Gazeta Transilvaniei, 1870 (Anul 33, nr. 1-102)
1870-10-10 / nr. 79
GAZETA MIEI Anulu mm. Nr. 79. Brasiovu 221l0 Octobre 1870. Qazet’a ese de 2 ori: Mercurea si Dumineo», Foi’a, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu, pe 1 anu 10 fl., pe Vi 3 fl. v. a. Tieri esterne 12 H. T. a. pe unu anu seu 2 Va galbini mon. sunateria. Se prenumera la postele c. r., si pe la , DD. corespondenţi. — Pentru serie 6 cr. Tacs’a timbrata a 30 cr. de fiacare publicare. MONARCHIC AUSTRO-UNGARICA. Transilvani’a. »in crim pulii rezbelului. Succesele prusianiloru in giurulu Parisului publicate in proclamatiunea lui Gambetta, cum ca gard’a naţionala a respinsu pe inimicu din positiunile sale, cu toata demintirea diurnaleloru germane, nu potu se nu fia in parte mare adeverate. Chiaru si diurnalulu germanu din Vien’a „Sonntags-Ztg.“ scrie, ca la consulatulu Germaniei de nordu au sositu depeste din cortelulu generalu, care comprobeza succesele publicate de Gambetta, adaugandu, ca in cortelulu generalu alu germaniloru domina o mare intristare din causa, ca li s’au nimicitu lucrările de mai multe septemani. Deca prusianii respingea cu perderi pe prusiani cu buna seama, ca ar’ fi bucinatu o atare respingere prin tóate foile. Scrisori sosite cu balonulu din Parisu spunu, ca garda mobila a mai luatu prusianiloru 1500 de boi si nu trece dî, in care se in casiune perderi dusmanului. Alta din diurnale germane: Tours 18 Oct. Maseau se bombardéza, Vescule fu ocupata de inimicu. După scrri din Parisu 16 Oct. se constata, ca prusianii s’au aflatu siliti a-si intari liniele cu siantiuri, fiinduca siesurile suntu deplinu dominate prin tunurile din forturi. In impregiurarile presente una bombardare a Parisului e imposibila.“ „Tours 19 Oct. Garnisania din Verdun facu o esire cu succesu fericita. Prusianii se incercara a face unu asaltu, inse fura respinsi si alungati in fuga. — Fortarell’a Soissons inse se predede, 4000 de prisonieri si 132 tunuri fura luate de inimica.“ Sciri din Berlinu 18 Oct. spunu, ca armat’a impresuratoria dela Parisu mai primesce 100 mii operatori, semnu, ca nu suntu deajunsu cei de acolo. — Bazaine in Metiu se afla bine. Unu parlamentari se tramise din Metiu in cortelulu principelui Fridericu Carolu, care diace de tifus , si de aici se duse in cortelulu prusianu la Versailles. Misiunea adjutantelui generalu alui Bazaine, care pretinde ca francesii din Metiu se nu se desarmeze, ci se remana cu garnisona in Metiu, n’au aflatu primire in cortelulu generalu dela Versailles. — „Etoile beige“ reporteza din Brucsel’a 20 Oct., ca gen. Trochu cu vreo cativa membrii ai regimelui suntu aplecati a intra in negotiari pentru o transactiune onorifica, numai Gambetta vre opunere pana la estreme. Diurnalele germane vorbescu, cumca in Parisu partitele se afla imparechiate si nici regimulu n’ar fi in unire, ci Gambetta, Ferry, J. Simon, Arago, Rochefort tienu de parerea lui Ledru-Rollin, a socialistului, pentru a organisa un’a commune revolutionare, er’ Favre si Trochu suntu contra. Keratry sosindu in Tours si a datu demisiunea. — Presiedintele republicei Trochu e barbatulu, care sei sustiene unitatea actiunei. — Cele 2 armate ce se formeza la Loire si Lyon se totu adauga si garda nationala se armeaza mereu prin departemente, preste unu milionu de pusce s’au impartitu. — Garibaldi denumitu comandantu si preste liberii trăgători din Vogesia se afla in Bezantion, de unde pornindu, incepu resbelu guerilicu după manier’a