Gazeta Transilvaniei, octombrie-decembrie 1883 (Anul 46, nr. 115-152)
1883-10-19 / nr. 122
Redactiunea si Administratiunea: Brasioru, piati’a mar* Nr. 22. — .Gazet’a* Merenie*. Tinerea «I Dominec’a. yx*ti*vxl*o. •.■bosxnuxaa.ori.t^VLl s 1*1 1 *IJ_ ISZXj^7"I, • unu auu 10 ft., pe aiese luai 6 f1., pe tr*i lun 8 ft. 50 er. Tiori esterno pe siese luni 14 fr. p* anu 26 franci. 8o prenumăra: postal* c. si r. si p* la dd. corespondenti. Jk.rL'u.zLdl'CLXll« . an’a serie garmondn 6 or. si timbru d* 30 cr▼. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancat* an s* primason. — Manuscript* in s* ritmnito. Nr. 122. Mercuri 19 (31) Octobre 1883. Brasiovu 19 Octombre Declaratiunile ministrului de esterne Kalnoky in comissiunea pentru afacerile străine a delegatiunei ungare se distingu mai antaiu prin limbagiulu daru si decisu in care sunt făcute si mai pe urma prin aceea ca, fara a descoperi ceva ce nu ar’ fi fost deja discutata in press’a europena, constata din nou ca alianti’a monarchiei nóstre cu Germani’a are de scopu numai si numai susţinerea pacei. Va se dîca câtu pentru d. de Bismarck se fimu liniştiţi, câci elu, după d. Kalnoky, nu voiesce de câtu consolidarea păcii. Ce se atinge de partea cealalta a medaliei de acea mare putere nordica, care ar pute opune aliantiei pentru pace o alta aliantia cu scopuri resboinice, d. Kalnoky nu ne poate da alta asigurare mai linistitóare, decâtu aceea ca imperatulu Alecsandru III si guvernulu lui ar’ dori pacea, pre candu opiniunea publica in Russi’a, poporulu russescu, se conduce de unu eurentu resboinicu. D-lu Kalnoky nu s’a marginitu inse a constată simplu acést’a stare de lucruri in Russia, ci a atinsu totodată carde a cea mai semtîbila a guvernului russu vorbindu de eventualitatea unei ofensive russesci si dîcându, câ la o ofensiva cu greu se voru puté decide consiliarii ziarului din caus’a nemultiumirei ce domnesce in intrulu Russiei, si fiindu-ca de alta parte le este cunoscutu, ca Austro-Ungari’a in casulu unui asemenea atacu nu va fi singura. Obsei’varea din urma a d-lui Kalnoky este multu comentata de câtra foile germane, cari conchidu dintr’ins’a, câ in casulu unui atacu asupra unuia din alia si celalaltu ar’ fi datoru ai da ajutoru. Se afirma, ca in puterea acestei stipulatiuni Austri’a ar’ fi promisu, ca, deca Germani’a ar’ fi atacata din partea Fransiei, ea (Austri’a) se fia datore a tramite o armata de 200,000 omeni in Germania de sudu. In schimbulu acestui ajutoru „osele muschetarului din Pomerani’a“ ar fi angajate pentru casulu candu politic’a orientala a Austriei ar’ incurca’o pe acést’a intr unu resboiu ca Russi’a. Faptulu, ca d. Kalnoky a amenintiatu pe cei dela Petersburg cu ajutorulu armatu alu Germaniei si cu eventualitatea unei revolutiuni interioare va produce fara indoiela multa amărăciune in Russia si press’a russesca, despre care a dusu, ca ea singura atîtia spiritele in contra Austriei poate se-i aduca aminte d-lui Kalnoky, ca nici stările interioare din Austro- Ungaria nu sunt tocmai de asia ca se favoriseze o acțiune armata in afara, ca si intre popoarele monarchiei noastre domnesce o mare nemultiumire si pe lângă acéstea diarele russesci mai potu se atinga eventualitatea câ si Russia poate aveau aliați in casulu unui resbelu. Cu toate asigurările de pace apare situatiunea politica europeana, chiaru după declarațiile dlui Kalnoky, intr’o lumina forte critica si evenemintele cele mai noue din Bulgaria, opositiunea ce-o face principele Alecsandru oameniloru, cari i-au fost impusi de câtra cabinetulu russescu, ”a contribui negresitu a incorda si mai multu relatiunile intre Russi’a si Austri’a, care se incerca acum a paralisă influinti’a russesca si in Sofi’a. Ceea