Gazeta Transilvaniei, 1861 (Anul 24, nr. 1-102)
1861-06-03 / nr. 45
fr. austr, inlauntrulu monarchiei. Nr. 43.NSILVANIEI, Ex Brasiovu, 3. Ismin 1564. Anulu XXIV. Pentru tieri straine 19 f. pe la tote postele s. r., cum si la toti cunoscutii nostri DD. Gazeta este regulata de 2 ori, si Fosea una data pe septemana, ad. Mereuncă si Sambeta. Aretiula lega este pe 1 anu 10 f., pe diumetate anu 6 unu anu sau 45 doi dieceni, or 3 galbini si 3 doi dieceni mon. sunatugia. Se prenumera corespondenti. Pentru serie „petit“ se ceru 8 cr. val. aust. Tarsa se cere inainte. . Preotimea romanasca, conservatorea linistei publice , in Transilvania, Căndu acei omeni blăstămați ai Franței, carii pănă pe la 1790 își percuseră averea pn jocu de cărți, pn beții și desfrănări trupești, eară onorea prin hoții și înșelătorii neauzite, poin a se folosi de crisa finanțială rarea casei domnitore și de toate alte împregiurări mai pentru ca să'și reîmple pungile ka mi Iuda punga ca; căndu acei Catilinari seu mai bine tăciunari pn morată, n politică și în administrațiune îmmormăntaseră totă auctoritatea publică și deschiseseră tote ușile și porțile anarhiei și ale nerușinatului desfrău, poporulu țăranu și o parte bunicică a poporului dela oraișe curăndu nu mai avea altu conducătoru mi luminătoru printre acelea văluri formidabile decătu singuru instinctulu loru încă necrpitară și nerătăcitu, cum și ne toți acei parohi ai loru, carii nu numai că nu se amestecau în politică întru înțelesulu jesuiticu, ci se și ținea strânsu de cuvăntulu și porunca dascalului loru Pace Oruicialii publici discreditați seu prin portarea loru seu orpăncă curitatea personei mi a ce mănuține liniștea, pacea mi sepunătore imi însublătoare de respectu mi reverință. Elu o aliaa cățiva episcopi și la cei mai mulți parohi aletești nu avea nici oablă, mi dorobanți, posedea însă dese speții de arme sigure, portarea loru cuviosă, legală, nepătată și cele zece judecăți civile, porunci pentru că ve amestecați nici cu ciocoii ne amestecați.” - ne e dreptu, că principiile ne care căutau auctoritate învnicii haiduci ale lui Dumnezeu. Atăta era totă condica loru civilă, penală și totu konpricălă instrucțiunii loru. Au fostu ne atunci timpuri ka acelea în Franța, căndu preoții altarului era constrânși a decide tocma și procese de înșii judecătorii încăși perduseră auctoritatea loru, ceea ce forte papă ce mai întâmplă în istoria omenimii. (Michelet. Histoire Tome II. Chapitre X.) În an. 1849 pănă ne aa Iuliu vedeai ne țăranii Pomabiei, cum mergea la căte unu preotu bătrănu, cunoocutu de omu alu lui Dumnezeu și le cerea învățătură și copsiliu. „Ce mai zici părinte, ear' s'au eculatu poieri ka ce turbure țera?” - Eară moșiu popa le zicea în limba giulu și în stilulu loru: „Se nu nici cu golanii, că unii ca și alții voru scălda iarăși țera pn săpge, voru aduce pe muscali și pe turș, mi pămăntulu acesta ear' ce sa îngrășa de trupuri și de ose omenești. Vedeți velațile din căte ve ceru de copii voștrii și de țearâna Boororei pe cătu veți avea, numai cu ei se nu Cuvintele lui moșiu Popa s'au împlinitu mai presusu de totă așteptarea. Clerulu adică, de și ne'nvățatu, întemeia mișcările de atunci semăna în partea loru cea mai mare vangeliei, a desrobi țera și poporulu mi mai fioroasă, pe carea că mijloacele alese era cu totulu greșite și periculose, din care adică nu era se resulte mai murtu, decătu o eclăviă, de copote apăsătoare de cătu fusese pănă atunci. Totu în a. 1848 clerulu romănescu din Transilvania presimțise încă de la începutulu anului și adică mai nainte de spargerea revoluțiunii din Parisu (22.23. Fauru), din München, Viena și Pesta (Marțiu), cum că ne noi transilvanii ne așteaptă o catastrofă nebunesca lege urbarială din a pregătise aristocrația prin a. 1846/7, cum mi prin legea pentru limbă din acelașu anu. După prerumperea revoluțiunii neolongerose din patria nostră (A aprile), după ce ungurii mi secuii au a mi consulta spre a nu'i surprinde furiosele eveniminte, meritulu celu mai de frunte a foptu alu clerului, decă poporulu pn căteva septemăni a și începutu a'și cunoaște nosa ea pusăciune și mai vărtosune aa care o'a susținutu o securitate esemplară. De atunci învinte s'au cerutu o mulțime de cruzimi, fapte tiranice și nebunești ale Karaiapizopăperei noastre, pănă căndu vocea evangelică a preoțiloru se nu se mai poată auzi, și