Gazeta Transilvaniei, 1873 (Anul 36, nr. 1-99)
1873-11-22 / nr. 89
Gazet’a ese de 2 ori: Joi’a si Duminec’a, Fai'a, candu concedui ajutdriale. — Pretiulu, pe 1 anu 10 fl., pe Vi 3 fl. v. a. Tieri esterne 12 fl. v. a. pe unu anu sau 21/3 galbini mon. sunatori». Hr. 89. inain timbrala a aU cr. dn fiacare publicare. Br&siovu 4 Decembre 22 Novembre 2 Decembre 1873. Bela 2 Decembre an. 1848, candu Maiestatea Sa Inaltiatulu Imperatoriu si rege apostolfcu Francis cu Iosifu I. s’a inaltiatu pe gloriosulu tronu alu sceptrului blandei Dinasthie Habsburgice-Lotharingice, pana in 2 Decembre 1873, 25 de ani de gloriosa domnire, unu patrariu de seculu, plinu de dovedi despre innaltele si cele mai nobile intentiuni de a ferici tóate popoarele de suptu gloriosulu seu sceptru, implura mesura unui jubileu, unui festini generale pentru millioanele de civii cei credentiosi, cari se intrecura a se apropia in acesta di,memorabile atatu pentru inaltulu Jubilariu, catu si pentru ei, a se apropia de tronu cu felicitările, dominitele sale cele mai omagiali si mai solemele, si cu rogatiunile sale catra Imperatulu Imperatiloru a cere reînnoirea poteriloru, cu cele ale vulturului, inaintea altarialoru, ca in alte patraria se -si vedia parintescele intentiuni in toti deplinu realisate, fericitu cu intreg’a familia si dinasthia! La deputatiunea camerei deputatiloru senatului imperiale se indura inaltulu jubilariu a-si exprime încrederea, „ca senatulu se va nevoi a lu sprijini (pe imperaturu) spre a*asicura tuturoru poporatoru, pe cari le imbraciosiaza cu asemene iubire, bunăstare generale,* dicu depestele, si noi amu fostu si suntemu de acea credentia, ca intentiunile înaltului jubilariu planéza preste popora, pana candu se voru realisa prin consiliarii de bine, cu dreptu dar’ serbaramu acestu jubileu de 25 ani, sub care si natiunea romana ca atare a simtitu in 1863 egalea iubire parintesca, ce i o denegasera seculii feudalismului — Gloria si fericire tronului si •Voluilariului Prealnaltu!!! Aici in Brasiovu in presara se illumina pretoriulu, si band’a militaria intonandu prin cetate music’a de retragere si deminatia diorile dede faci’a cea mai serbatorasca dilei. La 8 ore in besericele conf. anume in cele rom. estra din multime de pepturi cu tóata pietatea rogatiuni la ceru pentru indelung’a viatia si fericirea Jubilariului. La 10 óre in beseric’a rom. cath. se adunara tóte branchele civili si militari, corpulu professorale alu gimn. rom. cath. in fruntea tinerimei, cu flamur’a volvainte, corpulu profes. intregu alu gimn. romanescu si totu comitetulu Reuniunei fem. rom, si-si întruniră rogatiunile ér’ cu asemenea pietate. PontificanteleRss. Abbate Eduardu Möller celebrandu cu infula inca inalti rogatiuni la altariu, ér’ sér’a corpulu officirescu tienit unu baiu stralucitu, la care luara parte toate familiele mai însemnate de toate nationalitatile. Unu transparentu in fruntea salei representa pre inaltulu jubilariu prin busta si inscriptiuni. Balulu dură pana deminatia si Mam’a balului. Dómn’a colonela de Dobler, era obiectulu comunei reveriutie. Se da cerului ca părintele Jubilariu se -si afle barbatii de statu, cari implinindui intentiunile cele salutari pentru toate popoarele intocma, se regenereze monarchia prin unirea tuturoru * cugeteloru atrase la inaltiarea fericirii patriei, si a