Gazeta Transilvaniei, 1862 (Anul 25, nr. 1-102)

1862-08-04 / nr. 61

li GAZET­A TRANSILVANIEI. Mr. Ol. iSrasiovu, 4. Îngusta 1809. Amilii AVA. Qazet’a esse de 2 ori: Mercurea si Sambet’a. Faiea una data pe septemana. — Protiulu, pe 1 anu 10 v. a. Pentru tieri paterne 15 .sun.pe unu anu sau 45 doidieceri, or 3 galbini si 3 doidieceri mon. sunatoria. Se prenum­era la postele c. r., si pe la DD. corespondenți. — Pentru serie ad. de 10 vorbe mari sau mici inserate se ceru 8cr. Tacs’a timbrata c 30 cr. de fiacare publicare. Fara depunerea acestui pretiu inainte nu se vor u mai primi publicări MONARCHI’A AUSTRIACA. §ciri o­iciose. — Marfa S’a c. r. apostolica, prin rescriptulu im­­peratescu din 3. Aug. a. c., a binevoitu a decora pe parochulu din Maieru­m distriptulu Naseudului Joane Hange­a cu crucea de auru pentru merite cu coroana, in semnu de recunoscintia pentru aptivitatea s’a cea indelungata si plina de merite atatu in treab’a scóleloru catu si intru păstorirea sufleteloru. — Magistratulu din Brasiovu a emisu sub Nrulu 6229 din 7. Augustu nou 1862 urmatorea publica­­tiune: „Din caus’a belei de vite, ce a eruptu in Ro­­mani’a la Focsiani si domina in trenuiulu Craiovei, precumu si in judetiele Sistovu siDoljiu, a datuin. reg. guberniu provinciale de scire, cumuca contumaci’a pen­tru vitele cornute la confintele Ardealului de catra Ro­­mani’a, s’a lungitu dela 10 la 20 de dile. — Asemenea publicatiune emisa si c. r. dicasteriu de tiera pentru Bucovin’a sub Nru. 11827 din 3. Au­gustu in privinti’a confiniului de catra Moldova pentruca in aceasta tiera a eruptu cium’a de vite. Proprietatea de pamentu si natiu­n­alitatea. (încheiere din Nrulu 55.) In adeveru natiunea, marea majoritate a natiunei, n’ar avea de ce plânge ca in loculu actualiloru proprie­tari mai aru veni alții, căci precumu vediuramu, nu va perde in ei ver’unu tesauru. Destui străini are intre ei, din cei carii anca nu s’au romanitu destulu pentru a simți romanesce, si carii ’si pastréza anca naturalulu originei loru. Ne este téma de planulu urdîtu de a ii desnatim­alisati pe calea economica, căci altum intrelea, c­amu da cate o duzina de proprietari prădători de ai tierei pe unu economii strainu, si cate siepte ,dintre candidaţii nostrii la legislatura, pe simpla sperantia de a dobândi in localului m­ului mai cu capu. Credeţi „ca cu catu străinii voru avea mai multe interese in Principate, cu atatu esistinti’a nóastra poli­tica va fi mai asigurata.“ — Se presupuneam ca s’a datu libertate strainiloru de a cumpara pamentu seu immobile in tiera. O compania puternica sta gat’a si pandesce acésta ocasia. Se presupunemu ceia ce se scia din alta parte ca este adeveru — cumuca guver­­nulu puterei vecine se silesce prin tote modurile a’si mari interesele in Principate. Societatea ei de naviga­ţia are instrucţia de a ocupa pe catu poate mai multu tierimu pe malulu Dunărei. Are si o populatiune flo­tanta de ver’o 80 de mii in Munteni’a numai; aceasta populatia este imprasciata prin orasie, si prin meserii si munca, ea este cea mai castigatoare dintre toata po­pulatia tierei, fiinduca proprietarii nostrii sunt numai consumenti a producteloru industriei altora, ei insii nu producu; tieranulu singura clas’a indigena carea e pro­­ducatóare, de abia are conditia esistentiei sale, benefi­­ciuri nu face, si mai puț­inu se pricepe la păstrare; clasa de midiulocu