Gazeta Transilvaniei, 1876 (Anul 39, nr. 7-100)

1876-07-01 / nr. 50

Ga­set’s ose de 2 ori: Joi’a si Duminec’a, Fai'a, candn concedui ajateriale. — Pretiulu, pe 1 aau 10 fl., pe */» 3­8. v. a. Tieri ea terne 12 fl. T. a. pe una ann sau 2*/* galbini mon. sunatori«. Hr. 50. Am­in mil. Brasiovu 13­1 Iuliu Se prenwnera la postele e. ei r., si pe la DD. corespondenti. — JieaiKK serie 8 or. Tapeta timbrala a 3w f­er. de fiecare pu­blicare. 1876. Nr. prot. S. IX./p. 100. Conchiamare. In conformitate cu hotarirea adunarei generale a Associatiunei transilvane, tienute in Reghinulu sasescu in 30 Augustu 1875 sub Nr. prot. XXVI, adunarea generala ordinaria a Associatiunei pentru anulu curentu, se conchiama in orasiulu Sibiiu pe diu’a de 10 Augustu cal. n. 1876. Toti onoratii domni membri ai Associatiunei suntu rogati a lua parte in numeru catu se poate mai mare la aceasta adunare. Din siedinti’a ordinaria a comitetului Associ­atiunei transilvane, trenuta la Sibiiu in 3 Iuliu 1876. Iacobu Bologa, Dr. D. P. Barcianu, Pres­edinte. Secretariu. Transilvani’». (Adunare basericeasca). Dara astadata era si nu romaneasca, ci romano-catho­­lica, era după naționalitate foarte amestecata, ma­ghiara, germana si cevasi slava. Fiendu­ ca si din acéstea noi romanii amu potu invetia fórte multa, vomu impartasi despre densa unele informatiuni, care credemu ca trebue se fia instructive pentru noi. Lectorii nostri­­si voru aduce aminte din pu­­blicatiunile altoru ani, ca decandu religiunea catho­­lica in staturile casei Habsburg-Lotharingi­a nu mai este dominanta, si decandu are se lupte si ea fórte multu chiaru pentru existenti’a sa, episcopatulu seu ajunse in fine la cunoscintia si convicţiune, ca de nu se va radimă si densulu pe asia numiţii laici, seculari, mireni, adeca pe poporulu­i, cat­ho­­­licu, are se o patia catu de reu, si asia de voia de nevoia archiereii adoptara principiulu comitelui Cavour: Eclesia libera in statu liberu. De aici urmara apoi de cativa ani incóce cunoscu­tele conferentie, sinode, congresse, proiecte de sta­tute regulatorie de autonomie a basericei; din toate acele inse resultate practice, realisate nu vedi mai nimicu. Lucrulu acesta se pare foarte misteriosu la toti aceia, cari nu cunoscu mai de aproape blastematele măiestrii ce se joaca de catra una partita foarte periculoasa in statu, spre a sugruma nu numai ori­ce miscare libera la ori­care con­­fessiune religioasa, ci spre a omori chiaru christhia­­nismulu fara distinctiune asia, in catu acea partita nu te intreba daca’ti faci cruce din drept’a spre stang’a ori viceversa, daca pop’a teu purta barba sau e rasu, daca te-ai botediatu prin afundare sau prin tornare, ci ea 'ti spune verde: Nu vreu nici o religiune, era pre catu nu potu extermina reli­giunea si confessiunile religiose, le supunu la vo­­inti’a mea, si că se o pociu face acesta mai usioru, voiu minţi lumei, ca eu suntu statulu, caruia trebue se se supună toate societățile din lume, fia si reli­giose. Asia dara in ochii loru eclesi’a, societatea christhiana are totu stata vedia si trecere, ca si de ex. societățile de asecurantia, ca si companiile de corabiere, de caii ferate, de mine si de alte ra­muri industriali. Excel. S’a episcopulu Michailu Fogarasi a con­­chiamatu adunare basericeasca amestecata pe 6 Iuliu la resiedenti’a sa in Alb’a-Iuli’a. In cerculariulu seu convocatoriu episcopalu dice, ca in a. 1875 nu a potutu