Gazeta Transilvaniei, 1873 (Anul 36, nr. 1-99)
1873-07-01 / nr. 51
Gazet’a ese de 2 ori: Joi’a si Dumineca, Fei’a, candu coacedu ajutoriale. — Pretiulu, pe 1 anu 10 fi., pe ‘/» 3 fi. v. a. Tierî esterne 12 fi. v. a. pe unu anu sdu 2*/3 galbini mon. sunatoria. a' ----------------------------------\ ^2 Anului XTOI. Brasiovn 3 Augusta 22 lnliu 1873. 8e prenumera la postele c. si r., si pe la DD. corespondenți. — Pentru serie 6 cr. Tacs’a timbrala a 30 cr. de iîacsro publicare. Advocații romani si lim3»*a romana. Unulu dintre drepturile cele mai cardinali ale natiunei romane din cece de Carpati este dreptulu de a se folosi de limb’a sa propria in tote afacerile sale atatu private catu si publice. Acestu dreptu ne compete nu numai pre basea proportiunei numerice si a gradului de cultura, pre care ne aflamu, dar’ ne compete chiaru pre basea drepturiloru istorice, ca cei mai vechi locuitori ai acestei tieri si ca romanulu ab antiquo s’a folositu in toate afacerile sale la toate dicasteriale de limb’a s’a romana. Acestu dreptu -lu vedemu astadi atacatu de guvernulu si legislativ’a maghiara in unu modu sistematecu din ce in ce mai tare. Părinții nostrii ne au solutu aperu limb’a prin toate valurile politice cu o vertute si eroismu fara parechia in istori’a poporaloru, se vedemu inse noi descendentii loru, cari pretindemu a fi mai inainintati in cultura de catu betranii nostri si mai politici de catu ei, sei mu se ne aperamu limb’a cu demnitatea cuvenita, seu o aperamu numai cu gur’a dor’ cu fapt’a nu? Conservarea dreptului de limba la noi diace mare parte in man’a advocatiloru romani, cace in tempulu de astadi mai toti pasii catra officials publice din unu respectu seu atgulu cauta se se faca prin advocati. Si oare cum sustiemi advocatii romani limb’a romana la judecătorii si la officials politice ? Ecca, aici întrebarea de mare insemnetate, de care trebue se ne ocupamu cu cea mai mare securitate, fiindu ca numai ast’a este calea pre care vomu face pre guvernulu si legislativ’a Ungariei, ca se recunósca dreptulu de limba alu natiunei romane. Deca advocații romani in scrierile loru se voru folosi esclusivu de limb’a romana, atunci orce încordări pentru delaturarea ei din officiu ar’ remane desierte si paralisate, cace o limba viua vrendu nevrendu cauta se fia respectata, pentru ca este o necesitate faptica. Guvernulu ar’ trebui se tiena contu de acesta actualitate, ar’ fi necesitatu din punctu de vedere administrativu, ca officials se le ocupe mare parte cu individi cunoscatori de limb’a romana, si prin unu astufeliu de pasu se ar’ face ilusoria tota decretarea si activarea unei hegemonii de limba. Cu părere de reu am esperiatu de vre-o cativa ani in cace, ca o mare parte din advocaţii romani se folosescu in scrierile si aperarile sale de limbi străine, chiaru si acolo, unde limbei romane nu i se pune nici o pedeca, chiaru si acolo. Unde clientulu seu este de nationalitate romana. Nu voiu se esaminezu motivele si căuşele ce potu se le aduca unii si altii pentru legitimarea sa, ele remanu in orce privintia prea slabe, se potu justifică, o astufeliu de procedura greşita. Capulu lucrului este, ca noi vedemu in fapta strainismulu multu pucinu incetatianitu in cencellariele advocatiloru nostri. Nu vomu cerca se punemu capetu acestei abnormitati inca de tempuriu, vomu pierde limb’a din officiu si cu limb’a tóté. Nu este de ajunsu ca se lamentamu numai intr’o parte si intr’alt’a, ca ni se ataca dreptulu de limba, si acolo, unde avemu dreptu se o aperamu si se o introducemu, se stamu cu manile in sinu, ba inca ce e mai multu se o scótemu noi pre usia afara. Cu persistentia si cu firmitate eroica se câstiga si se sustienu astadi drepturile, si déca vomu fi numai eroi de gura, dér’ de fapte nu, va fi vai de noi. Era, o mana de sasi din Transilvani’a se folosescu si astadi atatu la judecătoria, catu si la officiale politice de limb’a germana, pentru ca de o parte advocații lor nu voru se ennosea alta limba de catu cea germana, or’ de alta parte amploiații stau înaintea regimului cu Euer Excellenz! nu potemu se delaturamu usulu si realitatea faptica. Astufeliu trebue se tăcemU si noi, se nu asceptamu, ca ungurulu si sasulu se ne introducă limba in officiu, cace ei de iubirea cea mare catra naţiunea romana suntu mai bucuroşi a adoptă ori care alta limba străină, numai cea romana nu. Se nu ne damu chiaru noi din mana drepturile nóstre, se nu ne ingropamu chiaru noi insine limb’a, cu care atunci ne am îngropatu si esistinti’a. Déca nu vomu cadé in pecaturu indiferentismului si cu limb’a că se ne desbracamu noi de buna voia de ea, atunci nu ni se va pute suprime niciodata, pentru ca in Ungari’a poliglota precum egemoni’a unei natiuni asia si egemonia unei singure limbe este absolutu nerealisabile. Se