Gazeta Transilvaniei, 1873 (Anul 36, nr. 1-99)
1873-10-18 / nr. 79
pria Ilie Macellariu, dera s’a si inpulpatu si reculesu partit’a „activistiloru* condusa de advocatulu Borcea, au alergate la metropolitulu si ’iau deschisu ochii. Acesta ar’ fi cumu ar’ fi, dera vai si era vai, ca br. Detves a commissu unu pecatu nespusu de mare, caci a midinlocitu sancționarea drepturiloru besericei gr. rés, asia, cumu se vedu acelea coprinse in statutu. Acésta ar’ fi quintessenti’a correspondentieloru unguresci, esite din Sibiiu, déca nu fabricate in Pestea, precumu se făcu multe si despre șerbi, totu in Pestea, si se publica sub firm’a cate unui popa serbescu, nenumitu. Cine are pofta, citesca-le in limb’a originale asia, precumu s’au vediutu publicate ia septeman’a trecuta. Din partea nostra ne lipsesce spatiulu pentru ele. Ia inse, ca pre candu scriemu acestea, ne si vedemu dispensati de ostenela mai mare prin alta fata romanésca, , Albin’a.“ Intr’aceea noi totu nu aveamu de scopu se relevamu si se denuntiamu romaniloru din acelea cabcale altu-ceva, decatu numai partea loru curatu politica si machiavellistica, pe care inemicii existentiei nostre o tragu cu de peru si o amesteca in poterea bradatoru cu cestiuni de natura eclesiastica si canonica. La partea politica ne-amu semti in dreptu de a vorbi inca si atunci, candu in sinlu natiunei nóstre nu s’ar’ afla numai doue, ci patru confessiuni, precumu se afla la maghiari. Care sunt căușele, care scopurile susu numiteloru diaria, pentru ca in affacerile eclesiastice ale romaniloru se amestece activitati si passivitati politice? Cine ’i indemna, ca din besericele romanesci se voiésca a face terrenuri, cluburi politice? De unde sunt inemicii romaniloru asia siguri, ca se voru mai joca cu cierurile nóstre de-a miti’a oarba? Din trecutulu nostru celu dorerosu, din tragediele coprinse in istori’a nostra? Se le spunemu cu totii, odata pentru totu-deauna, sau mai bine, se le spunemu la toate ocasiunile si intre toate inpregiurarile, ca „ce-au fostu dulce, s’au mancatu, ce-au fostu verde, s’au uscatu, si ei au intardiatu, celu mai pucinu cu una suta de ani. De nu s’ar’ fi nascutu nici-odata 1848, si totusi ceea ce vreu ei, nu se mai poate. Mai curendu se voru intorce Muresiulu, Oltulu si Somesiurile spre munti in susu, decatu se mai sufere romanii, ca clerurile si besericele loru se fia degradate de arene politice. Multe au incercatu tiranii vécuriloru cu acestu poporu nefericitu; multe attentate s’au commissu asupra lui; unu tiranu de cei nebuni a cerutu in secolulu alu 15-lea exterminarea (exstirpatio radicitus), si alti tirani in a. 1602 au commissu acelasi attentatu (Yedi la Wolfg. Bethlen), era Approbatele vorbescu acilea mai chiaru decatu tóta istoria. Acumu arasi se iicerca se ne prefaca altariele nóstre in mese de commissiuni electorali, se ne conturbe in ferbentile nóstre rogatiuni, pe care le inaltiamu pe fiacare di la ceriuri strigandu cu Psalmistulu: „Audine Dómne in din’a necasului,cei catedia a provocă pe archiereii nostrii si inca abusandu de unu nume prea inaltu, ca se -si arunce in cumpănă tota autatoritatea loru la cleru si poporu, pentru ca cu totii se faca pe voi’a celoru dela potere *). Credemu ca este tempulu, ca după cativa ani de tăcere, pe care o amu credintu a fi necessaria din cause grave, in interessulu patriei si alu natiunei, se ne mai formulamu inca odata opiniunea, seu deca ve mai place, convicțiunea noastra, pe care ne-amu castigat’o in cursulu vietiei asupra celui din urma punctu din natura sa forte delicatu. Sunt mai multi ani, de candu amu disu amiciloru nostrii politici. Membrii cleruriloru nóstre, incependu dela archierei pana la celu mai teneru preotu, sunt si membrii ai corpului nostru nationale, si fii ai patriei, si cetatieni ai statului. Pe langa aceste atributiuni ale loru, nu numai le recunoscemu, dara le si sustienemu si aperamu drepturile politice, personali, inherente fiacarui cetatienu de statu. Inse arata, si mai multu nimicu. are inse, ce ar’ poté se fia mai multu decatu atatea? Este aceea ce voiescu inimicii existentiei nóastre nationale, ca adeca natiunea se nu poata ave in vecii veciloru alta