Gazeta Transilvaniei, 1880 (Anul 43, nr. 1-104)

1880-02-14 / nr. 13

atunci guvernulu poate presenta faimoasele proiecte, prin cari se se restringa libertatea pressei. Cu câtu mai multu se va sustiene la cârma d-lu Tisza, cu atâtu mai mare va fi nemultiamirea iu tiera. Multu nu­ o mai poate duce asia in aici uuu casu. Despre priimirea ce a avut’o ministru cu pleni­potenţiarii alu României d. Dim. Bratianu la Sultanulu, candu s’a dusu se’i înmâneze cordo­­nulu „Stelei României“ cu însemnele in briliante scrie diuarulu oficialu „la Turquie“. Ibrahim­ Bey a venitu cu trei trasuri de gala ale Palatului ca se ie pe ministruîu romanu si personalulu seu. In cea d’antaiu trăsură au luatu locu minis­­trulu si Ibraim-Bey. Acea trăsură era precedată de doui cavasi ai Legatiunii si escortată de unu adjutantu calare si de patru d­ausi de cavaleria. In trasur’a a dou’a au luatu locu d. Obedenaru primu secretaru alu Legatiunei, si maiorulu Ismail Bey, adiudantulu Sultanului. In trasur’a a treia s’au suitu d. Tarra, consulu, d. Lahaille, primu dragomanu, si d. Sordony, secretaru alu Legatiunei.“ „La sosire in Palatu, unu detastamentu alu gardei imperiale a presintatu armele ministrului. Trasurele s'au opritu inaintea scarei de onoare. Mi­­nistrulu a fostu primitu de Es. S. Munir Efendi, marele măiestru alu ceremoniiloru, care ’lu a in­­trodusu in sal’a de așteptare, unde se aflau A. S. primulu ministru, EEx. U­. marele maresialu alu Palatului, ministrulu afaceriloru străine, primulu si ambelanu, primulu secretaru, precum ci casa ci­vila si militară a M. S. I. După câteva mo­mente, represintantulu M. S. R. Domuulu Româ­niei, introdusu inaintea Sultanului, a avutu onóarea de-a ’i inmana însemnele „Stelei României“ precum si scrisoarea autografa a A. S. R. Cu acést’a o­­casiune d. Bratianu a pronunciatu urmatorulu dis­­cursu : Sire! Fia’mi permisu a inmana respectuosu­l V. I., din partea I. S. E. Principele Carolu I, augustulu meu Su­­veranu, scrisóarea de fata si Marea Cruce a Ordinului Seu „Steu’a României.“ Este o deosebita onóare pentru mine de a fi fostu insarcinatu a presinta M. V. I. acesta dovada publica a înaltei stime si a inalterabilei amicitie a Princi­pelui meu pentru Maiestatea Vostra. Missiunea de unu ca­­racteru atâtu de inaltu, ce amu onóarea se o indeplinescu in momentulu de fasta pe langa M. V. I., me face in acelasi timpu forte fericitu, Sire, caci ea este consacrarea dorintie­­loru mele celoru mai ferbinti si a tuturoru silintieloru mele. Ea este asemenea inceputulu unei ere noue, care va fi rodi­­tare in mari resultate. Eelatiunile amicale ce esista deja intre Turci’a si Romani’a, ale carora interese suntu din feri­cire identice, voru deveni, multiumita intieleptiunei si simtie­­minteloru inalte ale suveraniloru cari, din ce in ce mai in­time, si voru contribui puternicu a mari bogati’a si puterea celoru doue tieri. Câtu despre mine, Sire, n’am de câtu devotamentulu meu, pe care ’lu punu intregu la servitiulu mareloru interese comune ale celoru doue State, pentru a binemerita încrederea Suveranului meu, pe care am onoare de a o posedă, si inalt’a bunavointia cu care Maiestatea Vos­tra me onoréza, si pe care speru ca va bine­voi a mi-o păs­tră. Ceresc’a providenti’a se acorde M. V. I., Sire, o lunga domnia de prosperitate si de gloria. M. S. I. Sultanulu a respunsu la