Gazeta Transilvaniei, februarie 1889 (Anul 52, nr. 25-47)

1889-02-14 / nr. 35

Brașov­, 13 Februarie v. Mâne seu poimâne se va în­cepe desbaterea faimosului § 25 alu legei militare în dieta ungu­­reasca. S’a hotărâtu ca § 25 se fia desbatuta în legătura cu § 24. Pană Sâmbătă se insinuaseră la cuventu 11 vorbitori pentru și 34 în con­tra acestora paragraf­. Majoritatea a mai amânată puțină desbaterea acestoră para­graf!, puind pentru astăcji. Luni, ună altă obiectă la ordinea căiei- Tiszaiștii au voită fără indoieala se câștige puțină timpă spre a se reculege pentru lupta înverşunată ce o voră avea cu oposiționalii din stânga, care facă mari pregătiri vrend se provóace noue manifes­­taţiunî şi demonstraţiunî în tdată ţara. Pausa acesta scurtă o folo­­sescu oficioşii lui Tisza spre a îmbărbăta pe guvernamentalii lor și ca nu cumva parte din ei se în­­cepa a şovăi faţă cu § 25 şi de altă parte îşî dau silinţa se înfă­ţişeze totă controversa pentru § 25 ca ună lucru, care nici pe de­parte nu merită a se face atâta sgomotă pentru elă. Oficiasa „Correspondance de Peştii“ declară serbatoresce, că d-lă Tisza nu se va retrage, căci nici n’are dreptulă se se retragă, în faţa purtării blamabile a oposiţiu­­nei şi în urma tumulturilor­ scan­­daloase de pe stradele capitalei și în provinciă, elă are datoria de a remâne la postulă seu, pentru că principiulă parlamentară ală Un­gariei va cădâ, deca se va retrage în momentulă acesta. Interesante sunt­ observările ce le face ună altă oficiosă, „Pes­ter Lloyd“ cu privire la acusările ce se redică în contra § 25. Pen­tru elă nu se plătesce ca se se mai certe Ungurii pentru limba la esa­­menele de oficeru. § 25 n’are de­­câtă o valoare teoretică. In reali­tate deca ună voluntară la esa­­men se luptă cu limba i sec­ice „se vor­­bescâ mai departe unguresce“. In cele din urma,­­rice „Pester Lloyd“, amă putéa depune esamenele în ori și care din cinci limbi diferite deca jumătate de ană amă fi in­struiți în aceasta limbă și altă ju­mătate de argi amă servi practică cu aceasta limba. Aici nu putemă se nu obser­­vămă, câtă de ușoră le-ar fi func­­ționarilor­ unguri se înveţe limba popoarelor­ din ţară, după aceeaşi recetă, ca se se poata realiza egala îndreptăţire şi se se poata intro­duce o administraţie dreptă. Dar în privinţa aceasta Tiszaiştii sunt­ mai esclusivişti chiar, ca cei din stânga faţă cu § 25. Zice acum „P. Lloyd“, că isto­ria dovedesce, că nu numai arma­tele naţionale potă învinge, că ar­matele în resboaiele mari n’au fostă naţionale. De ce nu recu­­noasce aceasta fară adeverulă şi în cestiunea „statului naţională“ ? Dacă poate esista armata elveţiană cu trei limbi şi poate esista armata comună a monarchiei noastre fără a fi naţională, de ce se nu poata esista statul ungară cu mai multe limbi egală îndreptăţite şi fără a fi declarată ca stată „naţională maghiară.