Gazeta Transilvaniei, 1873 (Anul 36, nr. 1-99)
1873-10-18 / nr. 79
azeti THiimrmi Nr. 79. Brasiovn 3018 Octobre 1873. Gazet’a ese de 2 ori: Joi’a si Dumineca, Fai'a, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu : pe 1 anu 10 fl., pe ‘/ 3 fl. v. a. Tieri esterne 12 fl. v. a. pe unu anu seu 2*/s galbini mon. sunatoria. Anula mfl. Se prenumera la postele c. si r., si pe la DD. coreaponden ' Pentru serie 6 er. Tacs’e timbra la 0 er. de fiacare paire, Brasiovu 28 Oct. n. 1873. (Libertatea constitutiunei maghiare). Telegramulu din nr. trecutu ne aduce triat’a scrie, ca guvernulu maghiaru a facutu uau pasu si mai departe in constitutiune si libertate, incatu pentru condusele consiliului municipale alu districtului Fagarasiu a introdusu cercetare criminale, ba ce este mai multu, pre unulu dintre cei mai bravi barbati ai nostri, pre advocatulu Ar. Densusianu tribunalulu din M. Vásárhely -ludetiene in prensaria preventiva. Unu astufeliu de actu ne mai auditu in istori’a poporaloru cu atatu mai pucinu in unu statu constitutionalu cauta se puna in uimire orce mente omenésca si se ne faca se cugetamu seriosu, care intru adeveru traimu noi intr’o lume culta si libarala, unde nu numai averea dér’ si persón’a este asigurata, seu traimu in Afric’a centrale unde nu mai este nici o idea de persoana si drepturi naturali cu atatu mai putinu de o lege oarecare. Si ce crima i se imputa advocatului Arone Densusianu? A adunatu densuluire poporulu Fagarasiului, ca se se rescóale in contra stapanirei de astadi, se faca opusetiune fortiata in contra esecutarei legiloru? A turburatu densulu intru adeveru liniscea publica cumu a turburat’o pre tempulu alegeriloru agentii lui Benedek si Malay si alti multi pana la versari de sânge? Advocatulu Ar. Densusianu ca membru alu consiliului municipale in modulu celu mai parlamentariu a vorbitu simplu numai la cestiunile ce le a adusu la ordinea dilei spre desbatere capitalulu supremu, organulu guvernului maghiaru si si-a datu parerea s’a intr’o privintia seu alta. Si pentru ca densulu pre basea legiloru vigente a aperatu autonomi’a si drepturile municipali in contra ingerintieloru ministeriali, au coiisu densulu vre o crima oarecare? Au nu concede insusi legea, ca municipiale au dreptulu se-si apere autonomi’a sa in contra acteloru guvernului ce li se păru ilegali ? nu concede insusi legea fiacarui consiliariu municipalu, ca asupra obiecteloru puse la desbatere se-si de parerea sa si se voteze pro seu contra? si apoi in fine pentru condusele unei corporatiuni conchiamate de organele guvernului, are se respunda unu singuru individu particulariu si nu are corporatiunea intrega si in prima linia cu presiedentele ce au adusu si au lasatu se se aduca astufeliu de conduse? — Deca tote aceste astadi la romani suntu crime de ce nu suntu crime opusetiunile si condusele partideloru maghiare, de ce nu suntu crime vorbirile cele atitiatorie ale corifeiloru maghiari, cari nu combătu numai cu advocatulu Ar. Densusianu nesce ordinatiuni ministeriali neintielese, ci ataca chiaru si legile cele mai fundamentali ale statului? De ce toate aceste casuri analoge la romani constitue crima de Daco-romania, era la maghiari se considera ca o virtute adeverata arpadiana? Deca in acte de aceste consta libertatea si constitutiunea maghiara, atunci avemu se rosimu inaintea Europei si meritamu intru adeveru reprobarea lumei civilisate, ca suntemu unu poporu crudu, necultu si ca la noi nu este garantata si garantia averei si a persoanei. Lucrulu la noi este prea cunoscutu decatu se lu mai ascundeam sub masca. Aici joaca la midiulocu urma nationale ce ni-o arata domnii maghiari. Persecutiunile si terrorismulu ori catu de mare sefia nu ne voru face se uitamu, ca suntemu romani, ele din contra ne voru intari si mai tare in convingerile nóstre nationali si voru lasa urme adancu imprimate in anemile geratiuniloru venitorie. Noi suntemu gata la orce inclusori, pentru ca scimu, ca luptamu pentru o causa santa si dreapta si scimu, ca e dulce a suferi si a muri pentru patria si naţiunea sa. Advocatulu Ar. Densusianu a luptatu sinceru, loialu si legalu pentru naţiunea sa, noi i datorimu lui tata recunoscienti’a cu unui romanu adeveratu liberale si compatimimu din anema pre domnii maghiari, cari prin astufeliu de midiulece gresite confunda serman’a tiera totu mai tare in abisulu nemultiumirei, nefericirei. In numerulu venitoriu vomu vorbi mai de aprope la căușele si cestiunea penale a acestui faptu. Ilii? InmuMai ' r*"i'.