Gazeta Transilvaniei, 1869 (Anul 32, nr. 1-99)
1869-08-02 / nr. 59
Gnzet’a ese de 2 ori: Mercurea si Duminec’a, Fai’a, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl., pe V4 3 fl. v. a. Tieri esterne 16 fl. v. a. pe unu anu seu 3 galbini mon. sunatoria. Amin VWII. Brasiovu 14 2 Âugustu Nr. 59. Se pronumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru scrie 6 er. Tacs’a timbrata a 30 er. de fiacare publicare. 1869. MONARCHIE AUSTRO-UNGARICA. Transilvani’a. Brasiovu 12 Augustu. Cu mare bucuria intempinara cu sosirea aici a dlui Dr. Iosifu Hodosu in trecerea sa la Bucuresci spre a lua parte la sesiunea academiei scientifice romane, care pe basca statuteloru ei -si reîncepe siedintiele incependu din lAugustu. Unui dintre cei mai aprigi si mai constanţi luptători in causa naţionala avura cu ocasiune ai dovedi prin calduroasa stringere de mana, cu cata reverintia si ’ncredere -si onoreza romanii pe barbatii, cari consimtiendu împreuna representéza dorintiele si aspiratiunile loru in autepostulu luptei. Alta bucuria, ca vediuramu o rondunica sburandu er’ in patri’a primaverei, in patri’a sperantieloru, ca ni se vom împlini dorintiele de unu viitoriu inlioritoriu pe câmpulu culturei nóstre nationale, care e arm’a cea mai potinte si mai cuceritoriu de ostilităţile reuvoitoriloru aiui. In dilele aceste va porni si ilustrulu nostru barbatu si luptatoriu G. Baritiu, după ce va resosi dela adunarea generale a Asociatiunei, din Siomcut’a mare; si d. Al. Romanu, colegulu suferintieloru pentru lupt’a nationala inca se astepta a trece catu mai curundu la alta munca pe campulu culturei si alu scientieloru. Prospere se vedia succesele la toti, cati acurgeti in sattuariale paladiului nationalu, de unde speramu si asteptamu exemplulu de armonia si concordia pe campulu celu vastu alu unitatii scientifice! — Brasiovu 13 Augustu. Sinodul Congregatiuni archi- si diecesane ! De cateori ni se infacisiaza cate o nobile, plina de calculi si intielepta instiintia a capetenieloru spre a stabili prin consultări una armonia a totului seu, iu lucrările, ce privescu binele generale alu curatiloru loru, si acésta nu cu facla isolatoria de fruntasi despoti, ci din contra, premergundu chiaru cu exemplu cu unii ce așternu drumulu la tienerea de congrese, sinóde, or’ celu pucinu congregatiuni clericale spre a-si uni poterea consiliatoru si a da taria actiunei cerute de fericirea totului, de atatea ori ne petrunde, — ca o sagéta, — intielenit’a ca se rndicu, principial’a neresolvare a archiereiloru romani gr. cat. de a convoca sinóde, urmandu celu pucinu exempleloru, — deca nu suntu insuflați de spiritulu celu productivu alu inițiativei si in punctulu acesta. „Consilia multorum, salus reipublicae“ nici odata nu s’a datu de minciuna; a patitu o vnse adese lucrarea absolutistica închipuita. — Tocma cetimu, ca prin una ordinatiune episcopesca cu Nr. 2050 din 5 Augustu se conchiama pe 22 Septembre in resiedinti’a episcopesca rom. cat. in Beligradu una congregatiune diecesana, care se conste din fiacare protopopu si din unu preotu alesu cu deputatu din partea clerului districtuale respectivu. Soimu, ca rom. cat. au tienutu si in anulu trecutu atatu sinodu diecesanu catu si congregatiunea statului seu sinodulu mixtu din preoti si mireni; si toate acestea nu din incidintia ocasionale, ci din principiu de a consolida o armonia si o concordia iu toata diecesia in obiectulu celu importunt alu reorganisatiunei ei. Cata importantia se pune chiaru si din partea romano-catoliciloru pe sinodele si congregatiunile clerului in causa regularei tuturoru afaceriloru besericesci si scolarie, putemu mai deaprope vedé chiaru din respectiva cercularia a episcopului rom. cat. din Transilvania, in care aratandu-si parerea de reu, ca pentru apropiarea conciliului ecumenicu, la care actu solemnu si opu extensu nu ajunge timpulu pentru o preparatiune deplina, se afla silitu a amana, inse nu pe timpu indelungatu celebrarea sinodului diecesanu. Apoi despre necesitatea cointielegerei si despre întrunirea opiniuniloru si a consilialoru pentru a forma postulatele diecesei, care se se tramita la decisiunea conciliului universale, dice intre altele si acestea: „Pentruca legatura unirei si a consensului in toate cestiunile privitorie la regimulu eclesiastica se aiba intre noi una firmitate, pentru ca in lucrurile credintiei si ale moralității, precum si in dechiararea principialoru de a simţi si a lucra una se ne tienemu cu totii de aceeasi sententia si se urmariu cu totii aceeasi norma prescrisa, er’ ve conchiamu si in virtutea acestoru scrisori ve convoca la congregatiunea diecesana pe 22 Septembre.“ „Consilia multorum salus reipublicae.