convocă adunarea pentru diferite cause. Ve aduceți amente, ca in anulu trecutu nu s’au potutu conchiamă nici alte congresse si sinode totu »pentru differite cause“. Dn. L. Farcas care se ocupa cu mare zelu de cestiuni eclesiastice preste totu si de autonomi’a basericei rom., catholice in specialu, presupune in »M. Polgar“ nr. 147, ca acele cause trebue se fia foarte grave, pentru­ ca altumintrea nu ar’ fi suferitu nici episcopulu, nici senatulu basericescu admininistrativu dela Clusiu că „atatea agende importante cate s’au accumulatu dela 1874, se remana neterminate, precum insusi dn. Farcas observa acésta impregiurare. Numerulu rom. catholiciloru in Transilvania nu este mare, ca­ci elu abia trece peste 220 de mii, si aceia recrutati din tote nationalitatile anume si dintre romani; aceasta baserica vise sustinuta pana in e­­poc­a dualismului de catra curtea imperiala cu am­bele bratie, ajutata in desvoltarea sa prin mai multe familii de magnati trecute dela calvinia la catholicismu, precum si prin unu numeru conside­rabile de familii germane militarie si civili venite in transilvani’» si naturalisate aici, că de 150 ani,­­si castiga cateva fonduri frumoase si unu numeru insemnatu de scele institute filantropice etc. Cine ar­ fi mai credintu inse, ca si fondurile diecesei rom. catholice se se afle »in disordine“, si totusi este asia. Acestu lucru bate cu atatu mai multu la ochi, ca averile basericei rom. catholice au fostu depuse de regula la statu; contabilitatea loru se află in manile funcționarilor s­tatului, carora li se platesce salariu din veniturile acelor averi, fara a intreba pe cleru si pe popom; interessele anuali se numera de acolo pe langa un’a miie si una de controlle. Curatu asia o pare metropolit a gr. ca­­tholica din Transilvani’a si cea gr. resar. ortodoxa din Bucovin’a. Si apoi totusi disordine? Si inca mare.. Cumu se pote? Prea usioru si acea asia, ca fondurile a­­cestoru baserice suntu luate imprumutu de catra statu fara a intreba pe proprietarii loru, că si fondulu de pensiuni alu officialiloru din armata in suma de 30 (treidieci) m i­­­i­i n e apoi tocate fara urma asia, in catu nu mai au de unde se ti le de, ci cu mare nevoia -ti numera abia interessele ca­strate si ciungarite sub titluri de scadieminte di­verse. De candu se totu vorbesce de autonomi’a basericei catholice in genere, s'au facutu incercari nenumerate ca se i se de fondurile pe man’a si in administratiunea fia­carei diecese, care cumu ei compete. Mai antaiu li s’au denegatu sub diverse pro­­teste de nimicu, era candu capii dieceseloru si con­­sistoriele loru au pasîtu la midiulocu cu cresicare energia, atunci li s’au amenintiatu, candu cu sub­­tragerea nevoiesiei subventiuni dela statu (n’ar mai fi fostu asia cumu se da), candu cu secularisarea averiloru basericesci, era unoru archierei chiaru cu destituire! Din asemenea cause nici unii n’au suferitu atata, catu suferise fericitulu metropolitu gr. catholicu Alexandru si catu sufere in timpulu de facta prea demnulu seu successoriu Ioanu. Dara preste totu amu ajunsu acolo, in catu cei mai multi archipastori romanesci candu audu numai ca orasi trebue se marga la B.