Gazeta Transilvaniei, 1879 (Anul 42, nr. 1-104)
1879-11-22 / nr. 93
Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: JoPa si Duminec’a. 3PretlvtlvL a.Tooa^a.zri.eaa.t-u.l'u.i : pe unu anu 10 fi., pe siese Inni 5 fl., pe trei Inni 2 fl. 50 cr. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu sen 28 franci. -A-n-vil-m ULII. Se pien-amexa : la postele c. si r. si pe la do. corespondenti, ^.m.u.aaci-u.rile : nn’a scrie garmondn 6 cr. si timbru de 30 cr. v. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescn. — Manuscripte nu se retramitn. Nr. 93. Joi, 22 Novembre 4 Decembre 1879. Brasiovu, 3 Decembre/21 Novembre. Cu ocasiunea alegeriloru din urma pentru dieta ungara amu fostu constatatu progressed estraordinare ce le-au facutu ideile lui Kossuth după câțiva ani de domnia dualistica intre Maghiari. O aparintia foarte naturala acest’a. Bucuri’a ce a pătrunsu toate păturile societăţii maghiare la 1867, candu la numitu ministeriulu Andrássy, a trebuitu se ceda după puţini ani unui semitu de desamagire, de nemultiamire cu resultatele erei, care promitea reintorcerea acelei vietie plăcute, care se esprima prin cuvintele „magyar világ“. Tieranulu unguru a asteptatu dela acestea era o usturare a sarcineloru sale, nobilimea maghiara, cea mica si cea mare, credea ca se voru repezi dilele de miere ce le-a traitu „intra Hungariam“ in timpii feudalistici. Si unii si alţii s’au instelatu amaru in asteptările loru. Sarcinele ce apasa numerii tieranului s’au inmultitu si tote mesurile luate de câtra corpurile legiuitore spre a asigură positiunea privilegiata a nobilimei maghiare si ai prepară astfeliu unu viitoriu fara de griji, n’au potutu scapă nobilimea de ruin’a economica si visurile frumóse au trebuitu se dispara cu incetulu mai tóate, facendu locu celei mai triste realitati. In anii d’antai exdictatorulu Kossuth era că si uitatu, toti emigrantii unguri se reintoarsera in patria afara de elu, adoratulu natiunei era Franciscu Deák. De atunci multe s’au schimbatu, Deák a inchisu ochii mahnitu, din causa,ca-si vedea periclitata oper’a s’a — si din momentulu acel’a soseau din străinătate dela „betranulu vulturu“ scrisori totu mai dese si mai lungi catra sotii sei de principie si numerulu acestora se inmultiea din di in di mai multu. Astfeliu a fostu cu putintia că mic’a si neinsemnat’a partida a stângei estreme sau a „independentiloru“ se câștige cu timpulu unu numeru indoitu si intreitu de representanti in parlamentulu tierei si cine garanteza, ca la alegerile viitoare nu va fi póte chiaru incincitu ? Este metoda in scrisorile lui Kossuth. Exdictatorele Ungariei a avutu se multiameasca poporalitatea cea mare ce-o câstigase la Unguri si potera si influinti’a la care ajunsese in anii 1848/49 in Ungari’a numai si numai penei sale agere si elocintiei sale. Acuma câ nu mai poate vorbi câtra masse, le scrie, si in scrisorile sale le conjura si le mişca cu plângerile sale asupra trecutului perdutu si a viitoriului periclitatu si dinarele maghiare tóte latiescu cuvintele sale pretutindeni intre poporu. Ce vrea Kossuth ? „Istoria va judecă intre mine si intre naţiune“ dice elu, in prefatia scrieriloru sale pe cari le publica acuma „constrinsu de relele sale impregiurari materiale.“ Kossuth a combatutu si combate necontenitu dualismulu. Prin dualismu, dice elu, Maghiarii au parasite cestiunea unguresca, care era o mare acuisitiune. Maghiarii in cesti treidieci de ani s’au schimbatu cu totulu, ei au parasitu marea cestiune a independentiei absolute s. a. „Pote se esiste inca o cestiune unguresca ; eu credu ca esista in fundulu animeloru, dar’ inaintea lumei nu mai esista, nici o emigratiune ungara nu mai esista, caci eu cu fii mei si cu puţini amici stamu singuri că nesce caletori in pustia, părăsiţi.