Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1888 (Anul 51, nr. 143-286)

1888-11-08 / nr. 246

Feda Glim®. AímioistTaümra si numit:' BRAŞOVU, piata mare Hr 22. SciUiori nefrancate nu se pri naescui. Manuscripe nu se re­­nimicii ! „Gazeta" iese in fle­ cara'^i AboHm­ente pentru Anstro-Digana Pe un* ană 12 fi., pe ?e»e luni 6 fi., pe trei luni 3 fi. Pentru România şi străinătate: Pe unu ană 40 franci, pe şăse luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumeră la toate ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abctamtură pentru Braşovî: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, etagială I., pe unu ană 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu d u s u r ă în casă. Pe ună ană 12 fl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Ună esemplaru 5 cr. v. seu 15 bani. Atâtă abonamentele câtă și inserțiunile suntă a se plăti înainte. Birourile de nuntii: Brafova, piața mare nr. 22. Inserate mai prinescu în sîena Jiudolf Mosse, Mad­somein & Voghr (Oto 31 a as), Heinrich Schalet, Alois Hemdl, M.lbuhes, A.Oppel H.,J. Deun­­tleberg; în Budapesta: A. T Gold­­(berger, Au­tor Mesei, Eck­stein Bernat; în Frankfurt: G. L. Daube; în Ham­­burg: A. Steiner. Prețul inversiunilor­: o seria, parmonda pe o coloana 6 or. si 30 cr. timbru pentru o pu­blicare. Publicări mai dese după tarifă şi­ învoială. .Reclame pe pagina IlI-a o seria 10 cf. v. a. sau 90 balti. Nr. 246. BraşovH, Luni, Marţi 8 (20) Noemvrie 1888. Din causa sf. serbători de mâne, diamla no­ta apare până Hercuri sera. Braşovi, 7 Noemvrie v. Rutenii din Bucovina nu se mai mulţămescu a unelti în ascunsă în contra naţionalităţii române prin propagande ca cele despre care amu vorbiţu în chiarul­ nostru, ci facă acum şi demonstraţiunî pe ţaţă în publică şi prin chiarele loră în contra Românilor­ bucovineni şi a bisericei române. Ocasiune pentru astfel­ de de­­monstraţiuni le-a dat’o a şăpte­­(zecea aniversare a chilei nascerei In.Prosfinţiei Sale Archiepiscopului şi Mitropolitului Andrievici­ Moraru, capulă bisericei greco-orientale din Bucovina. Românii au alesă ună comi­­tetă festivă, al­ cărui preşedinte este căpitanulă districtului Cer­năuți baronulă Eudoxiu Hurmu­­zaki. Comitetulă festivă a trimisă invitări Rutenilor­ greco-orientalî, ca se ia parte la serbări. Căr­turarii acestora înse, în urma unei hotărîri luată unanim, au refusată în numele poporului rutenit invi­tarea, motivându’și refusulă loră, într’o scrisoare adresată baronului Hurmuzaki, astfelă: „că în împre­jurările ce domnescă nu e cea mai mică causă de a lua parte la acesta festivitate, din contră Rutenii trebue se-și esprime cea mai adencă părere de rău, că din punctă de vedere religiosă, din causa decăderei bisericei ortodoxe sub dominaţiunea bisericesca ac­tuală, precum şi din motive na­ţionale în faţa presiunei ce o esercită organele consistorului ar­­chiepiscopescă asupra Rutenilor, şi care împedecă desvoltarea na­ţională a Rutenilor­ în Bucovina, nu potă lua parte la festivităţile ce se facă în onoarea capului bi-I­sericei greco-orientale din Buco-1 îi înhăţaseră ca se’i înghită în na­întocmai ca lupulă din fabulă, uneltitorii ruteni în contra naţio­nalităţii române se plângă tată ei că li­ se turbură apele desvoltării lor­ naţionale, când cunoscută este de toţi, că tocmai ei au fă­cută cele mai mari progrese pe acestă terenă, folosindă toate mij­­loacele posibile, ertate şi neertate. Ei bine, totă Românii împe­­decă desvoltarea naţională a Ru­tenilor, în Bucovina, a aceloră Ruteni cari facă propagandă de rutenisare printre poporulă român, spunendu-i că Dumnezeu vorbesce rusesce şi că la masa unui Rutenii şade şi Dumne4eu? Totă Românii împedecă des­voltarea naţională a Ruteniloră bucovineni, a aceloră Ruteni, cari ne-au rutenisată ori mai bine şisă ne-au rusificată sate ’ntregî peste Prută în Bucovina, aşa că aşî nu­mai bătrânii mai sciți românesce? Totă Românii