Gazeta Transilvaniei, 1869 (Anul 32, nr. 1-99)
1869-11-08 / nr. 86
u stri’a si a celoru din afara de ea. (Vasilco, gura de aurul r.) Daca romanii, cari suntu prim’a nationalitate a Bucovinei, indreptatita cu drepţii istoricii, trebuie se se lupte pentru bunulu loru dreptu,, acesta o voru si face, si voru fi constanti in lupta, cu catu va fi acesta lupta mai mare, cu atatu va fi si victori’a noastra mai plina de onoare. Un’a natiune, care nu se sei lupta pentru ecsistinti’a sa, nu seie castiga valoare si recunoascere drepturiloru sale, una natiunea, care numai catu stagneza, ignorata trasa si impinsa, ar’ face mai bine, se abdica. Oratorele disputa si nega indreptatirea istorica a limbei germane in Bucovina, care numai prin protectiunea regimului autocratu a ajunsu la supremația preste celelalte limbe, care supremația inse nu poate se mai suste, fara ca se easa la lumin’a dilei urinari atatu de triste, ca si in alte tieri. Privinti’a luata pentru limb’a rutena, care esi numai asia deodata pe scena, nu e sincera, dice oratorele, ea lu face se fia pre convinsu, ca ministeriulu de bulgari, durere! inca se inchina prea multu la principiulu „Divide et impera“ („imparechiéza si domnesce“). Acelu ministeriu doresce, ca rutenii se vina tocma acolo, unde ar’ vrea, ca se fia si romanii. „Presse“ din Vien’a refereaza aici asia: Toate nationalitatile din Austri’a -si areta pre facia simpathi’a loru catra connationalii loru din afara (alte tieri), pentru ce se desaproba simpathi’a romaniloru catra Moldov’a de care, marturisescu cu tóte francheti’a, se tienu; romaniloru nu li se opune numai regimulu; mai nici una di nu trece, in care se nu apara in „Presse“ cate unu articlu animosu contra romaniloru. De altmintrea regimulu nu se intereséza de ruteni din predilectiune, ci numai din instiinti’a, ca se intarasca mai bine domni’a germana. Romanii, cari au fostu totudoun’a leali n’au de a astepta multu dela regimu, numai monarcixulu si poporulu sunt constanti. Este timpulu ca regimulu se facapace cu nationalitatile.“ In fine după ce oratorele mai ilustreza purtarea cea auparleala a romaniloru din Austria de timpi incoce, si după ce se provoca la apromisiunile făcute loru din partea regimului, vine la conclusiune, dicundu, ca vis-a-vis de naţiunea romana, cu durere trebuie se dica, ca se intempla ca si cu cunoscutulu arabu: „Tu ti ai implinitu datorinti’a, acum poti merge“. In fine după multe intrerumperi cu aplause consiliasa oratorele pe regimu, ca se puna odata capetu imparechiariloru nationalitatiloru, ca reulu au ajunsu la culme, si se cugete cu toata seriositatea, ca se se impace tóate, cu catu mai curundu cu atata mai bine. Făcu o modificare stilistica in propunerea comisiunei, pentru care vorbescu si deputații Iliutiu si Lupulu cu toata caldur’a si elocinti’a. Er’ Andrieviciu inca se dechiara pentru propunerea acesta dicundu, ca a meritatu imputarea lor. V a s i c o, fiinduca se lasă a fi condusu de pre multe privintie de oportunitate, candu aduse înainte propunerea din inceputu, apoi inchiaia: „Pentru ca se ne despartimu in pace si multiumiti, fara a semina discordia, recomandu cu cea mai mare căldură primirea propunerei făcute si me rogu pentru votisare nominala. Cu toate, ca presiedintele tierei Myrbach mai protestase in contra primirei propunerii, totusi la votisare se primi cu 17 in contra la 6 voturi. Se traiasca cei 17 votisanti! Numele loru istorice suntu: Andrieviciu, Bendela, Fechner, G. de Hurmuzachi, Iliutiu, Covaciu, Croitoriu, Cruczco, Cusnir, Lupulu, br. Mustatia, br. A Petrino, Simonovitiu, Stircea, Tratiu, br. A. Vasilco, N. de Vasilco, contrari fara: Kochanowsky, Albh, Pompe, Procopovicz, br. Otto Petrino (?!) si Woynarowicz. Pe langa urări de fericire la succesu deplinu rogamu pe bravii luptători naţionali, ca se ne tramita in originale cuprinsulu acestei lupte, se remana de suvenire viia posterităţii, publicata la toti cei ce nu se nutrescu, daca le lipsesce asemene nutrementu. — Din campulu resbelului Armat’a c. r. in a doua inaintare catra fortulu Dragaly fu aspru atacata de insurgenti. In nóaptea din 11 spre 12 se atacara anteposturile in partea nordica dela Risano astfeliu, incatu armat’a a fostu silita a desierta bateriele. Gen. Auersperg înaintase cu pretoriulu