“ Asia scrie „betranulu vulturu“ din străinătate, elu si-a adunatu toate scrierile sale si voiesce se le lase că moştenire poporului seu, totodată nu se apeléza la animele, cari bateau atâtu de fierbinte la 1848 si le conjura se nu uite de cestiunea unguresca, totodată voiesce se le faca se spereze, ca „deca va sta scrisu in cartea provedintiei, trecutulu inca pate se devină in viitoriu din nou presentu.“ Cuvintele lui Kossuth se cetescu si se recetescu, massele le inghitu cu aviditate si amicii exdictatorului potu se relateze măiestrului loru dela Barracone, câ" poporulu ilu adora, ca ideile sale se latiescu si se populariséza din nou intre Maghiari. „Poporulu nu uita niciodată de martirii sei si Kossuth a suferitu dintre toti mai multul“ esclava o fata maghiara. Unu efectu estraordinariu a trebuitu se producă asupra publicului cetitoriu maghiaru scrisorea ultima a lui Kossuth, in care se plânge, cu elu, „pe care ilu tieneau guvernele si naţiunile de ideea personificata a esistintiei nationale a Maghiariloru“, se vede acuma eschisu si dela cetatieni’a maghiara, din causa ca nu poate corespunde legei pentru indigenatu, votata de curendu, deoarece nu recunosce starea de fatta a Ungariei că o stare de dreptu. Kossuth espatriatu! — Nu i s’ar’ fi potutu oferi betranului agitatoru o arma mai buna decâtu acest’a. Cronic’a evenimenteloru politice. In septeman’a acest’a s’a inceputu desbaterea asupra legei pentru armata in camer’a deputatiloru din Ven ’a. Soimu, ca pentru ca se se primasca legea dela 1868 pe alti diece ani, este de lipsa o majoritate de doue treimi. Partid’a autonomista nu dispune peste acest’a majoritate, guvernulu are lipsa prin urmare de vreo 50 voturi de ale membriloru din partid’a decembristiloru, astadi opositionali. Tóate silintiele comitelui Taaffe au fost pana acuma zadarnice. Decembristii „liberali“ si „progressisti“ au hotaritu in adunările cluburiloru loru de a precede solidariu in cestiunea acést’a si de a cere — conformu propunerei — lui Czedik — ca se se micsioreze contingentulu de pace alu armatei cu 25.000 oameni. Numai sub acest’a conditiune, se votéza legea pentru 10 ani. Daca nu s’ar’ primi acest’a propunere ei voru votă legea numai pentru trei ani. Propunerea principala — cu reducerea contingentului de pace — o motiveza partid’a constitutiunei cu necessitatea urgenta de a aduce usturari economice pentru poporatiune, care abia mai poate suportă sarcinele grele, ce i le impune statulu. E dreptu, ca dificultăţile financiare crescu in mesura inspaimantatoare. Dar’ ce usturare poate aduce statului concediarea a 25.000 oameni pe timpu de pace ? O picătură in mare. Decembristii esclama inse, nu fara oarecare indreptatire . Se incepeau si cu picaturele, se pasimu odata seriosu la resolvarea gravei probleme a regularei financeloru statului. Impossibilu! respunde ministrulu de resbelu, pentru acuma nu potemu se ne lipsimu nici de unu singuru soldatu, caci situatiunea politica nu ne arta, prestigiulu monarchiei chiaru s’ar’ periclită si prin cea mai neînsemnata reducere a armatei. Aci earasi se poate pune intrebarea: cumu se poate că 25,000 oameni concediaţi in timpu de pace se schimbe situatiunea monarchiei ? Lupt’a pentru acesti 25,000 oameni in realitate nu e o lupta pentru usturarea economica a tierei nici pentru inalttarea prestigiului monarchiei, ci o lupta politica. După desastrele suferite in timpulu din urma, partida decembrista a Reichsrathului arde de setea de a da o lovitura mortala ministeriului Taaffe, care a devenitu atâta de amenintiatoriu pentru supremati’a elementului germanu in Austri’a. Singur’a arma, ce le-a mai remasu decembristiloru si pe care o potu intrebuintia cu succesu in contra ministeriului actualu este opositiunea ce-o făcu legei pentru armata. „Positiunea nóastra in camer’a deputatiloru adice organulu progressistiloru intr’unu tenu triumfatoriu — este neatacabila. Prelungirea legei pentru armata pe 10 ani sau si numai pe 3 ani ca modificare a constitutiunei este admissibila numai cu o majoritate de doue treimi, si de ar’ manipulă comitii Taaffe si Hohenwart inca odata atâtu de bine pe teremulu parlamentari, preste acestea bariera nu voru potu trece. Acuma potemu dice in adeveru: Nil de nobis sine nobis. Cu tóate câ ne aflamu in minoritate suntemu in stare a impedecâ ceea ce ni se pare vatamatoriu pentru interessele statului.