Gazeta Transilvaniei, 1881 (Anul 44, nr. 1-148)
1881-02-14 / nr. 19
Redactiunea si Administratiunea: Orasiovu, piatr'a mare Nr. 22. — „Gazet’a* eae: Martra, Joul’a si Sambat’a. apxetialu. flbboxxaLxa.exxtvkl'u.l. pe unu anu 10 fl., pe eieue luni 5 fl., pe trei luni S fl. 60 cr. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu sau 28 franci. ZKHL.XTZ\ Se prerumera: la postele c. si r. si pe la do. corespondenti. ■A.aa.-a.aa.ci-u.rll« : un’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr. ▼ . a. pentru flacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retraintu. Nr. 19. Sambata, 14 26 Februariu 1881. Solid.a.rita.te.*) 1860-1865. Brasiovu, 22. ianuariu. XV. Daca guvernulu austriacu avea missiunea de a crea unu compromise» intre vointi’a Monarchului si a poporeloru, atunci elu trebuiea se tiena contu si de vointi’a poporului roraanu, pe care capulu statului asemenea dorea se’iu faca partasiu la beneficiele vietiei constitute naie. In Ardealu cu deosebire, unde se tracta de reformarea legiloru fundamentale ale tierii in favoarea egalei îndreptăţiri politice nationale a Romaniloru, domnitele si postulatele poporului romanu trageau greu in cumpănă. Ministrulu Schmerling candu a disu câtia unulu din Archiereii romani, câ „nu pote avea nimicu in contra, câ Romanii se se adune si sa se consulte despre sórtea si viitoriulu loru“, a recunoscutu indirectu, că acest’a sórte si acestu viitoriu era in man’a Romaniloru si depindea mare parte de la atitudinea loru. Ceea ce poate dispune asupra sartei si a viitoriului seu, trebuie se aiba si vointi’a s’a propria, acest’a e daru si neindoiosu. Prin urmare si Romanii ardeleni au trebuitu se aiba vointi’a loru candu s’au adunatu ca sa se consulte asupra sartei si a viitoriului natiunei loru. Se poate ore după toate cele premise sustiene despre membrii conferentiei dela 1/13 ianuariu 1861, întrunită in Sibiiu, câ ar’ fi avutu vointi’a loru propria, sau, mai bine dîsu, câ ar’ fi representatu vointi’a poporului romanu ardeleanu? Credemu h f1 doveditu din contra, ca in acea conferenţia a predomnitu in realitate vointia capiloru celoru doue confessiuni romane, cari o au conchiamatu si o au comandaţii. Si ore, ne va intreba unulu sau altulu. Archiereii nostri, de fericita aducere aminte, nu au voitu totu aceea, ce a voitu si poporulu, nu le zâcea loru la anima înainte de tóate binele poporului ? Adeveratu: Astadî după doudieci de ani credemu câ nimenea nu se mai pote indoi despre aceea, câ Archiereii - conducatori din anii 1860 aveau cele mai bune intentiuni pentru poporu, dar cei singuri recunoscea, câ positiunea loru nu le concedea de a face pentru poporu in orice momentu totu ce le dicta pete anim’a loru, ei singuri se plângeau „câ au dat printie oficiose adese neplăcute câtra guvernu.“ Dar’ mai multu inca. Archiereii noştri au declaratu pe faţia chiaru in ajunulu conferentiei dela 1861, câ ei se considera pe sine, câ nesce medilocitori intre guvernu si poporulu romanu. Chiaru din processulu verbalu alu conferintiei ne potemu convinge daru si limpede, câ Archiereii, cari erau bine vediuti la curte si prin urmare se bucurau si de încrederea guvernului, au luatu asupra-le si pentru viitoriu missiunea de a mediloci, cu ajutoriulu „barbatiloru loru permanenţi*, cu poporulu romanu „se ’si câştige direptulu seu de naţiune politica.