Gazeta Transilvaniei, 1879 (Anul 42, nr. 1-104)

1879-11-22 / nr. 93

Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: JoPa si Duminec’a. 3PretlvtlvL a.Tooa^a.zri.eaa.t-u.l'u.i : pe unu anu 10 fi., pe siese Inni 5 fl., pe trei Inni 2 fl. 50 cr. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu sen 28 franci. -A-n-vil-m ULII. Se pien-amexa : la postele c. si r. si pe la do. corespondenti, ^.m­.­u.aaci-u.rile : nn’a scrie garmondn 6 cr. si timbru de 30 cr. v. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori ne­francate nu se primescn. — Manuscripte nu se retramitn. Nr. 93. Joi, 22 Novembre 4 Decembre 1879. Brasiovu, 3 Decembre/21 Novembre. Cu ocasiunea alegeriloru din urma pentru dieta ungara amu fostu constatatu progressed estraordi­­nare ce le-au facutu ideile lui Kossuth după câ­țiva ani de domnia dualistica intre Maghiari. O aparintia foarte naturala acest’a. Bucuri’a ce a pă­­trunsu toate păturile societăţii maghiare la 1867, candu la numitu ministeriulu Andrássy, a trebuitu se ceda după puţini ani unui semitu de desama­­gire, de nemultiamire cu resultatele erei, care pro­mitea reintorcerea acelei vietie plăcute, care se es­­prima prin cuvintele „magyar világ“. Tieranulu unguru a asteptatu dela acestea era o usturare a sarcineloru sale, nobilimea maghiara, cea mica si cea mare, credea ca se voru repezi dilele de miere ce le-a traitu „intra Hungariam“ in timpii feuda­­listici. Si unii si alţii s’au instelatu amaru in astep­tările loru. Sarcinele ce apasa numerii tieranului s’au inmultitu si tote mesurile luate de câtra cor­purile legiuitore spre a asigură positiunea privile­giata a nobilimei maghiare si ai prepară astfeliu unu viitoriu fara de griji, n’au potutu scapă nobi­limea de ruin’a economica si visurile frumóse au trebuitu se dispara cu incetulu mai tóate, facendu locu celei mai triste realitati. In anii d’antai exdictatorulu Kossuth era că si uitatu, toti emigrantii unguri se reintoarsera in patria afara de elu, adoratulu natiunei era Fran­­ciscu Deák. De atunci multe s’au schimbatu, Deák a inchisu ochii mahnitu, din causa,ca-si vedea pe­riclitata oper’a s’a — si din momentulu acel’a so­seau din străinătate dela „betranulu vulturu“ scri­sori totu mai dese si mai lungi catra sotii sei de principie si numerulu acestora se inmultiea din di in di mai multu. Astfeliu a fostu cu putintia că mic’a si nein­­semnat’a partida a stângei estreme sau a „indepen­­dentiloru“ se câștige cu timpulu unu numeru in­­doitu si intreitu de representanti in parlamentulu tierei si cine garanteza, ca la alegerile viitoare nu va fi póte chiaru incincitu ? Este metoda in scrisorile lui Kossuth. Exdic­­tatorele Ungariei a avutu se multiameasca poporali­­tatea cea mare ce-o câstigase la Unguri si potera si influinti’a la care ajunsese in anii 1848/49 in Ungari’a numai si numai penei sale agere si elo­­cintiei sale. Acuma câ nu mai poate vorbi câtra masse, le scrie, si in scrisorile sale le conjura si le mişca cu plângerile sale asupra trecutului perdutu si a viitori­ului periclitatu si dinarele maghiare tóte latiescu cuvintele sale pretutindeni intre poporu. Ce vrea Kossuth ? „Istori­a va judecă intre mine si intre naţiune“ dice elu, in prefatia scrieri­­loru sale pe cari le publica acuma „constrinsu de relele sale impregiurari materiale.“ Kossuth a combatutu si combate necontenitu dualismulu. Prin dualismu, dice elu, Maghiarii au parasite cestiunea unguresca, care era o mare acuisitiune. Maghiarii in cesti treidieci de ani s’au schimbatu cu totulu, ei au parasitu marea cestiune a independentiei ab­solute s. a. „Pote se esiste inca o cestiune un­guresca ; eu credu ca esista in fundulu animeloru, dar’ inaintea lumei nu mai esista, nici o emigratiune ungara nu mai esista, caci eu cu fii mei si cu puţini amici stamu singuri că nesce caletori in pustia, părăsiţi.