Gazeta Transilvaniei, 1882 (Anul 45, nr. 1-152)

1882-10-10 / nr. 118

repede corabi’a ce se cufundă, remasera câti­va ani in espectativa, apoi intrara cu pânzele pline in curentulu mişcării nationale, candu prevediura, cu acestu curentu are se invinga. Apoi ţinură cu Deak si cu partidulu lui; acuma sunt partisan­i cei mai zeloşi ai regimului Tisza, incâtu acestea nu-si face numai datoria, că siefu alu administraţiei, ci implinesce totodată unu actu de recunoscintia, aperandu energica pe Evrei, după ce ei au votat de atâtea ori pentru elu si pentru candidaţii sei electorali. Cestiunea israelita e in Ungari’a curatu economica, fara nici unu felu de amestecu confessionalu seu politicu. Am ajunge prea departe, dac’amu discuta tóle împreju­rările in cestiune; dar in Ungari­a nu e cestiune nici de liberu-schimbu, nici de scóla Manchenter, ci de lu­cruri cu multu mai simple. Mai cu seama in partile sale de meadia-nóapte,­­ tier’a e populata de multi Evrei: fia-ce orasielu, fia-ce satu, fia-ce localitate, oricâtu de mica, are câte­va familii evreesti. Toţi se ocupa cu speculaţia si cu negotiulu; ei ţinu carciumele, iau in licitaţie aceisele si in arenda ogoarele, deşi nu se ocupa multu cu agricultur’a. Arend’a ogoareloru serva mai cu seama ca pretextu pentru a pute speculă cu grâne, ra­chiu si lana. Asta o făcu cei mici, ca si cei mari. Cei mici sunt cametarii si precupeţii tieraniloru. Unu negus­­torasiu sau unu cărciumaru evreu are intr’unu satu o positiune analoga cu Rothschild intre puterile mari ale Europei. Toti tieranii ’i sunt datori; elu se ’mbogatiesce din dobandile ce i se platescu. Doband’a ordinara e de 52 la suta ; adeca pentru fiace fiorinu imprumutatu, tieranuiu platesce unu creitiaru pe septemana. Inse tieranuiu, care ’mprumuta in asemenea condiții, trebue se tia omu siguru, se n’aiba multe datorii, căci astfelu dobendire se ’ndoiescu si se ntreiescu. Totu ce castiga tieranuiu prin munca, trece in man’a Evreului, care fa ajutatu candva la nevoie c’unu micu imprumutu si care si in alte ocasiuni e gata se iu ajute —c’o do­­benda de suta la suta. E lesne de ’ntielesu, ca, prin asemenea lucruri, nu se poate nasce vr’o inclinatiune ami­­cabila a populației fasia cu Evreii. Deca mai vinu si agitatori, cari ’lu lamurescu pe tieraru, că e storsu, anti­­pati’a se schimba lesne in ura. In districtele mai serace din nordulu Ungariei, jidovimea de josu joca, cu specu­latiunile si camer’a ei, unu rolu mai mare de câtu in districtele mai bogate, populate de Maghiari, dar­ si in acestea intalnimu altu tipu: marele arendasiu evreu, care s’a facutu stapanu boierenasiloru, după ce a fostu imprumutatorulu loru. Boierenasii, mic’a nobilime ma­ghiara dispare—nu cercetamu căușele, ci constatamu numai faptulu, car’ in posessiunea mosiiloru intra Evreulu, adeca unu arendasiu evreu, negustori din Pest­a seu bancheru din Vien’a. Se ’ntielege asié der’, câ si pe tur’a de midilocu a tierii, din care se recruteaza am­ploiații municipali si guvernamentali, are mai multe anti­patii de câtu simpatii pentru Evrei si câ nu prea pune piedeci agitației antisemitismului. In micele orasie din provincia negustorii crestini deci, burgezi­a e aceea, care ’ntimpina c’o ura intensiva neamulu evreiescu. Evreulu imbogatitu in satu emigréza la orasiu, deschide pravali’a si, in armonia cu coreligionarii sei precum si sprijinitu de ei, isbutesce a învinge pe negustorulu crestinu. Cunós­­cemu localitati, unde acum