toate încercările loru de a penepsna ne poporu dela represalii ce semănă deșerte. A trebuitu adică, ca aceiași Catilinari îndată din Aprile se caute toate protestele de nimicu, pentru ca se imple temnițele cu romani, se prindă și din preoți, să se prefacă cum că se temu de romănimi ce amegească de slabulu generalucomando de atunci, ba ce trămită execuțiuni militare asupra sateloru romănești, ce împuște soldații secui ne romani dela Mihalțu (în Maiu), dela Lună și de aiea la comanda administragoriloru de comitate”), ce pună în turci ne sărmanulu clericu Vasilie Popu la M. Oșorheiu, pe juriștii Simonu și pe Bătrăneanulu în Cămpiă, pe venerabilulu protopopu Turcu la Cluju și pe alții în alte părți, să se decrete uciderea tuturoru romăniloru de capacitate, dintre carii Laurianu și Balașescu au și fostu căzutu în potestatea tribunalului de cănge; a mai trebuitu să se facă barocura neauzită cu unu batalionu din regimentulu P. romanescu, carele amăgitu și scosu în Ungaria fu decapmară mi arestatu; a trebuitu mai departe, ca petițiunea națională dela Blaju ce ftă respinsă cu desprețu de cătră dieta din Cluju, ka uniuneaaos ce proclăme . unu șiru lungu de spănzurători noue, care se ridicaseră in otațiune pn etațiune dela Alba-Carolina pănă dincolo de Cluju; s'a mai cerutu iarăși ka după trecerea dietei transilvane accepta comisiunea de treizeci, denumită spre a stători condițiunile uniunii Transilvaniei cu Ungaria și a le supune dietei unite spre acceptare, se nu vrea a ști nimicu de nici unu postulatu alu națiunii romane, din căre i se propunea de cătră bărbații români de încredere, pn a căroru frupte era și ne atunci episcopii acolo ne locu pn Pesta; - atunci mi numai după atătea suferințe și încercări desperate clerului romănescu încă ia fostu curatu preste putință de a mai conteni pe poporulu amărâtu și înverșunatu, ca înadinsu, de cătră impilătorii cei asupra loru însuși. Și totuși o au aflatu și pe atunci o mulțime de oameni totu din partita Catilinariloru, nerușinați destulu pentru ka ce vrea a face respunzetore ne preoțime de orice disordine s'ar fi întâmplatu în poporu. Din știri positive că te avurămu nenorocirea de a priimi ca de doue septemăni încoace aflămu, cum că unii administratori sunt iarăși foarte aplecați a resturna toată responsabilitatea pentru conservarea liniștei și a securității publice mai vârtosu asupra preoțimii romănești, din care causă ceru, ca preoții se fiă depărtați dela participarea în afacerile publice. Prea bine, noi credemu că cunoaștemu convicțiunile celoru mai mulți preoți în această privință. Dănșii sunt foarte aplecați a da gubernului provinc'alu mi celui centralu parola de onore și de caracterulu loru preoțescu, că se voru retrage dela orice afaceri publice, decă voiui, chiaru în sensulu barbareloru Aprobate și Compilate, mai în scurtu, că se voru interna ei înșii pe sine de bună voiă în casele și în bisericele loru, și nu voru scăpa din gura loru unu singuru cuvăntu despre politică șci, cu atătu mai puținu voru îndemna ue poporu la pesupunere, ci voru zice numai cu Evangelia: Dați împeratului ce e alu împeratului, și lui Dumnezeu ne este alu lui Dumnezeu, altu nimicu. (Va urma.) voue, prin totala lipsă de factu scăpaseră Poporulu spre îndeputu cugeta încă la arme cerca îndemnatu a priceputu a ce arma de instinctulu a averii Boiani de interesulu de prin toată ce țeara, numai a țerei, toate însă forte curăndu, eară de strimtoratate zicundu poporului, orenele 23377: Acei păstori sucu învățăturile eromanii fără a mijloce de a nudin măni, cunostutu ce aduna conservării proprie, conti Re solutiunea comitetului Cosiocnei la protestulu romaniloru, datu in congregatiunea comitatensa, in contra lucrariloru congregatiunei marcate din 23. Maiu, suna cam in urmatoriulu modu: comitetula comitatensa este silitu a trage la indoiala legalitatea protestului, adeca: nu toate gheepnesse, ca o fractiune ori si cazu de mare a unei corporatiuni, se roata protesta in contra decisiuniloru aduse de corporatiune intre marginele legei, mai nainte de a se aduce acelea earasi pe tapeta, aceea. fractiune, carea s'au a fostu, s'au aparatu fi de fagia la facerea desisipnei; inse pe lunga toate acestea, cu *) Vedi: Der Winterfeldzug des Chenolptionecghieges in Siebenbiirgen in den Jahren 1848 und 1849, Leipaig 1861. Si Gazeta din a, 1848 Aprile — Octobre. -