Gazeta Transilvaniei, 1876 (Anul 39, nr. 7-100)

1876-06-03 / nr. 42

Gasset’s m de 2 ori: Joi’a si Dumineca, Foi'a, candu concedii ajateriaie. — Pretralu: pe 1 bbu 10 fi, pe V* 3 fl. v. a. Tieri esterne 12 fl. V. a. pe unu arm san 21/* galbini mos. sunatori*. fr. 42 Anala XXIIX. Br&slovn 153 Innia Se prenumera 1& postele e. si r,f si pe la DD. corespondenți. — Pentru serie*'6 cr. Tacs’a timbrata a 30 cr. de fi .re publicare. 1876. Revolutiuniile din imperiulu turcescu si dualistii. Aceia, cari nu cunoscu natur’a tiraniei, suntu de opiniune, ca in staturile despotice rebelliunile si revolutiunile ar’ fi lucruri aproape inpossibili, prin urmare necunoscute. Forma regimului in imperiulu ottomanu este despotica in strinsulu intielesu alu cuventului, si sultanu, padi si altu denota cresicumu prototipulu tiraniei. Cu tote aceste, nicairi nu s’au intemplatu pana acumu atatea revolutiuni si rebelliuni, candu de palatu, candu de poporu, ca pe teritoriulu imperiului osmanitoru, Albani’a si Greci’a, Serbi’a si Egiptulu, Arabi’a si Siri’a, Drusii si Maronitii, Pasvanoglu si Alipasia, Cret’a si Bosni’a, in fine desele rebelliuni de ieniceri au fostu periodice pana in dilele nóstre. Precum Petru celu mare prin fioresca macelare a strelitiloru conspirati nu a pututu impedeca comploturile si uciderea successoriloru sei Petru III si Paulu, cumu si rebelliunea catoruva regimente in contra lui Nicolae I, intocma furiile sultanului Mahmud in contra greciloru si a ieniceriloru nu au fostu in stare se insufle terrore durabile poporaloru subjugate si nici chiaru generaliloru sei applicati la rebelliune. Spectacolulu ce se desfasiura de inaintea lumei in dilele nóastre, este unulu din cele mai măretie si mai instructive. Poporele meridionali subjugatesi concentra puterile loru intr’o singura provincia si inainte cu 11 luni se apucara de apararea existintiei loru cu armele impumnate. Imperiulu turcescu este mare, ce era pentru sultanulu, ca se arunce rapede asupra slaviloru 40—50 de mii turci bine armati si se sugrume revolutiunea indata in simburele ei. Si ce era pentru spahii (proprietari, nobili, nemesi, boieri) armați totudeauna foarte bine, ca se-si concentre si ei la momentu poterile si se de asalta asupra poporului asservitu, se taie, se impusce si spendiure, se de focu, bunaora cu spahii noştri in a. 1848? In locu de acesta ei o tulescu la fuga implendu orasiele si cetățile cu familiile loru, era alţii nepoposindu pana la Constantinopole, pentru ca goniţi de consciinti’a tiraniei loru, nicairi aicea nu se tienea siguri, mai vertosu ca „naţiunea aristocratica sau oligarchies“ din celelalte provincii n’au aflatu nici-decumu cu cale a sari in ajutoriulu tiraniloru din Bosni’a- Hertiegovin’a, nici a-si espune viati’a pentru ei. Si totusi, luandu in consideratiune interessele comune ale tuturoru spahiiloru, ur’a loru inflacarata religioasa asupra crestiniloru, ur’a nationale asupra slaviloru meridionali, cu consângeni ai rusiloru, ar’ presupune cineva, ca toata lumea turcesca avea se sara in capulu acestora. Candu s’au reculesu effendii si beii (domnii si baronii) din ametial’a loru si au formatu cete de basîbuzuci, a fostu prea tardiu: slavii făcuseră progresse frappante pe calea emanciparei loru. Mai multu decatu atata. Turcii suntu soldaţi prea buni si curagiosi. Cu atatu te ar’ coprinde mai străină mirare, ca slavii bătură de atatea ori pe cei mai buni generali turcesci si-i făcură de rușinea Europei, deca ai sei, ca