Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1891 (Anul 54, nr. 242-265)

1891-11-08 / nr. 248

ibfQiMt RHHitMUu« Tlpogîfils: jKASOVU, piata mart Hr. 22 »iariB³ t ri nsfranoate na ■» ' I i - {suited. Jtasiuioripte na»•'*•­­trimită! Blroirll« ie amtltri: «movu, piaţa mura Nr. 22 inserate mai primexou tn Vlana Mmdolfu XosseBaasenstein (fe Jolger f 8tto Haas), Henric Schalek, Alois &Wirdl M. Ihikst, 1, Oppeliktie Don­­nttog; în Budapesta: A. V. Gold­­forger Anion Menet Eckstein Sémát.­­■ Frankfurt: G. L.Daube;în Ham­­beurg: A. Steiner. inserţiuniforă;o aaltă jarmonda pe o coloaná 8 or. fi 80 or. timbru pentru o po­­seUcare. Public&ri mai deia după tarifă și Învoială. Stoolamo pe pagina III-a o M?că 10 or. v. a. săn 80 bani. ,fola»Ooa* ©io în fiă­cara 4 i iteamsite penii iistiG-Ungaria Pe ană ani 12 fl., pe se** luni 6 fl., Pe trei luni 3 fl. Peitri România si străinătate: Pe ană ană 40 franci, pe seara Ioni 20 franci, pe trei lani 10 frânai. Se prenumără la toate ofierele poştale din Intra şi din aiarft şi la doi. colectori. itonamentul­ janta Braşovu: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, etagiulu I.: pe unu and 10 fl., pe ş0se luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Ou dusulu în oasâ. Pe unu anu 12 fl. pe ş6se luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. unu esemplaru 5 or, v. a. sau 15 bani. At&ta abonamentele pătft şi inserțiunile suntu a se plăti Înainte. Nr. 248. Braşovt, Vineri, 8 (20) Noemvre, 1891 Din causa Sf. serbatori de mâne, diarulu nu va apăre până Sâmbătă seara. Braşovu, 7 Noemvre st. v. In revista nostră de eri, vor­­bindă despre alegerea de deputat dietalu din Becîchereculă micu în Bănatu, amu constatatu cu părere de reu, că şi de astă-dată au fostu duşi la urnă, de cătră cor­­teşii guvernului, alegători români în acestă cerca electorală şi asta s’a putută cu atâtă mai uşoră, cu câtă nimeni nu a căutată se-i lu­mineze şi se-i facă se ’nţelăgă, că trebue se mărgă cu fraţii loră, or nu se se facă obiela guvernului. „Luminătorială“ din Timişora aduce acum în numerulu seu mai nou dela 6 (18) Noemvre unele a­­menunte asupra memoratei ale­geri de deputată săvârşită la 10 Noemvre, cari merită o mai de­­aproape luare aminte. Ne spune numita foră între al­tele, că pentru candidatură guver­nului au votată la Becîcherecă 890 Români şi că în fruntea loră s’au aflată număroşi preoţi şi în­văţători români. Aceştia toţi şi-au dată votulă pentru fiscigăbirăală cercului loră, „uitându-şi de sine, de demnitatea şi de datorinţa loră unii şi din aceia, pe cari pănă a­­cum dera nimeni nu i-a ţinută ca­pabili a comite ună astfelă de paşui.“ Mai găsesce „Luminătorulă“ cu dreptă cuventă, că este nees­­plicabilă atitudinea acesta a me­­moraţilor, preoţi şi învăţători ro­mâni şi este totodată şi forte fu­nestă pentru poporă, căci candi­­datură alesă, (adecă fiscigăbiră­ulă) este acelaşi , care a oprită încassarea „cultului“ (salarului în­văţătorului etc.) pentru şcoala con­fesională română, a lucrată pen­tru înfiinţarea de şcóle comunale în costa celoră confesionale ro­mâne, şi a ui­eltită în totă chi­­pulă contra desvoltării culturale, materiale şi naţionale a poporu­lui română. Deci în faţa unei