“ Asia scrie „betranulu vulturu“ din străinătate, elu si-a adunatu toate scrierile sale si voiesce se le lase că moştenire poporului seu, totodată nu se ape­­léza la animele, cari bateau atâtu de fierbinte la 1848 si le conjura se nu uite de cestiunea ungu­resca, totodată voiesce se le faca se spereze, ca „deca va sta scrisu in cartea provedintiei, trecutulu inca pate se devină in viitoriu din nou presentu.“ Cuvintele lui Kossuth se cetescu si se recetescu, massele le inghitu cu aviditate si amicii exdicta­torului potu se relateze măiestrului loru dela Barra­­cone, câ" poporulu ilu adora, ca ideile sale se la­tiescu si se populariséza din nou intre Maghiari. „Poporulu nu uita niciodată de martirii sei si Kos­suth a suferitu dintre toti mai multul“ esclav­a o fata maghiara. Unu efectu estraordinariu a trebuitu se pro­ducă asupra publicului cetitoriu maghiaru scrisorea ultima a lui Kossuth, in care se plânge, cu elu, „pe care ilu tieneau guvernele si naţiunile de ideea personificata a esistintiei nationale a Maghiariloru“, se vede acuma eschisu si dela cetatieni’a maghiara, din causa ca nu poate corespunde legei pentru in­­digenatu, votata de curendu, deoarece nu recunosce starea de fatta a Ungariei că o stare de dreptu. Kossuth espatriatu! — Nu i s’ar’ fi potutu oferi betranului agitatoru o arma mai buna decâtu acest’a. Cronic’a evenimenteloru politice. In septeman’a acest’a s’a inceputu desbaterea asupra legei pentru armata in ca­­mer’a deputatiloru din V­­­e­n ’a. Soimu, ca pen­tru ca se se primasca legea dela 1868 pe alti diece ani, este de lipsa o majoritate de doue treimi. Partid’a autonomista nu dispune peste acest’a majo­ritate, guvernulu are lipsa prin urmare de vreo 50 voturi de ale membriloru din partid’a decembristi­­loru, astadi opositionali. Tóate silintiele comitelui Taaffe au fost pana acuma zadarnice. Decembristii „liberali“ si „progressisti“ au hotaritu in adună­rile cluburiloru loru de a precede solidariu in ces­tiunea acést’a si de a cere — conformu propune­­rei — lui Czedik — ca se se micsioreze contin­­gentulu de pace alu armatei cu 25.000 oameni. Numai sub acest’a conditiune, se votéza legea pen­tru 10 ani. Daca nu s’ar’ primi acest’a propu­nere ei voru votă legea numai pentru trei ani. Propunerea principala — cu reducerea contin­gentului de pace — o motiveza partid’a constitu­­tiunei cu necessitatea urgenta de a aduce usturari economice pentru poporatiune, care abia mai poate suportă sarcinele grele, ce i le impune statulu. E dreptu, ca dificultăţile financiare crescu in mesura inspaimantatoare. Dar’ ce usturare poate a­­duce statului concediarea a 25.000 oameni pe timpu de pace ? O picătură in mare. Decembristii es­­clama inse, nu fara oarecare indreptatire . Se in­­cepeau si cu picaturele, se pasimu odata seriosu la resolvarea gravei probleme a regularei finance­­loru statului. Impossibilu! respunde ministrulu de resbelu, pentru acuma nu potemu se ne lipsimu nici de unu singuru soldatu, caci situatiunea politica nu ne arta, prestigiulu monarchiei chiaru s’ar’ periclită si prin cea mai neînsemnata reducere a armatei. Aci earasi se poate pune intrebarea: cumu se poate că 25,000 oameni concediaţi in timpu de pace se schimbe situatiunea monarchiei ? Lupt’a pentru acesti 25,000 oameni in realitate nu e o lupta pentru usturarea economica a tierei nici pentru inalttarea prestigiului monarchiei, ci o lupta politica. După desastrele suferite in timpulu din urma, partid­a decembrista a Reichsrathului arde de setea de a da o lovitura mortala ministe­­riului Taaffe, care a devenitu atâta de amenintia­­toriu pentru supremati’a elementului germanu in Austri’a. Singur’a arma, ce le-a mai remasu de­­cembristiloru si pe care o potu intrebuintia cu suc­­cesu in contra ministeriului actualu este opositiunea ce-o făcu legei pentru armata. „Positiunea nóastra in camer’a deputatiloru a­dice organulu progres­­sistiloru intr’unu tenu triumfatoriu — este neata­cabila. Prelungirea legei pentru armata pe 10 ani sau si numai pe 3 ani ca modificare a consti­­tutiunei este admissibila numai cu­ o majoritate de doue treimi, si de ar’ manipulă comitii Taaffe si Hohenwart inca odata atâtu de bine pe teremulu parlamentari, preste acestea bariera nu voru potu trece. Acuma potemu dice in adeveru: Nil de nobis sine nobis. Cu tóate câ ne aflam­u in minori­tate suntemu in stare a impedecâ ceea ce ni se pare vatamatoriu pentru interessele statului.