soldații si oficialii s’au batutu si bătu fara plcu de enthusiasmu in contra locuitoriloru de orice națiune si religiune, si ca este impossible de a mai aprinde vechiulu fanatismu mohamedanu de odeniera. Acestu fenomenu aprópe neintielesu de catra europenii, cari n’au a face mai nimicu cu turcii moderni, se explica asia, ca de una parte bieţii soldaţi turcesci cunoscu forte bine amarele suferintie si cumplitele împilări la care suntu supusi chiaru părinţii loru in provinciele, de unde suntu inrolati, era de alta, ca oricatu se fia islamulu de intolerante si esclusivu, totusi atotupotentele spiritu alu timpului a strabatutu si in poporale imperiului turcescu prin diverse canale si in diverse directiuni moderandu fanatismulu, paralisandu urma si apropiandu pe massele poporaloru unele de altele. Navigatiunea cu comercialu si de cativa ani incoce calile ferate, caletoriile dese prin tieri europene si chiaru pana in Americ’a, frequentarea unui mare numeru de teneri pe la scelele din Austri’a, Germani’a si mai multu in Franci’a si Belgia, modifica fórte multu opiniunile turciloru, viati’a loru sociale, de unde apoi străbate si in familii. Numai asia se poate esplica si cea mai prospera catastrofa din Constantinopole, acea revolutiune pacifica, adeca detronarea nebunului tiranu Abdul-Azis si inaltiarea la tronu a fratelui seu sub nume de Murad V. Acesta revolutiune este intru adeveru admirabile, si una proba mai multu, ca ori si cumu, la turci au petrunsu multe idei umanitarie. Mai inainte unu evenimentu ca acesta era sefiu insocitu de cele mai barbare versuri de sânge. Odata ienicerii dupa ce ar’ fi detronatu si ucisu pe sultanu si pe toti favoritii si clientii lui, apoi ar’ fi produsu bai de sânge pentru crestini si evrei, si dandu focu la unele parti ale capitalei, ar’ fi spoliatu si depreciatu averi immense. Au nu de asemenea catastrofe se temea Europ’a intréga, au nu ambassadorii depesiu in sensulu acesta la cabinetele loru ? Sofi’a, studenţii, sau vorbindu mai la adeveru, literaţii, partea civilisata a populatiunei turcesci au surprinsu — celu pucinu pana in momentele in care scriemu acestea — in modu neasteptatu pe lumea europena civilisata. „Decatu se mai para milioane, decatu se mai devenimu prada focului si ferului, mai bine se dispara numai tiranulu si argatii sei,*si dise inteligenti’a si reusi. Din acea divediu si pe marele Mufti, capulu „infailibile* alu Islamului, insocitu de patriarchii confessiuniloru Christiane, depunendu omagiele loru la noulu monarchu, si pe locuitori de diverse confessiuni fraternisandu unii cu altii, pentru ca mohamedanii le dicu: „Reu si minciunosu a fostu pentru voi, dara totu asia de reu era si pentru noi. Ne-a ruinatu pe toti. Dati se punemu umerii cu totii, ca se scotemu statulu din ruin’a in care l’au adusu elu.“ Ce voru respunde poporale Christiane la acelu apellu alu turciloru, este greu de prevediutu. Va depende foarte multu dela conditiunile ce voru pune turcii in favoarea propria. Daca acestia ar’ pretende pe partea loru, de ex. hegemoni’a (predomni’a) precum si-o arraga ungurenii fara nici unu titlu de dreptu, atunci se fia densii prea siguri, ca revolutiunile si anarchi’a nu se voru termina nici-odata. Evenimentele actuali suntu scóla noua si excellenta pentru slavii meridionali catutiene din marea nagra si Balcani pana in Montenegru, ca si pentru Arnauti si Greci. Poporale invatia mai multu si mai bine din evenimente si din praxe câ din theo- rii încurcate; logic’a