lui. — Moltke se fia mortu. Prin mai multe diurnale francese si dupa ele in „Romanulu“ se descopere, ca in apropiare de Rheims o tresura regala cu escorta regale trecandu printr’o strimtoria de pădure fu ciuruita de glontțele liberiloru trăgători. Se dice, ca 3 insi au fostu răniți si mulu omoritu din cei din calesa, or’ in calesa ar’ fi fostu Wilhelm, Bismark, principele regale si gen. Moltke. Diurnalu „Reveil du Dauphiné“ publica o telegrama trela amicii lui din Genev’a: St. Julian 5 Oct.: „De Moltke a muritu. Ve incredintiezu despre acesta. Traiesca liberii trăgători.“ Diurnalele germane nu atingu nimicu despre aceasta intemplare, care se dice, ca se tiene ascunsa sub pedeapsa de moarte. — Florenti’a 16 Oct. Unu decretu reg. stabilesce in Rom’a egalitatea tuturoru cetatianiloru fara diferintia de relegiune.*■ Mazzini s’a eliberatu. Thiers avu o conferintia lunga cu ministrulu Sella. Elu va remane vreo cateva dile in Florentin a. Régimele ispanica a tramisu o nota la régimele Italiei, care constateaza alternativ’a, ca Ispani’a seu trebuie se primeasca unu principe italianu de rege, seu va primi form’a de statu republicana. Acesta nota e destinata a se tramite la tóate cabinetele; ea fu, care facu pe prunc. Amadeu, fitulu alu doile alu lui Victore Emanuel cu titulu, duce de Aosta, de se resolvi a primi coroan’a Ispaniei. Elu e nascutu in 30 Maiu 1845 si are unu fetioru. Thiers vorbi cu min. de esterne alu Italiei Visconti-Venosta. Elu mărturisi ministrului, ca a fostu contrariu unitatii Italiei, pentruca o tienea periculosa pentru Franci’a si pentru Europa, inse dela 1866 incoce profeséza alta părere si tiene, ca ocuparea Romei e o consecintia neaperata pentru unitatea Italiei cu atatu mai vertosa, ca dela aceea nu purta frica pentru interesele relegioase. Situatiuea Franciei o tiene cam desperata, care arata putina încredere in succesele apararei Parisului. Apoi ocuparea lui ar da nemtilor o ocasiune la pretensiuni enorme, care ar despune statele cele mici la imense calamitati; provoca, inchiandu, pe regimulu italianu ca se intrevina cu celealale puteri in favoarea Franciei, pana a nu cade Parisuli. V. Venosta recunoscandu binefacerile dela Franci’a oserbă, ca Itali’a e legata de puterile neutre si s’a obligatu a lucra cu densele in cointielegere. Dupa ameditu in audientia la regele. — Rom ’a. Brasiovu 21 Oct. 1870. Rom’a reluata! Nu ardele barbare ale unui Alaricu, regele gotiloru, nu vandalii lui Gensericu, nu hunii selbatici ai lui Attila, nu mercenarii despotiloru străini, ci insesi legiunile italiane, urmasiele aceloru legiuni brave, cari au cucentu Daci’a sub Marcu Ulpiu Traianu intrara de astadata — fia pentru totudoun’a!!! — in cetatea lui Romulu!!! înainte la Rom’a! la Capitoliu! strigă poporulu italianu cu o voce unanima, de a careia vehementia s’a cutrieratu vechi’a peninsula romana. Si armat’a strigă impreuna cu poporulu: la Rom’a! — si cu tricolorulu in frunte porni catra Capitoliu. Ajungandu fiii lui Marte la parte a cetatii eterne, o aflara inchisa. Tristele remasitte ale mercenariloru străini de frica o incuiasera. Atunci imperatorele legiuniloru redica susu standartulu unitatii italiane si de trei ori batu in part’a Romei vechie. La a trei’a óra part’a se deschise. Drapelulu unirei poporului italianu a trebuitu numai se se arate, si cca sclavii despotiloru înmărmuriră si armele, cu cari ei atat’a vreme au trenutu subjugatu poporulu romanu, le cadiura din mana. Legiunile