treidieci de ani nu esistâ nici o pravalia evreésca, ear’ adi nu mai e nici una crestina. Negustorii neevrei lupta pentru esistenti­a loru, dér’lupt’a nu e lesniciósa, pentru câ negustorii Evrei combătu pururea cu puteri uuite. Chiar’ déca oricine ar’ t con­­vinsu, câ Evreii datorescu positi’a loru preponderanta in viati’a economica a Ungariei numai desteritatii, zelului si multiumirii eu pusinu, totusi ar’ ti esplicabila anti­patia cu care sunt intimpinati, caci nimenui nu-i place, ca altulu se se pue de-asupra lui, chiar’ déca elu ar’ ti de vina, dér’ inca unde o asemenea convingere nu esista! Cestiunea israelita isvoresce din starea de lucruri economica a tierii si ’n ea agitatiunea antisemitica atia pururea iutrementu. Liberalismulu Unguriloru. (Urmare si fine.) Din tóate aceste se vede, ca noi suntemu in deplin’a folosire a binecuventariloru libertății, dreptății, egalitatii si fratietatii unguresci — inse după cum o precepea Jose, adeca ei sun­tu domni, er’ noi materialulu, cu care ei dispunu si credu a pute dispune si după dreptu spre marirea si intarirea naţiei unguresci... Si ce facemu noi fasia cu-o apesare atâtu de mare, ce ar trebui se facemu, ca se nu le creasca cor­nele până in nuori si se nu intinda strun’a prea tare aducendu asupra noastra si a loru ca in trecuta desastrele cele mai mari, ci se­’si vina in om­ si se recunósca odata indreptatirea esistintiei nationale a tuturoru poporeloru din tiera si se faca destulu drepteloru loru pretensiuni ? Multe, căci aici n’avemu de a face numai cu­ o retacire, ci cu unu pecatu inradecinatu, prefacutu in na­tura la Unguri. înainte de tote inse trebue se desteptamu si desvoltamu c­o­n s­c i­i n­t­i’a na­­t­i­u­n­a­l­a a poporului nostru. Cine ne poate noue contesta dreptulu de a trai in aceasta tiera ? Nimene Care popom cui tu va aproba mesurele luate in contra-ne spre a ne des­­braca de limb’a si natiunalitatea noastra si care nu va afla opositi’a noastra, fasia de aceste me­­suri, naturala ? Nici unulu , ci toate voru lauda atitudinea noastra barbateasca si voru condemna opressiunea si pe opressori Se contrapunemu dera despotismului natiunalu ungurescu mani­festările desteptatei si neclatitei consciintie na­tiunale. Nimicu nu deconcerteaza mai multu pe opressori, decatu convingerea, ca actiunea loru a desceptatu reactiunea oprimatiloru, care de regula crescendu produce tocmai contrariulu efectului intentiunatu de opressoru Acest­a o sevn Ungurii forte bine, ceci pe ei i-au facutu natiunalisti buni incercarea de germanisare a imperatului Iosifu NI., er’ pe timpulu absolutis­mului pintenii, penele si găitanele unguresci representau o armata de resculati. Sé facemu si noi asemene, sé ne aratamu in lucruri mici si in lucruri mari Romani. In de aceste lucruri nimicu nu e neinsemnatu, nimicu fara de fo­­losu. Sé incepemu cu portulu natiunalu si cu datinele nationale Bravele nóastre Romance au facutu deja inceputulu si speramu, cu frumosulu portu romanu, care redica si mai tare frumseti­a cu­noscuta a femeiei romane, va domni adi­ mane esclusivu in toate convenirile romane. Portulu romanu alu poporului, unde ar’ fi schimositu, trebue prin observatiuni si admoniari rehabili­­tatu in drepturile sale; datinele nationale esistente se le sustienemu, cele uitate se le reintroducemu si prin esemplulu ounu alu intrelegintiei se le intarimu. Se nu desconside­­ramu inportanti’a lucruriloru acestora, caci printr’insele se nutresce si