Gazeta Transilvaniei, 1881 (Anul 44, nr. 1-148)
1881-02-14 / nr. 19
ci guvernulu n'a promisu vreodată Grecilor« 30 de mii de pusei. Este adeveratu, ca guvernulu grecescu a facutu o asemenea cerere, guvernulu francesu inse n’a satisfacut’o. Ministrulu néga câ s’ar’ fi datu arme prin intermediulu de persoane private ; deea asia ceva ar’ fi adeveratu, atunci guvernulu ar’ trebui pusu in stare de acusatiune. Aceste energice si categorice declaratiuni ale ministrului presiedinte spulberară in ventu tóate faimele si fabulele, câte au avutu cursu pân'aci in privinti’a missiunii, ce era sa se concréda generalului Thomassiu si a faimoseloru 30 de mii de pusei. Deputatulu D. Duprat, pomenindu faim’a despre unu guvernu secretu, provoca a se face lumina deplina de asta-data si in privintia acestei cestiuni, pe care reactiunea o esploataza intr’unu modu atâtu de nedemnu. Acést’a aduse la tribuna pe d-lu Gambetta, pentru a respunde singuru la nesce acusatium, ce i se facu necurmatu de atâtu timpu din partea pressei opositionale de tóte nuantiele. Presiedintele camerii sub imperiulu unei irritatiuni visibile a improvisatu unulu din cele mai elocinte discursuri, ce a pronunciatu vre-odata. Se raportaza, câ d lu Gambetta n’a vorbitu niciodată cu atât’a energia si decissiune, câ de astadata ! Efectulu vorbirii sale asupr’a camerii a fostu mai presusu de orice descriere. Pre candu drept’a stetea câ si încremenită si incerca numai odata o mica intrerumpere ironica, stang’a aplaudâ minute întregi astfeliu, câ tóte unghiurile camerei resunau de puternicele aplause. Estragemu urmatorele din discursulu marelui tribunu francesu Gambetta: „Credu, că nu me insielu, cându dicu, câ celu mai marsiavu lucru la unu omu este, candu elu in lucruri de ale statului urmaresce scopuri personale. Despre omulu, care stă înaintea Dv., s’au nascocitu o mulţime de fabule si legende, de invinuiri si naraţiuni copilaresci si reutatiose. N’amu câutatu nici-odata ocasiunea se le infierezu precum merita, pe câtu timpu am fostu atacatu pe terenulu politicii interne. De ora ce inse acum incepu se fiu suspitionatu si in ceea ce se atinge de politic’a esterna, asiu comite o crima delaesa patria, deca asiu tace. Ei bine! Declaru acum înaintea Dv. si contra tuturoru legendeloru despre influioti’a si ingerinti’a mea, fara frica ca voiu fi desmintitu fia din partea celoru, cari s’au retrasu, si cari astadi sunt cu totulu liberi, câ eu niciodată si nu nici intr’o impregiurare n’am intrevenitu nici de aprope nici din depărtare» pentru ca se dau sfaturi sau porunci. Eu n’am dreptulu se ingerezu asupr’a opiniunei guvernului, nici chiaru cu opiniunea mea, pe care ce e dreptu am dreptulu se mi-o manifestezu, pe care inse a-o păstră ’mi tienu de o datorinita (aplause sgomotose in stang’a). Vina diplomatulu, ministrulu seu agentulu vre unui germanu si spună, deca i-am datu eu vre-odata vre-o instrucțiune. Se vina si se spună, deca esiste unu cabinetu, „unu cabinetu secretu“, care ar’ avea o politica nationale, care nu este nationale si care merge alături cu politic’a reala a guvernului (aplause repetite). O spunu acést’a cu vehementia, pentru câ semtiu deja de multa vreme irritatiunea acestora calomnii. Eu nu sunt aci pentru aperarea mea personale, ci pentru câ se-mi ceru câ deputatu partea mea de responsabilitate. In diu’a in care voiu avè se lucrezu cu deputatu seu câ altuceva, cea d'antaia datoria a mea va fi, se reclamu responsabilitatea pentru faptele mele. Guvernulu este singuru, care a