Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1885 (Anul 48, nr. 145-289)

1885-12-03 / nr. 268

REUACTUISJK 4 ŞI AliMIXISTRAŢUJKEA I BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22. ,GAZETA« IESE ÎN FIECARE Dl. Pe u­n n ană 12 fior., pe ş­a­s­e luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate. Pe ani 40 fr., pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 franc­. SE PRENUMERÂ: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ANULÜ XLVIII. AHUHGIUSILE: O seriă garmonda 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Scrisorî r­efrancate nu de primsocii. — Kanasoripie nu se retrimită. Luni Marţi, 3 (15) Decemvre.1385. Braşovii, 2 Decemvre 1885. Serbii şi Bulgarii nu se potu nicidecum în­ţelege asupra condiţiunilor­ armistiţiului. Nego­­ciările dintre cuartierul­ generale dela Nişă şi cela dela Pirota n’au avută nici una resultată. In timpulă din urmă guvernulă serbescă a ob­servată tactica tăcerei, aşa că guvernulă bulgară s’a vădută silită a se adresa printr’o notă nouă cătră puteri, rugându-le să facă pressiune asupra Serbiei spre a se pute ajunge la încheierea unui armistiţiu, care se poatu servi de basă unei păci onorabile şi durabile. Guvernulă serbescă ase­menea a făcută ună demersă pe lângă marile puteri în favoarea pretensiunilor­ sârbe. In modulă acesta apară pe scenă crasi pu­terile semnatare a tractatului de Berlină ca mij­­locitoare de pace. S’a și făcută în direcțiunea a­­ceasta ună pasă din parte-le învoindu-se Germa­nia, Austria, Rusia și Italia — se face inițiativa celei din urmă — de a trimite pe câm­­puilă de răsboiu o comisiune compusă dintr’ună ofițeră de stată majoră austriacă şi din ataşaţii militari dela ambasadele numitelor­ puteri din Viena, spre a stabili linia de demarcaţiune între posiţiunile celor­ două armate beligerante. Se asigură că corniţele Kalnoky stăruiesce tare, ca să se resolveze câtă mai curendă cesti­­unea demarcațiunei. E de temută însă că co­­misiunea austro-germană-rusă-italiană va întîm­­pina mari piedecî, căci guvernulă bulgară de­clară în nota sa, că tragerea de nouă linii de demarcațiune, luândă de basă­liya oare co"­mitele Khevenhiiller a intervenită, va pricinui multe contestaţiuni şi neînţelegeri. De trei luni puterile, în frunte cu cele trei împărăţii „aliate“, se totă sfătuescă şi mijlocescă însă fără altă resultată decâtă că au încurcată lucrurile şi mai tare. După ce au încetată ostilităţile, în urma in­­terveniiei austro-ungare, oficioşii din Viena şi Pesta nu mai vorbeau de restabilirea statului quo ante, ci esprimau speranţa, că lucrurile se vor­ aplana prin recunoscerea uniunei bulgare, fără ca Serbia să sufere vreo scădere. Rusia, îşi ziceau ei, se va învoi în cele din urmă la ună asemenea arangiamentă. Se pare însă că Rusia nu vrea să scie de o asemenea regulare a cestiunei, prin care i s’ar prepara Austro-Ungariei ună succesă mare diplo­matică. Opiniunea publică în Rusia s’a pronun­ţată categorică pentru causa bulgară şi în contra misiunei Khevenhiiller. Cabinetulă din Peters­­burgă a demonstrată ce-i dreptă în contra aces­tui curentă, prin avertismulă ce l’a dată ziarului „Russ“, dar în fondu gândulă lui este totă ace­laşi, de a paralisa influinţa şi planurile austriace. D-lă de Giers pare că voiesce a-și ajunge scopul, prin aceea, că stăruiesce încă și acum sé se restabiléscá status quo. In casulă acesta Austria n’are încât rău, trebue să sufle și ea din acelaşi cornă. E invederată însă, că cu câți puterile voră țină mai multă la aceea, ca să se restabileascá starea de mai înainte, cu atâtă con­­fusiunea va deveni mai mare. Din aceasta confusiune Rusia poate profita , poate aduce cu încetulă lucrurile acolo ca Bul­gării să se lége arăşi în genunchi de Tarulă si le vină întru ajutoră. Status quo nu se poate restabili fără între­buinţarea forții şi fără