“ Mai susţine foia tiszaistă nu fără curentă, că de aceea intră aşa de puţini Unguri ca oficeri în armata comună, pentru că primesc mai bucurosă posturi grase şi lu­crative dela d-lă Tisza. Nu se gândescă pre Tiszaiştii, că celă mai bună metodă de a-i face se îmbrăţişeze şi Ungurii cariera de oficeră ar fi, dacă guvernulă nu ar da funcţiuni numai Maghiari­­lor­, ci după dreptate şi în pro­­porţiă egală şi Nemaghiariloră ? Atunci mulţi Unguri ar­ fi siliţi se-şî afle esistenţa servindă în ar­mată şi tote ară merge mai bine. Mai voiesce se liniştescă faia guvernului pe aceia, cari ceră ar­mată maghiară, pentru că se temă că armata comună ar pute se a­­tace vreodată constituţia Ungariei, şi zice că cea mai puternică ga­­ranţiă e jurămentulă ce l’a depusă regele pe constituţiă. ..Nu credemă“ — adauge „P. Lloyd — că se află în totă Unga­ria mulţi oameni, cari credă, că monarchia nostră ar mai pute su­porta încă odată anii 1848/9; ea s’ar distruge îndată. Şi cei mai bătrâni ar trebuî se-şî aducă aminte că atunci n’au esistată Germania, ori Italia de astăzi. Ruşii nici n’ar mai veni în ajutoră, ci ară lăsa Ungaria la o parte şi ară dirige oştirile lor, spre peninsula balca­nică. Credemă, că într’ună ase­menea casă pentru tote partidele ar fi o deşteptare neplăcută.“ Era cum vorbescu foile tiszaiste în ajunulă desbaterei furtunose ce-i aşteptă. Intr’aceea foile oposiţio­­nale voră se scie că disposiţiunea în sînulă partidei guvernamentale este de aşa, încâtu primirea §-lui 25 fără modificare esenţială este îndoiosă. Vederemo ! Din dieta ipito In şedinţa dela 20 Februarie, dep. Kaas din opos. moderată întrebă pe mi­nistrulă de honvedr, decă are cunoscinţă despre aceea, că în institutul­ de oficerî în Serajevo instrucţiunea şi ţinerea esa­­menelor de oficerî se face în limba bosniacă resp. în cea croată. Cere ministrului lămuriri, căci ceea ce se concede Bosniei nu voră refusa doră Ungariei. Viitorul­ Ungariei aternă de desvoltarea constitu­­ţiunei unguresci şi a limbei naţionale, şi tocmai aceste puncte cardinale ale pros­­perărei Ungurilor­ sunt­ atacate în §§ 14 şi 25. Dep. Hegedűs ia în apărare guvernul și proiectul­ de lege. Dep. Lits va în­trerupe întrebându’la : ce primesce He­gedűs pentru purtarea sa de acui. (Mare indignare, larmă.) Hegedűs provocă pe Lits se declare în cameră, când a pri­mită elă (Hegedűs) ceva vr’odată pentru activitate politică. Preşedintele chiamă la ordine pe Lits. Acesta declară, că n’a avută intenţiunea d’a-lă vătăma, pen­­tru­ că n’a disă acele cuvinte în înţelesă materială. Balth. Horváth impută ministrului Tisza, că a perdută ori­ce semţămentă constituţională. B ună adevărată blăs­­temă, că Tisza s’a pusă în contrastă cu toate semţămintele poporului. Şi în acestă şedinţă oposiţia eră şi a strigată, că numai căderea lui Tisza va aduce linişte. In şedinţa dela 21 Februarie, dep. Szilagyi arătă, că nu e mulţămită nici cu amendamentulă făcută de ministrul­ Tisza la § 14, care nu însemneză altceva de­­câtă că după 10 ani Orăși are să se pre­sente o lege. Armata nu e o afacere comună. Conducerea și organisarea in­ternă poate fi unitară, dar aceste drepturi nu le esercită Maiestatea Sa ca capă comună ală ambelor­ state ale monar­­chiei, ci ca rege ală Ungariei şi ca îm­­perată ală Austriei. Decă în privinţa sistemului militară nu se poate ajunge la o înţelegere între cele două guverne, atunci Ungaria are dreptulă a stabili ca regei ună sistemă militară propriu inde­pendentă şi pe temeiulă sancţiunei prag­matice să contribue cu acestă