si cortelulu generalu la Risano, inse atacurile insurgentiloru l’au silita, se retereze cu elu or’ la Cattaro. In privinti’a impacatiunei nu avemmu schri de catu de prefăcătorii. Gubernatorulu din Bosni’a Savfet-Pasi’a a revenitu la Ragus’a. Comandantele de cordonu turcescu reporta siefului seu, după „Tagespresse“ din Triestu, ca principele Nicolau din Muntenegru protesteaza in contra diversiunei trupeloru austriace pe teritoriulu muntenegreni. In Grahovo se si afla o mulțime de muntenegreni armați. Comandantele loru Buza are ordinu, ca se respingă cu arm’a ori turcu ori austriacu, care ar’ calca in Grahovo. Pusetiunea in Dalmati’a de sudu in locu de a se face mai secura se face totu mai serioasa. Dalmatinii 2 de cate 20 si unu de 36 ani suferira moartea turciloru cu o constantia si resolutiune admirabile. In 13 or’ atacara insurgenții din Crivoscie anteposturile, er’ in Zuppa se arunca cu petri asupra vigiatoru armate, semnu de supunere. — Serbi’a sta in pusetiune oserbatoria, pana candu va vede, ca Austri’a calea teritoriulu muntenegrenu, pe candu suntu resoluti a ajuta pe frații loru. — " Oradea mare 1 Nov. 1869. Multu st. Die Redactorul Percurgundu cu atenţiune de unu timpu indelungatu veteran’a „Gazet’a Transilvaniei“, iu acea nu amu datu de nici ua’a corespondintia referitoriu la trenutulu nostru; deci ca se nu firmu daţi nici noi aceştia de aici cu totulu uitarei de un’a parte, era de alta importanti’a evenimenteloru ce s’au insinuatii si cari voliu a le face cunoscute on. publ. in acea sperare, cumca Dlu Redactorii va fi atatu de indulgentii, si va da locu corespundintiei acesteia in colonele pretiuitei sale fete, cercustarile aceste dicu, me silescu a rumpe tacerea si a ine folosi pacintelu de pacienti’a lectoriului binevoitoriu. Prin neobositele staruintie si zelulu catra cas’a domnului alu episcopului acestei diecese gr. cat. romane de pia memoria Ignatiu Darabantu, in au. Domnului 1803 fii aredicatu faimosulu turnu alu besericei catedrale de aici, elu a miscatu toate petrile ca se se edifice si nai’a besericei, inse fatalitatile timpului au facutu, ca acést’a întreprindere alui se nu se bucure de efectulu doritu, caci pana ce tienu elu frenele diécesei, beseric’a s’a edificatu numai pana la ferestri, si fiindu elu chiamatu la cele eterne, continuarea zidirei a lasat’o cu limba de mórte succesoriului seu in scaunulu archipastorescu repausatului in Domnulu Samuilu Vulcanu, a caruia denumire de episcopii a urmatu in 25 Oct. 1806, care apoi preste pucinu timpu dela ocuparea scaunului seu a si implinitu dorinti’a antecesorului seu. Dar’ cetatea nostra, nu a potutu se se falesca multu timpu cu edificiulu acestu grandiosu, de orace după decurgerea a loru 6 lustruri si 3 ani in an. 1836, erumpendu in Orade unu focu infricosiatu, beseric’a si turnulu pomposu, dimpreună cu partea diumetate a cetatei in 19 Iuniu cadiura prada focului mistuitoriu. După evenimentulu acestu tristu, beseric’a nóstra fu lipsita de partea sa intregitoria si infrumsetiatoria, — foculu prefacu in cenusia turnulu totu, si acoperimentulu besericei, care inse preste pucinu timpu, inca sub Samuilu Vulcanu s’a acoperitu orasi, turnulu luandu de asta data un’a forma ciuntata, — adica de unu turnu ce compete unei beserice catedrale, pana in diu’a de astadi. Providiuti’a divina, in a careia mani suntu destinele oameniloru, asia a voitu, cu sarcin’a acest’a grea, vnse plăcută se cada pre linierile santiei sale ilustrisimului domnu episcopu alu nostru Iosifu Popp- Szilágyi, care condusu de zelulu adeveratu apostolescu ce lu caracteriséza, din timpulu decum a cuprinsu scaunulu veduvitu alu acestei diecese, toate si suintiele sale intr’acolo si le-a indreptatu, ca se restitue partea perduta a miresei sale; ceriulu obsecundandu voturiloru santiei sale, acéstea dorintia alui se vede a se apropia de realisare; caci archiereulu nostru inca in an. 1866 midinlocindu planulu chiaru si acuratu alu turnului edificatu de adormitulu in Domnulu Darabantu, carele se afla depusu in archivulu diecesaru, — după acestu planu, care representeza unu turnu de unu gustu fórte esteticu, obdusu cu arama aurita, e edificatu si turnulu besericei din Cracovi’a, — in care e planisata beseric’a împreuna cu turnulu, si computanduse