î rPi.iî prt DelaVien’a se scria, ca resultatulu finalu alu alegeriloru din Austria, cari suntu apróape de a se fini, va fi pentru federalisti catu se poate de favorabilu, considerandu presiunea, care s’a esercitatu din partea guvernului centralistu. Clericalii federalisti au cascigatu pana acuma cu cativa deputati mai multi, in celelalte proportiunea intre decembristi si opositionali a remasu totu aceea. Dela resultatulu alegeriloru in curtsa marilorn proprietari va depinde cestiunea cea mai însemnata, ca adeca avevoru decembristii in senatulu directe alesu majoritatea de doua treimi? Toate capacitățile federaliste suntu deja alese: Palacky, Rieger, Clam Martinitz, Hohenwarth s. a. Diurnalele federaliste accentua, ca si de asta-data a doveditu opositiunea boema prin purtarea sa esemplaria si energica, ca nu se lasa a fi infricata cu una cu doua si ca numai restabilirea drepturiloru sale nealienabile o va poté impaca. Alegerea lui Hohenwarth ocupa multa pres’a decembrista, care simte preabine, ca rolulu seu inca nu s’a finitu. O fata colporta intre altele scriea după care const. Hohenwart ar’ fi decisu a intra in senatu si s’ar’ fi esprimatu, ca va lucra in conferinti’a cea mare federalistica cu intreg’a opositiune se intre in senatu. Evenimentulu politicu celu mai insemnatu e visit’s imperatului Germaniei si a principelui Bismark la curtea de Vien’a. Ar’ fi superfluu ca se mai asicuramu pe cititorii nostrii, ca priimirea monarchului germanu si a suitei sale in Vien’a a fostu catu se poate de strălucită. In Vien’a se afla unu numeru destulu de mare deprusaci,* cari dau tonulu in presa mai cu sema, prin urmare nu a lipsitu la inaltiari pana la ceriu a potentatului pruso-germanu si a ministrului seu totum fac. In diu’a prima imp. Wilhelm a visitatu esposetiunea, acompaniatu de imp. Franciscu. Iosifu. Si princ. Bismark a visitatu împreuna cu cont. Andrassy espositi’a, acest’a din urma a facutu pe Ciceronele si se dice, ca s’a intretienutu mai multu cu principele in despartiamentulu Ungariei. Unu testimoniu mai multu pentru Andrassy, ca e patriotu bunu, numai regretamu, ca Bismark nu a potutu se capete o idea despre diferitele poporatiuni, cari locuiescu si producu si ele cate ceva in regatulu coroanei St. Stefanu, fiindcă totu despartiamentulu Ungariei e arangiatu asia incatu tóte catele contiene se apara la prima vedere de producte ab ovo maghiare. Principelui Bismark ei piacu a-si petrece mai multu in societatea cont. Andrássy, si de ce se nu credemu si vice-versa. Lasa ca Bismark a visitatu pe ministru de esterne de repetite ori si a „conferitu cu densulu,* cumu reporta diuariele vienese „ore întregi,* dér’ si la teatru si la dineulu imparatescu l’au vediutu reportorii conversandu mai multu cu Andrássy. Dómne Cate nu-si voru mai fi spusu unulu altui’a, déca fiacare din cuvintele cate le au schimbatu ar’ fi istorice, n’ar’ mai ajunge istoricii, cari se le descria. S’a observatu inse, ca la revist’a militaria pe Schmelz, nici generalulu de dragoni (Bismark) nici celu de honvedi (Andrássy) nu au asistatu cu presenti’a lor. Poate ca princ. Bismark a voitu sei crutte armatei austriaae aspectulu chipului si „înaltei* persoanei sale. Bismark e in adeveru celu mai innaltu in suit’a sa, omu robustu cu o fisiognomia severa si seriosa si sedice, ca are unu surisu deosebitu sarcasticu diplomaticu. La dineulu imperatescu datu in onoarea imp. Wilhelm a fostu*invitate 150 persoane intre cari ducele si duces’a de Baden, principele si pinces’a de coroana a Danimarcei, princ. Carolu alu Prusiei si Gustav de Sachsen-Waimar, principele Leopold si princes’a Gisell’a toti archiducii si toate archiducesele austriace toti ministrii austriaci, er’ dintre cei unguresci Szlávi, Wenkheim si Tisza, ca se nu uitamu de neevitabilulu principe de Bismark. Amu vediutu toastele in nr. trecutu. Unu diariu decembristu redica insemnatatea impregiurarei ca imp. Wilhelm a numitu deosebitu pe „Regele Ungariei,* dicundu ca acést’a este o recunoscere internationala a dualismului. Noi nu scimu ce planuescu imperatii lumii. — „Pesti Napló,“ „Réform* et „Hon* despre Consistoriulu metropoliei romane gr. res. orthodoxe. Alegerea cea de modellu si totu decursulu restauratiunei la scaunulu archiepiscopescu dela Sibiiu, nu potutu se placa inemiciloru din nici-unu punctu de vedere. Cu totulu altu ceva le-ar’ fi placutu loru: alegere cu ciomagulu, si alta persona, oricare, numai alta. E bine, ea s’a facutu asia cumu o amu vediutu, spre bucuri’a tuturoru romaniloru. Dara de ce se nu pice in pacharulu de bucuria si ceva pelinu, séu déca s’ar’ poté, tocma si veninu. Cumu se se sufere, cu romanii, si inca tocma romanii cei numai tolerati pana la provedential’a catastrofa din 1848, se câstige dela opiniunea publica europeana unu testimoniu asia stralucitu despre a loru majoritate seriosa si insuflatoria de respectu? „Pesti Napló,“ organulu majoritatiei dietale si alăturea cu elu „Reform,“ organulu fractiunei lui Melchioru Lonyai, presiedente alu academiei scientifice maghiare, comite de aristocrati’a moderna, capitalistu millionariu, apoi „Hon“ organulu pseudoliberaliloru si falsiloru democrati, au luatu asupra’si nobil’a vocatiune herostratica, ca se arunce cate unu tetiune aprinsu intr’unu edificiu eclesiasticu si morale, restauratu cu sudori de sânge si intre griji neaudite. După acele diama, nou alesulu metropolitu a si cadiutu in curs’a partitei „passivistiloru,* representata la Sibiiu si pe airea in prim’a linia