­Pest’a, pare ca ’i tramite cineva in exiliu seu in captivitate. Mai toti băr­bați seriosi, plini de spiritulu evangeliei, simtu o gratia infrico­iata candu sciu ca arasi voru fi ne­­cessitati a se tergui ca cu »negustorii“ cei mai or­dinari pentru drept’a proprietate a dieceseloru, a basericei loru. Ca de trei ani incace li se amenin­­tia nu numai cu secularisarea dominieloru, pe care le castigasera predecessori­loru dela statu pentru înflorirea religiunei, sustienerea basericeloru, a cle­rului, a sceleloru si a celorulalte institute hum­ani­­tarie, ci li s’a mai spusu curatu, ca statulu va se­­cularisa si confiscă chiaru si fondurile in bani, edificiele, moşiile si alte immobilii, pe care le-au cumperat marchiereii din banii loru si le-au datu clerului, sculeloru poporului. Si sciţi pe ce se ra­­dîma acesta pretensiune a despotismului constituţio­nale? Se radîma pa maxim’a juridica »Accessorium sequitur suum principale,* sau pe romanesce curatu asia. Principele N. N. dăruise stramosiului teu, fostu generalu, doue iepe si doue vaci. Din acele patru vite in 170 de ani s’au prasitu cateva sute. Acuma vinu prefecţii si deregatorii strănepotului si punu man’a pe tota prasil’a aceea dicundu, ca ceea ce dăruise principele N. N. nu fusese alu seu, ci alu tierei, si nu avuse dreptu a le donă. Mai multu, ei ’ti mai ceru si frenele, si stelele aceloru iepe si fuuile cu care fuseseră legate acele doue vaci, că si cumu le-ar’ cere cineva dela nisce furi inferaţi, la cari s’ar’ fi aflatu vitele. Indesiertu le dici tu apoi: »Mei, nu fiţi nebuni, cititi si vedeţi, ca principele N. N. avuse si elu acelea vite că donatiune dela acestu poporu, a cărui reli­giune si baserica o ingrijimu noi; nu lasati reli­giunea in pielea goala, nu o degradaţi precum de­gradarăţi tiar’a, nu o faceţi de batjocura, ca­ci a­­deveru dicemu veue, fapt’a voastra se va sparge in capetele voastre*, pentru­ ca ei in cele din urma -ti replica in toni brutale: ,Noue nu ne pasa de voi si de popii vostri, ci ne pasa de pungile nóstre. Tăceţi, ca ve vomu face »lefi.* Adică archierei si preoţi cu »lefi?“ »Da dieu cu lefi, pentru că se ve potemu ave cu atatu mai usioru in potestarea nóstra, se ve tie­­nemu de plete si de barba, mai alesu pe voi tâl­hari de dacoromanisti.* Dara scólele? »Nici o scóala mai multu in manile vóastre, ca voi ve faceti numai scóle romanesci. La Chan­­tătaru cu ele. Adu popo banii incoace ca’ti făcu eu tie scóle, precum am inceputu se’ti făcu in tie­r’a Hatiegului (alias Valachia transilvanica la chro­­nicari) prin Koos Ferencz, Róthi Lajos et Comp.* Dera pe romano-catholicii maghiari de ce nu-i lasati că ie ’si administre densii averile loru că baserica autonoma ? »Pentru­ ca amu ingropatu tiór’a in datorii si nu ne-a mai remasu nimicu de zalogitu decatu nu­mai mosiile basericei catholice, pe care vremu parte se le zalogimu, parte se le vendemu, ca de nu, vinu creditorii că se ne ié tiór’a intrega zalogu. Decatu a sacrifică tiór’a, mai bine voimu se sacri­­ficamu religiunea.* Ecca adeveratele cause, pentru care autono­mi’a nu pote se prindă radecina in baseric’a rom. catholic». Ecca si căușele lacrimeloru pe care le varsa intru ascunsu si adesea in tacerea noptiei metropolitulu Ioanu, episcopulu Pavelu si altii, era unii copii cu mustetiele răsucite in acelasiu timpu ii injura ca nu făcu nimicu. Nimicu?? Apoi daca cumva nu făcu ei nimicu (?), in locu de a perde timpulu irreparabile cu vorba multa saracie a omu­lui, cu publicatiuni adunate de prin respantii, dati oameni buni se faceau noi, se le sarimu intru aju­­toriu asia, precum saru calvinii, luteranii, rom. ca­tholicii la ai loru.

Next