“ Ei bine, déca guvernulu era medilocitoru intre vointi’a Monarchului si a poporului, ear’ Archiereii cu „barbatii loru permanenţi* erau medilocitori intre vointi’a guvernului si a poporului, cine representa atunci vointi’a poporului? Unde era partid’a nationala de sine statatore dela 3/15 Maiu 1848, unde erau conducătorii ei, cari se sustiena si se apere in faţi’a tronului si a tierei adeveratele postulate nationale ale Romaniloru ? Nu mai încape indoiela, ca actiunea medilocitoare a partidei romane guvernamentale, inaugurata la 1/13 ianuariu 1861, potea se aiba numai atunci unu resultatu practicu favorabilii pentru poporului romanu ardeleanu, deca se radîmâ pe actiunea energica a unei partide natiunale de sine statatoare. Adunarea dela Sibiiu vnse, care avea mai multu caracterulu unui congresu bisericescu, nu numai ca un a favorisatu, der’ a suprimatu chiaru renascerea acestei partide prin monopolisarea conducerei nationale. Rivalitatea si concurenti’a intre confessiuni a absorbitu intreg a vieatia publica a Romaniloru ardeleni in anii 1860—1865 astfeliu, ca cei ce nu voieau sa se înroleze sub stegulu unuia din cei doi Archierei, trebuiea sa se retraga cu totulu din lupta si sa remana spectatori passivi. Conferenti’a dela Sibiiu constituindu-se si organisandu-se pe bas’a paritatii confessionale, a divisatu pe Romani si politicesce in doue tabere. Fiacare din aceste tabere porta cocard’a confessionala a Archipastoriului lui conducătoriu. Duaiismulu confessionalu in conducerea politica a adusu cu sine, ca fiacare din Archierei câutâ se eserceze o influintia si o putere câtu mai mare asupra fiilorului sufletesci. Astfeliu voiau Archiereii se sustiena ecuilibrulu intre confessiuni, cari incheiasera unu armistitiu, spre a face possibila o acțiune comuna politica, ei credeau totodată ca pe acesta cale li se va mari si autoritatea faţia de guvernu, de care aveau mare lipsa pe câtu timpu voieau se câştige natiunei romane dreptulu seu. Principiis obstacdice vechia macsima filosofica. Deca acei fruntasi ai poporului, cari au vediutu si au cunoscutu foarte bine inconvenientulu, ce se făcuse cu modulu conchiemarei conferentiei romane dela 1861, in locu de a provocă pe Romani se nu caute la forme, ar fi protestatu in contra pretensiunei acelei adunari improvisate de a representa voluti’a natiunei, lucrurile ar’ fi luatu o directiune cu totulu alta, miscarea natiunala de sine statatore nu ar’ fi fost asia curendu suprimata si cu timpulu s’ar’ fi potutu earasi redica cu unu fenice din cenusia partid’a nationala dela 3/15 Maiu 1848. Fruntasii romani dela conferentia dandu insemana de ajutoriu la crearea dualismului confessionalu in conducerea politica nationala si la monopolisarea acestei conduceri, au pusu pe Archierei intr’o situatiune periculosa si foarte espusa, i-au lipsitu de singurulu radiemu tare si siguru, ce ’iu putea avea acţiunea loru si i-au facutu cu totulu dependenţi dela grati’a celoru dela putere. Sub asemeni impregiurari, neputendu-se radîmâ in vointi’a poporului, Archierii erau siliţi a se sprigiui totu mai multu in guvernu, de unde vine cu tote planurile ce le croisera pentru câştigarea dreptului natiunei romane, au trebuitu se cada, in momentulu, cându a cadiutu si guvernulu, pe a caruia bunavointia erau esclusivu basate. Multele esecutiunii si urmările loru triste au pusu pe gânduri in fine pe cei dela carma justiţiei. In comissiunea justitiaria a camerei ungare se desbate acuma unu proiectu de lege, care are de sco,m a oferi unu scutu mai mare celoru, cari au nenorocirea a fi ajunsi de sartea esecutiunei. Acestu proiectu de lege stabilesce intre altele, ca tieranului se nu i se pota lua de catra esecutoru ultima vaca, seu ultimele doue oi sau doue capre si se i se lase intotudeuna cinci hectolitre sementia de seraanatu. Acestu proiectil de lege contiene afara de acestea unu siru de dispositiuni, cari tindu a ustura putinu starea celui, ce ajunge in ghiarele vr’unui esecutoru de dare seu creditorii fara mila. Vomu reveni asupra lui, candu va fi presentatu dietei. Intre Boemi nemultiamirea cresce din dî in dî. Lui „Narodni Listy“ din Prag’a i se scrie din Vienn a : „Cu câtu se apropia mai tare desbaterea bugetului, cu atâtu devine printre „deputaţii naţionali“ mai mare nemultiamirea. Ei se temu, ca se voru intorce acasa cu manile gole si dela a doua sessiune a Reichsrathului, ca