Gazeta Transilvaniei, 1876 (Anul 39, nr. 7-100)
1876-07-01 / nr. 50
Gaset’s ose de 2 ori: Joi’a si Duminec’a, Fai'a, candn concedui ajateriale. — Pretiulu, pe 1 aau 10 fl., pe */» 38. v. a. Tieri ea terne 12 fl. T. a. pe una ann sau 2*/* galbini mon. sunatori«. Hr. 50. Amin mil. Brasiovu 131 Iuliu Se prenwnera la postele e. ei r., si pe la DD. corespondenti. — JieaiKK serie 8 or. Tapeta timbrala a 3w fer. de fiecare publicare. 1876. Nr. prot. S. IX./p. 100. Conchiamare. In conformitate cu hotarirea adunarei generale a Associatiunei transilvane, tienute in Reghinulu sasescu in 30 Augustu 1875 sub Nr. prot. XXVI, adunarea generala ordinaria a Associatiunei pentru anulu curentu, se conchiama in orasiulu Sibiiu pe diu’a de 10 Augustu cal. n. 1876. Toti onoratii domni membri ai Associatiunei suntu rogati a lua parte in numeru catu se poate mai mare la aceasta adunare. Din siedinti’a ordinaria a comitetului Associatiunei transilvane, trenuta la Sibiiu in 3 Iuliu 1876. Iacobu Bologa, Dr. D. P. Barcianu, Presedinte. Secretariu. Transilvani’». (Adunare basericeasca). Dara astadata era si nu romaneasca, ci romano-catholica, era după naționalitate foarte amestecata, maghiara, germana si cevasi slava. Fiendu ca si din acéstea noi romanii amu potu invetia fórte multa, vomu impartasi despre densa unele informatiuni, care credemu ca trebue se fia instructive pentru noi. Lectorii nostrisi voru aduce aminte din publicatiunile altoru ani, ca decandu religiunea catholica in staturile casei Habsburg-Lotharingia nu mai este dominanta, si decandu are se lupte si ea fórte multu chiaru pentru existenti’a sa, episcopatulu seu ajunse in fine la cunoscintia si convicţiune, ca de nu se va radimă si densulu pe asia numiţii laici, seculari, mireni, adeca pe poporului, catholicu, are se o patia catu de reu, si asia de voia de nevoia archiereii adoptara principiulu comitelui Cavour: Eclesia libera in statu liberu. De aici urmara apoi de cativa ani incóce cunoscutele conferentie, sinode, congresse, proiecte de statute regulatorie de autonomie a basericei; din toate acele inse resultate practice, realisate nu vedi mai nimicu. Lucrulu acesta se pare foarte misteriosu la toti aceia, cari nu cunoscu mai de aproape blastematele măiestrii ce se joaca de catra una partita foarte periculoasa in statu, spre a sugruma nu numai orice miscare libera la oricare confessiune religioasa, ci spre a omori chiaru christhianismulu fara distinctiune asia, in catu acea partita nu te intreba daca’ti faci cruce din drept’a spre stang’a ori viceversa, daca pop’a teu purta barba sau e rasu, daca te-ai botediatu prin afundare sau prin tornare, ci ea 'ti spune verde: Nu vreu nici o religiune, era pre catu nu potu extermina religiunea si confessiunile religiose, le supunu la vointi’a mea, si că se o pociu face acesta mai usioru, voiu minţi lumei, ca eu suntu statulu, caruia trebue se se supună toate societățile din lume, fia si religiose. Asia dara in ochii loru eclesi’a, societatea christhiana are totu stata vedia si trecere, ca si de ex. societățile de asecurantia, ca si companiile de corabiere, de caii ferate, de mine si de alte ramuri industriali. Excel. S’a episcopulu Michailu Fogarasi a conchiamatu adunare basericeasca amestecata pe 6 Iuliu la resiedenti’a sa in Alb’a-Iuli’a. In cerculariulu seu convocatoriu episcopalu dice, ca in a. 1875 nu a potutu