Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1889 (Anul 52, nr. 244-267)

1889-11-08 / nr. 250

Din causa sfintei serbători de mâne, diarula nu va apăre pănă joi sera. Braşovu, 7 Noemvre v. Amu arătată în numerule de erî că Kossuthiştii se pregătesc în a face unu nou şi înverşunată atacă asupra posiţiei ministrului-preşedinte Tisza cu ocasiunea desbaterei budgetare. In conferenta loru de alaltăerî au decisă şi Apponyiştii de a documenta neîncrederea ioră în şetulă cabinetului şi de astădată, respingendă bugetulă presentată de guvernă şi că prin urmare voră secunda şi ei Kossuthiştiloră, când voră striga „Hoch !“ lui Tisza şi îlă voră insulta, ca şi pe timpul desbaterei legei militare. De când cu reconstruirea cabinetului s’a schimbată încâtva tactica oposiţiunei maghiare, atacurile ei fiindă îndreptate aproape esclusivă numai în contra persoanei lui Tisza. Mai alesă cei din oposiţia moderată o spună pe faţă, că simpatiseza cu unii dintre colegii noi ai d-lui Tisza, cum e Syilagyi şi Teleki, şi părtinescă ideile şi planurile loră de reformă, dar le stă în cale Tisza şi pănă când va fi acesta în frunte, nu potu se aibă încredere în acestă guvernă. „Pe câtă timpă va sta Tisza în fruntea cabinetului“, czise Apponyi în conferinţa amintită, „nu credă, că se va schimba sistemulă politică ; din amiculă volniciei nu se pote face peste nópte ună amică ală bunei renduielî“. Ori şi cine înţelege, că contele Apponyi nu poate dori nimică mai fierbinte, de câtă ca Tisza se se dea josă de pe fotoliulă seu, ca se-i facă lui locă; greu de înţelesă este inse numai tactica ce-o urmăresce d-lă Tisza faţă cu atacurile sistematice îndreptate în contra persoanei sale. Şefulă cabinetului, precum amă mai arătată, caută a se apera în contra acusărilor oposiţiei numai şi numai prin aceea, că din parted forţâză totă mai multă măsurile de maghiarisare. Cu câtă strigă oposiţia mai tare în contra lui, cu atâtă eră întinde mai multă corda politicei sale fatale de maghiarisare. Este acesta o apariţiune ciudată, căci Tisza în locă se-şî caute amici, vrendă a se îngrădi în contra atacurilor înverşunate ale oposiţiei maghiare, învrăjbesce şi amărăsce în contra lui şi pe naţionalităţile nemaghiare. Dér d-le Tisza nu mai are în cătrău. Elă a dărîmată toate podurile îndăretulă seu, căci unu reu nasce pe altulă şi resboiulă, ce l’a declarată naţionalităţilor nemaghiare, ca se abată atenţiunea poporului maghiară dela cestiunile delicate ale raporturiloră cu Austria, nu’lă mai poate curma acţi, chiar se voiesea. Şovinismulă produsă de ideile de maghiarisare a crescută aşa de multă încâtă Tisza nu mai e în stare a’lă cârmui, ci trebue se mérgâ elă cu povoiulă. Anevoiă ne vine a crede, că Tisza nu a recunoscută greşala capitală ce a făcut’o dela începută, puindu-se în cea mai mare vrăşmăşiă cu naţionalităţile, dar acum e prea tarefiu de a se întorce de pe cărarea, ce’lă duce cu paşi răpeai spre prăpastiă, în care se va prăvăli mai curende sau mai târ- ziu, lăsândă ţara şi popoarele ei în starea cea mai tristă de desbinare şi învrăjbire, numita foiă. De aici se vede, că numărula trupelor rusesci dela graniţă este multa mai mare decâta au voita să concadă pănă acum foile rusesci. Pentru trupele cari vor a fi mobilisate și duse la graniță în prima liniă sunt și de lipsă, adauge „Nowoie Vremia“, încă 1—1/2 milioane de pusei. Mai departe ,zice, că fabricanții din străinătate se ocupă viu cu cestiunea aceasta, dar administrația de răsboiu rusescu trebue să eschidă necondiţionata pe toţi fabricanţii germani, precum şi pe amicii ascunşi ai Germaniei, Angliei şi Belgiei. Decă dóar guvernula rusesca nu va voi să lase a se face puscile în fabricele rusesci, ceea-ce ar fi în favoarea averei naţionale rusesci, dér ceea - ce numai atunci s’ar pute, decâ guvernula ar fi convinsa, că nu va fi așa curend și resboiu, atunci cela mai corecta lucru este, de a primi pușca francesă „Lebel“. „Despre amicabila disposițiune a Franciei, isvorîtă din interesele comune, seu mai bine disa din periculula comuna, nu putemu dubita.