Gazeta Transilvaniei, 1861 (Anul 24, nr. 1-102)

1861-04-26 / nr. 34

148 vreodata? Nimini. Inainte cu 12 ani amu cerutu congresu; dela Decembre 1860 ceremu congr­es­u, intru carele se ni se dea ocasi­­une de a ne manifestă opiniunile si dorinttele nostre dupa tote forme­­le, pentrucă se nu se roata dice cate sa disu si sbieratu in lume de­­spre conferintia din sanuariu a, e., ca nu a fostu legala, ca nu a re­­presentatu pe natiune si altele multe. Din congregatiuni generale? Dupa lege numai prefectii (supremi comites) au dreptulu de a conchiamă congregatiuni,apoi care prefectu va se conchiame congregatiunea, pentru ca romanii se alea deputati la raglamentara imperiala ?! rr Din adunugiri fogitate? Niciodata, Tosma de amu si rotea se facemu asfet­a, tractarea inse pe care o amu avutu in timpii trecuti pentru devotamentulu nostru si pentru realitatea esemplara, nu merita ca se ne aruncamu pe noi insine si patria nostra in astfelu de crisa formidabila. Apoi dara tosma deasa pe romanii transilvani iaru­si trage inim­a ca se trimita deputati la parlamentulu imperialu, me rogu pe ce cale, in ce calitate si chiaru spre ce scopu se trimita ei deputati pe acolo? Romanii insa nu simtn nici unu felu de placere a merge la rag­­lamentulu din­ Vien­a, pe catu timpu ei vedu bine, ca in starea si con­­ditiunea loru nationala si politica de astadi ar­ figura acolo numai cu a cincea goata la unu caru, că nisce lipituri, cu unu ballastu, pastratu de corabierulu numai pe catu ei lipsescu alte obiecte lui mai scumpe; din causa ca deasa vei caută bine in fundu si vei combină tóte imi ghe­­giurarile nóstre la unu locu, apoi deputatii romani transilvani nu sar potea privi in parlamentu ca deputati ai unei tieri autonome, ci nu­­mai ca particulari. Nici o diploma, nici o patenta, nici o lege fundamentala nu re­­spoosse pe romani ca natiune autonoma nici ca parte (majoritate) constitutiva a Transilvaniei, earasi ca tiuga autonoma, sean dupa cum e terminatu de mode, ca personalitate istorico-politica. Acestea nu sunt nicidecum numai opiniunile mele subiective , am pusu urechi­a si am pipaitu pulsurile, mai toti romanii cugeta in mo­­dulu susu aratatu, Apoi dag romanii transilvani nu voru fi determinata a prochlamă si ei uniunea si a merge la Pesta? Nicidecum. Romanii transil­­vani nu facu nici o distinctiune intre Pesta si Viena. Adeveratu ca legile unguresci dela 1848 batu tare la ochi prin lustrulu loru, exa­­minate insa din puntu­ de­ vedere romanescu, ele nu dau romanului nici o sormatura de garantia; si chiaru se le dea: o dieta legislativă lea plasmuitu, alta le pote desfintia. Mai in scurtu, esistintia nationala a romaniloru nu este garantata dela nici o parte, nici chiaru in bise­­rica si in scola. Astadi cum stamu, totulu este precariu, nesiguru, ilusoriu pentru noi. Toti ar­ voi a se folosi de noi ca de unelte pe unu timpu; toti ar vrea se ia dela noi, nimini insa nu are pofta a ne oferi vreunu echivalentu, nici chiaru catu au cerutu parintii­ nostri la an. (791. Snntema restrinsi, respinsi, fortiati a ne isola din interesulu no­­ stru de vidtia, asta precum mai nainte ne-au isolatu ei prin Argobate, Compilate. Ei, bine, apoi se nu luamu noi parte la­ nici unu felu de activi­­tate parlamentara? Au m­­ama voitu a demustră romaniloru transil­­vani tosma in saloanele acestui jurnalu, spunea ei trebue se marga la dieta ? — Prea adeveratu, distingemu insa intre dieta si dieta. Este cu totulu altu ceva se mergi la dieta Transilvaniei, unde ori vei castigă ori vei perde, va fi numai pe sem­a ta romane. Ai mersu acolo cu deputatulu din cutare jurisdictiune si cu advocatu alu natiunii tale; te ai certatu si te ai imrasatu cu compatriotii tei, cu carii trebue seti descurci caus­a de certa nationala mai nainte de a merge in stra­­inatate ; ai lucratu in numele teu si alu natiunii tale. Te vei duce insa la Vien­a? In parlamentulu de acolo impresuratu de o majori­­tate tie cu totulu straina vei fi sonst ghinsp a vorbi si a votă numai in numele tierei tale. Ceilalti conlocuitori carii nu voru se mer­­ ga la Viena voru protestâ in contra ta; si va fi norocire desa ei voru remanea numai pe langa protesta. . ... „„Dar­ inca deasa in o dhi frumósa iti vei vedea patria si natiunea incarcata de satga majorita­­tea raglamentului cu unu contingentu din datoria statului cu totulu nesuporta veru pentru sagman­a noastra patria! Pentru ca o datoria to­­tala de trei miliarde d­­e lucru mare, lucru spaimantatoru, Atunci se­ ti mai audi blastame inca si dela fratii tei! Ag fi cu totulu alta, candu ai merge si tu romane la raglamentula imperialu alesu din si prin o dieta a tierei alaturea cu ceilalti. In acestu easn­ esci datoru si tu se tragi la bine si la reu, se mergi acolo unde te tramite patria, deasa ea are insgedege si in virtutea ta; eaga atunci connationalii si compatriotii tei ar­ avea numai seti intinda ajutoriulu moralu si se gaze pe Dumnedieu, ca se te lumine si intageasa spre a'i usioră si alina durerile si salamitatiie. Deci dupa opiniunea celoru mai multi romani cu cati amu avutu ocasiune de a conferi pana acum asupra obiectului de fasia, deputati români voru deschide portalulu parlamentului deasa si candu voru fi alesi de catra dieta tlegei, se p­u in casu sanda aseast­a nu s'ar des­­chide nicidecum, atunci sanda ag află cu cale unu congresu nationalu romanescu. Dag la Pesta? Amu observatu mai in susu, cum ca romanii ca romani nu alegu intre Pesta si Vien­a.