intervenirea armatei tur­­cesci. Rumelioţii au declarată prin meetingurî că nu să iasă de uniune odată cu capulă. De altă parte prinţulă Alexandru declară, că pri­­vesce pe trimisulă Sultanului numai ca oaspe cu care voiesce a conversa asupra situaţîunei ge­nerale. Turcia a prevăzută încurcăturile și a mobi­­lisată pân’ acum 280,000 oameni, dar acum aduce din Asia încă 45 batalioane. îndată ce ar inter­veni însă în Rumelia orientală cu armata, Grecii i-ar sări în spinare și Rusia ar avea ocasiune să sară în ajutoră Bulgarilor­. Cum sé se restabiléscá dér status quo? Răsboiula dintre Şerbi şi Bulgari. Belgradă, 11 Decemvre. Ministrulă Garaşanin a adresată representanţiloră de aci ai puteriiori o notă în care arată, că toţi comandanţii trupelor­ regale se plângă că Bulgarii nu respectă starea de încetare a osti­­lităţiloră ce esistă dela 20 Noemvre. Guvernulă regală doresce, ca marele puteri să pună capătă unei situaţiunî care ar trebui sS aibă ca urmare redeschiderea ostilită­­ţilor­. Sofia, 11 Decemvre. — In faţa tăcerii persistente a guvernului serbescu, guvernulă princiară a adresată puteriloră o nouă notă, în care se cuprindă declaraţiu­­nile urmatoare: Serbia caută numai să câştige timpă pen-­ tru a reconstitui forţele sale sleite. Propunerile Serbiei nu se pot­ primi, pentru că nu conţină oferta de a trata despre pace în timpul­ armistiţiului propusă. Tragerea nouei linii de demarcaţiune, luândă de basă punctele ocu­pate în­­Jiua în care cernnţele Khevenhiiller a intervenită, va da locă la contestaţiunî şi neînţelegeri. Fără înceta-­ rea ostilitâţilor­, Serbii ar fi fost­ constrânşi să evacueze teritoriul­ Vidinului. Nota mai spune, că situaţiunea res­pectivă a celor­ două armate nefiindă egală, o evacuare reciprocă n’ar fi justificată. Guvernulă bulgară speră , deci, că Puterile vor d esercita o presiune efectivă, pen-­ tru a ajunge la conclusiunea unui armistiţiu destinată a pregăti o pace onorabilă, căci scopulă principală ală Pu­­terilor, trebuie să fie a pune capătă acestui resboiu fra­­j tieid­ă. Belgradu, 11 Decemvre. Pentru toate eventualităţile, înarmările şi trimiterile de trupe şi muniţiune conti­nuă, Armata Nişavei şi-a terminată noulă său marşă­­ strategică. In casă de reîncepere a ostilitâţilor­, se pare, că lovitura principală o voră da Bulgarii la Knjazevaz, ca încungiurândă defileulă Nişavei să forţeze trecerea pe şosăua Banja-Alexinac. Generalulă Horvatovici luândă comanda supremă, a pusă oarecare condiţiuni: nicioinflu­­inţare a operaţiunilor­ militare, mână liberă în numirea statului majoră şi comandanţiloră de despărţăminte. Nişă, 11 Decemvre La Plocea, spre sudestă de Nişă, se lucrăză mereu la şanţuri, care simtă ocupate de o formidabilă artilerie. Acestea suntă a doua liniă a po­­siţiunilor­ sârbesc!, ocupate de trupe regulate, pe când ânteia liniă e formată aproape de Ak-Palanca de reserviştî. Poporaţiunea acestor­ ţinuturi fuge la Nişă şi poporaţiu­­nea de aci se teme de o retragere a trupelor­ sârbesc!, deşi suntă mai tar­­ea cele bulgare. Multe familii fugă la Belgradă şi în Ungaria. Petersburgs, 11 Decemvre. Prin influinţa personală a împărătesei Maria Teodorovna, prinţulă Alexandru se află arăşi în mare favoare la Ţarală, care a şi primită din partea prinţului o scrisoare de justificare. Constantinopolu, 12 Decemvre. Prinţulă Alexăn­­­­dru a telegrafiată Porţii, că deoarece elă nu ştie ce a făcută conferinţa, nu poate lua nici o hotărîre fără aduna­rea naţională. Elă crede, că mai bine să se amâne re­­solvarea cestiunei rumeliate pănă în Februarie. Belgradă, 12 Decemvre. Representanţii de aci ai marelor­ puteri au primită însărcinarea d’a mijloci ar­­­­mistiţială şi a’ş! da părerea despre situaţiune şi despre modulă cum s’ar putea înlătura definitivă răsboiulă. România şi evenimentele balcanice. Cu ocasiunea discusiunei pe paragrafe