“ Precum se pare clar, administrația de răsboiu rusesc, seu se va decide a conserva puşca Berdau, care este atâta de populară în armată, seu va primi puşca francesă Lebel, chiar şi cu condiţiunea ca Francia să fabriceze puşcile pentru Rusia. O vorbire a prințului Enrico de Prusia. In Pola a fostă în dilele acestea prinţula Enrica de Prusia. La orândula de gală, ce s’a datu în onore’i, principele prusiana ridică una toasta, în care dise între altele: „Când două popoare, puternice şi tari în arme, se aliază, când monarchii acestora popoare îşi întindă mâna frăţescă, precum s’a întâmplata tocmai acum (la Innsbruck), atunci întreba : „Poate să li se opună cineva? Eu dica că nu...“ Prințula Enrica bea apoi în sănătatea monarchului nostru. Nouă visite ale împăratului germană. După o împărtăşire a fetei „St. Janes Gazette“ din Londra, Imperatula Wilhelm ar fi avutu intenţiunea să visiteze, după plecarea sa din Constantinopolu, curţile din Madride şi Lissabons, dar în urma morţii regelui Portugaliei aceste visite s’ar fi fi amânata pănă în anul viitora, cu care ocasiune împăratula germana va fi şi oaspele regelui Belgiei. Anglia și alianța triplă. Unele cjiate din Parisa pretindă a sei hotărîta, că Anglia s’a alăturata la alianța triplă. Tractatură, care reguleză aceasta alăturare, n’ar mai avea valoare, decă unuia din popoarele aliate ar provoca resboiulu. Anglia se obligă a nu privi ca una casa de résboiu ocuparea Bulgariei de cătră Rusia. Puterea britanică are să coopereze în casa de résboiu numai pe apă, niciodată pe uscata. Germania în schimba sprijinesce politica Angliei în Egipt, Cipru și America. Radicalii contra Metropolitului MihailA. O telegramă din Belgrada împărtăşesce, că în clubul radicalilor s’au luat mai multe conduse, între care şi acela, ca să se ştergă din loja Metropolitului Mihaila 10.000 dinari. „Male Novine“ anunţă, că în cercurile radicale se vorbesce chiar de pensionarea Metropolitului Mihaild, fiindcă procede forte nedrept, în contra preoţimei partidei radicale şi protegiază cu hotărîre preoţimea partidei liberale. Afacerea se va aduce în desbaterea Scupcinei. FOILETONUL II „GAZ. TRANS.“ Eminescu şi poesiile lui. Tânăra generaţie română se află astăzi sub influinţa operei poetice a lui Eminescu. Se cuvine dor să ne dăm el seama de partea caracteristică a acestei opere şi să încercănai totdeodată a fixa individualitatea omului, care a personificata în sine cu atâta strălucire ultima faşă a poesiei române din dilele noastre. Pe la mijlocuia secuiului, în care traima, predomina în limba şi literatura română o tendinţă semi-erudită de latinisare, pornită din o legitimă revendicam naţională, dar care aducea cu sine pericolul unei înstrăinări între poporu şi clasele lui culte. Dela 1860 încoce dateza îndreptarea, ea începe cu Vasilie Alexandri, care scie să deştepte gustula pentru poesia populară, se continuă şi se îndeplinesce prin cercetarea şi înţelegerea condiţiilor, sub care se desvoltă limba şi scrierea unui popora. Fiinda astfel a câştigată o temelie fireasca, cea dintâiu trepta de înălţare a literaturei naţionale, în legătură strânsă cu totă aspirarea generaţiunei nóastre spre cultura occidentală, trebue neapărata să răspundă la două cerinţe: să arete ântâiu, în cuprinsul ei, o parte din cugetările şi simţirile, care agită deopotrivă totă inteligenţa europenă în artă, în ştiinţă, în filosofie, să aibă al doilea în forma ei o limbă adaptată fără silă la esprimarea credinciosă a acestei amplificări. Amândouă condiţiile le realisază poesia lui Eminescu, în limitele în care le poate realisa o poesie lirică; de aceea Eminescu face epocă în mişcarea nostră literară. I. Care a fosta personalitatea poetului ? Vieţa lui externă e simplă de povestita, şi nu credema, că în totu decursula ei să fi avuta vre-o întâmplare din afară o inrîurire mai însemnată asupra lui. Ce a fosta şi ce a devenita Eminescu, este resultatula geniului său înăscuta, care era prea puternica în a sa propria ființă, încâtă se la fi abătuta vre-una contacta cu lumea dela drumula său firescâ. Ar fi fosta crescută Eminescu în România seu în Francia, și nu în Austria și Germania; ar fi moștenită sau ar fi agonisita ela mai multă sau mai puţină avere; ar fi fosta aşezata în hierarchia Statului la o posiţiă mai înaltă; ar fi întâlnită în viaţa lui sentimentală orice alte figuri omenesci. Eminescu rămânea acelaşi, sortea lui