Gazeta Transilvaniei, 1869 (Anul 32, nr. 1-99)
1869-10-18 / nr. 81
Gazet’a esc de 2 ori: Mercurea si Duminec’a, Fai’a, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu : pe 1 anu 10 fl., pe */4 3 fl. v. a. Tieri esterne 16 fl. v. a. pe unu anu seu 8 galbini mon. sunatoria. Nr. 81. Amin WAJI. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru seric 6 er. Tacs’a timbrata a 30 er. de fiacare publicare. Brasiovu 3018 Octobre 1869. MONARCHIE AUSTRO -UNGARICA. Transilvani’a. Calatori’a Hai. Sale imperatului si regelui apost. in Orientu. Maiestatea Sa imperatulu si regele a pornitu in 25 Octobre in calatoria in Orientu pe calea ferata catra Bazias, unde stau gata vapoarele „Rudolf“, „Gisella“ si „István“ pentru imbarcare. La pornire Mai. Sa, stringandu man’a archiducelui Iosifu, salută, pe ministri si demnitarii adunaţi si cu generalulu Belegarde, c. Beust, c. Andrăssy si alta suita in 9 vagoane intre eljen-uri porni catra Bazias. Calatoria si reintoarcere fericita, cu succese mantuitorie pentru binele tuturoru poporatoru sceptrului seu! — Brasiovu 29 Octobre. Din campulu resbelului avemu a comunica acum sciri positive, cumca insurgentii au ocupatu fortulu Stanevich, luandu toata munitiunea si doue tunuri ce se află in fortu. Garnison’a militaria, ce se afla acolo, se apară cu o cerbicosia desperata. Intaritura după intaritura o apară garnison’a, inse insurgenții curgea că ploi’a intarinduse fi combatendu si din înălțimile vecinate cu petri si bolovani asupra fortului, pana candu după o perdere mare se predede restanti’a ce mai remase din garnisoana. Insurgentii inse o lasara a merge libera unde vre. Fortulu Dragaly ilu intari armat’a si acolo se afla acum la 3800 fetiori, se astepta si regimentulu Maroicic că la 1600 fetiori. Rescula se latiesce si insurgentii se imultiescu. Comandantulu din Budua facu o recunoscere fortiata, inse dandu preste potere impuitoria se retrase. In marginile albanese si in districtele celelalte inca amenintia rescularea si turcii porta frica, ca muntenegrenii se voru arunca a-si ocupa portulu, pe care lu pretendu de atata timpu, si concentreza armata la confiniele austriace. In nóaptea din 23 Octobre insurgenții atacara si fortula Trinita si Gorazda, inse se tramisera incentrale indata doue batalioane cu patru tunuri si insurgenții fura respinsi cu perderi însemnate, cari pana acum si in partea austriaciloru, după „Tagespost“ si alte diurnale, se suie la mai multe dieci preste una suta, intre cari se numera si comandantulu fortului Stanjevich. Se crede, ca dalmatinii vreau a se taia de catra Austria, caci numerulu insurgentiloru loru se dice a fi crescutu la cifra de 15 mii; apoi in Erzegovin’a inca se organiseza o resculare generala. Iritatiunea e infricosiata; Luca Vukalovich inca s’a pusu in fruntea erzegovineniloru si e pregatitu a prorumpe in Cattaro. In Grahovo stă unu despartiamentu tare de muntenegreni; ei tienu consultu de resbelu, la care iea parte si consululu rusescu. Se dice, ca mai multi oficiri rusesci, cari au fostu in bataliele dela Caucasu, s’ar afla in Muntenegru. Serbii inca începu a si canta canteculu libertăţii si resbunarea in contra turciloru, nemtiloru si italieniloru. E de temutu, ca revolt’a acesta poate deveni amenintiatoria, deca va mai dura nedomolita. După o scrisoare in „N. fr. Pr.“ in graniti’a militaria croata s’ar fi formatu o conjuratiune in contra regimului civilu, care e se se introducă cu desfiintiarea loru. Ei ochescu asupra banului Rauch că asupra unei primitie a victimeloru propuse, si conjuratiunea ar fi indreptata in contra regimului austriacu si a maghiariloru, in strensa legătură cu insurectiunea dalmatina, fiinduca înainte de acesta ambla dalmatini adunandu contribuiri pentru beserici prin Croatia, cari de timpuriu descoperiră planurile insurectiunei presente si apromitea munţi de auru granitiariloru, deca voru lua parte la resculare, care va fi ajutata de muntenegreni si de Rusi’a. Se dice mai incolo, ca unu numeru mare de arme si de munitiune s’a furisitu in graniti’a militaria si se vorbesce si despre conducatoriulu insurectiunei, care ar’ avea in Agramu multi partisani si cari au intentiunea a da preste capu pe maghiaroni. Se intielege, ca nemtii si maghiarii vedu si cum cresce erba. — Se poarta frica, ca slavii de sudu voru folosi aceasta ocasiune cu puteri unite pentru a se elibera impreuna cu totii. — — Ministrulu de resbelu LMC. Kulm a primitu din manele Maiestatei Sale deplin’a plenipotentia pentru Dalmati’a. Diet’a Dalmatiei si a inchisu siedintiele, fiindu ca majoritatea fu regalisata cu amenintiarii periculose din partea minoritătii nationale, care facil propunerea de a se da regimului unu votu de blamu, care propunere se si dede comisiunei. — Diurnalele maghiare se făcu focu, pentruca totu regimentele loru se tramitu la campulu resbelului, pentruca dor’ se se compromită numele maghiariloru înaintea dalmatiniloru, cari acum si latiescu