“ — Ne miramu foarte si se mira toata lumea cu noi dimpreună, care poate se fia caus’a , ca numai episcopii gr. cat., si candu a sositu muculu la degetu, inca totu mai amana a convoca congresulu provinciei romane besericesci gr. cat., ma chiaru nici congregatiuni diecesane inca nu se mai decidu a convoca si a celebra, si acesta cu daun’a armoniei si a actiunei celei salutarie pentru beserica si scóla si chiaru si pentru formularea in^,trunita a postulateloru si a grav amin iloru provinciei romane besericesci, care se afla in ajunulu imperativu de a-si promove la decisiunea conciliului generale cestiunile vietiei sale;si inca totu nu se făcu dar’ nici macaru cointielegeri mai estinse, necum congregatiuni ale dieceseloru, ma remanemu totu intrebuiti, ca cum actiunile singulariloru, si nu sinodele, ar’ are prerogativ’a infalibilitatii. Chiaru si ultramontanii in virtutea decretului de reformatiune sesiunea XXIV a conciliului tridentimu, suntu siliți sub pedeapsa canonica a celebra la fiacare alu treile anu sinode provinciali; si candu metropolitulu ar fi impedecatu se poruncesce totuși a se convoca prin episcopulu celu mai betranu, după dumineca Tómeiseu si in altu timpu mai comodu, inse se nu amene nici decatu alu convoca. La sinodu apoi se se afle de facla toti episcopii ai aceleiasi provincie si celea ce se voru ordina in sinodu se le oserbeze cu totii; or’ sinodele diecesane se se celebreze in totu anulu, si in privinti’a representarei parochieloru si eclesieloru seculare, ori cine voru fi curatorii loru, inca se se afle de facta. „Quod si in his tam metropolitani quam episcopi et alii suprascripti negligentes fuerint, poenas sacris canonibus sanctias (sess. XXXIV; conc. vol. IV; Iunoc. IV) incurant. “ Totu se predicii prin diurnale, ca cutare e ultramontanu si uresce din principiu sinódele si congregatiunile. Dar’ apoi cca, ca si ultramontanii suntu deobligati suptu grea pedeapsa canonica a aduna sinóde provinciali la fiacare a 3-le anu si diecesane in totu anulu si inca nefacundu osebire intre curatorii besericeloru seculari. Beseric’a nostra gr. cat. n’a primitu de ale sale decisiunile conc. tridentiuu, altfeliu clerulu si credintiosii dieceseloru provinciei romane gr. cat. ar’ poté trage la pedepsa canonica pe toti episcopii loru, cari nu voru a tiené sinode, acum ab immemoriali. Totuși nu credemu, ca diecesele se nu se presente cu asemeni gravamine la conciliulu ecumenicu. Apoi védia cei ce fugu de sinode, déca voru poté fugi si de canonulu conciliului generale. — — După ce pana acum chiaru si jidaniloru li s’a concesu voia a se organisa in congresu, niraene nu mai crede, ca se afla din partea regimului vreo dificultate la convocarea unui congresu, ci toata vin’a neconvocarei lui plutesce unice pe cerbicea capiloru respectivi. Deca acesta nu e adeveratu, se se de publicității oprirea seu pedecele. Autonomi’a provinciei noastre besericesci n’are lipsa nici de a cere concesiune la convocare de congresu besericescu, ci el e deajunsu a face aratare oficioasa despre intentiunea de convocare si despre terminu si locu; si acesta inseiuneaza a exercita si a apara autonomi’a provinciei sale besericesci. Din partea romano-catoliciloru nu li se poate pune nici o podeca, ca ei n’au de a se amesteca in provinci’a noastra coordinata, apoi candu ei singuri lucra pentru a-si convoca congresu, cine e atatu de sclavu vointiei sau reintiei altuia, inca tu se lu asculte, si candu vede, ca vre alu supune sub pitiorele lui?! — Pastoriulu bunu -si pune sufletulu pentru turm’a sa, elu nu face nici o politica in grati’a nimenui pe contulu ei. — Viitoriulu va dovedi, déca pastorii nostri -si iubescu turm’a cu iubirea salvatoriului, ca se-si puna si sufletulu pentru ea, or’ déca 'o considera numai ca pe unu sclavu fara vointta?! — Motivu acesta deajunsu la man’a binevoitoriloru pastori spre a înfrunta cu elu tóte pedecele or’ de unde ar’ veni acelea. — Er’ congresu besericescu. „Der Osten“ ne aduce unu extractu despre resultatulu comisiunei de 18, care fii exmisa din partea congresului ung. beser. tienutu in Pest’a spre a elabora statutulu de convocarea congreseloru. După acestu extractu congresulu catoliciloru se fia compusu din 204 membri ( 1//3» adica 68 membri din cleru si 2/3 = 136 din mireni sianumitu: 25 prelaţi, 4 deputaţi ai capituleloru archidiecesane Strigoniu, Agrica, Calocea si Blasiu? 5 representanti ai ordiniloru calugaresci si 34 representanti ai clerului seculariu. Cei 136 mireni se impartit in cercuri elective cam de 60.000 suflete multi, si fiacare diecesa trebuie se aiba celu pucinu unu deputatu. Patronatele alegu 4 deputati si Maiestatea Sa 2 = 136. Alegatoriu e fiacare maiorenu (24 ani). Eligibilu cu 30 ani, sciendu a scrie si a ceti, er’ dreptulu de alegere numai in persoana si numai intr’unu locu se poate exercita. Fiacare comuna parochiale din cerculu de alegere voteza separatu pentru deputatulu cercului; filialele se tienu de matre. Majoritatea relativa a voturiloru decide alegerea si resultatulu prin episcopu se tramite la primatele, care va fi si presiedintele congresului; elu lu conchiama si elu conduce pertractările. — „Osten“ nu se indoiesce, ca se va primi intocma si ca tendinti’a intregei plăsmuiri ar’ fi desnationalisarea si pe terenulu besericescu a romaniloru si a slaviloru catolici. Lauda procedera romaniloru dicundu, ca, sta