sustiene la mii si mii de individi spiritulu nationalu. Se ne facemu înainte de toate datori­a fasia de limba. In toate afacerile noastre oficioase unde numai permite legea, se ne folosimu de limb’a romaneasca si ast­feliu se adstringemu diregato­­riele a respectă legea de naționalitate. In afa­cerile noastre private cu străinii deca puterau vorbi limb’a romaneasca, se nu ne folosimu de alt­a , intre noi niciodată alta, decatu cea roma­neasca. Pecatele nóastre in aceastea privintia suntu multe si mari. Ca se nu vorbescu multe, amin­­tescu numai, ca in Chioru, Marmati’a, Satu­­mare, Bihoru familiele fruntasie romane au da­tina cea rea, uitata de aristocrati’a ungurésca deja de pe timpulu lui Iosifu alu II, dér’ de nemesii nostri considerata si astadi ca unu atributu alu descendentiei nemesiesci a vorbi in familiele loru unguresce si astufeliu de-o parte a scandalisa poporulu prin desconsidera­rea limbei sale si preferirea unei limbe străine, de alta parte a’si cresce copiii de insulu lumei civilisate in nesciinti’a limbei nationale. Aceste datine nemesiesci de a vorbi o lim­ba străină, cari la Unguri au ajunsu deja de multu a fi batjocurite prin foile umoristice le apuca apoi nisce poputi romani védi dómne, ca se tréca si ei de nemnisi, si apoi se audi in cas­a loru la „lelkem“ si „fiam“ si se vedi domnisiori si domnisioare crescute mari si fru­­musiele cu prescura romaneasca cari nu sciu nici o baaba sau numai cu de batjocura roma­­nesce, ba inca se falescu cu „nem tudok olu­­hul.“ Unii ca acestia trebue dati preda batjo­­curei si despretiului publicu. Alta datina rea este­ ca deca se afla in societatea romaneasca numai unu individu de altu nému, chiaru si déca sole romanesce, toata societatea romanésca vorbesce, de dragulu lui, in limb’a lui. Bun’a­­cuviintia pretinde, ca in societate se vorbimu asié, ca se ne precépa toti, dér’ nu bunacu­­viinti’a, ci numai servilismulu poate dicta, ck ma­joritatea unei societăți se se acomodeze după capriciulu unui individu seu a minorității. Com­­placentii de aceste ne atragu numai desconsi­derarea strainiloru si ii intarescu in credinți­a ca ne voru pote desnationalisa. Se avemu mare grija, ca se nu ni se schi­­moseasca si strămute numele romanescu. Este unu lucru general minte cunoscuții ca Unguri­loru, fia aceia privați, fia oficiali, nu le place a scrie comunele romanesci asie cum suntu. Scriu tara de cea mai mica intaritare: Schmidt, Schmitt, Leub, dér’ mai bine ar’ muri, decatu se scrie Somesianu, Popit, Saposu. In locu de aceste scriu si te boteza cu insolenti’a cea mai mare. Samosi, Papp, Sapos, chiaru si pe di­plome de advocatui, si de-odata te iai numai pe seama, ca nu mai esti acela care ai fosta Mare abusu se face in acést’a privintia si precum se vede sistematicu in institutele de invetia­­mentu unguresci cu copiii bietului popom, ba chiaru si cu ai inteligentiei romanesci, deca nu baga de seama. Cercati testimoniele invetia­­ceiloru cari umbla in vre-o scoala ungureasca si nu veti afla unu nume, pe care domnii maghia­­risatori se nu-lu fi travestitu si imbracatu in forma ungurésca. Domnii acestia nu te lasa se fii Caposu, te degrada a fi Kapus nu’ti recu­noscu dreptulu se fii Minteosu mai bine te făcu Mentes (mantuitu) dér’ nu te mantuescu nici de daie nici de militia; apoi după ce te au botezata ast­ feliu, vinu si dechiara, ce de origine ai fostu Unguru si te-ai olahisatu (olá­­hosodott), ca se aiba dreptu a intrebuintia in contr­a