Gazeta Transilvaniei, 1869 (Anul 32, nr. 1-99)

1869-04-27 / nr. 31

Gazet’a esc de 2 ori: Mercurca si Duminec’a, Fai’a, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl., pe i/i 3 fl. v. a. Tieri esterno 16 fl. v. a. pe unu anu seu 3 galbini mon. sunatoria. Amin YAYNI. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru seric 6 er. Tacs’a timbrata a 30 er. de fiacare publicare. Nr. 31. Br&siovu 9 Main 27 Aprile 1869. MONARCHIE AUSTRO-UNGARICA. Transilvani *a. -------------Actulu desilintiarei regiului guberniu alu marelui Principatu Transilvani’a si introducerea comisariatului regiu. In 30 Aprile 1869, in puterea §-lui 7 alu art. de lege XLIII din anulu 1868 , care tracteza despre regularea detaiata a unirei Ungariei cu Transilvania, a urmatu desfiintiarea regiului guberniu cu o modalitate solenela, tienuta in Clusiu in sal’a de consultare. La 11 veniră membrii guberniului r. imbracati in gala, si Excelenti’a Sa r. comisariu c. Emanuele Péchy incepu actulu, salutandu pe membrii guberniului cu o cuventare scurta. Indata după aceea se ceti cerculari’a regiului ministeriu ungurescu de interne, sunatoria despre actulu desfiintiarei guberniului, care se impartasise atatu gubernului catu si celoralalte jurisdictiuni dintiera, altu inscrisu alu ministeriului de interne, in care se făcu cunoscute prea inaltele resolutiuni, prin care se dispenséza dela oficiulu de consiliariu gubernialu episcopulu Mihaile Fogarasu, br. Ioane Bornemisza, comitele Moritz Conrad si Alexandru Lázár si aducanduse la cunosciintia si distinctiunile date cu ocasiunea acesta lui Bornemisza, secretariului Iosifu Gocz, directoriului de expeditii Franc. Csány si Usiarului Iosifu Bodó, după toate acestea Exc. Sar. comisariu contele Péchy tienit urmatori’a cuventare epocala: Inaltu regiu guberniu! înainte de aceasta cu doi ani -mitienui de obligațiune patriotica a lua asupra-mi gubernarea Transilvaniei si cu ea conducerea înaltului regiu guberniu, in urma preainaltei gratie a Maiestatei Sale c. r. apostolice, a regelui nostru incoronatu, si in urma increderei regimului ungurescu responsabilu; nu amu ascunsu atunci in cuventarea mea de intrare ingrijirile cele mari, care me pătrundea, candu mi se deschidea dinaintea ochiloru limitele carierei mele celei dificile; totusi nu potui se nu dau totu deodata espresiune sperantiei, ca la deslegarea problemei mele celei grele voiu conta cu tota incredintiarea la conlucrarea patriotica a tuturora locuitoriloru Transilvaniei fara deosebire de ranga, statu, confesiune si nationalitate. Pana incatu mi a succesu deslegarea dificilei probleme, a judeca acesta, cade in competintia publicului celui mare, totuși nu me retragu nici pe unu minutu a mărturisi cu sinceritate si a dechiara serbatoresce, ca ajutoriulu celu patrioticii nepregetatoriu alu inaltului regiu guberniu alu Transilvaniei, precum si alu braviloru cheii oficiali transilvani si alu chefiloru de jurisdictiuni mi-au intrecutu pe departe asteptările si sperantiele mele; primescu respectivii in interesul patriei comune pentru aceste osteneli multiamit’a mea cea adancu simtita, cu care me semtu facia cu toti deplinu indetoratu. Durerea cea deplinu fundata, care o simtiesce anim’a mea in ur’a acesta solenela a despartirei, candu oblegatiunea legala -mi impune a me desparti dela conducerea inaltului r. guberniu, trebuie se o ascriu convingerei acestei fericitorie. Pentruca, cu toate ca nu se poate nega, ca se aflara timpi, candu multimea materialului si complicata lui stare, marea dimensiune a relatiuniloru celoru grele, cu care avusemu a me lupta pe calea cea granituroasa, amenintia adesa puterea mea corporala si spirituala cu o deplina obosire, totusi in momentulu celu serbatorescu alu despartirei, reminiscinti’a cea morasa la tóte chinurile si luptele cele dificile se da uitării si numai aducerea aminte de cele trecute plăcute ale timpului trecutu, consciinti’a cea redicatoria de anima despre resultatele cele eluptate ne electriséza animile recorindune. In astfeliu de pusetiune me aflu si eu in momentulu acestu serbatorescu si tocma de aceea nu e nici o mirare deca simtiescu si eu durere pentru despărțire; totusi provediuti’a ddicesca a preingrigitu cu intieleptiune, ca verice durere se-si aiba si partile sale alinatorie. Trista despărțire afla usturintia in mangaiarea noastra cea nepretiuita, ca neamu implinitu chiamarea cea dificila cu o vointia onorifica si cu unu zelu patrioticu nepregetatoriu; se poate ca alții ar’ fi desvoltatu intru resolvarea unei probleme asia de importante poate mai multa istețime, ca ar’ fi lucratu mai bine si poate cu mai multu resultatu de catu noi; totusi una nu vomi concede a ni se denega, ca acesta problema a noastra nu s’ar fi potutu resolva de catra alții cu vointia mai onorabila, mai sincera si mai patriotica, cu resemnatiune mai mare, decatu cum suntu cele, cu care ne amu impulpatu noi a o împlini. Durerea despartirei o mai multomesce si unu punctu de vedere mai inaltu