representatiune politica si nationale, decatu numai prin cleruri, inse si acésta numai din casu in casu (Esetről esetre, von Fall zu Fall), cu instrumente in man’a celoru dela potere, pentru ca din momentulu in care nu mai au trebuintia de asemenea representatiune, se i se pota dice cu domnulu sclavului harapu: „Der Mohr hat seine Schuldikeit gethan, der Mohr kann gehen,* pe unguresce: El mehetsz. Nu domniloru, Cierurile nóstre si in fruntea loru archiereii si membrii consistorieloru ne sunt mai stimati, mai demni de charitatea si reverenti’a nóstra, decâtu ca se mai potemu suferi a se degrada prin cineva, fia acela ori si cine, la starea de înainte de 1848, Amu ajunsu, multiamita Ceriului, la conscientia de sene, si soimu se apretiamu pusetiunea cleruriloru, ca si a natiunei. Permissu se fia, fara picu de imputare, ori carui membru alu clerului, a’si avu si a’si professu opiniunile sale politice, nici-odata inse si nicairi in numele natiunei, neci chiaru in faci’a tronului. Scimu bene, ca unii archierei sunt si magnati ai tierei, si consiliari actuali intimi ai tronului. In aceasta calitate ei sunt obligati a se apropia de tronu, a’i da informatiunile care li se ceru. In fric’a lui Dumnedieu si in cugetu curatu; dara totu asia se se scia, ca acele informatiuni sunt si remanu pentru natiune informatiuni de natura privata, in catu deca ele ar’ fi inpreunate si cu oresicare promissiuni, acelea nu obliga si nu voru poté obliga in veci pe nimeni altulu, decatu numai pe promitietoriu. Ca magnaţi, ei potu se fiu siliţi a partecipa si la affacerile de legislatiune ale tierei, ca atari (qua tales). Voru partecipa cu ori care altu magnatu de rangulu loru, după convicţiunea propria, si noi nu le vomu impută nici-odata asemenea activitate, indata ce ea nu va involve vre unu obliga in numele natiunei. Candu naţiunea va afla cu cale si va simţi necessitatea, va da plenipotentia si procura archiereiloru, ca si la oricare alti membrii eminenţi ai natiunei, ii va auctorisa ca se marga, se faca, se deroga, se’i apere interessele ei si ale patriei, nu pentru ca sunt archierei, ci pentruca sunt cetatieni ai tierei si romani, si inca romani buni, ii va auctorisa intocma, precumu a facutu dens’a in anulu 1848, candu ’ia pusu presiedenti ai adunarei sale, candu a tramisu pe unulu in fruntea deputatiunei nationale la diet’a marelui principatu alu Transilvaniei, era pe altulu la thronu, precum a purcesu in a. 1861/2, candu arasi ’ia chiamatu in fruntea affaceriloru sale. De alta parte, naţiunea se va feri ca de focu, a recunosce ea de buna voia, representanti născuţi (Legates nates), ca si presiedenti născuți sau impuși cu forti’a, sau prin apucaturi clandestine. Recunoascerea de representanti si plenipotenti născuți este intre toate impregiurarile unu principiu foarte periculosu, era adoptarea lui de catra națiunea romaneasca mai vertosu sub depotismu, sub pressiunea legiloru marțiali foarte reu mascate, ar’ semnifica subscrierea cu man’a propria a sententiei sale de moarte. DeSpotismulu nu si-a facutu nici-odata scrupulu a degrada cele mai sânte institutiuni eclesiastice, de instrumente ale scopuriloru sale. Cine poate sta bunu poporului nostru, ca sub acţiunea vreunui despotismu feroce, mai curendu s’au mai tardiu, voru siedea pe mai multe scaune archieresci, séu renegaţi, si chiaru ómeni de alte nationalitati, cumu şerbi, greci, bulgari, ruteni, chiaru unguri, séu si nisce óameni imbecilii, fricoşi, ori atatu de ambițiosi, in catu pentru ranguri si distinctiuni lumesci se aiba intru nimicu a sacrifică toate interessele si chiaru existenti’a natiunei si a patriei? Istori’a poporaloru este plina de asemenea exemple. Asia dara „Pesti Naplo,“ „Reform,“ „Hon“ si toti partisanii si toate dependentiele loru, se nu se sbuciume in desiertu din caus’a statului eclesiei gr. resaritene, nici se’si franga manile si se’si musce degetele, pentruca s’au alesu parentele Procopiu de archiepiscopu si metropolitu, neci se’si faca spaima ca si caii de pre pustele Dobritienului, ca Preasantita sa va cada mane poimane pe manile asia numitiloru passivisti. Nu metropolitulu Procopiu va fi acela, carele se se dé de