Gazeta Transilvaniei, 1880 (Anul 43, nr. 1-104)

1880-02-14 / nr. 13

GAZETA TMSIIVAN­EI Redactiunea si Administratiunea, se prenumera: Braeiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: la postele c. si r. si pe la do. corespondenti. Joi’a si Puminec’a. JLa3.-va.33.dvLr 11 e . 3?xeti-u.l-u. a'borA.a,m.exit-va.l-u.l . -A-n/cil-u. -^~r .TTT un’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr. pe unu anu 10 fl., pe siese luni6fl., pe trei luni v. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori ne-2 fl. 50 cr. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu seu francate nu se primescu. — Manuscripte nu se 28 franci. retramitu. Nr. 13. Joi, 14 26 Februariu 1880. Lupta Satumareniloru. B r a s­­ o v u 13/25 Februariu 1880. Astadi trebuie se revenimu la important­a si grav’a causa a Romaniloru din orasiulu Satu-Mare. Cu bucuria luamu de astadata condeiulu a mana, cu­ ce suntemu in positiune de a impartasi cetitori­­loru nostri o fapta dem­na de cea mai serioasa con­siderare. Adeveratii Romani Satumareni, după cumu arata corespondentii publicata mai josu, intr’o adunare tienuta in 17 a lunei curente, au luatu firm’a resolutiune de a lupta cu toata tari’a barbateasca pentru aperarea limbei romane, pe care inimicii poporului romanu voru se-o isgo­­nésca din biseric’a si scóal’a de Satu-Mare. A fostu timpulu supremu, ca oamenii de bine din Satu-Mare se se reculéga, se’si concentreze tóate fortiele si se redice unu Veto puternicu contra agitatori­­loru si turburatoriloru, cari ambla se resterne a­­cuma si vechiele asiediaminte ale bisericei romane unite si prin acéstea se înstrăineze pe poporu dela ritulu si limbi si­ încercările contrariloru noştri in direcţiunea acesti nu sunt de adi nici de eri, ele au istorii loru si reulu ce l’au semenatu este mare si in gra­­dulu supremu amenintiatoriu. Avem­u de a face prin urmare nu cu o aparitiune trecetóare ci cu umu planu sistematicu indreptatu in contra esistentiei nóstre nationale. Amu aratatu de repetite­ ori in coloanele acestui diaru, că contrarii esistintiei nóstre, după ce ne-au despoiatu de toate drepturile nationale, sapa acuma sfantiuri, prin cari se se póta apropia de ultimele nóstre intarituri, de bisericele si scólele romanesci, pentru ca apoi se le póta lua cu assaltui. Mai mult d­espuse sunt pentru momentu bisericele si scólele romanesci din partile ungurene de miedia­­nópte. Locuitorii de acolo sunt cea mai mare parte de confessiunea greco-unita.Romano-catolicismulu, care in Ungari­a merge mana in mana cu maghiarismulu, esercita astadi o pressiune, potemu dice chiaru unu terrorismu nesuferitu asupra clerului romanu unitu. Paralisaudu desvoltarea autonoma a bisericei greco­­unite, romano-catolicii maghiari trentescu in ultima linea la fusiunea bisericei romane greco-unite in cea catolica. Ceea ce nu s’a potutu ajunge prin con­topirea politica a Transilvaniei cu Ungari­a spera ei a dobandi acuma prin instrainarea clerului romanu de câtra poporu, cu scopu de a deschide străinis­mului ușile bisericei unite. Faptulu intemplatu de curandu in Satu-Mare cu alegerea romano-catolicului Nagy-Vincze de cura­­tori primariu alu bisericei romane satumarene este o ilustratiun­e destulu de trista a situatiunei in care se afla de presenta biseric’a romana greco-unita fatia de încălcările romano-catoliciloru. Este suprem’a datoria a Escelentiei Sale Me­­tropolitului si Arhiepiscopului provinciei romane unite se pasiesca cu toata autoritatea s’a in contra acestora încercări de a resturna drepturile si a des­tramă vechiele institutiuni ale bisericei romane unite. Nu se pote calcula ce consecintie grave ar’ pote avé faptulu, candu unui strainu de confessiune si limba i-ar’ succede a se furisiâ in sinulu bisericei romane unite. Niciodată nu s’a semtitu mai multu ca in aceste momente necessitatea restaurarei de­pline a autonomiei bisericesci. Salutamu cu bucuria resolutiunea cea mai noua a braviloru Romani Satumareni de a reintră in arenda lupteloru indreptatite, spre a salva caracte­­rulu romanescu alu bisericei si alu scólei din Satu- Mare, punendu odata capetu uneltiriloru străine. Acest’a firma resolutiune este unu presemnu bunu pentru viitoriu. Fia convinși Satumarenii, că procedéndu pe acést’a cale onorifica ajutoriulu nu le va lipsi din nici-o parte, căci nu este vorb’a numai de salvarea unei parochie romane, ci in casula de fagia se­­ tractaza de mai multu, de interessele cele mai in-1­alte ale desvoltarei pacinice a unei părţi însemnate a poporului romanu. Recunoscerea României. „Monitorulu Rom.