Gazeta Transilvaniei, 1871 (Anul 34, nr. 1-100)

1871-10-23 / nr. 82

Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea si Duminec’a, Fai’a, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl., pe l/l 3 fl. v. a. Tieri esterne 12 fl. v. a. pe ami arm sau 2]/s galbini mon. sunatoria. inula Mill. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 er, Tacs’a timbrata a 30 er. de fiacare pu­blicare. Nr. 82. Brasiov, 4 Novembre 23 Octobre 1871. MONARCHIE AUSTRO-UNGARICA. Transilvani’a. Epistole anonime. II. Si adica se fia ceva adeverit in aserţiu­nea aruncata de „Consorţiu“ cu rara cutezare, ca „Conferenti’a dela Mercurea ar’ fi produsa bol’a de nepăsare la romani, care apoi a trecutu din Tran­­silvani’a si la romanii din Ungari’a*)?“ Si se aiba macaru „Albin’a“ dreptu intru toate imputările cate le face ea natiunei romanesti? Daca dta credi, Domnule Redactoriu, ca „Han’a libera“ nu ne va plesni preste degete si nu ne va infige unghi’a in urechie, apoi daţi se ecsami­­namu mai antaiu aserţiunea consorţiului barbatiloru mai escelenti din Pest’a. Este antaia­ data in viati’a noastra, ca se im­puta romaniloru din Transilvani’a de catra cativa romani din Banatu si Ungari’a, nepăsare, inertia, apathia. Noi eramu dedati pana acum, ca se au­­dimu din partea romaniloru din Ungariaa imputa­­tiuni tocma in sensulu opusu. In anulu 1848, pre candu au venitu aici la noi nefericitulu Ioane Dragosiu, Sigismundu Poppu si altii cu misiune primita dela gubernulu lui Kos­suth, acei barbati ne imputa tocmai activitatea es­­cesiva. In an. 1850 doi episcopi romanesci, născuţi si crescuţi in Ungari­a, ne plesnea in facla, ca „cati romani ardeleni, totu atati agitatori*, era mnulu din ei dicea catra fostulu ministru principe Schwarzenberg: „Me rogu se nu iai in nume de reu, ca suntu silitu, ca se făcu la părere causa co­muna cu aceşti agitatori ardeleni, pentruca de a­­cesti obraznici nu poţi scapa cu una cu daue“. (Epistole relatorie dela membrii de ai deputatiu­ei.) In anulu 1858 pre candu se prepară subju­garea totale a romaniloru gr. catolici prin jesuitii ajutati de cativa romani ungureni, episcopulu din Oradea si toti partisanii sei, ori­unde apucă pe cate unu romanu ardelenu, ei dicea: „Voi rebeliloru, voi nepoţi ai lui Horea si Cloşca, voi schismatici, greci si muscali ce sunteti voi, cari nu respectaţi nici chiaru auctoritatea dumnedieasca, duceti-ve, fa­­ceti-ve macaru si muscali, numai nu ne mai con­turbaţi pe noi in sacrele nóstre intentiuni!“ Intre anii 1854—58 esia in contra ardeleni­­loru brosiure că a protopopului dela Temisiar­a si cercularie de afurisanie că celu dela episcopulu din Versietiu, ca­ci ardelenii intendea banatieniloru mana de ajutoriu, pentru că se scape de jugulu celu mai umilitoriu din lume, adica de jugulu serbescu. Intru adeveru, ca romanii ardeleni au si me­­ritatu dela romanii ungureni de a fi numiti agita­tori, nu numai dela 1848 incoce, ci multu mai de inainte, adica cam de candu cas’a domnitoria avuse marea bunătate de a desrobi diecesea unita dela Oradea de sub jugulu episcopiloru locali romano­­catolici unguresci si a­­ da episcopi din Ardelu, pe Darabantu si pe Sam. Vulcanu, carele fusese celu mai mare „agitatoriu“ , pentruca elu trase apoi la sine pe alti „agitatori“, incependu cu Sam. Miculu, D. Sincai, P. Maioru, canoniculu