romana anca nu avemu. Asia dar clas’a de midiulocu a orasieloru, clas’a speculantiloru si a meseriasiloru fiindu supusi străini a acestei puteri, nu-i mai trebe alta decatu se aiba si o clasa de oa­meni carii cu proprietari prindiendu rădăcină in pamen­­tulu tierei si atarnati de protectiea acelei puteri ce i-a ajutatu prin bani a deveni proprietari, se ne pota dice la semnalulu puterei ce ’i inspira: „ce vorbiţi aici de tiera romana, de naţiune romana, tier’a Munteniei si naţiunea romana sunt doua lucruri diferite ; in acea provincia mai traiescu si alte nationalitati carii prin pro­prietate si prin meserii, va se dîca economicesce sunt preponderante. Noi ceremu ca se ni se respecte sepa­ratele nostre interese carii nu sunt identice cu ale na­tiunei romane. “ — Ce voru dice la aceste reclamări es­­propriatii romani, si partea aceia carea a mai remasu in posesiunea pamentului stramosiescu ? Dreptulu de a esiste nu le va putea nega, nici dreptulu de a esista ca natiune cumu a lasatu-o providentia, de vreme ce vointi’a noastra a fostu a-i admite intre noi, si chiaru candu aru incerca a le sugrum’a graiulu, au nu vomu avea atunci in fai^ia-ne pe guvernulu acestoru capita­listi, carele ne va striga: „Stati!“ Eu nu potu se lasa la discreti’a vóstra pe protegiatii mei, in ei si prin ei eu amu interese mari in tiera ce voi o pretindeti ca e a vóstra, dar pe carea voi insive ati vendutu-o pe ca­pitalurile supusiloru mei? Pentru ca se potu castiga o asemenea ocasiune si o causa de intrevenire unu statu carele de secoli laco­­mesce după aceste tieri, credeţi ca nu e capabilu de a jertfi ver’o cateva milioane cu carii poate espropri’a pe toti amatorii nostrii de a si vinde moşiile pentru a se plaţi de datoraşi sau de a se retrage la Parisu cu ren­tieri pe viatia ? Consultaţi istori’a provinciei Posen in Prusi­a, a Bohemiei si a altor provinţii austriace. Dar nu trebe se mergemu asia departe, — nu avemu noi dureroase esemple in istori’a cuestiunei manastiriloru închinate, de calea amestecului strainu in trebile tierei ce a deschisu Rusiei, Turciei pana si Patriarchului grecu din Constantinople — nu proprietatea instrainata prin vendiare, ci numai donatiunea de buna voia a o parte din venitulu aceloru mosii? Noi n’amu desrobitu anca acestu pamentu aservitu prin abusu, si vremu se mai instrainamu si restulu! ? ... Cu toata strajnicia legei ce eschide pe străini dela proprietate de mosii, astadi chiaru cunoscemu doua institute seu societăţi străine active, a carora scopu indirecţii este slăbirea si prin urmare ne­­micirea nationalitatei romane, si aceste institute se sus­­tienu din venitulu mosiiloru din Munteni­a, dăruite de foștii loru proprietari neromani! Fasia cu aceste fapte mai multu decatu instructive, noi lasamu se aprecieze fiacinc, catu de salutaria ne pote fi credintia mai susu citata: „ca cu catu străinii voru avea mai multe interese in Principate, cu atatu esistinti’a nostra politica va fi mai asigurata.“ Aceasta acsioma vrea se ne duca, ca pentru ca se mi asigurediu mai bine esistinti’a casei, nu amu re­mediu mai bunu de catu se făcu catu se poate mai multi străini partasi in proprietatea ei. — Mi se pare ca deja prea multi străini au prea multe interese in aceasta tiera, si de prea marea loru solicitudine de aceste inte­rese nu mai potu respira liberu interesele natiunei in­digene ! — D. P. M.

Next