a răspunsului la Mesagiulă tronului d. M. Cogăl­­niceanu luândă cuvăntulă la paragraful­ al­ doi­lea relativă la situaţiunea exteriora a României mice: D. M. Cogălniceanu: D-loră deputaţi, miniştrii au pusă în gura Maiestăţei sale Regelui acâstâ trasă, sau mai bine acâstă periodă: „Avândă o posiţiune tare şi bine lămurită, fiind în relaţiunile cele mai amicale cu toate statele, amă urmărită cu liniște, însă cu mare bă­gare de samă, evenimentele ce se desfășură dincolo de Dunăre. Neamesteculă nostru într’ună conflictă în care mai nainte de toate trebuiau să se pronunțe puterile semnatare tractatului din Berlin, era dela sine indicată. Cu toate acestea nu amă putută să nu simțimă o vie părere de rău, când îngrijiri s’au ivită, că pacea gene­rală ar putea fi turburată, acea pace atâtă de trebuin­­cioasa desvoltarei tuturora popoarelor­, ci mai alesă nouă, cari avemă încă atâtă de multă de lucrată pentru a ajunge la acela gradă de desvoltare şi de progresă, la care aspirămă cu toţii.“ D­ loră, de mai înainte, declară eu, membru ală oposiţiunei şi membru declarată, declară cum că aceste cuvinte: ,,neamesteculă nostru într’ună conflictă,“ are totă respectuosa şi mica, dar complecta mea aprobare. Da, bine a făcută guvernulă, că nu s’a amestecată în conflictă, căci cum z­ice Mesagiulă Regală, dacă este o ţară, care are nevoiă de pace, suntemă noi. In răspun­­sul a ce­a dată preşedintele consiliului la interpelarea D-lui N. Ionescu, a iji să urăşi aceste cuvinte, cari au toate respectuoasa mea aprobare: că ne suntă dragi bul­garii, dar pănă acolo unde nu se jignescă interesele noastre; în adevără, D-loră, dacă este o națiune care poate să aibă totă simpatia noastră, este națiunea bulgară, care într’ună scurtă timpă s’a organisată, și care în câmpulă de resboiu, întocmai ca şi noi, a­solută să’şî apere ţara; şi facă urările mele cele mai sincere pentru re­­­­cunóscerea faptului înplinită. Insă odată acesta declaraţiune făcută, vine între­barea ridicată chiar de D. preşedinte ală consiliului: dacă nu trebue să ne îngrijimă de interesele noastre, nu­­ ca să căutâmă certă, dér ca să avemă în vedere, când­­ arde casa vecinului, că poate ușoră să arijă și casa noastra. Hotarele Dobrogei pănă în diua de astăzi nu suntă încă determinate, și ni s’au făcută multe greutăți în aceasta privință. Vine dér întrebarea: decá nu era mo­­mentulă oportună, ca dândă noi cela puţină sprijinulă nostru morală vecinilor­ noştri bulgari, să lămurimă şi situaţiunea nóstra despre Bulgaria ? Ea credă că uşoră amă fi putută dobândi acésta. La 1876, când a isbucnită resbelulă între Serbia şi Turcia, amă făcută ună mare serviciu Serbiei şi tot­deodată şi nouă. Cabinetul­ d-lui Ionfi Brătianu a stă­ruita şi a isbutită să facă să se recunoscă neutralitatea Dunărei de susfi; căci dacă resbelulă între Turcia şi Serbia ar fi ajunsă la Dunăre, negreşită că interesele noastre era să fie foarte jicnite. Europa a fostă așa de bună de a acceptată chipulă de vedere ală cabinetului Brătianu, și astfelă s’a isbutită ca resbelulă să nu fiă transportată la Dunăre. Bucuresci, 12 Decemvre. Din Sofia se raporteaza guvernului de aci. Două corăbii austro-ungare ce navi­­gau sub bandiera serbesca ar­ fi desbarcată munițiune și soldați serbesci pe teritoriul­ bulgară ocupată de Serbi, pe când transportarea de răniți bulgari de la Lom-Palanca la Rusciucă ar­ fi retusată. Turcia concentrăză vreo 5000 de omeni în Avlona, spune o telegramă din Cattaro. Răniții ce se află în îngrijire pe teritoriul­ serbescă erau la 5 Decemvre: în Belgradă 3600, în Nişă 400, îm­părţiţi în ţară 300, aşa că după 12­­file de luptă numă­­rul­ răniţilor­ ajunse enorma cifră de 4.300 omeni. La 11 Decemvre a trecută prin Belgradă spre Nişă uină trenă separată cu vagone d’ale căii ferate unguresc­, încărcate cu cartușe (patrone) și munițiune.

Next