condusu politic’a esterna in toata libertatea. Déca lumea ar’ fi mai drepta, atunci ar’ potu sei, ca intr’unu timpu, candu puteam vorbi liberu, eu am desfatuitu mergerea la Berlinu. Eu nu suspitionezu pe niminea, eu dau politicii guvernului încrederea mea, cu tóate ca eu am o alta politica. Eu ’mi amu sentimentele si ideile mele, eu potu astepta! (mare miscare)“. In decursuiu mai departe alu vorbirii d-lu Gambetta, facându alustime la cuventarea s’a de la Cherbourg, dice, ca s’a feritu cu îngrijire de orice enunciatiuni resboinice, n’a pledatu de locu pentru o politica agressiva; nu s’a amestecatu de locu aici in cestiunea missiunii generalului Thomassiu, nici in cestiunea demonstratiunii cu fiot’a înaintea Duligniei. Elu s’a retienutu dela ori ce critica a politicii guvernamentale, n’a agitatu nici intr’unu sensu nici intr’altulu. Intreg’a responsabilitate pentru acést’a campania o pune in spinarea partideloru dușmane republicii. Manevra loru vnse va fi zădărnicită. Națiunea rasei se distingă pe aceia, cari voiescu s’o instele, de aceia, cari ’si iubescu patri’a pâna la moarte! (aplause asurditoare in stanga). — Acestu discursu a avutu unu foarte mare resunetu atâtu in Franția, câtu afara de Franci’a. Elu dovedesce chiaru si limpede, ca Franci’a n’are astadi nici pe departe cugetulu de a se arunca in cine scie ce aventuri de resbelu. Nu este greu a vedé, care este scopulu ascunsu alu articuliloru alarmatori publicati de foile germane in contra Franției. D-lu de Bismarck ar’ voi se provóce indirectu la resbelu pe Franci’a, pana candu consolidarea ei interna nu va deveni deplina. Cancelariulu de feruscie fórte bine, câ cu câtu va trage Franci’a mai mare profitu din o îndelungata era de pace, cu atâtu ’i va fi imperiului germanu mai greu se reasa invingetoriu din lupt’a de revausia, ce este inevitabile in viitoriu intre cei doi puternici vecini. Ce se atinge de oamenii cari carmuescu astadi Francia, ei pentm momentu n’au nici decatu ideile belicoase, ce li atribuesce press’a germana. In acést’a se oglindeza adeveratele sentimente ale multimii, care astadi nu voiesce se auda de câtu de pace. D-lu Bo w itz, corespondentulu parisianu alu diarului „Times“ ia in aperare pre d-lu Gambetta contr’a insinuatiuniloru de totu soiulu, ce nu inceta a-i face organele adicte d-lui de Bismarck. Diaristulu anglezu scrie : „Generalulu Vinoy dicea, sunt acum mai multi ani: „Déca unu francesu ar’ vorbi despre revansia, elu ar’ merita se fia impuscatu ; déca inse n’ar' cugeta la revansia, ar’ merita se fia spendiuratu.“. Aci este chei’a atitudinii d-lui Gambetta. Elu scie, câ in ochii națiunii elu personifica resbutoarea si ca acést’a este secretulu popularității sale; elu scie inse si aceea, ca Fransi’a se teme de* orice întreprindere nefolositoare din partea s’a, si in acest’a zace slabitiunea lui. Tactica lui consta in a-’si areta alternativu fati’a, care produce nelinisce, si pe aceea, care provoca entusiasmulu. La Cherbourg o areta pe un’a si in camera pe ceealalta. In anim’a s’a acum elu nu viseaza despre unu resbelu si nici nu-lu doresce. Deca vnse ar’ putea in fapta se îmbrace o uniforma, fara se se faca ridiculu, si se conducă armate la victoria, atunci Franți’a si pacea lumii s’ar’ afla in mare pericolu ; inse elu, care poate face atâtea lucruri,“ nu este in stare se’lu faca pe acest’a si acest’a este unulu din acele puncte, in care-Tu întrece d-lu de Bismarck. In o atare positiune cade responsabilitatea pre umerii organisatoriului civilu, pena candu triumfurile si entusiasmulu devinu partea generalului invingetoriu.