spesele in anulu amintitu la sum’a de 15.695 fi. v. a. in anulu acest’a, prin licitatiune publica sierbata la deregatori’a edila de aici, mutanduse pretiulu materialeloru, si mai alesu a galbeniloru din cari se receru pentru auritur’a turnului celui mare, si pentru 8 turnuri mai mitutele 1240 galbeni, pretiulu s’a urcatu la 18.049 fi. 44 cr. v. a., din care suma, — dupace prin institutiele santiei sale episcopului, pre atunci canouicu la capitululu acest’a, de presente turnulu are unu capitalu de 5181 îl., care suma a crescutu din banii asemnati in an. 1856 de inalt’a locuteuintia pentru turnulu aredicandu, si care facea pre atunci 2441 11. si 41 cr. m. c., ilustritatea sa părintele episcopu are de a mai pune din cass’a propria mai la 13.000 11. v. a. Cu ocasiunea licitarei tienute la 25 Octobre a. c. la deregatori’a edila, s’au presentatu 6 intreprindiatori si mai multi măiestri, predicarea turnului o au primit’o asupra loru dd. Carolu Szvitek si Mihaiu Kaposi ambii locuitori in Solnicu, legatur’a încheiata cu acesti 2 intreprindiatori a si trecutu prin inalta aprobare a santiei sale părintelui episcopu; ei in dilele de orna voru prepara toate materialele de lemnu, si la primavéra se voru apuca de lucru, dupace in intielesulu legaturei cu finea lui Septembre 1870 toate lucrările trebuie se-si fie capetu si turnulu se stralucasca in toata splendoarea sa antica. Si asia cu ajutoriulu ceriului turnulu besericei catedrale, carele dela edificare, adica dela 1803— 1836 a sustatu 33 ani, după decurgerea aloru 33 de ani, gloria archipastoriului nostru, crasi se aredica, redandu cetatei nóstre frumseti’a perduta. Santi’a sa părintele episcopu, a mai pusu unu margaritariu in corun’a meriteloru sale. Prin virvirtutea ordinatiunei gratiose din 16 Octobre a. c. a binevoitu a aredicu un’a catedra noua la gimnasiulu de Beiusiu, dispunendu de profesoriu de desemnu la acelu gimnasiu pre bravulu fostu docente la scól’a capitale de aici Ioane Zaic’a, si dupace catedr’a acést’a inca nu e regulata, recercatu fiindu ministeriulu de cultu si instructiune publica, ca se asemne din fundulu relegionariu solutiune intrega pentru catedr’a acest’a; pana ce va urma regularea, susnumitulu profesoru trage 200 11. v. a. din fundulu gimnasiului, ora 300 11. sa induratu ilustritatea sa a i asemna din caset’a propria. Dreptu ce retacescu aceia, cari sedusi de nescari idei scâlciate, voru a detrage santiei sale părintelui episcopu, cumca amesuratu dominiului ce lu are, si care suporta spese enorme, face pucina, veda acuma, se se convingă si se se intorca dela retacire. Julius Caesar. Nota. Bine ca n’ati asteptatu se vina redactiunea pe acolo, ca se ve referesca intemplamintele locali „Gazet’a veterana“ astepta cu dreptu cuventu relatiuni din tóta, dar’ din tóta romanimea. Fiti securi, ca cu una „buna“ ce -si iubesce cu cea mai nevincibile ardore totu cuprinsulu din giurulu ei, va cuprinde si va publica totu pentru rom. sei, ce va poté. Fia numai fapte bune, de imitatui, scurele, de scarminatu si indreptatu. Deci mai antaiu ve dorimu, ca se inaltiat cele mai splendide turnuri de fapte nationale si de încordări de a inaltia cultur’a fiiloru nostri, ferinduo de timpuriu cu lumin’a ochiloru si de celu mai departatu periculu, ce i amenintia cu bastardare si desnationalisare! — Asteptamu cu nerăbdare si reporte, daca se făcu pe acolo pasi seriosi pentru organisarea provinciei metropolitane de Alba Iulia prin adastarea si conlucrarea la conchiamarea congresului provinciale mestecatu ? Una improtivire sau indiferentismu la deslegarea acestei probleme de urgentia nu s’ar potu ecspia nici cu redicarea turnului Vavilonului, pana la alu treilea ceru, pre candu imbraciosiarea acestei deslegarei dorite si asteptate cu neastemperu, credemu, de toti romanii, ar’ adauge celu mai pretiosu si mai capitale margaritariu la cunun’a altor merite, unde se afla. — Red. Dela diet’a Ungariei. In siedinti’a din 8 Novembre puse Colomanu Toth pe mas’a biroului dietei: „Proiectuiu de lege pentru stergerea timbrului de diurnale. § 1. Dela prim’a Ianuariu 1870 se sterge timbrarea diurnaleloru. § 2. Ministrulu de finantie e insarcinatu cu ecsecutarea legei acesteia.“ Se da comisiunei finantiale. Ministrulu Eötvös interpelatu despre rescui’a