Munteanu si altii mai multi. Era in Banatu agitaţiunea cea mare s’a produsu intre romani prin unii teneri că Da­­mascenu Bojinca, Eftimiu Murgu, Paulu Vasiciu, Alecsandru Gavra, Dr. Atan. Siandru, Dr. Teodori si inca alti cativa, esiti mare parte din scoal­a ar­­deleniloru Petru Maioru, parte si din a lui Sam. Vulcanu, Cichindealu s. a. Intre anii 1844—1848 cativa preoti roma­nesci din diecesea Oradei voindu a placa magnati­­loru din respectivele trenuturi, cum si fuseseră cres­cuţi in seminariulu ungurescu, începuseră a spr predice unguresci in beserice curatu romanesci* A­tunci Gazet­a porni asupra loru una agitativa, de­stulu de vigorósa, care se continuă pana la venirea catastrofei celei mari. Amu mai potu produce inca sute de ecsem­­­ple ale agitatiuniloru ardelenesti asupra romaniloru ungureni, dara spatiulu dtale Domnule Redactoriu este prea »angustu“ pentru astfeliu de materia. Destulu atata, ca romanii ardeleni nu făcu nici unu secretu din rol’a loru d^^tatori, ba ei marturi­­sescu, ca au avutu si cutezarea că se merga in Un­gari’a, se re­dica romaniloru de acolo, că macaru familia se-si vorbasca limb’a materna si se nu,­­ nu sufere a se introduce in besericele loru, limb’a maghiara, ca­ ce si acelu atentatu s’a comisu, si inca cu legea in mana, era celoru din Banatu le au disu, se nu le mai fia rusine de limb’a loru, se nu mai cultive limb’a sertsaea, care nu este a loru, ci a serbiloru, ci se cultive pe cea roma­né­s­c­a. Dara cum se intempla totusi marea si estra­­ordinari’a minune, că in scurtulu periodu de 3 din trei ani, romanii ungureni infectati cumplitu de “nepasarea“ romaniloru ardeleni, se cada in inertia atatu de periculosa, incatu ilustrulu consortiu de cincidieci barbati mai escelenti se ajunga a despera de vitalitatea natiunei romanesci? Adeveratu feno­­menon in istori’a omenirei europene! In trei ani de dile unu corpu de trei milione individi se devină aprópe scheletu si cadavru! Apoi unde eră in aceşti trei ani acei cincidieci de medici mai es­celenti? Cu ce feliu de conscientia au potutu ei sta spectatori pasivi atunci, candu mirosulu de mortatiune le incordă nasulu celu finu? Acuma s’au desteptatu ei că se smulgă pe patientele din manile charlataniloru, candu elu se afla in agonia? Frumosu patriotismu, sublime am­are catra naţiune! Cum n’au reflectatu acei cincidieci de medici mai vertosu la impregiurarea fatale, ca in casu de moar­tea natiunei noastre nu va mai fi cine se da statu­lui la 110 mii ostasi si pe fiacare anu că la 20 milioane fiorini in imposite de toata categori­a? Si apoi cine se mai ingrasie pe atatia solgabirai si vicespani, haiduci si darabanii, daca nu voru mai fi vlachi pe lume? îmi va respunde cineva: Vlachi voru mai fi ei inca vreo cincidieci siesedieci de ani, pana candu va succede a le lua limb­a la toti, candu apoi voru fi totusi individi, cari inse voru avéa una alta limba, unu galimathias (golomutiu), amestecătura compusa din alte cateva limbi; nu va mai fi inse națiune valacha. Acesta este toata supararea celoru cincidieci barbati mai escelenti? Bagatela! »Corda falsa! Idei inalte, care sbora pana susu la n­ori. Visuri frumoase de unu imperiu romanu in Orientu!