statului, ca se se maresca numele Franciscu Iosifu I de prototipu alu gubernantiloru, adeverat’a fericire!!! Prozelitism ala religiosu la romanl. (Va urmar. Este adeca unu proselitismu comunu toturoru confessiuniloru din tota lumea, effectu alu interessului castei preotiesci si calugaresci, de a -si asecura subsistenti’a dela sectatori catu se pote mai numeroşi. Acestu proselitismu este in adeveru celu mai firescu, si candu vei cauta bene, mai virtosu la clerurile nóstre, se pote multu escusu, de si nici odata justifică si aproba; dér’ ce se le faci bietiloru preoţi lipsiţi, mai alesu suntu si unii idioţi, sau, ceea ce este si mai reu, daca suntu de cei semidocţi, cunoscuţi in toata lumea de cei mai certăreţi si mai intoleranţi. Dara se ne uitamu prea bene inpregiuru si vomu află, ca acésta specie de proselitismu esiste si se manifesta pe fiacare di, in mii de caşuri, la popora homogene si de aceeasi confessiune, mai alesu daca se bucura si de dreptulu electorale pe terrenulu besericescu. Cautati numai la comunele, in care suntu cate duoi si cate trei preoti, in casuri candu mare vreunulu, si candu acei duoi au cate unu filiu de candidatu, sau cate una fetitia frumóasa, care calea a preotesa. Totu asia este si la calvini, inca si la sasii luterani etc. La rom. catholici multu mai raru, pentruca la ei dreptulu electorale este cassatu mai preste totu, si pentruca organismulu clerului loru este asia, precumu romaniloru nu le place se -lu aiba, din causa ca acea, vremu se avemu preoți însurați si aleși. Apoi orce omu de omenia, care adopta unu principiu, se obliga a’i acceptă si toate consecentiele lui. Patere legem quam fecisti. Dara are bene, frumosu este, ca de cate ori se certa sărmanii nostrii preoți, pentru cate unu parastasu sau prescura, pentru ferdela, sau di de lucru, sau colacu de cununia, noi inca se ne insultamu, se ne incaieramu, se ne prostituimu in facl’a Europei? Alu duoilea fonte (isvoru) alu proselitismului ar’ fi adeverat’a convicţiune religioasa dogmatica a unoru preoţi, carii au approfundatu theologi’a, facundu-o de studiu alu vietiei loru. Dara man’a pe cugetu: Găti suntu de acestia, pentru ca se ne scutemu caciulele de inaintea loru? Una vise scimu cu totii, si se o spunemu verde: poporulu nostru nu’i intielege de locu. Poporulu ii va intielege, indata ce densii ii voru predică moral’a cea divina, simpla, dulce, inaltiatoria de anime a Salvatoriului, pe care romanulu si-a formulat’o si mai simplu: Ce tie nu’ti place, altuia nu face. Asia dara cu acesta specie de proselitismu amu finitu. Alu treilea fonte alu proselitismului la romani, este de natura politica, si in adeveru precatu de vechiu, pe atata si de periculosu. Amudisu vechiu si inca stravechiu, pentruca noi respin- gemu acea minciuna historica absurda, care tiene, ca proselitismulu introdusu cu scopuri politice s’ar’, fi inceputu numai dela a. 1700. Aceia carii ame- tiescu capetele oameniloru cu acésta minciuna, sau suntu nisce ignoranti, sau, ce este si mai reu, óameni fera conscientia, carii falsifica adeverulu historicu. Proselitismulu de natura politica datodia la romanii din Dacia superióara de atunci, de candu crede dn. Hasdeu, ca romanii se tienea de trei rituri, de celu grecescu, de celu rom. catholicu, si una parte din ei mai tienea inca la unu feliu de idololatria. Acesta