Italiei unite intrara in Rom’a. Innainte mergea tricolorulu nationalu, — totu pre aceeasi carare, pre care acuil’a romana s’a reintorsu de atatea ori victorioasa. Bucuria nespusa cuprinse animele civiloru romani. Dorinti’a loru cea mai ferbinte se împlini. Cu micu cu mare alergara înaintea braviloru ostasi. Frații de unu sânge, dupa secte de despărțire amara, se regăsiră si se imbraciosiara, or’ din turnurile si ferestrile cetatii deodata resarira mii de tricolore anunciandu serbatori’a maretia a natiunei renăscute. Atunci railiti’a cu poporulu estasiatu de veselia strigă, ca se auda toata lumea: „Traiésca Rom’a, capital’a Italiei!“ Ceea ce poetulu celu mai mare italianu Dante Alighieri abia a cutezatu a visă, ceea ce pentru diplomatulu diplomatiloru Niccolo Machiavelli era inca o tienuta forte indepartata, la ce genialulu Camillo Cavour inca nu se încumetă a se tinde pre facia, pentruce Mazzini si Garibaldi s’au luptatu toata viéti’a loru — poporulu italianu a dobanditu in diu’a de 20 Septembre 1870. Bucuri’a cetatianiloru romani si entusiasmulu poporului italianu inse nu era indestulu, spre a însemnă diu’a aceea. Trebuiea, că de aceeasi dî se se mai lege inca o intemplare mare, pentrucă se o faca nestersa in istori’a timpuriloru viitorie. Pre candu poporatiunea Romei in vestminte serbatoresci iubită impreuna cu fratii sei legionari, in partea asia numita „leonina* a cetatii domniea o tăcere silita si trista. Cumna papala se invescuse in doliu. Pre cine gelea sierbii lui Dumnedieu? Pre Papa-Regele lu gelea ei, si caderea domniiei sale lumesci o plangea. Unusprediece sute de ani au trecutu preste lumea crestina, de candu regele franciloru Pipinu miculu a daruitu pontificelui Stefanu NI. ecsarchatulu, ce lu recâstigase dela longobardi. Domni’a lumésca a papiloru de atunci se datéza. Unu siru lungu de papi au ecsercitatu domni’a acést’a preste „Patrimoniulu St. Petru“ dela 754 pana in diu’a de astadi. — Multi dintre acesti’a au purtatu unu sceptru lumescu blandu si binefacatoriu, in sensulu adeveratu alu invetiaturiloru lui Christosu, dér’ nu pucini dintre ei au fostu condusi de patima si ambițiune lumeasca, pecatusa. Pasiunea de a domni este infricosiata. Ea cuprinse si pre unii papi, si din primii pastori sufletesci ei devenira primii despoti. Inspaimentatoria era puterea ierarchiei acesteia „castrorum ades ordinată*, in evulu mediu. Rom’a devenise printr’ensa a doua óra domnitori’a lumei. Dér’ in loculu senatului si alu poporului romanu veni incursitiunea cu cranceniele sale, veniră jesuitii — si pana astadi resuna in palatiulu aceleia celu „E pur si maeve“ a lui Galileo Galilei. Eră unu periodu, in care papii luau si impartieau corone, in care domni’a loru se întinse preste tota lumea. Regi si popore erau prosternate la pitiorele, asteptandu poruncile loru. Si vai de aceia, cari nu ascultă. Că unu „Jupiter tonans“ aruncă pontificele afurisantele sale preste capetele credintiosiloru renitenti. Pedépsia escomunicatiunei era infricosiata, ea nimeriea fara crutiare tieri întregi, cetati, sate — cersitori si regi. Cine nu a cititu despre celu mai puternicu papa Gregoriu VII., cum a pedepsitu si umilitu densulu pre regele Henricu IV., care a cutediatu a se opune interdictului seu de învestitura? Regele Henricu mergandu se se împace cu Gregoriu si se se scape asia de escomunicatiunea, care eră aruncata asupra lui si a Germaniei întregi, a trebuitu se stea trei zile si trei nopti numai in camasia si .