“ (»Pa­­tri­a“ Nr. 2 din 18/6 Oct.) Dara cei cincidieci de barbati mai escelenti ne chiama in acelasiu resufletu si in terminii cei mai doiosi, că se properamu a merge la Ungari’a, se le ajutamu a schimba faimos’a lege de nationaiitati (art. 44 an. 1868), din causa ca aceeasi este »croita“ si pentru noi romanii din marele Princi­pate alu Transilvaniei. Adeverata »croitura.“ Fórte multiamimu de fratiasc’a si doios’a in­vitare. Noi ne amu fostu „croitu“ (adusu, întoc­mite, decretate) una lege de naţionalitate, cu care, v ne a remasu mentea la loculu ei, poteamu fi­i indestulati pe timpu îndelungate. Ore inse ce mai­­ ajutoriu astepta cineva dela unu corpu semimortu? Bogata este Ungari­a de »Nationaiitati“ (nu Na­ţiuni?), acolo suntu Germanii, botezaţi si nebote­­zati, fraţi vitregi ai Unguriloru, acolo sunt: Slovacii, Serbii, Slovenii, Rutenii. Cum se pate că acestea Nationaiitati se nn cumpanesca neasemenatu mai multu in corpurile legislative ale Ungariei, decatu romanii transilvani, cei »despretiuiti, desconsideraţi, indolenţi“, inca si »hebetci si betîvi“? (»Kdl. Közlöny“ din 21 Oct.) Unde au fostu toate acelea nationalitati in anii 1840, 1842, 1844, in fine in an. 1868, pe candu s’a »croitu“ (că unu sumanu tieranescu) art. 44? Inflacarata fantasia ar’ fi a­­ceea, care ne ar’ face se credemu, ca cu diece, multu 12 deputati romani cati ar’ fi cu potentia a scoate din Transilvani’a cu legea electorale absurda pre catu si asupritoria din 1848, caus’a noastra per­­tractata in Pest’a, ar’ înainta macaru atata, catu face saritur’a unui cocosiu. Domniloru, cu unu racu, totu seracu. In una casa de magnati maghiari compusa din siepte sute de »lordi“ si »semilordi“, in una casa a deputatiloru, in care siedu la patru sute maghiari »sange curatu“ , 1100, ce se caute 10—20 romani? Inse are ce streche ne a im­­­punsu, ce tarantela ne a intrepatu, pentru că se ne spargemu capetele spre a merge la una dieta, unde si cei cari au alunecatu a merge in 1866, deveni­seră obiecte de insulte? Terenulu pe care voiu se ne traga cei cinci­dieci de barbati mai escelenti, este pentru noi plinu de curse. Se ne ferim­u, se’i si rogamu că se în­cete cu tentatiunile loru. Ei se inbuiba in liber­tatea castigata nu scimu cum, candu din contra noi ne intorcem­u numai in cerculu celu strimtu, trasu de baionetele consignate in nóptea din 28 Maiu 1867, soli­sta, atunci. Se mergemu din capti­vitate in dieta. Frumóasa libertate politica! — Se ne reintorcemu la prim­a cestiune. Si adica romanii transilvani de trei ani incoce au cadiutu in nepăsare, in indolentia, ei nu făcu nimicu, nu misca nimicu? Se distingemu bene. Daca este vorba de acea activitate febrile, care se dice politica in sensu mai latu, adica de tienerea spiriteloru in neodichna con­tinua, de ocuparea loru activa cu tóte miseriele lu­­crariloru legislative, parte mare străine de noi, apoi multiamita lui Ddieu, ca romanii transilvani s’au portatu in acestu respectu tocmai la timpulu celu mai bunu, cu una nepăsare ce le face onoare. Hei dom­ne, multe diete s’au mai tienutu in Ungari­a, de a caroru decursu nici chiaru la ro­manii cei mai inaintati in cultura nu le au pasatu mai nimicu; de aceea inse densii totu n’au peritu. Dara candu nu se tienea diete nici in Ungari’a nici in Transilvani’a cate diece si dovedieci de ani! Dóra candu locuitorii din cele mai multe provincii *) „Patri’a“ Nr. 1, column’a 2 in coresp. Pest’a, cum si Nr. 3 in art. de fondu.

Next