rescel’a si in sudulu Dalmației. — In Boemi’a comand’a generala au conchiamatu pe toti facultatii marini din toate cercurile de înrolare si dualistă latiescu mereu fric’a despre o resculare, care s’ar afla in ajunulu prorumperii. — Unu scandalu din caus’a scólei comune sau de statu, ori simultane cum se numesce si se nu aștepta cu lovitur’a. In 11 Octobre, diu’a destinata pentru începerea invetiaturei in scól’a comuna din Bud’a, prefăcută din scól’a confesionala catolica de acolo, se adunase o mulțime mare de oameni înaintea scólei, spre a se convinge despre ceea ce se face cu f. scól’a confesionala, si convinganduse, ca in adeveru unu dascalu jidanu curatise din scóla crucifixele si iconele, asiediandule in podu, poporulu provoca pe dascalulu jidanu se le pună la loculu loru. Atunci esi unu datscalu din scóla comuna si întrebă pe popor: „De ce vreţi voi se aveti crasi crucea si icoanele lui Christosu in scóla, ca ele nu ve ajuta nici ve folosescu. Orice voru invetia copii voştri, voru trage mai multu folosu, de catu totu numai din catechismu, ce nu le folosesce nemica.“ Tocma trecea preste piatra unu preotu cu sacramentulu muribunditoru, poporulu ingenunchiu, dar’ unii dăscăli comuni nici palariele nu si le luara spre a dovedi, ca ei suntu neconfesionali. Poporulu se inversionă si strigă: „Unoru dăscăli că acestia se ne incredintiamu noi crescerea copiiloru ?! Suntu estia dăscăli catolici?!“ s. a. Poporulu intra cu ghiotur’a in scóla dicundu, ca in scóla se invetia si relegiune si moralu. Se le invetie copiiloru acestea din gura jidanesca?“ Parochulu ii mai linisti, dar’ in 12 incepu poporulu a bate pe jidovi, cei ce striga barbari romaniloru , in catu nici pandurii nu putură face ordine. Se chiama militia si capitanulu cetatii ocupa loculu inaintea besericei si scelei cu militia. Poporulu se totu mai imulti si cu copii de mana provocă cu strigate se li se dé scól’a loru confesionala indereptu. Pe la 3 ore amenintiarile poporului era atatu de mari, incatu capitanulu cetatii receruse unu batalionu de militia. Vreo 1600 lucratori din scól’a de nai, se adunaseră gata a trage clopotele in dunga, si cu instrumentele loru era decisi a derima scól’a din temeiu, déca nu se da indereptu catoliciloru , si se nevoiea se puna unu stégu pe coperisiulu ei cu chipulu Vergurei Mari’a, spre semnu, ca acolo nici jidanulu nici calvinulu n’are ce cauta. Comisiunea magistratului mană pe poporu acasa, se astepte in liniste resolutiunea, inse lucratorii se aratara in diori, in momentu, de a derima scóla. Dar’ indata si sosi resolutiunea ministeriului, după care se dechiară scóla că proprietate nealienabile a catoliciloru, demandanduse a li se da indereptu. Preotulu le dechiara si explica resolutiunea intre eljen-uri si asia se compuse spectaclulu, celu născu legea scolaria in Bud’a, chiaru la nasulu ministeriului, unde se afla 10 mii catolici, 3 mii jidani si 7 sute protestanţi si unde totusi se dechiarase scóla catolica de scóala simultana, cu tóte, ca se află de facla din 90 numai 30 representanti ai comunei. Aici unguru cu unguru si nemtiu si totu facura cravata pentru reluarea scólei confesionale, si numai asia se redede in dereptu. — In Erlau si alte locuri inca se facă asemene tavatura, si totuși protestantă pretendu dela dieta, că se nu se dér. catoliciloru autonomia. — Timpurile suntu curiose si silnice; trebuie se ne ingradimu, ma se ne si armamu cu povedi’a celei mai active resolutiuni si cercumspectiuni cu totii, că se ducemu luptele, ce le provoca, spre scaparea existintiei nationale, care numai prin scóle romane naționale seu confesionale se mai poate sustiené. — Deci: Organisare si apoi sacrificia. Spre a reesi învingători iu obiectulu scóleloru, noi trebuie se ne incordamu a si întrece mesur’a pretensa de legea scolaria, ca altfeliu naţionalităţile nu voru potu pe calea de susu reajunge in proprietatea scóleloru loru confesionale cu una cu doua. Pentru noi nu vinu resolutiunile asia lesne si pe calcule asternute, ci si candu vremu a face opuri crestinesci, deca ele suntu totuodata folositoria si pentru desvoltari’a nationalitatii romane, cererile, întăririle statuteloru se amana cu anii si se redica pedeci preste pedeci, pana se ostenescu ómenii luptanduse iu desiertu. Amu scapatu de absolutismulu nemtiescu, candu nici numele de naţiunea romana nu ne eră ertatu alu scrie in Gazeta, dar farau datu preste altu absolutismu asiaticu, mai inexorabile, care fara energica si solidaria conlucrare la scopulu desvoltarei nationale, ne va infecta si aerulu, că se nu mai potemu resufla decatu numai aeru maghiaru, din lumea maghiara, cna si acesta numai pe catu ne voru concede ei din gratiia marinimosiei înaltei loru nobletie feudalistice. Deci totu sufletulu romanu se se alieze impreuna, că cu poteri unite se potemu nu numai împlini cele cerute de legea scolaria, ci spre binele nostru nationale se ii si intrecemu, ca atunci sprijiniţi de lege voiau