deși cum se pare, între mari greutăți. Mai citimu și o cerculară a noului ministru alu dreptăței M. Logofătu Costinu Catargiu, care dea ceriulu ca cuvintele din trânea să se facă trupu. Aceeaș sună: Domnitoru Supuscălitulu, după chiemarea ce i s'au făcutu de gubernu, pășindu în ocârmuirea ministeriei dreptăței, află de neapărată cuviință, a vă comunica și pe Dvoastră despre aceasta. Domniloru! Dvoastră cunoașteți prea sine, că ramuru judecătorescu la care faceți parte este organulu aplicației mântuitoareloru legi mi perspectiva dreptăței, pentru că, dela nimerita aplicație a legiloru uiformeloruetatornicite, purcede o îndezășuire trainică întru asigurarea și fericirea binelui comunu. Legea este unu agentu nepărtinitoriu între bogatu și săracu, mi n voastră carii vă onorați în ochii publicului că ocupați funcția de judecători, mi sunteți membri de tribunalu, urmează ca în fața sfinteloru legiuiri, și în momentele acele înalte, căndu avegi a judeca 05 fiți pătrunși de curatele sentimente cu care mi legislatorii au fostu însuflețiți, căndu au dictatu proteguitoarele legi ale țărei. Deviea unui judecătoru este dreptatea și adevărulu și cănduelu nu se va abate dintr'aceste două mari principuri, atuncea, nu numai că va afla satisfacere dela însăși tribunalulu conștiinței sale, dară apoi va ave unu cămpu largu de unde să culeagă cu bucurie frumoasele roduri ce l'au plăntatu în inimele contimpuranilorusti. Întru aceste Domniloru mărginăndu'mi îndemnulu ce vă facu ca ministru alu dreptăței, vă poftescu totuodată să binevoiți a'mi da concursulu cuvenitu pentru ca să potu împlini sănta datorie cu care sunt însărcinatu. Eu voiu îmbrățoșa cu toată mulțămirea mea sufletească do- 1