“ — D-lu Blowitz, crede, ca d-lu Gambetta va juca inca multu timpu acestu jocu duplu. Nou alesulu presiedinte alu consiliului municipalu alu Parisului radicalulu Sig. Lacroix, ocupandu fotoliulu presidentialu a tienutu uuu discursu, unde a espusu program’», la a careia realisare tienteseu cei, cari l’au alesu presiedinte alu consiliului. Estragemu din acestu discursu cele mai importante pasagie : „Nici unu orasiu din lume n’a suferitu atâtu de multu pentru caus’a libertăţii cu Parisulu. Nici unu orasiu inse nu intempina o neîncredere mai incurabile de câtu elu, conducere si pentru sine libertatea, ce a cucerit’o pentru altii. Chiaru astadi se afla óameni de statu republicani, cari credu, ca trebue se refusé Parisului aceea, ce acorda Lyonului si cari numescu legea, ce delatura pe primariulu alesu alu Parisului, o lege liberale! Ca representanti ai Parisului noi amu protestatu contr’a acestei nedreptăţi si amu cerutu pentru Parisu aceea, ce i se cuvine. Noi amu cerutu, câ Parisulu se decidă elu singuru asupr’a financielorn sale, asupr'a politiei, asupr’a invetiamentului, si a assistentiei sale publice Centralisarea administratiunei, acést’a mosténire dela vechiulu regimu, apasa si astadi asupr’a Parisului, care sta mai multu decâtu oricare alta comuna sub funcționari, ce i-au fostu impusi de acel’a. Consiliulu seu municipalu nu este decâtu unu comitetu consultativu ; nici una din decisiunile sale nu se poate esecuta fara învoirea prefectului; primariulu impusu, deca i place o pote refusa fara se fia obligatu a motiva retusa in seu. In numele Parisului amu cerutu delaturarea acestoru obiceiuri despotice. Acum trebue se creamu libertatea, o mare vinovatiune acésta intr’o tiera, care a fostu atâtu timpu prada unui spiritu monarchicu. Aideti se unimu cu totii in acestu scopu toate silindele nóstre; se procedemu cu prudenti’a ce o ceru interesele republicei dér’ si cu energia, ce ni-o impune mandatulu nostru !“ In privinti’a cestiunii orientale se anuncia din Constantinopolu, ca ambasadorii puteriloru europene au comunicatu in 20 Febr. guvernului din Stambulu respunsulu guverneloru loru la nota turcesca din 14 Ianuariu. Puterile semnatare priimescu propunerea Porții, de a se incepe pertractări noue pentru aplanarea conflictului turcogrecescu ; era despre declaratiunea, câ Turci’a se va tiene in defensiva fația de Greci’a, luara actu. Se comunica mai departe in modu oficiosu, câ respunsurile conglâsuescu tóaté si câ in ele se dâ espressiune sperantiei, câ concessiunile umerite, a caroru precisare o astepta d-nii ambasadori in carendu, voru duce la o solutiune pacifica a cestiunii fruntariiloru. (?) La predarea respunsuriloru mai multi ambasadori ar’ fi esprimatu dorinti’a, câ Part’a se faca totulu pentru a preveni in decursulu pertractariloru orice incurcaturi resbelnice. In acelasiu timpu nisce telegrame, ce pretindu a veni dintr’unu isvoru siguru din Stambulu, ne spunu, ca respunsurile puteriloru europene la not’a turcasca nu sunt tocmai conglasuitoare. După ele Anglia si Itali’a ar’ fi cerutu dela Port’a otomana, ca ea se faca mai antaiu cunoscutu maximulu concessiuniloru, ce este dispusa a face , pre candu celelalte puteri declara, ca ele sunt gata se intre cu Port'a in pertractări. Cu toate ca diferintia nu este tocmai insemnata, ea dovedesce totusi disharmoni’a concertului europenu. Din caus’a acestei disharmonii scirile din Atena capeta o mare importantia. Ele