convocă adunarea pentru diferite cause. Ve aduceți amente, ca in anulu trecutu nu s’au potutu conchiamă nici alte congresse si sinode totu »pentru differite cause“. Dn. L. Farcas care se ocupa cu mare zelu de cestiuni eclesiastice preste totu si de autonomi’a basericei rom., catholice in specialu, presupune in »M. Polgar“ nr. 147, ca acele cause trebue se fia foarte grave, pentru ca altumintrea nu ar’ fi suferitu nici episcopulu, nici senatulu basericescu admininistrativu dela Clusiu că „atatea agende importante cate s’au accumulatu dela 1874, se remana neterminate, precum insusi dn. Farcas observa acésta impregiurare. Numerulu rom. catholiciloru in Transilvania nu este mare, caci elu abia trece peste 220 de mii, si aceia recrutati din tote nationalitatile anume si dintre romani; aceasta baserica vise sustinuta pana in epoca dualismului de catra curtea imperiala cu ambele bratie, ajutata in desvoltarea sa prin mai multe familii de magnati trecute dela calvinia la catholicismu, precum si prin unu numeru considerabile de familii germane militarie si civili venite in transilvani’» si naturalisate aici, că de 150 ani,si castiga cateva fonduri frumoase si unu numeru insemnatu de scele institute filantropice etc. Cine ar fi mai credintu inse, ca si fondurile diecesei rom. catholice se se afle »in disordine“, si totusi este asia. Acestu lucru bate cu atatu mai multu la ochi, ca averile basericei rom. catholice au fostu depuse de regula la statu; contabilitatea loru se află in manile funcționarilor statului, carora li se platesce salariu din veniturile acelor averi, fara a intreba pe cleru si pe popom; interessele anuali se numera de acolo pe langa un’a miie si una de controlle. Curatu asia o pare metropolit a gr. catholica din Transilvani’a si cea gr. resar. ortodoxa din Bucovin’a. Si apoi totusi disordine? Si inca mare.. Cumu se pote? Prea usioru si acea asia, ca fondurile acestoru baserice suntu luate imprumutu de catra statu fara a intreba pe proprietarii loru, că si fondulu de pensiuni alu officialiloru din armata in suma de 30 (treidieci) m iii n e apoi tocate fara urma asia, in catu nu mai au de unde se ti le de, ci cu mare nevoia -ti numera abia interessele castrate si ciungarite sub titluri de scadieminte diverse. De candu se totu vorbesce de autonomi’a basericei catholice in genere, s'au facutu incercari nenumerate ca se i se de fondurile pe man’a si in administratiunea fiacarei diecese, care cumu ei compete. Mai antaiu li s’au denegatu sub diverse proteste de nimicu, era candu capii dieceseloru si consistoriele loru au pasîtu la midiulocu cu cresicare energia, atunci li s’au amenintiatu, candu cu subtragerea nevoiesiei subventiuni dela statu (n’ar mai fi fostu asia cumu se da), candu cu secularisarea averiloru basericesci, era unoru archierei chiaru cu destituire! Din asemenea cause nici unii n’au suferitu atata, catu suferise fericitulu metropolitu gr. catholicu Alexandru si catu sufere in timpulu de facta prea demnulu seu successoriu Ioanu. Dara preste totu amu ajunsu acolo, in catu cei mai multi archipastori romanesci candu audu numai ca orasi trebue se marga la B.Pest’a, pare ca ’i tramite cineva in exiliu seu in captivitate. Mai toti bărbați seriosi, plini de spiritulu evangeliei, simtu o gratia infricoiata candu sciu ca arasi voru fi necessitati a se tergui ca cu »negustorii“ cei mai