împedecă des­voltarea naţională a Rutenilor­ din Bucovina, a aceloră Ruteni, ai caroră archiepiscopi slavi, pre­decesori actualului Metropolită, au înlocuită cărţile bisericesc! ro­mâne cu cărţi bisericesc! rusesel în comunele, de care amitirămă mai susă ? Totă Românii şi organele con­­sistoriului archiepiscopesc din Cer­năuţi împedecă desvoltarea naţio­nală a Rutenilor, în Bucovina, a aceloră Ruteni, cari uneltescă me­reu în contra naţionalităţii române sporindu’și numerală prin propa­gande de rutenisare, fără se fiă tras­ la răspundere nici de Români nici de organele consistoriului? Dar focula Ruteniloră e, că li s’au deschisă Româniloră ochii şi s’au pusă pe lucru, ca se scape din gura lupiloră, cari cu atâta nesaţă FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ (9) Unu morții între vii. (Novelă engleséscS.) (Tine.) Deprimată pănă la desperare, lor­­dul­ se’ntoarse în odaia sa. Pe masă află trântite o grămadă de tipărituri. Cea dintâiu pe care’i căcjii ochii, era m­ă apelă la luptă împotriva celui din urmă Stuart. Tremurândă luă proclamația în mâni și începu să umble repede prin odaiă în susă și’n josă. In urmă trase clopoţelul­ servito­rului Rebby și ’i ordona să înșeleze doi cai, — unulă pentru servitoră — căci se gătesce de ună dramă lungă. Pănă ce se făcură acestea, lordură încredința lui Dumfort afacerile econo­mice. După aceea, când caii fură gata, se furișă în odaia de dormită a Alicei ca s’o mai vadă înc’odată. Lampa revărsa o lumină bogată în odaiă cr fața Alicei se părea, că arde în flăcările ei. Oliver ar fi vrută s’o sărute, dar se temea s’o tredesea. State așa o bucată de timp­, și după aceea cu lacrimi în ochi se depărta. Dar s’a mai reîntorsit înc’odată și când închise ușa, Alice se trecu.­„Cine-i ?“ întreba ea sperietă. „Eu sunt, eu Oliver“ răspunse tre­­murându el­, „am venitu să-mi iau ră­­masu buna dela d-ta, Alice, căci mă de­­porteze.“ Atiu?“ „Afaceri familiare me silescu!“ Qi nan­­I fa trai »«nîva­f­ia «ji utueui. w » „După câteva cjile. “ „Oh,^iubite Oliver, se nu rămâi timpu îndelungata.“ „Dumnecjeu cu d-ta!a c­iselordulfi miş­­cata, sărutându mâna fetei. Alice însă îlă îmbrăţişa şi sărutân­­du-l­ de mai multe ori, când se depărta șopti după el­ : „Oh, vino câte se poate mai curând, grăbesce Oliver, grăbesce.“ Dar lordulă nu se reîntorse nici în câteva­­file, nici în câteva săptămâni. Alice cădu în desperare, or Mistress Tarket nu-i putea opri lacrimile. Ori­ce mijloace întrebuințate erau zadarnice. Dumfort și Reginald încă nu stiau ce să crâcjă despre depărtarea lordului. Ei când întrega curte din Manfries câdii în desperare, într’o zi frumosă de primăvară, Rebby trecu așa de neliniș­tita pe lângă verandă. Alice și Mistresse Tarket fugiră îna­intea lui. „Bunule Rebby, dér lordulü unde a rémasü ? „Oh, Mylady!“ „Ce s’a întâmplata pentru Dum­­nedeu ?“ „La ce mai și întrebați?“ „Grăbesce, grăbesce Rebby!“ TiA- U ___x? „Ix Jx — A £-----x. ... oxu. ouopuauuu CVVXCtXlV^U j „ domnulu nostru n’o să vedâ mai multu castelulu din Manfries.“ „A plecatu în călătoriă?“ „Nu Milady, a muri­tu!“ Alice începu se tremure în în­­tregi corpulu ei și nu putea să grăască nimica. Mistress Tarket însă, dându cursa libera lacrimilor­ sale, începu să se tân­­gue amara de sartea ei, căci lordula a murită. „Cum a murită?“ întrebă în fine Tarket. Alice nu cuteza să întrebe. „In lupta dela Culloden sub stagulă principelui de Coumberland.“ „Și-a dorită martea pentru mine!“ șopti Alice, care răcicându-se de gră­­delele balconului începui să plângă cu hohotă. „Mistress“, continuă Robby adresân­­du-se cătră Tarket, în altă di principele de Coumberland mi-a predată o grămadă de scrisori ce suntă adresate d-lui Wi­liam.