acestu dis­­cursu in uisce termeni, nu se mai pote, mai măgu­litori si simpatici pentru principele Carolu si pen­tru representantele lui. Savas­pasia purta marele cordonu alu Osmaniei, pe care M. S. I. binevoise a ilu confere inaintea audientiei. Ministruîu Ro­mâniei, după ce a luatu concediu de la M. S., a’a intorsu la Legatiune, insogitu de Ibrahim Bey. In urm’a recunoscerii României din partea gu­vernului francesu Mr. Ducros-Aubert a fostu numitu ambasadoru alu Fran­ciei in Bucuresci si a si plecatu deja la postu spre a inmana scrisorile sale de acredi­tare. Garantulu agentiei francese in Bucuresci, Mr. Bacourt, merge la Viena, ca secretariu alu ambasadei francese de acolo. Se telegrafaza dela R­o­m’a 20 Febr.: Pap’a si intregulu Cleru inaltu deplangu atentatulu comissu in contra imperatului Russiei. Leone XIII se bucura ca Tiarulu a fostu scapatu, si reamintesce escelint’a impressiune ce ’i a facutu visit’a princi­pelui Bulgariei, candu trecu prin Rom’a si arata sperantie favorabile pentru viitorulu Bisericei cato­lice in Oriinte in urm’a buneloru dispositiuni in acest’a privintia a principiloru, cari domnescu asupra diferiteloru Principate. P. S. S. vorbesce intr’unu modu specialu si cu mare elogiuri de A. S. R. principele Carol I alu României. Pap­a primindu in 20 Febr. pe cardi­nalii si prelatii din Rom’a, cu ocasiunea aniversarei redicarii sale la pontificatu, a manifestatu fericitele sale sperantie pentru viitoriulu bisericei in Orientu, si a vorbitu despre atentatulu in contra Tianului, deplangendu simptomele atâtu de adesea repetate ale coruptiunii sociale, dar’ bucurandu-se, ca providenti’a divina veghiaza asupra salutei societății, asupra sigurantiei si vietiei suve­raniloru. Pap’a, multiamindu sacrului colegiu pentru sprijinulu seu intru guvernarea bisericei, dice, ca conditiunile bisericei s’au imbunatatitu in câtu­ va, dar’ totusi period’a incercariloru aspre nu e inca sfirsita. Din Petersburg. In Petersburg arestării­e au inceputu si continua pe o scara spaimantatoare — scrie „Rsb.“ — Persoanele cele mai onorabile, unele chiaru cu positii inalte, sunt ridicate din locuintiele loru pe bas’a unei simple denuntiari a agentiloru politia­­nesci, a gendarmiloru si soldatiloru, tîrîte pe strade cu criminalii cei mai mari, si fara osebire toti sunt inchisi de catra capitanulu orasiului. Numerulu persoaneioru baituite, cari sunt inchise pana adi, se urca deja la mai multe mii. Intre arestaţi se afla si doi professori de universitate, o mulţime func­ţionari si oficieri superiori. Locuitorii sunt cuprinsi de o mare panica. Cei mai multi siedii in casele loru, fara a cuteza se se arate pe strade, de frica se nu fia arestati. In nóaptea de 19 spre 20 ale cu­rentei politica a gasitu imprastiate pe toate uluiiele o multime de proclamatiuni revolutionare. In a­­ceste proclamatiuni, adresate, „câtra poporulu russu“, este somatu „fiecare amicu alu dreptatiei, libertatiei umanitatiei si alu sermanului poporu russu subjugatu, de a merge in acordu cu comite­­tetulu revolutionaru si de a ’lu spngini in nobi­lele si sântele sale aspiratiuni contra miserabililoru tirani si nemerniciloru sugători de sânge.