ordinari pentru drept’a proprietate a dieceseloru, a basericei loru. Ca de trei ani incace li se amenintia nu numai cu secularisarea dominieloru, pe care le castigasera predecessoriloru dela statu pentru înflorirea religiunei, sustienerea basericeloru, a clerului, a sceleloru si a celorulalte institute humanitarie, ci li s’a mai spusu curatu, ca statulu va secularisa si confiscă chiaru si fondurile in bani, edificiele, moşiile si alte immobilii, pe care le-au cumperat marchiereii din banii loru si le-au datu clerului, sculeloru poporului. Si sciţi pe ce se radîma acesta pretensiune a despotismului constituţionale? Se radîma pa maxim’a juridica »Accessorium sequitur suum principale,* sau pe romanesce curatu asia. Principele N. N. dăruise stramosiului teu, fostu generalu, doue iepe si doue vaci. Din acele patru vite in 170 de ani s’au prasitu cateva sute. Acuma vinu prefecţii si deregatorii strănepotului si punu man’a pe tota prasil’a aceea dicundu, ca ceea ce dăruise principele N. N. nu fusese alu seu, ci alu tierei, si nu avuse dreptu a le donă. Mai multu, ei ’ti mai ceru si frenele, si stelele aceloru iepe si fuuile cu care fuseseră legate acele doue vaci, că si cumu le-ar’ cere cineva dela nisce furi inferaţi, la cari s’ar’ fi aflatu vitele. Indesiertu le dici tu apoi: »Mei, nu fiţi nebuni, cititi si vedeţi, ca principele N. N. avuse si elu acelea vite că donatiune dela acestu poporu, a cărui religiune si baserica o ingrijimu noi; nu lasati religiunea in pielea goala, nu o degradaţi precum degradarăţi tiar’a, nu o faceţi de batjocura, caci adeveru dicemu veue, fapt’a voastra se va sparge in capetele voastre*, pentru ca ei in cele din urma -ti replica in toni brutale: ,Noue nu ne pasa de voi si de popii vostri, ci ne pasa de pungile nóstre. Tăceţi, ca ve vomu face »lefi.* Adică archierei si preoţi cu »lefi?“ »Da dieu cu lefi, pentru că se ve potemu ave cu atatu mai usioru in potestarea nóstra, se ve tienemu de plete si de barba, mai alesu pe voi tâlhari de dacoromanisti.* Dara scólele? »Nici o scóala mai multu in manile vóastre, ca voi ve faceti numai scóle romanesci. La Chantătaru cu ele. Adu popo banii incoace ca’ti făcu eu tie scóle, precum am inceputu se’ti făcu in tier’a Hatiegului (alias Valachia transilvanica la chronicari) prin Koos Ferencz, Róthi Lajos et Comp.* Dera pe romano-catholicii maghiari de ce nu-i lasati că ie ’si administre densii averile loru că baserica autonoma ? »Pentru ca amu ingropatu tiór’a in datorii si nu ne-a mai remasu nimicu de zalogitu decatu numai mosiile basericei catholice, pe care vremu parte se le zalogimu, parte se le vendemu, ca de nu, vinu creditorii că se ne ié tiór’a intrega zalogu. Decatu a sacrifică tiór’a, mai bine voimu se sacrificamu religiunea.* Ecca adeveratele cause, pentru care autonomi’a nu pote se prindă radecina in baseric’a rom. catholic». Ecca si căușele lacrimeloru pe care le varsa intru ascunsu si adesea in tacerea noptiei metropolitulu Ioanu, episcopulu Pavelu si altii, era unii copii cu mustetiele răsucite in acelasiu timpu ii injura ca nu făcu nimicu. Nimicu?? Apoi daca cumva nu făcu ei nimicu (?), in locu de a perde timpulu irreparabile cu vorba multa saracie a omului, cu publicatiuni adunate de prin respantii, dati oameni buni se faceau noi, se le sarimu intru ajutoriu asia, precum saru calvinii, luteranii, rom. catholicii la ai loru.