instrumente alu vreunei partite politice, numesca-se aceea ori si cumu, activista, passivista, seu chiaru gubernamentale. Caracteriulu seu, temperamentulu celu calmu, experienti’a si ampl’a cunoseientia a lucruriloru omenesci, ne girantaita de ajunsu, ca niciodata nu va fi in se abusedie de încrederea sincera a fiiloru sei sufletesci, in favoarea nimenui pe lume. Totu asemenea inse,nu asia numitii passivisti voru fi aceia, carii se cugete vreodată a comitte crima de lesa- sanctitate a besericei si a institutiuniloru ei; nu ei voru inpinge pe archiereii loru in valuri si volbure politice; nu ei ii voru trage cu mana sacrilega dela altariu, ca se’i duca si se’i umilésca înaintea unui Eszterházy sau Mailath, ci forma din contra, precum le-au disu totudeauna dela a. 1861 incóce, asia le voru cuventa si de aci înainte. Venerabili Parenti, nu voimu ca se ve expuneti pentru noi pe terrenulu politicu; nu pretendemu periclitarea vóstra; lasa-ti-ne pe noi cei ce nu avemu a face cu altariulu, câ se sustienemu cele mai multe lovituri. Vedeţi bene, ca noi si suntemu mai multi, si avemu conscienti’a clara despre faptele noastre. Deca totuşi aveti zelulu si simţiţi in pepturile vóstre barbati’a, câ se ve puneţi sufletele pentru turmele vóstre, reservative pentru extrem’a necessitate; pana atunci inca, alu vostru campu de activitate este immensu, in catu de ati avé diu’a de 48 de ore, si totu nu v’ar’ ajunge. In fine mai reflectamu pe partitele, ale caror organe le-amu citatu, ca déca pressiunea exercitata asupra desvoltarei nationale a romaniloru le face stricatiuni, unguriloru inse nu le folosesce nimicu pe lume, ci va folosi numai la unu alu treilea, carele este Muscalulu. Debilitarea elementului romanescu nu semnifica corroborarea celui ungurescu, ci semnifica cale bătută si larga, deschisa preste totu panslavismului. *) Unu publicista din Pestea, despre care trebue se presupunemu câ este bine informata, ne descoperi in una din dilele lui Augusta, a. c., câ in vér’a anulu 1872 Ministrulu respectivu a provocatu in scrisu pe câţiva archierei, câ se ia in mana acţiunea electorale pentru dieta, se lucre prin protopopi, preoţi si alti omeni ai loru din tote poterile, pentru câ se se alega preste totu numai deputaţi din partit’a gubernementale. Se dice câ in acelasi fermanu ar fi statu si clausul’a apróape incredibile si pre-sicumu amenintiatoria, ca thronulu inca intielege numai asia vocatiunea de episcopii ! De aici se potu duplica mai multe actiuni electorali, dein care s’au desfasiuratu de înaintea ochiloru nostrii intre Maiu si Septembre 1872. Nu credemu ca episcopii catholici si superintendent calvini si luterani se fia primita asemenea porunca umilitoria, de si in dilele nóstre chiaru ungurenii si catholici sunt decişi a cassa institutiunea de magnaţi născuţi ca representanti, si a scote pe archierei din casa magnatiloru. Professuri minesinliliii fSiizaine. REPORTULU dlui Generalu deReviére. Acestu raportu, a caruia citire s’a inceputu in prim’a siedintia (6 Oct.) si s’a continuate in alte cinci siedintie urmatore ale consiliului de resbelu din Trianon, este unu documente de acnsatiune contra lui Bazaine, care formeza unu volumu de vreo 20,000 ronduri scrise. Judele investigatoriu gen. de Reviére, care apartiene partitei republicane, , si-a facutu unu nume frumosu europénu prin pu- I blicarea reportului seu, pentru care a trebuite se faca profunde si grele studia, cari inse iau succesu atatu de bine in catu a fostu admirate de toti. Eta ce contiene in scurtu acestu reportu: In „Introducere* relata gen. Reviere despre ordinatiunea min. de resbelu din 7 Main 1872, I care pune pe m. Bazaine in cercetare criminala tramitendulu înaintea consil. de resbelu si care se ba- I seza pe conclusiunile formulate ale consiliului esmisu pentru esaminarea capitulatiunei armatei Rinului, pe cari le-amu publicate deja in unulu din numerii antemergatori, apoi dice: „Resultatele informatiuniloru despre capitulatiunea Metiului suntu însemnate in reportulu presente.“ „Facut’a maresialulu Bazaine, cu comandante supremii alu armatei Rinului, aceea ce i a prescrise datori’a si onoarea?“ Acesta este cestiunea compli-