astfelă de purtări triste, confratele nostru din Timişora se mângâia cu aceea, că îndemnulă la acesta,, zabriela“, în cerculă Becicberecului mică, „va fi vre-o mistificaţiune prosta“, vr’o „gogoriţă veninosa“, poate că densulă se va semţi mai împăcată în consciinţă, dar causa naţională nu va fi cu nimică mai înaintată. Acestă semţă îlă are şi confratele nostru, căci adauge îndată: „ Avemă să-i dămă de urmă; toate elemen­tele bune suntă datoare să iisueasca de a se afla răulă, de a se în­drepta și, deca e de lipsă, de a se sterpi baccilulă molipsitoră.“ Toate elementele bune suntă datore... Așa este. Der cum se în­­țelegă și cum lucrează aceste ele­mente spre a paralisa „zăbunelile“ de feliulă celei din Becîcherecă? Acea fotă oposiţională maghiară, care de năcază că guvernulă a învinsă la Becîcherecă asupra opo­­siţiunei cu ajutorulă alegătorilor­ români, a esclamată: „şi totuşi esistă la Timişora ună comitetă ală partidei naţionale române!“ i-a dată de urmă, fără să vrea, neajunsului. Şi tată aşa va pută esclama mâne altă fotă oposiţio­nală, a decă se va repeţi „zăbu­­nela“ în cercul­ Genei-Sibiiului, unde a candidată fiinlă fostului ministru-preşedinte Tisza: „şi to­tuşi esistă la Sibiiu ună comitetă centrală electorală ală partidei na­ţionale române, care are în progra­­mulă ei resistinţa pasivă.“ Era dera că se ridică aici o problemă uriaşă, dar neîncungiu­­rabilă, pentru elementele sânatese din sînulă partidei noastre naţio­nale, cari suntă datoare să ni­­sităscă a sterpi „baccilulă molip­sitoră“ ! Suntemă dedaţi — s’o recu­­noscem­ sinceră — a pune vina în asemeni caşuri de „zăbunelî“ fatale, pe-o împrejurare, sau alta, numai pe lipsa de activitate şi de energiă a conducătorilor, din sî­nulă partidei nóastre naţionale nu. Şi totuşi cea dintâiu întrebare ar trebui să fiă: Ce şi cum s’a lucrată din partea oamenilor­ de încredere ai partidei, ca să se respecteze programul­ ei ? Căci e lucru constatată prin esperienţă, că în cele mai multe caşuri alegătorii noştri retăcescă şi devină unelta guvernului, pen­tru că suntă părăsiţi şi lipsiţi de orî­ce conducere şi instrucţiune, lăsaţi pradă celor­ vicleni pră­vol­nici, câţi sciu să-i înşele ori să-i teroriseze. Fără luptă continuă prevăză­­toare şi energică nu se poate păzi solidaritatea în sînulă poporului; acesta trebue înainte de toate se fiă luminată asupra adevăratelor­ sale interese, ca să nu se facă uneltă străinilor­! FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ (?) Cerşitorea dela Ponts des Arts. Novelă de Wilhelm Hauff; trad.de Cornel Scurtu. „Şi pentru ce ?! „Iţi voiu spune, chiar cu pericolul, că te vei supăra pe mine. E o trăsură frumosă a timpului modernă, că în cer­curile mai mari s’a recunoscută, că nu­mai o boală de șc6ră seu o manta mo­dernă de acoperită poate fi privită ca o paupertate spirituală. De aceea s’a lă­sată pe seama domniloră mai bătrâni și a unoră dame joculă de whist, farao, și alte de asemenea, cari nu potă se țină conversațiunea. Firesce, că în Fran­cia jocă în societate domni în vârstă dela 20— 30 de ani; dar suntă numai nisce sermaul omuleți, cari s’au cultivată după modulă dandylară (englezescî, seu o­ari înși­și simtă, că nu li­ se trecă glu­mele, pe cari trebue să le posedă într’o conversațiune ceea ce, fiă cercurile­­mari seu mici, este aşa numita conversaţiune ce însemnă, a te aşeza lângă camină, seu în Germania lângă sofe, se beai ceaiu şi se întreţini o conversaţiune, apoi în în asemenea împrejurare, femeile au e­șită din cadrulă loră adevărată.