ta mesuri de maghiarisare. Se nu mai suferi­mu volnicii de aceste im­pertinente. Actele si documentele oficioase, in cari nu ni va fi scrisa numele după originea si forma lui folosita de noi, se nu le primimu si recunóscemu de ale nostre; epistolele, pe cari ni va fi numele schimositu mai alesu din partea acelora, cari nu tu cunoscu bine, sé le tramitemu indereptu, se grijimu de numele co­­piiloru nostri ce ambula in scoli unguresci si sé facemu atentu si poporulu la acést­a invetiandu-lu, ca nimene n are dreptu a-i strămută numele. Prin unele trenuturi suntu mulţime de poporeni romani, cari au nume unguresci, capetate dela domnii loru feudali de ore­candu Pe acestia se-i indemnamu a’si romanisu numele, caci, gra­tia maghiarisatoriloru, lucrulu nu costa decatu 50 cr. timbru. Inteliginti­a cu nume străine inca face asemene; stapanii romani contribuiesca in­­sisi acești 50 cr. servitoriloru sei, ca se-si poata romanisa numele si­­ indemne la acéstea Cu unu cuventu se nu lasamu a trece nici o ocasiune, ca se ne aratamu romani, verdi si se desteptamu si intarimu in poporulu nostru c­o­n­s­c­i­i­n­t­ia natiunala care singura poate pune stavila maniei de a maghiarisa si a aduce pe despotii natiunali la minte. Romanii prin indolenti’a loru au lasatu in trecutu multe ocasiuni favorabile nefolosite in mesura deplina spre a-si asigură drepturi na­tionali si a-si intari nationalitatea, si chiaru prin acestea au incurajatu atacurile de astadi ale despotismului nationalu ungurescu in contr­a loru, Adi in Austri­a, in cealalta jumetate a im­periului aceluiasi domnitoriu curge procesulu revindecarei drepturiloru natiunali. Chiaru gu­­vernulu austriacu actualu, care nu pote face ni­micu fara scirea si învoirea Maiestatii Sale, a recunoscutu aceste drepturi, si se silesce a le satisface. Ar fi unu­decatu neiertata din par­tea nóastra in contra natiunalitatii si in contra mariloru umbre, cari său luptatu si au suferita pentru drepturile nóastre alienate natiunale, déca nu ne amu folosi de acéstea favorabila impre­­giurare spre a protestă mircaru prin acte de aceste, cari dovedescu consciinti­a natiunale, in contra despotismului natiunalu ce ne apesa, si a reclamă si noi drepturile noastre. Drepturile politice ale popoareloru suntu asie dicendu eflu­­sulu influenți ei ce ’si o sciu ckstagu pe tere­­nulu sosialu. Ce ne impedeca, sé fimu in vie­­ti a sosiala chtu de mari romani? Sé fimu dara Romani si numai Romani, ckci atunci nesmin­­titu va unna emanciparea nóstra nationala pe terému politicu. Marele manevre ale armatei romane. Bârladu, 5/17 Octobre. Timpulu a avutu bun’a vointia a se areta adi mai milosu , nu e frumosu, déru celu pusinu nu ploua Concentrarea trupeloru pe câm­pia Bârladului, începută la 10 ore, s’a facutu cam in­­cetu, din caus’a strimtorei ulu­ieloru orasiului, precum si fiindu câ o singura siosea conduce la campulu revistei, prin urmare, numai la 2 ore si jum. M. S. Regele in­­calicâ după peronulu cuartirului seu. Deja tata suită eră calare si amu observaţii, câ oficerii misiunei străine purtau toti crucea Stelei României; d-nii Tramond din Fransi’a, Hu­ggel din Austri’a, Thiraler din Russi’a, Lauza din Italia si Primose din Engliter’a, crucea de coman­dori­, d-lu Chavand, capitanu de statulu majoru francesu si capitanulu austriacu, crucea de oficeru. Generalii Slaniceanu, Manu, Radovici si Davila, colo­­nelii Falcoianu, Radu Mihaiu, Sacheletti, Surma si au,* Revist­a.

Next