­­ Intr'aceea pe candu voimu se deducemu mai pe largu inca si acesta parte a tesei nostre, eata ca ne veni estrad­ulu cuventului de tronu, carele ne confirma in vechia nóstra presupunere, cum cea in cele din urma majoritatea unguresca se va impaca cu gubernialu au­­striacu germano-slavu.­­ Reapara este bine ca se mai asteptamu cateva dile sine iu perdema timrala cu gacituri. Zegnessi, in 4. Maiu 1861. B. —­­ *) Trei mii de milione fiorini. Restauratiunea comitatului Nanedonghei in Deva. ținutu totudeuna pănă an a. 1948. După venirea ii primirea cea strălucită a comitelui su­­premu bar, Franciscu Nopcea pn 14. Aprie a. c. cu care oca­­siune acestu bărbatu în tote cuvăntările și respunsurile case a spusu pre­față și a dechiăratu cu cuvinte respirate în publicu, că e prea determinatu a respecta toate cerințele și dorințele romănitoru,­­ prin ceea ce și căștigasă toată încrederea ce­­loru ușoru crezători din acestu comitatu,­­ s'a ținutu îndată după aceea în 15. o conferință preliminariă, în care promi­­tenduse, că timpulu defiptu pentru funcțiunea c. r. deregători de pănă acum e foarte scurtu, și că pănă în 1. Maiu a. c. nu numai ape să ce o facă noua organisațiune, ci deregătorii ei dese să mi primească toate hărtiele dela antecesorii loru; mi fiindcă în acestu timpu scurtu nu se potu chiăma toți celi îndreptățiți din comitatu, ca să se țină o congregațiune generale cum s­a fă ce chiame în înțelesulu înaltei patente de instruiciune dată comițiloru supremi pentru astă reorganisațiune provizoriă căte 80 de bărbați inteligenți din fiecare parte, din toate clasele și ramurile societății și deosebitele confesiuni relegioase, carii în­trO prițelegere cu co­­mitele supremi se facă o organisațiune mai provisoriă de cătu provisoriulu însuși. Bărbații aceștia stătători din 80 romani și 80 maghiari să denumescă „comisiunea ad hocu” și deregătorii pre carii voru alege ce primească hărtiele dela deregătoriile c. r. mi ce lri­­gează celu multu în 3-4 septămăni pănă se va putea conchiăma congregațiunea generală care ce opraniceze mi de spună despre afacerile comitatului definitivu, precătu pote ave acestu defini­­tivu însemnare seu înțelesu într'unu provisoriu de 2-3 ani.­­ Dreptu aceea să și însemnară numele acestoru 160 de co­­misari organizători, toate acestea înse fără a ce face unu com­­promisu în scrieu, seu a se însemna într'unu protocolu, ca se serbescă de martoru al caracterului cavalerescu, au celoru ce au propusu di primitu au6ora. Cum că romanii noștrii au primitu acestu proieptu sine ru­­megatu și pregătitu alu Doctorului Lesai din Orăștie ad nor­­mamă comiteteloru seau comunitățiloru din fundulu regescu des­­pre care s'a scrisu în Nr. Gaz. 38, nu ne mirămu nice de cătu, dar' că frații mariapi s'au învoitu mi au primitu o acreeaii de mestecătură seu octroiare nu o pricepemu; asemenea nu știmu ce voru zice la acestă cele 7000 de nobili romani din acestu comitatu, carii pn locu să'și căștige mi redobăndescă prin noua reorganisăciune drepturile și privilegiele loru de mai nainte, după cum auzimu că ai ce a pomiră de unii, perdu chiaru mi acelea pre care leau dobânditu și foștii iobagi, carii plătescu un censu de 8 s.; daru despre această, precum și despre celu mii scumpu odoru alu vieței constituționale, care astădată oa încungiuratu din adinsu seau neștiință, altădată, acum la reorganizare. Jim 25. Aprile 1861 ce adunară arsă celi 160 de bărbați consemnați în 15.. cătu mi o mare mulțime de nechiăămați în biserica reformată din Deva,­­ mi alegăndu o deputăciune de 5 inși învitară pre comitere la congregațiune, care venindu să primește cu vibnte entusiastice, mi cuprinde loculu destinatu, denumește mnu notariu pentru protocolulu în limba maghiară mi m­ulu pentru cea romană, dă celui dintăi ce citescă decretulu denumirei, și după citirea aceluia întrebă pre adunare: „pof­­tește se depună jurămăntulu acum îndată, seu să se formeze mai ăntăiu comitetulu comitatense, și apoi se depună numai în­­naintea acestuia ca representantu legiuitu alu comitatului jură­­mântulu? Cea mai mare parte mai cu oemă romanii­­ cere ca să depună comitele mai ăntăiu jurământulu, apoi să se for­­meze comitetulu, dară­ceealaltă parte striga mai tare și în­

Next