armă la ad­erarea reciprocă şi comună. Ministru-preşedinte Tisza răspunde vorbitorilor­ de mai nainte. Spune ce privesce imputarea, cum­ că guvernulă a găsită ună elaborată chiară ală lui Horváth, după care tribunalulă militară ar avea să judece în timpă de 10 ori 12 ani şi pe reserviştii şi chiar pe miliţienii, aşadară şi când nu stau sub stegă. Deja depunerea acestui proiectă ar fi provo­cată mari furturi. Acela care a putut­ prelucra ună astfel­ de proiectă de lege, acela nu se cade să tragă la îndoială intenţiunile şi fidelitatea constituţională a altuia. (Aplause’n dreptă, strigări în stânga : trăiască Balthazar Horváth!) Vorbirea lui Apponyi a culminată în cu­vintele : la o parte cu Tisza ! Dar n’a spusă cine să’i ia loculă, ca să se aducă urăşi stări normale. In şedinţa dela 22 Februarie, dep. Polgar ceru­ la § 15 să se preciseze acu­rată maximală reservei intregitóre și contingentulă ei. Ca elă vorbi și Thaly, care mai propuse să se înlocuiască es­­presiunea „corpuri de trupe unguresci“ cu espresiunea „corpuri de armată un­guresci.“ Ministrulă Fejervary dice, că cu câtă reserva intregitóre va fi mai mare, cu atâtă mai uşoră se va face întregirea în casă de mobilisare, cruţându-se cla­sele mai bătrâne ale gloatelor­. Şi apoi după resultatele recrutărilor, de pănă acum, nu poate nicidecum să spună cifra contingentării reservei vntregitore. După noua lege poate că se va sui după 10 ani la 200.000 omeni. Cere să se respingă amendamentele ; la honved­ nici nu e­­sistă corpuri de armată. Ce priveste observarea dep. Kaas, că în școla mili­tară din Serajevo e introdusă limba croată, declară ministrulă, că regulamen­­tulă pentru armata comună e introdusă și la trupele bosniace, limba de serviciu şi de comandă e cea germană. Insti­tuţia voluntariatului pe ună ană nu e­­sistă. Dela oficerii trupelor­ bosniace se cere cunoscerea limbei germane în mai mare măsură decâtă dela voluntarii pe ună ană. Dep. Ernst Toth propune, ca tinerii unguri să servască numai la corpuri de trupe unguresci. Anton Toth întrebă, că pe temeiulă cărui dreptă ună ofițeră din reserva honvecjimei a fostă trecută deunădire în reserva armatei comune. Kari Eötvös cjice, că succesele guvernu­lui dela 1868 le-a sacrificată guvernulă de acii. Au mai vorbită şi alţi deputaţi, ministrulă Fejervary însă le-a răspunsă, că cu dicţiuni advocatoresci nu se orga­­niseză nici armata şi nu se apără nici patria. Toate amendamentele s’au res­pinsă şi paragraful ă s’a votată ne­schimbată. La § 18 propuse Komlossy să se es­­tindă favoarea serviciului de voluntară pe ună ană şi asupra învăţătorilor­. La § 20 Thaly propune ca tinerii în casă de mobilisare să potă intra şi la honvedi dacă au trecută de 17 ani. Amendouă amendamentele se respingă. * * * Andrássy despre demonstraţiune. Co­respondentul­ vienes al ciiarului „Temps“, care a fostă în Budapesta, în o convor­bire cu contele Iuliu Andrássy despre demonstraţiunea cea mare, ofice, că con­tele s’a esprimată aşa. Astfel, de de­­monstraţiuni se potrivescă de totă pu­ţină cu datinile şi caracterulă Unguri­­lor­ şi provocă de cele mai multe ori delicte. Elă nu credea, că din demons­­traţiunile de Duminecă va eşi ceva lu­cru seriosă şi