“ Acelasiu organu adauge, câ partid’a constitu­­tionala germana nu procede din motivele interes­­sului de partida, câci tocmai, pentru câ statulu se fia poternicu, ea se insuiesce a sustiene solventi’a financiara, prim’a conditiune a poterei; tocmai pen­tru câ doresce a inaltiă prestigiulu Austriei in a­­fara, voiesce se se păstreze autoritatea represen­­tantiei poporale fatia de armat­a poporala. „Mul­­tiamita constitutiunei — dice „D. Ztg.“ — avemu poterea de a nu lasa, ca pe timpu de diece ani se se puna in spatele poporului o sarcina, ce trece peste poterile lui si-i sguduie organismulu socialu si economicu — partid’a constitutiunei ar’ lucra fara consciintia, daca nu ar’ face o intrebuintiare intrerepta si patriotica de poterea ei.“ Din enuntiarile de mai susu ale organului ger­manu se poate vedé pro primo, ca cornitele Taaffe si Hohenwart manevreza foarte bine pe teremuru parlamentari, pro secundo, ca minoritatiei decem­briste si sunt legate mânile si de aceea este decisa a se folosi de ocasiunea ce i-o ofere votarea asupra legii pentru armata, că se restarne ministeriulu. Toate celelalte asigurări, ca se gandescu numai la binele poporului, la poterea imperiului s. a. sunt cuvinte frumóase. Deca esista o consideratiune de potere, apoi acestea privesce in prim’a linea poterea partidei ceatralistiloru, cari tienu, câ numai ei potu salva financele si prestigiulu monarchiei. Interessante este inse, ca in fapta numai § 2 alu legei pentru armata recere o majoritate de doue treimi, deoarece prin acestu paragrafu parla­mentulu renuntia la stabilirea anuala a contingen­tului de recruti, care se normeza cu vreo 54.000 oameni pe timpu de 10 ani. Acestea contiene o modificare a constitutiunei si recere o majoritate de doue treimi. § 1 care hotaresce ca contingentulu de resbelu alu armatei se fia de 800.000 si § 3 care contiene claus’a privitóre la esecutarea legei se poate vota cu simpla majoritate de voturi. Majontatea autonomista va primi der’ §§ 1 si 3, propunerea minorității, ca contingentulu de pace se se reducă la 230,000 va fi negresitu respinsa, atunci minoritatea este decisa a votă in contra §-ului 2. Astfeliu § 1 si 3 voru fi probabilu primiți, ear’ § 2 va fi respinsu. Guvernulu, se dice, ca are de gandu a supune in casulu acest’a legea spre pri­mire camerei domniloru si a-o aduce apoi ear’ inaintea camerei deputatiloru, sperandu ca atunci va fi silita a-o vota. Organele decembriste inse sus­­tienu susu si tare, câ minoritatea din camer’a de­putatiloru nu va cede in nici unu casu. Atunci crisp a va fi nedelaturabila si ne indoimu forte ca se va resoiră in favorulu decembristiloru. Sub titlulu: „Romani’a si cestiu­nea Arab-Tabiei“ scrie „Neue freie Presse“ intr’unu articulu cu data 26 Nov. urm­a­­torele : „Cestiunea Arab-Tabi’a a fostu in toata form’a ei de natura a destepta tota poft’a de lupta a Ru­siei. Aci putea ea, deca iaru fi succesu a petrunde victorioasa cu vederile sale, se’si descarce mani’a pe Romani’a si totu-odata se pregatesca’Bulgariei unu daru placutu si doritu. De aceea ea intrebuintia totulu spre a face pe comisari se intielega, ca punctulu celu mai favorabilu pentru o legătură a României cu Dobrogea se afla acolo tocmai, unde Romanii poteau găsi totulu, afara numai de o sa­tisfacere a trebuintieloru si o aparare a interese­­loru loru. Este foarte semnificativu acestea pentru procederea cea fara consideratiune si nerusinata la extremitate a Rusiei. . .

Next