“ anuncia, că doii represen­­tanti ai Angliei, Franciei si Germaniei s’au pre­­sentatu in 8/20 Febr. a. c. la ministeriulu aface­­riloru străine si au rem­isu d-lui ministru de esterne o declaratiune scrisa, ideatica, prin care recunosce independenti’a României. Eata tecstulu acestei note : Nota identica remisa d-lui ministru alu afaceriloru străine de câtra fiacare din dnii representanti ai Angliei, Franciei si Ger­maniei la 8 (20) Februariu curentu. Escelentiei Sale d-lui B. Boerescu, ministru princiaru alu afaceriloru străine. Subsemnatulu .... representantu alu Angliei — se­cretara de ambasada, garantu alu agentiei si consulatului generalu alu Frantiei — garantu alu consulatului generalu alu Germaniei), a primitu ordinulu de a adressa in numele guvernului (Angliei — Republicei francese—Imperialu ger­man­u) d-lui ministru alu afaceriloru străine din Romani­a comunicatiunea urmatore: Guvernulu (Maiestatii Sale Britaniei — Republicei fran­cese—Imperialu) a fostu informata, prin ingrijirile agentu­lui A. S. E. Principele Romaniei, (la Parisu—la Berlinu) de promulgarea, la dat­a de 25 Octobre 1879, a unei legi vo­tate de Camerele de revisuire ale Principatului si destinata & pune textulu Constitutiunei romane in acordu cu stipula­­tiunile inserate in art. 44 alu tractatului din Berlinu. Guvernulu (Maiestatii Sale — Republicei francese—Im­perialu) nu ar’ sei se considere, co respundienda cu totulu vederiloru, cari au condusu poterile semnatare ale tractatu­lui din Berlinu, nouele dispositiuni constitutionale, de cari ’i s’a fostu datu cunoscintia, si in particulara pe acele, din cari resulta, pentru persoanele de ritu nechrestinu, domiciliate in Romani­a, neapartienendu de altmintrelea nici unei naţio­nalităţi străine, necessitatea de a se supune formalitatiloru unei naturalisatiuni individuale. Totusi incredi­ndu-se in vointi­a guvernului princiara, de a se apropia, in aplicarea acestora dispositiuni, din ce in ce mai multu de ideea liberala, de care se inspiraseră po­terile, si, luandu actu de asigurarile formale, cari ’i-au fostu transmise in acesta privintia“, guvernulu .... (Maiestatii Sale Britanice—Republicei francese—Imperialu), in scopu de a da natiunii romane o dovada de simtiemintele sale de a­­micitia, a decisu se recunosca fara mai multa intardiare Principatulu Romaniei, ca Statu independentu. In consecintia guvernulu (Maiestatii Sale — Republicei francese. — Imperialu germanu) se declara gafa de a intră in relatiuni diplomatice regulate cu guvernulu princiaru. Sub­semnatulu dandu insoiintiare d-lui ministru alu afaceriloru străine despre resolutiunea adoptata de guvernulu seu, are onorea de a’i reinoi asigurarea înaltei sale consi­­deratiuni. In siedintia de Sambata a Senatului d. ministru de esterne V. Boerescu a anunciatu recunoscerea independintiei prin urmatoarele cuvinte: Domniloru Senatori! Astadi, guvernulu ve poate da scrrea plăcută, ca represintantii celoru trei mari puteri află­tori in Bucuresci, ai Angliei, Germaniei si Franciei, ne au remisu o nota la ministerulu de esterne, redactata conformu instructiuniloru primite de la guvernele loru respective. Not’a acést’a e redactata intr’unu modu simplu si fara reserve seu conditiuni, se recunósce independinti’a Romaniei si se declara, ca se stabilescu relatiuni normale si permanente cu statulu romanu (aplause). Totu deodata, d. Withe­lstadi a avutu onore de-a fi primitu de M. S. R. Domnitorulu in audientia oficiala, pentru a inmana scrisorile sale de acreditare (aplause). Asemenea, averiu scrii din partea guvernului francesu si alu Germaniei, ca miniştrii plenipotenţiari suntu numiţi si peste pusinu voru