fimu petrunsi de conscienti’a dreptului nostru, caci dreptulu de limba este unulu din cele mai nobile, juste si umanitare drepturi ale fiacarei naţiuni. Pretindemu deci dela advocaţii nostri atatu din punctu de vedere politicu, catu si natiunalu, că ei in tote afacerile sale se se folosesca esclusivu de limba romana, si candu densii voru apera cu scumpetate acestu patrimoniu strabunu, potemu fi siguri ca nulu vomu pierde orce tempeste se vina. N. D. opresce udulu. Chiamarea medicului se fia neamanata la aceste simptome. Indata ce vine vre o simptoma de aceste bolnavulu se se puna iute in paturili (111 si se se frece cu panura pana vine in asudare, bendu indata ceaiu de romonitia, minta scu isma crétia. Sudórea lu va scapa. Apoi indata ajutorulu medicului. Curatiani’a si viati’a fara ecscese! In Brasiovu inca a moritu unu judanu dusu dela Élőpatak la S. György si de acolo aici in spitalu. La Seliste si in alte locuri inca se ivesce. In Botosiani (Moldova) au arsu 178 case, 2 beserici si dauna e 1800,000 franci. Schii din afara avemu doue de insemnatu. Una ca o naia de resbelu prusiana a capturatu o naiacarlistica? spaniola, amestecu in causa; a doua, ca Rusi’a a dechiaratu resbelu in contra turcomaniloru, cari ajutara pe canulu Kiwei in resbelulu avutu cu Rusia. Pregătirile se făcu. Brasiovu 1 Augutu n. 1873. Cum se ne ferimu de colera, avemu a ne ingriji cu seriositate. După reportele despre latirea si devastarea colerei, multe locuri suntu cercate in Ardealu de acesta epidemia. In Clusiu dela 18 Iun. pana la 28 luliu f. atacati 641, dintre cari merira 316, se vindecară 206 si 119 se aflara sub cura, casurile se imultiescu. In comitatulu Hinidoarei fura 2240 atacati, dintre cari merira 1060, numai in Deva merira vro 71. In Aradu merira 282, der’ cei cu padia buna scapara vro 180 insi. Acumu se viri si in giurulu Orestiei, anume in comuna Percasu merira toti, cari desgropasera o femeia morta de colera. Estu casa se servesca de monitare sau dojana, ca stervurile, mortăciunile trebue ingropate, ele suntu cele mai periculose la capatarea colerei. Curatiani’a cea mai scrupuloasa, atatu in casa, catu si in ograda si in totu satulu, feresee de colera, deca se modereaza oamenii si in mancari si se ferescu de ecscese si de recéla mai vertosu candu suntu asudati se nu bea apa rece, se nu ste unde trage ventulu neci se se culce pe pamentu umedu. Semnele, simtomele colerei suntu o raceala si invenetire a faclei si a budieloru, atrinsuri la peptu, versaturi si ordinaria si apoi sgarcei la pulpe, se c . . . . le *) 30 iuliu 1873. Nu mi-a plăcutu neci candu vorb’a multa, si petrunsu de adeverulu disei romane, ca „vorb’a multa e seraci’a omului“ amu regretatu totudeauna, candu amu fostu necessitatu ■ a face vorba multa. Asia regretu si acuma, ca s’a dimissu cu mine in discursu resp. disputa una quantitate incognita, — la inceputu „X“ acuma „X—Z,“ care se pare a fi inveti acelu de aceloru teologi iscusiţi, cari odinioara se disputau despre acea întrebare însemnata, ca „cati angeri potu jucă (saltă) pre unu verfu de acu* — careia nu potu sei remanu datoria cu respunsu, că se nu credia, ca a esitu invingatoria — adeca acea quantitate incognita X—Z. Quantitatea incognita „X—Z“ vine adeca in nr. 54 alu „Gazetei“ si suplicandu la replic’a mea din nr. 51 alu „Gazetei“ data la observatiunile quantitatei incognito „X“ in nr. 47 alu „Gazetei“ face de nou nescari observatiuni, cautandu după neesactitati in replic’a mea si vrea intre altele se me convingă, ca deca vreau se fiu „esactu“ trebue se recunoscu si eu, ca „Capitularii“ nu suntu responsabili pentru administratiunea fundatiunei Siulutiane. Dar’ se luamu pre rondu observatiunile quantitatei incognite „X—Z“. Indata la inceputu amintesce „X—Z“ despre multe loviture in dreapt’a si stang'a, ce eu asiu fi datu in replic’a mea! Ce dauna, ca „X—Z“ nu -mi spune, cari suntu acele multe loviture in „dreapt’a“ si „stang’a,“ pentru ca eu numai de o lovitura sciu, care inse nu a mersu neci in dreapt’a neci in stang’a, ci oblu in acea corporatiune preutiasca, care a administratu pana acuma fundatiunea Siulutiana fara a chiamă laici in consiliu, si care după tenorea fundatiunaliloru e responsabile pentru administratiunea fundatiunei Siulutiane.* Totu in acea alinia scrie „X—Z,“ ca corespondentele cu cruce (adeca eu) nu amu luatu in nume de bine observatiunile făcute de elu [pardonul de ea adeca „quantitate incognita“] la cateva neesactitati din corespondenti’a mea.* Nu, d. replicante! nu observatiunile făcute la neesactitati, ci neesactitatile ce ni le ai descoperitu d-ta, ca s’au facutu intru administrarea fundatiunei numite din partea corporatiunei preotiesci, dar’ mai *) Era inca o pisica in sacu. credu ca si la acest’a ei va vida unghiile „X—Z.“ —