fapteloru este aceea ce coprindu ele mai usioru. . Asia dera Dualistii nostri din Ciset Transl. se sbuciuma cu totulu indesiertu si se făcu numai de ur’a toturoru veciniloru dela miadiadi, resaritu si miadia nópte cu aceea, ca se arata mai turci decatu turcii si mai mohamedani decatu mohamedanii, declarandu in audiulu lumei, ca ei voiescu ca pe S. Sofi’a imperatului Justinianu se straluce in veci totu numai semilun’a si niciodata crucea bizantina. Si pentru ce acesta? De fric’a Russiei! Nu’i este rusîne dlui exministru austriacu Giskra se se arate atatu de fricosu ? Au nu vede agerulu advocatu si marele patriotu, ca expectoratiuni de aceste le explica toata lumea cu totulu in defavoarea imperiului nostru? Ce, atata frica si cutremura a coprinsu pe trufasii nostri dualisti de baionetele, de tunurile si de rublele Russiei? Dara ce, crede dn. Giskra, ca oricine ar’ sta de aci inainte pe tronulu Romei noue, poporale Turciei europene voru afla plăcere a schimba unu despotismu cu altulu, numai pentru ca acelu altulu -si face cruce totu cu ele? Noi amu vediutu in lunga nóastra cariera de publicisti pe serbi, pe greci, pe romani, facundu diplomaţiei rusesci cea mai apriga oppositiune si luptandu asupra ei pe toate calile possibili oricandu aceea le dicea: „Vreu se ve ajutu in contra turciloru sub conditiune ca, daca veti scapa de ei, se ve supuneti noue.“ „Cu acesta conditiune ve multiamimu de orice ajutoriu,“ a fostu totu-deauna respunsulu cathegoricu *). „Se nu se insiele Russi’a,* adausera acele popora, „noi nu cautamu numai libertate religioasa, pe care in secululu nostru o potemu storce immediatu si numai dela turci **); scopulu nostru supremu este: existentia autonoma nationale politica intr’unu statu federativu, sau in federatiune de staturi; pentru noi centralismulu, fia despoticu, fia constitutionale, este unu monstru, lucru de urgia si terraare.“ Daca inse ddinii Griska se infiora asia multu de crucea bizantina, apoi ar’ face foarte bine ca emigrandu la Constantinopole, se se taie impregiuru, se adopte islamulu, ca se ajunga generali si ministri, era unulu din ei mare mufti, dara se nu uite a duce cu sine si pe dn. Offenheim spre a-lu înainta in calitate de ministru alu finantieloru sau alu lucrariloru publice. Dreptulu lui Ddieu, ca dualistiloru nostri le a fostu frica totu-deauna de Russi’a, si pare ca -i vedemu astadi, cumu mai fugea de cazaci in urn’a anului 1830 numai la faim’a orba a venirei loru candu cu revolutiunea polona, cumu in an. 1849 fugea totu de inaintea cazaciloru mancandu pamentu si aruncandu puscile in orba, macar ca acestia numai catu ei desbraca si spolia de banisiori, apoi tragandu-le cateva carbace, ei facea scapati; dara frica cea mai mare a intratu in osele loru, decandu principele Gorciakoff in 1853si dedese opiniunea in consiliulu bellicu alu imperatului Nicolae, ca: calea cea mai drepta si mai sigura a armateloru rusesci catra Constantinopole este prin Galiti’a, Vien’a, Pest’a pe Dunăre inainte. Dualistii se plangu cu amaru, ca in imperiulu imperatului nostru Franciscu Iosifu I se afla preste 17 milioane de slavi si 3 milioane de romani. Este acesta o crima? Crima nu ar’ fi atunci, daca numerulu slaviloru ar’ fi numai catu e alu jidoviloru si valachii ar’ ajunge numai *) De ex. lungile dissensiuni si urgii ale romaniloru avute cu consulii generali Rückmann, Titoff, Daskof, generalulu plenipotente Duhamel celu insultatu cu joculu ursului. **) Hatisierifulu de Ghiulana.