Gazeta Transilvaniei, 1858 (Anul 21, nr. 1-76)
1858-05-15 / nr. 38
d 1 20. Maiu. Publiculu cititoru va fi pututu observa încă din Decembre a. tr., cum că politicii și publiciștii pătrunzetori mai afundu în cursulu eveniminteloru, au prezis'o încă din Ianuariu a. c., cum că cu mișcările din Bosnia, Herțegovina și Muntenegru nu este lucru curatu, că marii carii se arăta încă pe atunci de cătră Muntenegru, era să aducă o furtună europeană mai multu că mai puținu periculoasă chiaru pentru pacea universală a tuturoru popoarăloru. Apoi eată că acum la cinci luni ajunseră mu, Ka în urmarea cruntei loviri întâmplate la 13. Maison ținutulu Grahovo între marienerpeni și turci să vedemu nu numai pe diplomația întreagă oareșcum îmburată, nscăjită, conturbată, nu numai jurnalele cele mari bătăndu oarescuta valurile întocmaia roatele unoru corăbii de vapori, ci lucrulu ajunse pănă la atăta, în cătu după ce Austria dedese voie trupeloru turcești a trece prin ținutulu său asupra Muntenegrului, apoi Înperatulu Franței de pe poruncă la 2 corăbii de linie armate cumplitu, ca mănecăndu de la Tulow în marea adriatică, precum se spune cu scopu, ca să împedece orice altă concentrare de trupe turcești asupra muntenegreniloru. Ve măsuri voru lua celelalte puteri în această causă, care a crescutu la rangu de causă europenă, ce va alege preste puținu. Temerea cea mai mare este deocamdată, cum că muntenegrenii sunt numai unelte oarbe în mănile altoru oameni multu mai presusu decătu ei, nu arătu cu înțelepciunea, c cătu mai vârtosu cu o apucătură rafinată. Dntr' aceea spre a pricepe și mai tărziu totă desfășurarea eveniștinteloru05 ne frisămu cele mai deaprope împregiurări, care au datu ocasiune la bătălia cea cruntă, tot turcii fuseră bătuți foarte rău. Știutu este, că muntenegrenii totă earna deferă ajutoriu carii ce bătea pn contra turui creștiniloru din Herțegovina, loru mi sloviloru moxamedani mi totu odată proprietari de pământu. Pe atunci Domnulu Muntenegrului Dănilă se prefăcea, că supușii lui dau numitulu ajutoriu fără voia lui; cu toate acestea elu din căndu în cănduda turciloru să priceapă, că ar ai prea bine, decă ei ar lăsa căteva ținuturi dela șesuri în deplina proprietate a Muntenegrului. Poarta nu voi să știe de așea ceva. Spre primăvară se porniră trupe turcești mai număroase; ce încercară însă mi negocieri de pace, nui pără nici unu folosu. Causa nenvoielei este simplă: Sultanulu ce mine suveranu mi preeste Muntenegru; eară Dănilă Petroviciu nu'lu recunoște nici măcaru de suzeranu preste sine. Așea trupele turcești străbătură pe la începutulu lunei Maii în ținutulu Grahovo. Acestu ținutu este unulu din cele mai disputate. Grahovo ce ținuse înainte cu preo 30 ani de turci, după aceea însă pașii vecini au fostu siliți alu lăsa muntenegreniloru în urmarea orecăroru învoieli. Așea, ce e dreptu, muntenegrenii ținu Grahovo și în faptă pănă astăzi. Porta însă mi comandanții nu voiră a miri de ceea ce făcuseră pașii de mai nainte. Pe căndu trupele turcești stau, Grahovo, unii consuli otrăini ce puseră la mijlocui și după oreșcare loviri ușore întâmplate mai painte de 12. Maiu înduplecară și pe turci mime Dănilă, ba să pășescă la o încetare de arme. Se spune, că documentulu de încetarea armeloru apai, subscrisu însuș Dănilă. Acum consululu franțuzescu zice comandantului turcescu kacs ce retragă dela Grahovo spre orașulu Trebinje pe totu timpulu că tu voru decurge desbaterile diplomatice. Turcii aveau puseciuni militare foarte bune în Grahovo, pașa și scose de acolo. Într'aceea muntenegrenii călcănau cuvântul, datu loviră pe turci fără veste și din tote părțile, îi împinseră spre locuri periculose, le omorâră la una miie oameni, le aduseră toată oștirea în o disordine înfricoșată. (Nu mai era Omer Pașa cu turul.) Tunurile turcești în parte încă apucară în mănile ruiupte pe treniloru. nalele.) - Eveniminte nouă se sita ne 1075 zioa. — - Muntenegru. „Observat. Triestinu” 4 din Constantinopole, că agenți rusești au numeratu Prinț. Dărilă 200 mii de galbini, în mănă. Dănilă adună pe Muntenegreni de noi le dede steaguri și i jură, ca, pentru aperarea nedependinții, să co lupte pănă la cea din urmă picătură de sânge. — Porta a datu ordine, ca trupele dela Grahovo să se luptă, și acesta în urma avisărilor ianscene, „le Nordulu” scrie, că 2 corăbii francese au mi sositu Ra portulu Portu de Cataro și alte cinci corăbii urmeză după ele. ITALIA. Turinu, 16. Massa. Camera deputațiloru e multu ocupată cu desbaterile asupra proiectului de lege pentru unu împrumutu de orată de 40 milione mi ce desbate cu cepiositate și calculare pipăită toată starea finanțială a Piemontului, - merge cam mu și prin Italia și falimentele își rotu ivescu capetele, susținură ministeriulu pașii făcuți în causa recurundu bancnotă chiaru și o casă de bancăre ce ocupa cu negoțulu de mătusă, ale cărei pasive se la 3 milioane. FRANPA. Parisu. Telegramu. 