“ Dumfort, luândă scrie de întâm­plarea acesta, se întrista grozavă. Abia de cătră soră desfăcu scrisorile în pre­­sența lui Reginald și a Alicei. Prin acestea Oliver îi predă totă a­­verea sa Alicei Dumfort pe lângă con­diţia ca după- ună ană ea să devină soţia lui Sir Reginald O’Keary. „Ce sufletă nobilă! “ esclamară câte’şi trei deodată, în vreme ce Alice şopti cu întristare: „Sărmane Oliver, te-ai jert­fită pentru mine!“ După câteva săptămâni, în locul­ unde se ridica statua lui Reginald, i­ s’a înălţata lordului Worsfield, celui mai nobilă sufletă, o statuă vrednică de me­moria lui. In jurul­ ei erau semănate mii şi mii de flori, cari pururea erau udate de lacrimile Alicei. In fie­care diminaţă Dumfort, Alice şi Reginald înălţau ru­găciuni cătră Dumnecreu pentru neuita­­tulă Oliver, care a murită ca să’i facă pe ei fericiţi. Trad. de Traiana H. Popi. Foculă Ruteniloră mai este, că In. Presfinfia Sa Archiepisco­­pală şi Metropolitulă Andrievici- Moraru nu s a înjosită a se face unelta propagandei rutene în con­tra naţionalităţii române, ci şi-a făcută datoria ca căpeteniă a bi­sericii greco-orientale bucovinene, fiă ea română ori ruténi, or nu ca căpeteniă a bisericei unei na­ţionalităţi, cum au făcută archie­­piscopii ruteni, cari au căutată se slabesca şi se ruineze biserica română, şi prin ea naţionalitatea română. Românii bucovineni voră sei să respungă cu dovezi sdrobitoare, ce le descoperă pe 4* ce merge, că deca e vr’ună poporă care are dreptulă a se plânge în contra presiunilor, și în contra pedeci­­loru ce i­ se pună în calea desvol­tării sale naționale, atunci este po­porulă română. Dar tóate au ună sfârşită şi Ru­tenii vădă că se sferşesce şi cu uneltirile loră, fiindă descoperite în tóata urîciunea loră. Refusală Ruteniloră, de a lua parte la festivităţile ce se aran­­giază în onoarea capului bisericii greco-orientale din Bucovina, este după motivile ce le adusă o de­­monstraţiune politică în contra naţionalităţii române, care numai poate suferi se fia isvoră de întă­rire a rutenismului şi se fiă tratată ca tolerată în propria ţară. Acesta demonstraţiune însă nu­­’şî va ajunge scopulă. Din con­tră ea va face se li­ se deschidă ochii şi aceloră Români bucovi­­vinenî, din norocire foarte puţină, cari pănă acuma nu voiau se veia. 3DI2ST „Jvreuzzeitung“ sene, că încă nu s’a fixată timpulă pentru contra-visitu Ţarului. Impăratulă Vilhelm doresce, ca în acelaşă timpă să se facă şi o întâlnire între Ţarulu şi m­onarchum­ Francisca losifu. In privința acesta s’au începută tractărî între Gaovna și Viena. După o scrie din Odessa, guvernulă română, precum arată într’ună comuni­cată oficială consulatulă română de acolo, a retrasă măsura ce o luase cabinetulă Brătianu d’a se visa de acelă consulată paşaportele personelor­ ce vină din Rusia sudică în România. Prin retragerea acelei măsuri se uşurază în modă esenţială vina comunicaţiune ce esistă între România şi Rusia sudică şi de aceea guvernulă rusă şi poporaţiunea a primită acesta hotărîre a guvernului română cu mare satisfacţiune. Cu privire la revelările ce le face diavulă frances „Martin“ despre ună pro­iectă de alianţa francesă-rusă, v­ice „Journal de St Petersburg“. Dreptului de a face insinuări tendenţiose i­ s’au trasă graniţe. Rusia doresce de sigură, ca Francia să’şi reia posiţiunea sa legitimă în Europa, necesară echilibrului europenă, cu toate astea e convinsă, că susţinerea păcii o cere interesulă ambelor­ ţări. Insinuările lui „Matin“ strică atâtă riiarului însuşi, câtă şi causei, ce pretinde a o apăra. Guvernulă Britanică a luată hotă­­rîrea de a spori în modă considerabilă forţele sale navale. Se anunţă chiar că în curând, în camera comunelor­ se va presenta ună proiectă pentru con­strucţia grabnică a optă cuirasate de clasa I-a, a 20 de încrucişeturi şi a unui numără importantă de torpilare. Suma suplimentară pe care guvernul­ o va propune de a consacra acestor­ cheltu­­eli se urcă la 75,000,000 franci. O acti­vitate considerabilă este desvoltată la ma­nufactura de arme din Enfield pentru fabricaţia navei pusei cu repetiţie. In urma marelor­ pregătiri militare

Next