observa, reciendă, că pe când era ministru preşedinte, şi a fostă tractată cu o demonstraţiune, la dată or­dină, ca toate pompele de apă se stea gata pregătite şi la îndemână, ca să se aplice mulţimei mnă duşă bună. Mai bine cu apă, decâtă cu focă; o împroş­­cătură de apă împrăştiă deodată mulţi­mea; nu se varsă nici sânge şi cei mai mari sbierători se retragă udaţi şi rî­­dendă. In privinţa agitaţiunei pentru armată a­cisă. Unui omă grosă îi tre­­buesce m­ă cară ţâpănă, dar nu doi slabi, ca să potă călări, totă astfelă ună im­periu mare ca Austro-Ungaria are lipsă de-o singură armată puternică! * * * Manevre. „Reichswehr“ află, că ma­rele manevre din anul­ acesta se vor­ face între corpurile 9 și 10 de armată (Brünn și Iosefstadt). Trupele corpului 9 vor­ fi adunate la Königgrätz, întărite cu miliţieni şi aşa vor­ porni cătră stidă. Trupele corpului 10 se vor­ concentra „Gazeta“ iese în fie-care iţi Abonamente pentru Austro-Ungaris Pe unu anü 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Pentru România şi străinătate Pe unü anü 40 franci, pe sósé luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumeră la toate ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul­ pentru Braşovi: la administraţiune, piaţa mare Nr. 122, etagiul tt I., pe unu anii 10 fl., pe şase loni S fl., pe trei h­uil 2 fl. 50 or. Cu dusulit la o as­a: Pe unu and 12 fl. pe fie de luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplartt 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâttt abonamentele cttttt şi inserțiunile suntu a se plăti înainte. Maittunaa, Atan­litialinia si Tipografia: BRAŞOVU, piaţa mare Nr 22. Sorilor! netTanoate ca so pri mosott. K­annscrip e cu el re­tri­mi a ! Birourile se asociwi: Brafovfi, piața mare Mr. 22. Inserate maiprimescü în Vlena Rudolf Mouse, Haasenstein & Vogler (Oio Maas), Heinrich Schalek, Alois Hemdl, M,Dukes, A.CppeUkJ. Von­­neberg; în Budapesta: A. V Gold­­berget, Au ton Mesei, Eckstein Bern ut; în Frankfurt: O. L, Daube; în Ham­burg : A. Steiner. Preţul inserţiunilorii: o serifi garmonda pe o coloana 6 cr. şi 10 cr. timbru pentru o pu­blicare. Publicări mai dese după tarife şi învoială. Reclame pe pagina III-a o seria 10 cr. v. a. seu 30 bani. Nr. 35. Braşovii, Luni, Marţi 14 (26) Februarie 1889. SCIRILE DILEI. Parastasa pentru Ep. Popasu. Eri s'a celebrată în Biserica Sf. Nicolae din loc parastasă pentru fericitulă episcopă I. Popasu, la care a participată tinerimea şcolară însoţită de corpură profesorală dela şcólele centrale române din locă. Altarulă bisericei, în care a slujită ca preotă şi protopopă neuitatulă Episcopă Popasu, era îmbrăcată în negru, precum şi toate icoanele şi candelabrele; or por­­tretulă fericitului Episcopă era pusă în mijloculă bisericei. D-lă protopopă Pe­trică ţinu o cuvântare ocasională. * * * Audienţă. Presfinţia Sa Episcopală Mihaila Pavelă a fost­ primită la înce­­putul­ septămânei trecute în audienţă de cătră Maiestatea Sa în palatură din Buda. * * * I Ioană Peligradu, celă mai vechiu învățătură la scelele primare române din locă, a încetată din vieţă aseră. Dumi­necă, după o grea suferință de pieptă. Adresămă familiei decedatului condolen­­țele noastre.

Next