Gazeta Transilvaniei, 1872 (Anul 35, nr. 1-101)
1872-02-23 / nr. 16
Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea si Duminec’a, Faia, candu concedu ajutoriale. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl., pe V4 3 fl. v. a. Tieri esterne 12 fl. v. a. pe unu anu seu 20/s galbini mon. sunatdria. Nr. 16. Anulu mV. Brasiovu 6 Harte 23 Februaria Se prenumera la postele c. st r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 er. Tacs’a timbrata a 30 er. de fiacare publicare. MONARCHIE AUSTRO - UNGARICA. T r a n s i t v a n i ’a. Romanii in politika. YI. Candu a propusu S. Barnutiu cele patru puncte, primite de catra adunare in siedinti’al, nu a cugetatu la constitutiunile de statu modernu, ci a avutu înaintea ochiloru singuru numai constitutiunea Transilvaniei, pre acesta a vrutu elu se o mai largesca, că se incapa si romanii in ea, era nici decatu, ca se o schimbe din fundamentu seu se o nemiceasca! I. Langa cele trei națiuni libere si independinti după constitutiunea Transilvaniei a voitu S. Barnutiu prin punctulu I a asiedia si pre naţiunea romana ca parte intregitoria a Transilvaniei. II. Facie cu juramentulu celoru trei naţiuni a propusu S. Barnutiu juramentulu natiunei romane, dara nu iu contra celoru trei naţiuni, cum era juramentulu acestor’a in contra poporului, ci singuru numai juramentulu de credintia catra naţiune, domnitoriu si patria. III. Uniunei celoru trei naţiuni — (seu uniunei cu Ungari’a) a opusu uniunea nationale a romaniloru intre sine —, cu dechiaratiune, ca romanii numai cu naţiune libera vom inchia uniune cu ungurii (mai bine cu celelalte naţiuni). Se vede deci, ca Barnutiu a voitu se sustiena sistem’a constitutiunei Transilvaniei cu receperea natiunei romane in acea sistema. Era juramentulu de credinti’a catra imperatu, se vede a fi fostu unu „momenta* catra acei unguri, cari inca de pre atunci tendea cele ce s’au intemplatu in Debrecinu in 14 Aprile 1849! Trebue se credu, ca Barnutiu a fostu de convinces, cumca acea sistema se va pute sustiene inca si mai încolo — si ca elu a aflata acea sistema corespundietoria si indestulitoria — cu modificatiunea propusa de elu si primita de adunare — pentru pretensiunile de dreptu ale natiunei romane, precum si, ca pretensiunile nóastre in aceasta directiune suntu realisabile, — pentru ca altfeliu credu, ca nu le aru fi propusu. Ce voru fi cugetatu altii, cari nu au avutu tempu de ajunsu spre a inedită asupra acestei materia, nu sciu, — eră si greu a te ocupă cu astfeliu de meditatiuni sub apesarea impresiunei celei putinte ce au facutu prochiamarea celoru 4 puncte! —■ După ce vise neamu desteptatu din amortial’a cea plăcută si a dou’a dî neamu apucatu a pune la cale efectuirea conduseloru din diu’a precedente s pre calea petiti unei atunci mi amu perdutu toate ilusiunile, din visulu celu frumosu m’amu desteptatu si amu vediutu, ca amu visatul Cum si poteamu noi spera împlinirea pretensiuniloru noastre atatu cu privirea la direcțiunea, ce luasera mișcările revolutionarie din 1848, catu si — considerandu, ca împlinirea pretensiuniloru noastre depindea chiaru dela aceia, cari aflasera de bine a ne tiené secte intregi incatusiati! cari cu cativa ani mai înainte cerea nota asupra celoru, cari voru — pre calea petitionaria, — nu cu puterea, resturnă sistem’a celoru trei națiuni? si cari numai cu unu anu mai înainte decretase legea cea iuhumana urbariate? Istori’a ne invatia, ca astfeliu de drepturi, (de cari pretindea romanii), — nici candu nu s’au castigatu pre calea paciuita, a petitionarei; — ei numai cu puterea, ori fi si ca a respectiviloru, ori morale a evenimenteloru sguduitorie. — Natiunei romane nu i a statu intr’ajutoriu nici un’a nici alt’a. La putere fi si ca nici ca a cugetatu si bine a facutu, — evenimentele- «hi au fostu favoritorie pretensiuniloru nóstre! Opreste totu nefavoritorie poporeloru celoru dismembrate si neorganisate. A. Papiu in istoria romaniloru vorbesce reu despre unii dela adunarea din Slasiu, cari au trenutu de nelegali lucrările adunarei din sied. I. Se vede, ca d. Papiu nu a distinsu intre Delegata si nedreptu. Nelegali au fostu nu numai prochiamarile făcute de romani — facie adica cu legile din vigore ale Transilvaniei; — ci nelegale a fostu si adunarea insasi, fiinduca acea, asia cum s’a adunatu, nu a fostu conchiamata si nici concesa de autoritatile respective. Au fostu inse in dreptulu loru romanii —► după dreptulu poporeloru si alu naturei, — a se adună asia, precum s’au adunatu, si au avutu dreptu a se dechiară, precum s’au dechiaratu; in acestu intielesu nu credu se fia fostu verunu ’romanu in Blasiu, care se nu fi fostu de acordu cu d. Papiu. După primirea si stabilirea celoru 16 puncte ale petitionei nationale, si dupa sa s’au alesu membrii celoru doue deputatiuni, cari avea se înainteze petitiunea la locurile competenti, adica un’a sub conducerea episc. Lemenu la diet’a transilvana in Olusiu, ceealalta sub conducerea