le voru aduce alegetorilorn celu multu o noua dare pe edificii. Cestiunea universității pare a fi adormitu cu totulu. In privinti’a conchiamarii unei anchete nu s'a luatu inca nici o hotarire; lucrurile se petrecu, ca si candu ar’ voi anume se se lase profesoriloru nemtiesci timpu pentru demonstratiuni ultra-nemtiesci“. . . „Eu declaru categoricu, ca br. H a y m e re se amesteca din punctulu de vedere alu politicei esterne in cestiunea acest’a, voindu se se mantiena caracterulu nemtiescu alu universităţii „Carolina Ferdinandea“. Br. Haymerle nu se amesteca acum pentru prima oara in afacerile interiore cislaitane; elu a protestatu la contele Taaffe si contra agitaţiunii lui „Narodni Listy“, relativa la redicarea monumentului lui Schiller in Prag’a, notificandu-i, ca o asemenea agitatiune ingreunéza positiunea Austriei fasia de imperiulu germana. Corn. Taaffe intreveni in urm’a acést’a pe langa deputații boemi, cari apoi făcură declaratiunea antinationale, ca n’au nimica in contra unui asemenea monumentu. De aci provine inversiunarea, ce domnesce printre deputaţii boemi contr’a baronului Haymerle. Unii deputaţi voru se întreprindă in clubu unu pasu decisivu pentru a derangia acest’a secretomania, ce place atâtu de multu in cele ce se atingu de cestiunea universității. După acést’a voru se-si reguleze si atitudinea la desbaterea bugetului.“ — D. generalu Slaniceanu, ministru de resbeli romanu, si d. marsialu alu curtiei Teodoru Vacarescu au plecatu alaltăieri la Berlin, spre a representa pe M. S. R. Domnulu la casatori’a printiului Wilhelm alu Prussiei cu Princess a Augusta Victoria de Schleswig-Holstein. In cariera francesa a avutu locu iu 21 Februariu o discussiune, care prin marea agitatiune, ce a provocatu in spirite a fostu aproape se de ausa la unulu din acele t u inute, ce viuu înainte asia de desu in carer’a francosa. Ansa a datu la acest’a discussiune o depesia cuprinsa in cartea albastra Anglesa, in care represent. Angliei in Constantinopole d. Corbett reporta, câ guvernulu francesu promisese greciioru tramiterea generalului Thomassin, câ se le reorganiseze armat’a, si darea de 30 de mii de pusei din arsenalele statului. Press’a reactionara, luandu ansa dela acést’a depesia, incepu o vehementa campania contra d-lui Gambetta, necruicandu a-i aduce pana si cele mai absurde si ridicule acusatiuni, ca densulu ar’ ave uuu cabinetu secretu, a caruia politica nenationale zoiesce sa impinga Franti’a la visce aventurose întreprinderi de resbelu, pana candu politica guvernului este o politica nationale, alu careia scopu este mantienerea păcii. De sine se intielege, ca asemeni acusatiuni, aduse in legătură cu depesi’a d-lui Corbett, nu lipsiră a iogriji chiaru si pre toti aceia, cari pe langa aceea, ca sunt cei mai sinceri sprijinitori ai guvernului actualu, nu voiescu cil nici unu pretiu astadi turburarea păcii. Aceștia, voindu se clarifice situatiunea câtu se pote mai curându, asternuta prin d-lu Deves, presiedintele stângei republicane din camera, guvernului o interpelatiune in privinti’a veracității celoru cuprinse in telegram’a raportata de cartea albastra anglesa. Dlu Deves intreba pe guvernu, deca este adeverata promissiunea, ce dice telegrama angleza, c’a facutu guvernulu Greciloru de a le tramite arme francese si, déca acest’a promissiune este adeverata, atunci pentru ce nu se afla in cartea galbena nici o urma despre dens’a ? De asemenea întrebă, déca este adeveratu, ca preste Havre si Marsili’a s’au espedatu arme la Aten’a. Ne adeverulu fapteloru raportate trebue desmintitu prin declaratiuni positive. D-lu Ferry respunse, ca nici ministrulu de resbelul ui Gronic’a evenimenteloru politice. ♦) A se vede Nrii 84, 100, 101, 102, 103 si 104 ai „Gaz. Trans.“ din anulu 1880 si Nr. 4, 5, 7, 8, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 17 și 18 din 1881. Red.