“ Acelasiu organu adauge, câ partid’a constitutionala germana nu procede din motivele interessului de partida, câci tocmai, pentru câ statulu se fia poternicu, ea se insuiesce a sustiene solventi’a financiara, prim’a conditiune a poterei; tocmai pentru câ doresce a inaltiă prestigiulu Austriei in afara, voiesce se se păstreze autoritatea representantiei poporale fatia de armata poporala. „Multiamita constitutiunei — dice „D. Ztg.“ — avemu poterea de a nu lasa, ca pe timpu de diece ani se se puna in spatele poporului o sarcina, ce trece peste poterile lui si-i sguduie organismulu socialu si economicu — partid’a constitutiunei ar’ lucra fara consciintia, daca nu ar’ face o intrebuintiare intrerepta si patriotica de poterea ei.“ Din enuntiarile de mai susu ale organului germanu se poate vedé pro primo, ca cornitele Taaffe si Hohenwart manevreza foarte bine pe teremuru parlamentari, pro secundo, ca minoritatiei decembriste si sunt legate mânile si de aceea este decisa a se folosi de ocasiunea ce i-o ofere votarea asupra legii pentru armata, că se restarne ministeriulu. Toate celelalte asigurări, ca se gandescu numai la binele poporului, la poterea imperiului s. a. sunt cuvinte frumóase. Deca esista o consideratiune de potere, apoi acestea privesce in prim’a linea poterea partidei ceatralistiloru, cari tienu, câ numai ei potu salva financele si prestigiulu monarchiei. Interessante este inse, ca in fapta numai § 2 alu legei pentru armata recere o majoritate de doue treimi, deoarece prin acestu paragrafu parlamentulu renuntia la stabilirea anuala a contingentului de recruti, care se normeza cu vreo 54.000 oameni pe timpu de 10 ani. Acestea contiene o modificare a constitutiunei si recere o majoritate de doue treimi. § 1 care hotaresce ca contingentulu de resbelu alu armatei se fia de 800.000 si § 3 care contiene claus’a privitóre la esecutarea legei se poate vota cu simpla majoritate de voturi. Majontatea autonomista va primi der’ §§ 1 si 3, propunerea minorității, ca contingentulu de pace se se reducă la 230,000 va fi negresitu respinsa, atunci minoritatea este decisa a votă in contra §-ului 2. Astfeliu § 1 si 3 voru fi probabilu primiți, ear’ § 2 va fi respinsu. Guvernulu, se dice, ca are de gandu a supune in casulu acest’a legea spre primire camerei domniloru si a-o aduce apoi ear’ inaintea camerei deputatiloru, sperandu ca atunci va fi silita a-o vota. Organele decembriste inse sustienu susu si tare, câ minoritatea din camer’a deputatiloru nu va cede in nici unu casu. Atunci crisp a va fi nedelaturabila si ne indoimu forte ca se va resoiră in favorulu decembristiloru. Sub titlulu: „Romani’a si cestiunea Arab-Tabiei“ scrie „Neue freie Presse“ intr’unu articulu cu data 26 Nov. urmatorele : „Cestiunea Arab-Tabi’a a fostu in toata form’a ei de natura a destepta tota poft’a de lupta a Rusiei. Aci putea ea, deca iaru fi succesu a petrunde victorioasa cu vederile sale, se’si descarce mani’a pe Romani’a si totu-odata se pregatesca’Bulgariei unu daru placutu si doritu. De aceea ea intrebuintia totulu spre a face pe comisari se intielega, ca punctulu celu mai favorabilu pentru o legătură a României cu Dobrogea se afla acolo tocmai, unde Romanii poteau găsi totulu, afara numai de o satisfacere a trebuintieloru si o aparare a intereseloru loru. Este foarte semnificativu acestea pentru procederea cea fara consideratiune si nerusinata la extremitate a Rusiei. . .