“ In primulu arondisementu a fostu adi unu tu­­multu destulu de insemnatu. O juna si bine im­­bracata femeia se vede d’odata atacata de o céta de cazaci, cari ’i declara ca este arestata. Neno­rocita tîpa din toata puterea, numindu pe cazaci câni. Prin acest’a comandantulu loru s’a iritatu atâtu de multu, in câtu a trecutu cu calulu peste acést’a femeia, si in urm­a a lovit’o cu taisiulu săbiei astfeliu, in câtu a remasu moarta pe locu. Acest’a barbaria a provocatui o adeverata turburare, care a fostu năbușită prin suliițele cazacesci. — In ca­nal­ulu Obrodny, sub podulu Novoiamsky, s'a gasitu in 7/19 Feb.­unu oficeru de politia cu capulu cre­­patu in doue. Langa cadavrul u­seu era o bucata de hartia, pe care erau scrise cu condeiu de plumbu aceste cuvinte: „Astfeliu voi caniloru, veti muri toti. “ In tóte casarmele sunt concentrate trupe si asiediate tunuri. In 8/20 Febr. la 10 ore a. m. a avutu locu inmormentarea solemna a victimeloru esplosiunei in presenti,a tuturoru oficeriloru finlandezi si a depu­­tatiiloru tuturoru regimenteloru garnisoneloru din Petersburg si din giurulu lui. Toti generalii au fostu fagia. Pe la 12 óre cei mai inalti generali au scosu din biserica cosciugurile, car’ pe drumulu spre cimitiru ele au fostu purtate de câtra oficeri. Fiecare din cele siase cosciuge a fostu purtatu de câte unu­ spre­ diece oficeri. In patru cosciuge au fostu câte 2 soldaţi, in cele­ l’alte doue era sergen­­tulu si sergentulu-majoru. Stradele erau îndesate de lume. La cimiteriu s’au datu trei salve. 1. Acelu passu pro usioru ar’ potu provoca iri­tarea spiriteloru si asia neindestulite, cari ’si cauta adapostu in castrele străine; s’a luatu deci de base acsiom’a „actio parit reactionem“, cu atâtu mai vârtosu, câci sciindu partea din poporu, câ even­­tual’a esmitere a unui comissariu vine din initia­tiv’a inteligintiei, iritatiunea, ce si adi esiste in contra unoru inteligenti, s’ar’ mari si s’ar’ mai es­­tinde foculu, in locu, câ se se stingă. 2. S’au convinsu membrii acestei adunari, câ ele­­mentulu eterogenu numai pentru aceea a avutu cu­­ragiulu de a proba introducerea limbei maghiare si alegerea unui maghiaru de curatare primariu, fiindu câ a observatu, câ unii factori principali ai in­­teligentiei din juste cause s’au retrasu unu tempu dela conducerea afaceriloru, si ca prin urmare po­­terea impunatoria nu le mai face pe deci. 3. S’a convinsu ca parte printr’o maniera neme­­rita parte prin mediulece stricte legali, folosite in contra turburatoriloru de ori­ce classa, pacea bi­sericei si a parochiei de si nu repentinu, dar’ pe incetulu se va potu restitui, aderenții limbei ma­ghiare si alegătorii lui Nagy Vincze (care intre parentese fia disu a avutu nerusinarea de a dice: „primescu onóarea mie data decumva forurile mai inalte me voru intari in acestu postu onorificu“) asia voru peri, cu car’a de faci’a focului. — Cu unu cuventu acesta adunare binesemtitóre si consola de drepturile si datorintiele sale fagia de m­am’a biserica si scump’a limba materna si-a datu angagiamentulu de datorintia si onoare, ca va re­intră in aren’a lupteloru, cu asia luptandu se se salveze biseric’a, scól’a si totu ce are menirea a possede caracteru romanescu. Scopulu, ce voimu se ’lu urmanmu prin firm’a acesta hotarire barbatesca numai cu timpu se pote ajunge pe depîinu, caci este vorb’a de o reparare, ba chiaru de o reconstruire fundamentala, este vorb’a de a rehabilita pacea de decenii alungata din biserica prin intrige meschine, tientîte iu con­tra Românismului. Vointi’a