nu s’ar fi schimbata. Născuta la 20 Decemvre 1849 în satul Ipotesci, lângă Botoşani, primindu prima învăţătură în gimnasiula din Cernăuţi, părăsinda la 1864 şcola pentru a se lua după trupa de teatru a d-nei Fanni Tardini prin România şi prin Transilvania, părăsinda şi acestă trupă pentru a se arunca cu cea mai mare încordare în studii feliurite la Viena, susţinuta, acolo şi la Berlin, în parte prin contribuţiile unora amici literari, numit între 1874 şi 1876 revisora şcolara şi bibliotecara la Iaşi, destituita şi data în judecată de guvernul a următora, însărcinata apoi cu redacţia ziarului „Timpula“, încăldita din vreme, dar numai sporadica, de farmecula unora femei, de la care au rămasu în poesiile lui câteva urme de perii bălai, de ochi întunecaţi, de mâni reci, de unu nu sciu ce şi nu sciu cum, lovita în Iunie 1888 de isbucnirea nebuniei, alți cărei germenii era de nascere, îndreptată întru câtva la începutul anului 1884, dară degenerata în forma lui etică şi intelectuală, apucat din nou de nemiloasa fatalitate ereditară, Eminescu moare la 15 iunie 1889 într’un institute de alienaţi. La o privire superficială, fuga lui Eminescu dela gimnasiu după o trupă de actori, darea lui în judecată, activitatea lui ca redactorii de diary, care adecă nu s’ar pute esplica decâta prin necesităţi materiale, lipsa de orice distincţii convenţionale, de premieri academice, de decoraţii ş. c. l., toate aceste, puse în legătură mai ales, cu isbucnirea alienaţiei mentale, para a da vieţei sale o colore romantică, şi unele reviste şi dare, care l’au ignorata, câtă vreme era în totă vigorea lui, au găsită aci prilegiula de a’şi arăta sentimentalitatea şi de a acusa societatea română, care ar fi lăsata una asemenea omu nebăgata în semă şi într’o miseriă, din causa căreia ar fi nebunită. Noi credem, că aceste aprecieri sunt greşite. Ceea ce caracteriseză mai ântâiu de toate personalitatea lui Eminescu, este o aşa de covărşitore inteligenţă, ajutată de o memoriă, căreia nimica din cele ce-şi înti- IDUST Inarmări în Rusia. „Nowoie Vremia“ se ocupă de înarmarea cu nouă pusei a oştirei rusesci. „Ne trebue 500,000 de pusei nouă numai pentru trupele ce sunt asedate în timpă de pace la graniţă“ — esclamă „Gazeta“ ese în fiecare cp. Aiouaruenie pentru Afistro-Ungana. Pe unu anii 12 îi., pe sese luni 6 fl., Pe trei luni 3 fl. Pentru România şi străinătate: Pe unü anü 40 franci, pe »és« Inni 20 franci, pe trei luni 10 frsnoi. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Afionamentuifi pentru Braşovv: la administrațiune, piața’mare Nr. 22, Stagiulu I.: pe unu anu 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusula in casă: Pe unu anu 12 fl. pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr, v. a. sau 15 bani. Atâta abonamentele câtă ?i inserţiunile suntu a se plăti înainte. Seductiunea, Adminstratiunea si Tipografia: BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22. Scrisori nefrancate nu se primescu. Manuscripte nu se retrimite! Birourile de atuaciuri: Braşovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primeacü în Viena Rudolf» Müsse, Haasensteindk Vogler (Otto Maas), Heinrich Sch ölek, Alois Htrndl. M.Dukes, A, Oppelik, J Dannsberg; in Budapesta: A. V. Goldberg er, Anton Mezei, Eckstein Berned; în Frankfurt: O. L. Daube,. In Hamburg : A. Steiner. Preţulu inserţiunilorn ; o seria garononda pe o coloana 6 er. si 30 er. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina IlI-a p ■eria 10 cr. v. a. sau 30 bani. Nr. 250. Braşovi, Mercuri 8 (20) Noemvre 1889. Schimbarea ministerială în Bucuresci. „Neue freie Presse“ publică sub acesta titlu una articula mai lunga, din care estragemi urmatorul pasagiu: „Austria nu cere dela România mai multa, decâta ca să nu se abată dela drumula pe care a merso pănă acuma și de care nu s’a lăpădată în modă oficiala nici Catargiu. In timpulă din urmă ala ministerului Brătianu, când ministrul de estem e de atunci, Sturdza, făcuse o călătoriă mai lungă în Austria și Germania, se răspândi deodată faima, că România se va alătura la alianţa triplă. Acestă faimă din mai multe cause nu părea a fi cu totul de necrectuta şi ea a şi fosta destula de esploatată în Rusia. Atunci sosi din Bucuresci o declara-