ne spunu in fapta, ca d-lu Cumuuduros a propusu camerei, intre aplausele acesteia, unu decretu regescu, care dispune mobilisarea tuturoru reserveloru. Guvernulu grecescu este acum câ si mai ’nainte decisu a nu lasa nimicu din pretensiunile sale. In ministeriulu de estenie din L o n d ra prevaleza credinti’a, ca lucrurile in O rientu totu voru veni la unu resbelu, desi localisatu. Grecii au mersu cu inarmante loru deja cu multu mai departe, decâtu, ca se mai pota cede, chiaru si déca afara de Janina si Mezzovo li s ar’ dâ totu ce ceru. Sunt cu totii convinsi, ca nouele pertractări din Constantinopolu nu voru reesi, si ca singurulu omu, care ar’ mai putu indupleca pe Greci, se primesca unu compromissu, este d-lu Gladstone. Déca tóate puterile europene s’ar intielege, ca se de decisiuniloru din Berlin o modificatiune, prin care se remana la Turci’a numai singura Janin’a si déca d-lu Gladstone s’ar pune se declare, ca acest’a este totulu, ce se poate face pentru Greci’a, atunci poate câ in cele din urma acest’a totu ar’ cede. — Se scie inse, câ Grecii tienu chiaru la Janin’a mai multu decâtu la orice, deci chiaru candu s’ar’ intempla cele de mai susu, o cedare din partea loru devine foarte puținu probabile. Guvernulu Rumeliei orientale a insarcinatu pe comandantulu gendarmeriei si militiei, Strecker, a incepe imediatu organisarea reserve! prevediute prin statutu organica. Acesta dispositiune a lui Alecopasia, după cum se spune, a fost urmarea unei provocatiuni a comitetului permanentu alu adunarei provinciale. Acesta in una din siedintiele din urma a hotaritu, se mijlocesea la guvernu, ca in consideratiunea starei politice se grabesca introducerea si esecutarea esercitiului anualu alu reservei, după cum se prevede in statutul organica. Direcțiunea financiara din Rumelia orientala, a facutu in dilele acestea la „Banque Imperiale Ottomane“ din Constantinopolu o plata a conto de 30 mii lire ottomane, in contul a tributului de 240,000 lire, ce are se plateasca Rumeli’a resaritena Portiei. Plata s’a facutu la numit’a banca din causa, cu numitulu tribute e amanetatu pentru datori’a publica a Turciei. In Stambulu circula scrrea, cu Suleiman Bey, care a ocupatu Mitrovitz» cu 500 de oameni in numele ligei albanese, a primitu ordinu se intinda stapanirea ligei pena laSienica in pasialbulu Novi-Bazarului. Partea otomana este aplecata a acorda Albaniei o autonomia mărginită si, fiindu-ca liga i-a promisu a se lupta contr’a Greciei, pentru aceea i s’au tramisu pusei de sistema noua. — Noulu Guvernu spaniolu a datu o circulare oficiale câtra toate autoritatile din tiera, in care le espune liniamentele de căpetenia ale politicii ce este hotarita se urmeze in viitoriu. Autorităţile sunt provocate se pazesca legile cu tota stricteti’a si se se afiti eu a dela orice amestecu in afaceri de partidu, pe câta vreme nu le va sili la acest’a aplicare a legiioru. Circular’a declara mai departe, câ guvernulu nu are scopulu se jace unu rolu ambitiosu in politic’a esteriora , ci tóte silintiele sale ’si le va concentrâ mai multu la incheiarea de tractate de comerciu. — „La Gazetta d’Italia“ ne spune, câ d-lu Canovas del Castillo, fostulu presiedinte alu ministeriului spaniolu, simtîndu-se tare ofensatu de modulu, cum l’a delaturatu dela guvernu, regele Alfonso, pentru tronulu caruia a luptatu atâtu de multu, va parasi pentru totu-deaun’a Spani’a si se va asiedia in Itali’a. După turnur’a ce au luatu-’o lucrurile politice in Spani’a este foarte puțina pro-