episc. Siaguna la imperatulu, — după ce in fine s’a alesu si unu comitetu permanenta cu resiedinti’a in Sibiiu — adunarea nationale gen. si a inchiatu lucrările sale, — si atatu inteligenti’a, catu si poporulu celu numerosu s’a imprastiatu, ducandu toti cu sene cele mai plăcute impresiuni in ceea ce priviea tienutea solida si frumoasa a celoru adunati, precum si decurgerea cea linistita si serioasa a consultariloru adunarei; — era in cea ce priviea resultatulu consultariloru si alu desbateriloru cele mai diferite, după cum au fostu si convingerile celoru adunați, înainte de adunare foarte diferite. Celu mai multiamitu cu trenut’a adunarei va fi fostu negresitu episc. Lemeny, pentru ca elu eră ingrigiatu, ca profesorii destituiri in 1845 — intre cari S. Barnutiu conducatoriu intel, alu congresului — si voru luă vindicta in contra lui ; — era celu mai nemultiamitu a trebuita se fia poporulu, care s’a fostu adunatu cu sperantia firma, ca adunarea din Blasiu lu va scapa de brascia domnesca, era acuma după adunare se mangaiă prin episcopii respectivi, că presiedinti ai adunarei, ca: „domnii vostri vreau bunulu vostru“ (eroare in locu de bine, dar’ nu nenimerita), ca „obagiea se va inlesni* etc.; prin urmare, ca se mai traga in brasda domneasca si se sufere bet’a biroiasca pana ce li va place la domni ai scapa de ele. Decurgandu toate in cea mai buna ordine si liniste comisarii gub., nu au avutu lipsa de a desfasiură nici o activitate in calitatea loru de comisari. Cu purtarea locale si cu condusele adunarei inca s’au vediutu multiumiti, după cum se vede si din reporturile loru catra gubernatorele tierei! Si cum si putea comisarii se aiba ceva in contra acelor conduse? Prochiamarile din siedinti’a prima, caror’a nu vrea, si nu putea urma nici una acțiune im pu n a to ra, au fostu numai nesce fulgere fara — focu si tresnetu; era condusele din a dou’a siedintia — petithme, — au facutu pre comisari se se convingă, ca romanii, că totudeuna, romanu óameni pacinici, îndelunga rebdatori si voru așteptă totu binele si totu darulu de susu, — dela cei doi factori, catra cari s’au fostu adresatu, ei s’au fostu temutu de alt’a. Trebue se te cuprindă mirarea, cum din totu decursulu adunarei, nici in siedintia, nici afara de siedintia, intr’o multime atatu de mare de popom, nu s’a intemplatu nici cea mai mica turburare, nici celu mai pucinu escesu! Meritulu acestei conduite comisarii gule, in reportele lor l’au atribuitu conducerei celei intrelepte a episcopului Siaguna, (care cum scriea ei: „este vertosu in trupu si in sufletu“) precum si popularitatei sale celei mari. Acest’a nu vrea se o conceda A. Papiu (in istori’a rom. pag. 262) nici decatu, si observandu, ca „acestu episcopu eră venitu decurendu in Ardelu si eră cunoscutu la unu numeru fórte micu de romani, cu vreo fapta publica, nu se însemnase pana acum, afara de introducerea limbei unguresei in beseric’a romana dela Sibiiu etc. afirma caus’a portărei celei solide ecsemplarie a romaniloru, si totu meritata nu a fostu nici alu episcopiloru, nici alu tribuniloru, nici alu altei persoane, ci alu totu poporului, a cărui membri suntu toti, in mai mare ori mai mica mesura, după cum li au fostu ostenelele, avendu altii menta negativu* (?) — adica aceia, cari n’au conturbatu adunarea, ci au tacutu. Aici sum pre deplinu de acordu cu d. A. Papiu, pentru ca in adeveru, daca au avutu meritu acei tribuni ai poporului, cari au sustienutu ordinea in poporu, — pentru ca acesta ascultă desuaturile loru si ei consemtiendu in tote cu lucrările adunarei doriea insusi a se sustiene ordinea si pacea, — nu se pote denegă meritulu nici celoru, cari, neconsemtiendu in tóte cu lucrările adunarei, totuși n’au conturbatu armoni’a si unanimitatea in aducerea conduseloru prin desfasiurarea pareriloru diverginti si propuneri contrarie celoru proiectate de B. si L.! — nici ca s’au departatu dela adunare, ci au perseveratu pana in fine! Inchiaiu despre adunarea gen. romana din 15 Maiu 1848 cu acea observatiune, ca manifestatiunile si lucrările acelei adunari au pututu fi — precum au si fostu — măreţie si sublime, frumoasa virtute nationale; lasu se fi fostu si politica inalta si sublime, — dara perfecta nu a fostu nici un’a nici alt’a. Politic’a intrerupta considera si pretiuesce seriosu si afundu toate impregiurarile si se intocmesce după ele, că ce poata trage folosulu — celu doresce — , acést’a a lipsitu adunarei din Blasiu, — aplicarea celoru manifestate nu s’a intentatu, urmările nu s’au precalculatu, acestea este parerea mea, despre adunarea din Blasiu. Vomu vedé din urmări. 4* Necasurile nóstre municipali. De langa Blasiu 20 Febr. 1872. Pentru că nici acestu actu se nu treca neregistratu in analele publicitatei, aca sub .• Promemoriulu, care sub decursulu siedintieloru noucreatului comitetu comitatense din Alb’a inferiore, subscrisu de membrii romuna presenti, atatu virili, catu si alesi, •— si intre acesti’a de doi. A. Severu, Si-