22. Mais. Astăzi pe la 2 ore după prănziu s'au deschisu conferințele de Parisu mi ca ținutu prima ședință. VRSTAMA MAPE. Londona, 19. Mais n. Parlamentulu englezu ca prorogatu, după ce scăpă ministeriulu de amenințarea votului de nencredere, din causa decurgerii lucruriloru în India, unde se luaseră mesuri, ca să se confisce bunurile proprietariloru din Oudu, ca a partizaniloru revoluțiunei, ceea ce opusăciunea o ținu de mesură prea tirană. Însă pe eliții și radicalii și alții din teatru, carii nu mai voru au pede lui Palmerstonn ce stete în capulu opusăciunei, verbi în a de acum, escuzăndui numită. - lulea ronănvlocă ȘI MOLDAVIA. București, 15. Maiu. N. Goleocu și Brăteanu, ămvui boieri de partita patriotică se re'nturnară aici din Anglia și Franța, unde călătoriseră și cercară a lucra în interesulu causei patriotice comune. Numiții sunt o păreche de capete oricum pline de talentu și - abstragănduse deja părerile loru politice - se ținu dimpreună să. Radu Roseghi și alții de partita loru de cele mai nobile caractere ale națiunei romane. Știrile ce le aduseră ei cu sine descură g iară inimile din cerculu partisaniloru loru. În Londona avură ei audiență aa D. d'le paezi mi L.Palmeragton. Celu dintăiu îi primi prietenește, însă le spuse mi opiniunea sa francu și verde, care după unele reporte apar următorea: Domnii mei, de ași ai și eu unu pomană ași lucra și eu tocma așa, ca și D voastră și pentru aceasta vă prețuescu; dar eu sunt unu englezu și deaceea trebue ci ms de chiurezu în contra dorințeloru D voastre. Vă rogu, veniți astăzi în parlamentu și veți auzi aprăminteae mele. Și ama ei auziră ceea ce știmu și ceea ce n'ar fi doritu să auză. Cu Palmerston sunt și mai puținu mulțumiți. „T. Z.” „Mandeget” Nr. 109 scrie despre cea mai nouă întorsetură și preschimbare în causa politică și națională a Principatelor danubiane precum urmeză: Proiectulu carele va fi a se propune conferințeloru dela Zlapică în privința reorganisbțunii Principateloru danubiane ecre acum celu puținu în puntele sale esențiale cunoscutu. Doi Domni, să ce denumească de cătră Sultanulu ne vieță, eară aceia să fie aleși dintr'o listă de candidați, pe care o va întocmi unu divanu moldavo-romănescu amestecatu, unu divanu amestecatu, carele să se adune pe odată în București, altădată în Iași. Două armate , deci organizate de o o poșmez, care e. se adăue în fiecare ană la unu singuru soci cub ai loru comandanți spre a se deprinde în manevrele ostășești, ea Oltulu) eă se pur deosebitu, adică finanțele de s ale ambelor t țeri să fie despărțite. Acestea ar fi oareșcum fundamentalele trăsuri ale nouăi organisăciuni. Acestu planu op și cum l'ar încuviința oriine, afară numai de acele divane pribețitore, în cele din urmă s'ar bucura orcine, cum că acelu cuibu de vespi în care înainte cu doi ani defeză cu mănile fără nici o sfiretă, acum de și numai cu o foaie de jărtie, ce, astupă deocamdată. Acum despre această causă nici unu cuvântu nu ar mai fi de perdutu, decă aceeaș nu apĕra în Oreșcare legăminte cu niște scopuri probabile (bănuite) ale Franței în privința Muntenegrului, și decă nu ar semăna că Franța pentru perderea suferită în causa uniunii ar voi a se despăgubi poolitica sa prin o învingere în causa Muntenegrului. Art lulu semioficialu din „constituționel” și celu otificiu din Moritori” ne dau să pricepemu acestu lucru binișoru. . Al voia, ca toată ciorta dintre Muntene voia să fie privită numai Ka o ceartă pentru perazareai ruinei (fontierei, traniței), ca și cum adică Muntelegru a dp fi supusu forței pui nici o privință. Aici ne vine aminte și fără voia nostră acea pretensiune ridicată mai dăunăzi de căt solulu rusescu în Cnopole, Ka slopra să mai lase Muntenegrului ceva pământu. Totu întru acestu înțelesu Franța cere îmbăciuirea acelei certe. „Monitorulu” însă formează acea pretensiune în cuvinte multu mai puterose. Acelaș află, cum că însuș Porta ar fi vătămatu egatulu cuo. Franța încă nu a zică prin cuvinte răspicate, cum că Muntenegru ar fi statu suveranu neatărnatu; zicăndu însă, cumcă deacă comisarii Porții pretindu ca muntenegrenii să recunoască că zepanizarea Porței, acelaș ceru unu lucru prin care împăciuirea devine preste putință, cu acesta se zice piezișu, că Muntenegru ca și Turcia trebue să fie privitu ca statu suveranu. Decidecă cumva Franța în privința împăciuirei acestei cause este de părere an, cumi cum Austria numai pentru că în an. 1853 a trimisu pe contele Lainingenaa să alerge (După toate jur