politicu, cărui trebuie se se subordineze ori ce altu interesu localu; sub acestu punctu de stare politicu mai inaltu intielegu eu uniunea faptica a Transilvaniei cu Ungari’a, din ale cărei consecintie una este si desfacerea inaltului regiu guberniu, cu încetarea dicasteriului acestuia transilvanu autonomu definitiv’a uniune a Transilvaniei cu Ungaria s’a facutu o fapta neschimbabila, o fapta mare patriotica, ceea ce veru cine dintre noi trebuie se constateze cu bucuria patriotica. Stim departe ca prin manifestatiunea acestei ale mele bucurii patriotice fundate se detragu din splendorea sustarei de sute de ani si a meriteloru istorice duratorie ale in. r. guberniu catu de pucinu, pentruca despre acésta cu privire la trecutu-si voru da judecat’a sa paginele istoriei. Judecat’a despre aceea, déca si cum in. r. guberniu, cu a cărui conducere de doi ani avut onóare a fi insarcinata, a corespunsu așteptării generale in epoc’a cea grea de transitiune, a remane in competinti’a publicului celui mare. Aceasta judecata facia cu noi nu poate esi prea aspra, pentru ca e de comunu cunoscutu, ca noi in epoc’a acesta dificila a transitiunei amu trebuitu se lucramu printre multe lupte si sub grele dureri de nascere; fia cine scie, ca aveamu a ne lupta cu pedeci infricosiate si cumca numai după invingerea acelora ne au fostu posibilu in osebite direcțiuni a ajunge la unu resultatu si a pregăti terenulu pentru viitoriu; acesta si resultatulu eluptatu in mai multe direcţiuni lu voru recunósce judecătorii cei drepți si ecuitabili ai activitatii nóastre; in direcţiunea acesta dara ne putemu supune fara grigia judecaţii publice. Cu acesta convingere linistitoria dicu unu adio caldurosu de despărţire in. r. guberniu, pe care pe temeiulu ordinatiunei legei lu dechiaru prin acésta des facutu si activitatea lui, ori cum ar’ fi fostu, si cerculu lui de activitate ’lu dechiaru prin acésta solenelu cu incetatu. Concedeti-mi im : -mi împlini una oblegatiune de pietate si a ma uiu’a buna dela meritatulu vice-presiedinte alu fostului r. guberniu, a cărui activitate in oficiu curata si fara de scădere, a cărui fara routina si istețime in căușele publice si a cărui dirigintia fara de exemplu voru fi eternisate in analele guberniului in cea mai luminoasa splendoare. In toata activitatea pre onoratei dsale si sub toate relatiunile cele grele amu avutu ocasiunea apretiui neclatit’a dtale onorabilitate si neschimbatulu dtale zelu. P. o. die, pentru ajutoriulu oficiosii, pentru intieleptele dtale consilia si pentru neostenit’a dirigintia in lucru, cu care sub toaté relatiunile cele grele te ai straduita a înainta deslegarea problemei mele celei pline de sarcini, primesce expresiunea cea mai solenela si mai sincera a multiumirei mele celei adânci simtite si a deplinei si intregei mele recunoscientie. Intima multiumita si intregului fostului corpu alu fostului guberniu in specialii si in totalu, mai incolo deosebit’a mea recunoscientia pentru conlucrarea sa cea neobosita patriotica, cu care avu bunătate a me ajuta sub atatu de multe dificile impregiurari. Intre domnii consiliari guberniali datorezu deosebita multiamire si recunoscientia fostului d. cons. gub. Alexius Nagy de Kaal, ale cărui cunoscientie publico-politice estinse, a cărui rutina eminente in căușele cele mai incurcate, a cărui dirigintia de feru si caracteru nepetatu si de toti pretiuitu suntu totu atatea insusiri eminente, care era deplina calificare a-mi ustura deslegarea grelei mele probleme in toata directiunea si a mi o face plina de succese; primesce p. o. d. pentru zeloasa citale sprijinire espresiunea serbatoreasca a multiumirei mele celei adincit simtite si a deplinei mele recunoscientie. Mai incolo deplin’a recunoscientia p. p. d. secretariu presidialu si reg. cons. Carl Gebbel, care oficiulu meu celu dificilu — prin istetimea lui cea eminente, prin diriginti’a lui si prin onorabilitatea lui cea neclatita nu numai l’a usturatu foarte multu, ci l’a facutu si placutu. In fine se-mi erte meritatii membri ai fostului guberniu, deca in interesul servitiului publicu, in provocările mele oficioase, amu fostu poate foarte strictu; eu cu aceea nici odata n’amu voitu a atinge persoan’a, ci numai a inainta interesul servitiului publicu! in fine se-mi ierte toti aceia, de a caroru susceptibilitate pote prin zelulu meu m’amu atinsu, ca ce tendinti’a mea a fostu curata si becgoi- Stica, insuiinti’a mea din contra totudeuu’a. Se im stricu niiuemii, ci Aacaruia se folosescu ilupa potiutia. Pastratimi fidel’a dvóstre memoria, amiciti’a si multu stimat’a dvóstre binevointia, care nu voiu înceta nici odata a vi o repastra, si cărei si de aici incolo si inca cu apromisiune serbatoresca amu onare a me recomanda, cumca pretiuit’a aducere aminte de dvóstre toti va inverdi in eternu si in anim’a mea si nici odata nu se va departa dintr’ensa. Dumnedieu cu dvóstra! binecuventarea lui Ddieu duratoria se fia cu dvóstra! Vivatu regele incoronatu! Vivatu patri’a unita!“ (Va unna.)