e firma, caus’a e santa, ajutoriuiu si spriginulu competentu, avemu firma credintia, câ nu ne va lipsi. Deci câ principiile esîte din acest’a adunare se se faca trupu, au decisu membrii de fagia, ca se petitioneze de a dreptulu la Episcopulu si consis­­toriulu diecesari prin protopopulu localu, accentuan­du si esprimendu urmatoriele dorintie in forma de conditiuni sine qua non : a) Se se anuleze, se se respingă si desconsidere statutele pregătite de unii membri ai biseri­cei fara de­scirea si participarea inteligintiei si a poporului binesemtitoriu; — aceste sta­tute s’au susternutu pare-mi-se in anulu 1878 spre întărire Ordinariatului diecesaru — Ar­­gumentulu este: „Aceste statute suntu infectate de buba străinismului; deci potu se aduca după sine unu morbu necurabilu in biserica, scó­­la si in genere in parochia.“ b) Se se respingă neconditionata rogarea referi­­tore la introducerea limbei maghiare de limba rituala in biserica, si limb­a romana se se sustiena si se se dicteze prin rescriptii seu ordinatiune episcopésca; acést’a ordinatiune se nu fia permissiva, ci imperativa. — c) Se se anuleze alegerea curatorului primariu, a senatului scolariu si a tuturoru oficialiloru, din causa, ca alegerea s’a facutu fara de con­vocarea si participarea inteligintiei romane, alegerea s’a facutu unilaterala, fara de con­­sensulu tuturoru; membrii alesi nu possedu cunoscintiele recerute, nici unulu nu este spe­cialistu — ce, mai vartosu cu privire la se­­natulu scolariu, peste totu se recere. — d) Binevoiesca Illustritatea S’a Episcopulu diece­­cesanu si ven. ordinariatu a ne veni după a­­céstea intru ajutoriu la formarea comitetului candidatoriu pentru alegerile ulteriore, caci după parerea nóstra sub im­pregiurarile de adi in acestu comitetu zace gemenele resultatului doritu; după cumu va fi constituitu comitetulu candidatoriu, asia vor i esi si alesii din urna; daca va fi representata partea senatosa in co­mitetu, alegerea va reesi după dreptele pre­­tensiuni si asteptări ale tuturoru, la din con­tra, daca va fi comitetulu alesu din inimicii bisericei natiunei, alegerea va fi cea anterioara si atunci noi nu vomu porta vin’a. — Din aceste considerante s’a decisu, cu Illustri­tatea S’a Episcopulu si ven. ordinariatu pe calea Satumare 19 Februariu 1880. Domnule Redactorul In legătură cu cele pe­trecute de un’adi in biseric’a romana gr.-cat. de Satumare, — vinu cu indulginti­ a d-vóstre, a ve referâ despre unu actu imbucuratoriu, — vinu a ve face cunoscutu, câ la initiativ’a d-lui protopopu M a r­c­u in 17 i. c. s’a tienutu una adunare confidentiata de inteligenti si poporeuii din clas’a de midiulocu. Obiectulu acestei adunari a fostu, câ are cu privire la turburante cotidiane si deja inradacinate, cari sunt bine cunoscute Episcopului diecesanu si consistoriului atâtu din relatiuni oficiose si private câtu si din foile publice, ivesce-se lipsa esmiterei unui comissariu episcopescu gremialu in parochi’a de Satumare, pentru ca acestea provediutu cu po­­terea receruta cercetandu se reguleze din funda­­mentu trebile bisericei, mulcomindu is capacitandu elementele retacite. La obiectulu acestea vorbindu toti cei de fagia după una desbatere seriosa a venitu adunarea la convingerea, cu esmiterea unui comissariu episco­pescu este deocamdată superfluu din urmatoariele motive:

Next