“ „Te rogă, eşti prea severă, cum s’ar­e“ „Lasă-mă se termină.“ 7*80 cre­ben cu zelă, „o damă din așa numita societate prmesce în fiă-care săptămână visite de sera; de șese­ ori pe săptămână merge ea la așa visite de sără. Intr’o astfelă de societate celă multă j0că nu­mai tinerimea, afară de balurile cele mari, cari însă se dau rară. Restulă cer­cului, domni şi domne, se întreţină în conversaţiune. Suntă bărbaţi cultivaţi, în adevără cu spirită, cari în cercurile de bărbaţi suntă tăcuţi şi plictisitori, dar faţă de dame suntă glumeţi şi vor­băreţi, şi desfăşură o comoră de cultură socială şi de cunoscinţe generale, cari pe toţi î i pună în uimire. Nu deşertăciunea este care face pe aceşti bărbaţi strălu­ciţi sau eloquenţi, ci sentimentală, căci partea mai interesantă a sciinţei lor­ se potrivesce mai multă pentru femei, de­­câtă pentru bărbaţi, cari suntă mai multă sistematici, cari îşi ridică mai susă pre­­tensiunile lor­.“ — „Bine, îmi potă închipui astfelă de bărbaţi, dar continuă. “ „Prin astfelă de oameni primesce conversaţiunea o formă, o basă, şi mai multă viaţă; femeile, şi cu deosebire fe­meile cu spirită, în cele mai multe pa­­suri nu potă conversa atâtă de viciu, precum ,86 întâmplă când numai ună bărbată se flă acolo martoră şi totdeo­dată şi arbitriu. Numai prin asemenea bărbaţi se poate apuca pe calea glumaţă şi interesantă. Şi pentru ca şi femeile să zică vre­ună cuvântă, pentru ca să apară cu spirită şi cultivate, trebue să-și încorde toate puterile, să pună în miş­care totă spiritulă loră, pentru ca se contribue și ele la totală conversați unei generale, în care se scaldă întreaga so­cietate. Totuși urtă-mă, fondulă acesta în curândă secă, închipuesce-ți, în toate serile de iernă să fii cu spirită, ce chină !“ „D-ta, Fröben, prea exagerezi lu­crurile !“. „De locă nu, spună numai aceea ce amă văzută, ceea ce am esperiată. De când în timpulă modernă e la modă o astfelă de conversaţiune, fetele suntă cu totul, altcum educate ca mai ’nainte, sărmanele creaturi! Câte nu trebue ele să înveţe de la etatea de Zece ani şi pănă la cincispreZece ani. Istoriă, geo­grafiă, botanică, fisică, ba şi aşa numi­­tulă desemnă superioră şi pictura, este­tica, istoria literaturei, despre cântări, musică şi dansă nici nu mai amintescă. Obiectele aceste le pricepe bine ună băr­bată, după obiceiu numai în etate de 18 sau 20 de ani, pe încetulă le înveţă mai temeinică, elă multe învaţă prin sine însu­şi, prin urmare le şi ,spre mai bine aplica şi când în etate de 23 de ani sau mai târziu elă intră în cercurile aceste atunci posede o mare siguranţă în sine, chiar şi dacă are numai pe jumătate o desteritate şi înţelepciune a vieţii. Dar fata? Te rogă! Dacă o astfeliu de­­copilă nenorocită de 15 ani, îndopată cu diferite cunoscinţe, păşeste în lumea mare, ce minunate mi se pară toate! Ea e târâtă fără îndurare în toate cercurile, deşi