ce ne intereseaza pe noi mai multu este declaratiunea d-lui Kalnoky privitóre la relatiunile monarchiei nóstre cu Romani’a. D-nu ministru de esterne constata mai antaiu ca relatiunile Austro-Ungariei cu statulu vecinu romanu au fost încordate din caus’a cestiunei Dunărene, la care s’a adausu si incidentulu dela Iassi si dîce, cu Regele Carolu venindu dela Berlinu pe la Vien’a a esprimatu dorinti’a, ce-o avé si monarchi’a nóstra, de a restabili câtu mai curendu bunele relatiuni de mai înainte. Mai tardiu a conferitu si d. ministrupresiedinte Bratianu cu Kalnoky si amenduoi ar’ fi câstigatu convictiunea, câ nu „esista o adeverata divergintia de interesse intre ambele state, care se motiveze relațiile încordate de pân’aci.“ O intielegere s’a stabilitu intre d. Bratianu si Kalnoky der’ „inca nu poate fi vorb’a de resultate concrete.“ Bine dîce „Neue freie Presse“, câ deca in adeveru nu esista o adeverata divergentia de interessé intre Russia si Austro-Ungaria, nu este logica conclusiunea, câ „inca nu poate fi vorb’a de resultate concrete“. Trebue se credemu dér’, câ divergentia de interessé totu esista de faptu. Abstragându dela cestiunea Dunărei, poate câ noi Romanii din Transilvani’a si Ungari’a suntemu cei mai competenti de a judeca in aceasta materia, care merita a fi tractata pe larga. Delegatiunile înaintea Suveranului. In diu’a de 25 Octobre delegatiunile fura primite in palatulu imperatescu din Vien’a de câtra Majestatea S’a cu ceremonialulu indatinatu, si anume delegatiunea ungurésca fui primita pe la amédiu si cea austriaca după amédiu. Pe lângă ministri comuni asista la primirea delegatiunii unguresci ministru Colomani? Tusea si candu fii primita cea austriaca asista si ministrulu presidentu contele Taaffe. Alocutiunile presiedintiloru amenduroru delegatiuniloru se învârteau pe aceea’si basa, după cumu si cerea chiaru natur’a lucrului. Atâtu principele Czartoryski, câtu si cardinalulu Haynald accentuară necessitatea imperativa, că pacea generala se se conserveze si si manifestară speranti’a, cu guvernulu comunu alu imperiului austro-ungaru ’si va pune toate silintiele spre a păstră pacea generala, de care au mare lipsa toate popoarele, dér’ cu deosebire monarchi’a austro-ungara. Cu aceasta ocasiune târni fiacare presiedinte câte unu discursu câtra monarchu. Presiedintele delegatiunii austriace rosti urmatóarele: „Maiestatea T’a imperatésca si regésca apostolica ! „Delegatiunea tieriloru si regateloru representate in parlamentulu centralu s’a adunatu că in toti anii, pentru că se resolveze proiectele relative la economia comuna a statului propuse de guvernulu Maiestatii Tale. Astadi, candu are delegatiunea marea norocire, de a se presenta înaintea Maiestatii Tale, are înainte de tóate trebuintia, de a depune espressiunea semiteminteloru sale de alipire nestrămutata si de supunere omagiala la treptele tronului.“ „Binevoesca Maiestatea Ta cu acésta ocasiune a concede pre gratiosa delegatiunii, cu privire la evenimentulu imbucuratoriu pentru Casa domnitóare din 2 Septembre de a aduce cu celu mai mare respectu cele mai omagiale felicitări. Pasindu delegatiunea aceasta la resolvarea problemei sale, va esamină propositiunile presentate si cu totu deadinsulu, cu toata seriositatea. Va avea duce momente neintreruptu înaintea ochiloru, cari in toate lucrările sale ’i voru servi de indreptariu si anume, ca armat’a se fia totudeun’a gata de bataia si situatiunea financeloru statului. Delegatiunea acest’a este petrunsa de acea convicțiune, ca monarchi’a austro-ungara in afara trebue se ocupe o positiune impunatoare si faia cu oarecari încurcături se fia totudeun’a pregătită. Der’ si acea obligațiune ’si o cunoasce delegatiunea