cade in secolulu alu 13-lea si pana pre alu 14-lea. Sub regii din casa Anjou, si sub principii calvinnesci proselitismulu religiosu-politicu a fostu neasemenatu mai furiosu, de catu in sec. alu 18-lea. Amu disu, ca acestu proselitismu este fórte periculosu. Trebueamu se ne pronuntiamu mai precisu. Fórte periculosu acolo, unde, si pana candu lipsescu alte conditiuni de cultura. A comprobă si illustră natur’a periculósa a proselitismului religiosu-politicu, ar’ semnifică, ca voimu se recapitulamu in una folisiera că Gazet’a, tóta histori’a nóstra pe 573 de ani. In locu de acesta vomu aduce numai unu exemplu din dilele nóstre ale cestoru mai betrani, credemu, ca atata va fi de ajunsu celoru mai teneri, chiatu si calugariloru. In Transilvani’a pana pe la anulu 1848 încetase dintre romani orce proselitismu, afera de celu atinsu la p. 1. In Banatu eră multu proselitismu, la care inse au datu ocasiune totudeauna notori’a, faimós’a si neauditu de scandalós’a simonia, rapacitate si brutalitate, cumu si proselitismulu nationale alu clerului serbescu, exercitatu asupra romaniloru. Acestia in desperatiunea loru luă lumea in capu, adeca se ducea tocma la Oradea mare, si togă pe episcopulu Samuilu Vulcanu, că se’i scape de tirani’a serbasca. Acesta este si originea episcopiei greco-catholice dela Lugosiu, nu greco-caV^hai, sau cumu gedicâ^cu insulta, „Uniatup* crtHph si ftutalitSSa serif!*» " loru a fundatu episcopi’a dela Lugosiu *). Desfidemu pe toti Romanii greco-resariteni din Banatu, cati se afla intre 50 si 80 de ani, că se nedea de minciuna. Desfidemu in linia prima, pe vechii si venerabilii nostrii amici probati, Dr. P. Vasioiu, Dr. Al. Siandru si dn. Petru Cermena. Asia eră pana in 1848, in care anu romanii transilvani au fostu la inaltimea missiunei loru. In a. 1850 regimulu mânecase din premiss’a, ca revolutiunile ar’ fi fetele irreligiositatiei. Atqui, ergo. In catu pentru romani, se mai adoptă unu altu principiu infricosiatu. Muscalii fuseseră in tierile nóstre; intrasera prin beserici „unite,* că si prin cele „neunite,* cochettasera cu romanii, fera a reflectă catu de pucinu la diversitatea confessiunei. De alta parte, ideea dacoromanismului inca intrase in crerii ministriloru, că si cumu intra urecheriti’a si purecii in urechia. Ce eră de facutu? Ecea ce. Se se destitue iute episcopulu dela Blasiu, si se se alega altulu, pe care se-lu si injugaru. După aceea disera lui Alessandru: „Du-te acasa si lucra din tote poterile, ca se se unesca toti romanii, inca si cei din Principate, caci numai asia se potu paralisă trasnitele de simpathii muscalesei.“ Ecca originea catechismului Siulutianu. Indata apoi se intoarsera catra Andreiu. „Parente, suntemu bene informati, ca intre romanii greco-catholici ideea dacoromanismului face progresse spaimantatorie. Ecca, te investimu cu autoritate, titluri, ranguri, cumu nu s’au mai vediutu in acea tiara, vnse vai de locu, de se va intemplă ceva intre romani.* Acestea si alte multe le amu vediutu cu ochii nostrii si le potemu probă cu documente. Apoi se *) Simoni’a si tota corruptiunea eră multu mai mare in Banatu, decatu este aceea pe care o descrie venerabilele „Telegrafu romanu* Nr. 86 in corespondenti’a sa publicata deunadi cu ocasiunea alegerei de preotu in Feldear’a din district. Brasiovului; apoi betiile inca nu lipsea, Red.