sosi in Bucuresci (aplause). D-loru, din partea nóstra nu putemu de câtu se adaugemu, ca cea din urma patra la edificiulu independintiei nóstre e pusa, si nou­a nóstra situatiune este deja stabilita, si credemu, ca vomu con­tinua in bune conditiuni, indeplinindu-ne missiunea, spre a ne intari si a ne face demni de nou’a positiune, ce avemu intre statele europene (aplause). D. Pres, D. G­h­i c ’a a respunsu : Permiteti’mi, cu acest’a ocasiune de-a fi espresiunea d-vóstra si a de­clară, in calitatea mea de presiedinte alu Senatului, gratitu­dinea noastra catra puterile cele mari, cari in fine au con­­semtitu ca Eomani’a se ie loculu seu in marea familia euro­­pana. Eomani’a, modesta si pacinica, va sei vise a fi pu­rurea la inaltimea positiunii ce i s’a creatu (aplause). In Camera de ministru Boerescu a vorbi­tu in acelasi sensu, cr’ d vice-presiedinte Chitiu a ros­­titu urmatorulu discursu : Scrrea împărtășită noue astadi de guvernu, ne imple de bucuria si de satisfactiune. Independinti’a Romaniei, dobfin­­dita prin necurmatele nóstre lucrări si prin lupta pe cam­­pulu de resbelu, recunoscuta deja de Austri’a, Itali’a, Eusi’a si Turci’a, astadi isi primesce consecratiunea oficiala de catra toate puterile cele mari in complecta prin stabilirea raporturi­­loru diplomatice regulare cu Statulu romana. Natiunea romana ese astadi triumfatoare din lupta’i seculara pentru libertate, progresu si independintia. (Viui aplause). Silintiele si sacrificiele, ce ea a facutu, se vedu astadi încoronate de celu mai deplinu succesu. Perseveran­­ti’a ei in trecutu se’i fia garanti’a cea mai sigura pentru viitoru. (Aplause). Se ne bucuramu dér’ de frumóse situa­tiune ce ni se recunósce in modu solemnu de catra marele puteri europene si pentru recunóscere, recunosciuti’a nóastra esterna. La lucru dar’, domni represintanti ai natiunei. La lu­cru pe calea progresului si a culturei nationale, si convins cu totii ca buna lupta amu luptat­u, se ne silimu cu totii, ca in raportu cu positiunea ce amu castigatu, se ne aretamu din ce in ce mai demni de acest’a positiune, care mari îndatoriri ne pune, dar’ de care siguri suntemu a triumfă romanesce, totu meritandu stim’a si în­crederea Europei. Traiesca Romani’a libera si independenta. (Aplause). Traiesca M. S. R. Domnulu si Doamna. Dum­­nedieu se le ajute a domni pe tronulu României multi, feri­citi si gloriosi ani. (Aplause unanime si prelungite). Cronic’a evenimenteloru politice. In 21 i. c. s’a inceputu desbaterea budgetului in adunarea deputatiloru din Pestea. Intre vorbitori s’au distinsu cu deosebire deputatii Grünwald Béla si comite Albert A p p o n y i. Ideile seu mai bine dîsu „idealu­rile politice“ ale lui Grünwald le cunoscemu. Dis­­cursulu seu nu ne descopere prin urmare ceva nou. Planulu de maghiansare, prin mediuloculu unei cen­tralisan câtu se póte de mari, este vechiu, numai cătu dep. Grünwald, impatientu, cumu este, ar’ vra se faca tabula rasa in 48 de ore cu tote resturile de autonomia ce le-au mai lasatu legislatiunea erei dualistice si se proclame omnipotenti’a statului ma­­ghiaru conformu idealuriloru sale; reform’a admi­nistrativa ce-o propune este numai unu mediulocu, prin care crede, ca va potu ajunge iute la tîeut’a dorita. Pre candu dep. Grünwald a debutatu astfeliu, cu celu mai incarnatu siovinistu maghiaru, com­itele A p p o n y i, lasandu la o parte idealurile de ma­­ghiarisare, s’a ocupatu iu vorbirea s’a numai de cestiunea economica. Hic Rhodus, hic saltate! Co­rniţele Apponyi a documentatu, câ atâtu statulu câtu si privaţii in Ungari’a cheltuiescu mai multu de câtu le este venitulu, de aci vine, câ deficitele crescu mereu si bunăstarea materiala a tierii decade din di ce merge. La finitulu discursului Apponyi a propusu o resolutiune, cerendu, ca camera se declare, ca nu considera ministeriulu actualu de aptu dea mai conduce destinele tierei. Min. Tisza s’a aperatu in contra acestui votu de neincredere, vor­birea sa inse u’a facutu in nici o parte o im­pres­­siune favorabila. Cu toate astea siansele de reesire le are inca totu d-lu Tisza, budgetulu se va primi si

Next