aceasta de a cruită si de a aperă după putintia interessele materiale ale popoareloru, cari suntu si pena acuma atâta de tare incarcate cu greutati. Cu câtu se va apropiă delegatiunea aceasta mai tare de tânt’a câtia care nasuesce, de a împacă postulatele contribuabililoru cu atâtu va fi mai sigura, ca a corespunsu inalteloru intentiuni ale Maiestatii Tale. In norocés’a sperantia de a’si puté câștigă pre inalt’a multiamire a Maiestatii Tale, va pasi delegatiunea acést’a la deslegarea problemei sale, rugandu-se câtra a totu puterniculu : Dumnedieu se tîna, Dumnedieu se apere, Dumnedieu se binecuvinteze pe Maietatea Ta.“ Urma după acéstea vorbirea presiedintelui delegatiunii unguresci care dîse intre altele: „Privindu imprejurulu nostru, nu putemu se nu observamu, ca prin intielepciunea Maiestatii Tale si prin activitatea guvernului Maiestatii Tale, care realiseza numai intentiunile pacifice ale Maiestatii Tale, impreuna cu alte puteri europene s’au sustînutu binecuvântările păcii, nu putemu mai incolo se nu observamu, câ pe orizontulu politicu alu Europei nu lipsescu unele simptome, pe cari trebue se le aiba înaintea ochiloru guvernulu circumspectu alu Maiestatii Tale nu numai, ci si corporatiunile parlamentare, cari suntu datore de a sprijini si de a controlă activitatea guvernului deja si de a luă aminte periculele possibile ale viitoriului departatu. Delegatiunea acest’a va avea necontenita înaintea ochiloru pretensiunile siguranța intereseloru celoru mai inalte ale monarchie si ale conservării păcii, care formeaza conditiunea cea daataiu a prosperității popoareloru si a natiuniloru, precumu si a ridicării loru materiale si spirituale, atâtu primindu propositiunile guvernului Maiestatii Tale despre situatiunea lucruriloru in Europa prin care se motiveza jertfele cerute, câtu si cându se va sili de a corespunde recerintieloru guvernului dara totudeuna avându in vedere situatiunea materiala si financiara si interessele economice ale tierii nóstre, precumu si mesura sarciniloru publice, care le potu purtă cetatianii statului. După aceste discursuri ale presiedintiloru amenduroru delegatiuniloru dadit monarchulu urmatoriulu respunsu : „Asigurările de supunere omagiala, ce Mi le-ati adresata tocmai acuma ’mi umple inim’a de sincera satisfactiune. “ „Relatiunile monarchiei nóstre catra puterile esterne nu ’si-au schimbatu caracterulu loru de totu multiamitoriu. Cerintii profunde a popoareloru Europei de a ave pace corespunde straduinti’a leala a puteriloru, de a le conservă binecuvântările păcii. Straduintiele monarchiei austro-ungare au fosta îndreptate neîncetata spre acesta scopu. Desvoltarea neturburata a relatiuniloru pacinice ierta guvernului meu de a consacră intereseloru materiale ale monarchiei in afara o atențiune mai mare. Guvernulu va continuă de a desvolta o deosebita activitate spre resolvarea problemeloru însemnate, pe cari le intempina pe acesta teremu, si pe cari si până adi s’a incercatu a le deslegă in unu modu multiumitoru. D-Vostra in anulu trecuta a ’fi pusu guvernului meu la dispositiune mijloacele cu o bunavointia, care cu multiumire o recunoscu, spre a îndeplini reform’a armatei si prin acesta s’a pututu esecută rapede formarea corpuriloru teritoriale. Schimbarea esecutata pe cale constituționala a aceloru dispositiuni a legii militare, cari se referescu la formarea reservistiloru de a dou’a categoria (Ersatzreservisten), precumu si unu numeru de mesuri spre întărirea aptitudinei resboinice reclama o completare a cheltueleloru ordinare pentru armata. In privinti’a acést’a guvernulu meu ’si-a facutu de datorintia a fi cu deplina consideratiune la situatiune financiara a monarehiei si Eu am convictiunea.