de multe­ ori ’i place poate mai­­bine să fiă singură în camera ei; trebue să strălucască, să converseze, trebue să-și aplice cunoscințele ei de școlă ; în cu­­rândă ’i se ceră pretensiuni mai înalte. Ea trebue să vorbească despre obiecte de artă și literatură totă așa de bine, ca și cei mai bătrâni. Așadară ea peste Zi îşi adună toate espresiunile de artă po­sibile, cetesce Ziare, pentru ca să-şi câş- Din delegațiimi. In şedința dela 17 Noemvre a sub­­comisiunei pentru afacerile de răsboiu, se puse în discusiune afacerea Ugron- Uzelac. Beöthy, care luă mai întâiu cuvân­­tul­, făcu propunerea, ca guvernula co­mună de răsboiu să se însărcineze a lua măsurile de lipsă pentru a se transfera regimentulă 79, Jellacidi, dela Fiume in alta loco. Aminti cele petrecute în par­lamentă cu afacerea Uzelac și arăta pe largă răspunsulă, pe l’o dată în parla­­mentulă ungurescă ministrulă-preşedinte în afacerea Uzelac. Oratorulă întrăbă pe ministrulă de răsboiu, decă eră o dată espresiune înaintea lui Uzelac amintitei desaprobări și ce urmări a avută acesta din punctulă de vedere ală disciplinei ? Aminti, că ministrulă de răsboiu a de­­saprobată încoronarea mormântului, ce o făcuse regimentulă Jellapici la Novid­­vor, aplicată este ministrulă de résboiu a transfera regimentulă Jellapici ? Baronul­ Bauer, ministru de résboiu, declară, că împărţirea şi dislocarea ar­matei face parte din dreptulă coronei şi în puterea acestui drept, regimentulă de infanterie 79 a fostă staţionată în Fiume cu scopul­ de a uşura pe câtă e cu putinţă mobilisarea regimentului. Faţă cu observaţiunea din urmă a lui Beöthy, ministrul­ de resboiu declară, că în afacerea Uzelac, declaraţiile mi­nistrului - preşedinte Szapary s’au fă­cută în înţelegere cu ministrulă de res­boiu. Declară ministrulă, că pedepsele, ce s’au dictată cu opasiunea acesta, au fostă ordonate de elă însuşi, le-a comu­nicată cu comanda corpului de armată şi i­ s’au făcută cunoscute regimentului pe cale oficială. Contele Szapary, ministru-președinte, se vede silită a declara, că-i bate la ochi procederea lui Beöthy, care voesce să pună declarațiunea făcută de minis­­trulă-președinte înaintea­ parlamentului într’o lumină dublă, ca și cum ar avea lipsă de confirmarea ministrului de răs­boiu. In contra acestei insinuațiuni a lui Beöthy protesteaza în modulă celă mai hotărîtă. Bolgár Ferencz ia în apărare pe Beöthy. El­ află de lipsă transferarea regimentului din Fiume, fiindcă aceasta ar fi dătătore de direcțiune pentru cer­­curile militare. Beöthy declară, că nu trage la în­­doila cuvintele ministrului-preşedinte, ci doresce numai confirmarea acelora prin ministrul­ de răsboiu. După o polemiă mai lungă, propu­nerea lui Beöthy a fost­ respinsă. In privinţa examenului de ofiţeri, Bol­gár află o contrazicere între statistica presentată acum şi între statistica pre­­sentată de ministrulă de honverji, după una numerala voluntarilor­ osândiţi la 2 ani de serviciu e de 170, după alta de 114. Se plânge, că din causa limbei ger­mane mulţi voluntari suntă împedecaţi a depune esamenulă de ofiţeră. Fejérváry, ministrulă de honverji. Zice că diferența între statistice provine de acolo, că una dintre ele a fostă pre-

Next