Gazeta Transilvaniei, octombrie 1919 (Anul 82, nr. 203-227)

1919-10-10 / nr. 211

­ . Uzina de permisiune La Sibiu şi Bucureşti funcţio­nează dezastruoase uzine de per­mise, cari, dacă nu vor înceta cât mai cunând, au să­­pericliteze se­rios ordinea pu­blică. Blestematul cuvânt de „permis*4 ia îngrămădit atâta amărăciune şi revoltă legi­timă în suflete, încât­ croare­a, pe care o produce rostirea acestei vorbe, nu se poate asămâna decât euiflceea a vre­unei instituţii ţa­riste. , „Permisul" evocă o întreagă at­mosferă de imoralitate un labirint, a­furişii de căi oculte, întâlniri secrete, situaţii şi atitudini josnice, zâm­bete perfide şi gesturi scârboase. Iar de altă parte vedem pumni în­­cleştaţi, feţe de­ nădăjduite în faţa ilegalităţii şi corupţiei, zâmbete a­­mare, exprimând neputinţa de-a curma răul. înţelegem, că instituţia permi­selor a fost dictată de trebuinţe "financiare ş econom­ce. Admitem, că prin restrângerea comerţului s’a avut în vedere menajarea elemen­telor româneşti, i­ndicarea unei clase burgheze româneşti, acordându-se favorul de-a face comer­ţ, îndeosebi acelor elemente, cari au dovedit o ireproşabilă atitud­ie patriotică. Valoarea unei legi consistă însă în aplicaţiune. Nu intenţiile şi sco­­­­purile, cari au de­­rminat făurirea unei legi, sunt chestiunea princi­pală, ci efectele şi consecinţele, pe caii le provoacă acea lege. Va­loarea oricărei reforme e în prima linie, în funcţiune de executare.­­ Şi în caşul de faţa apreciem trebuinţele şi intenţiile, dar trebue să constatăm, că sistemul „permi­selor" a fost o adevărată nenoro­­cire. Dacă dincoace de Carpaţi există nemulţumire împotriva Con­siliului Dirigent, dacă Sibiul a ajuns urât în ochii unora, trebue s-o spunem, că asta se datoreşte numai şi numai uzinei de permise. Favoriţii de-a face negoţ nu l-au obţinut de­­obicei numai aceia, cărora li­ se cuvenea, ca o dreaptă răsplata, t du­pă atâtea suferinţi şi jertfe, ci Şt aceia, cari nu-1 meri­tau şi Düÿ,aveau nici competinţa necesară. . „ In loc, ca permisul să i­ se a­­corde unui Român, el a fost dat unui Evreu, ai cărui conaţionali agită împotriva noastră prin presa din Apus. In joc, ca negoţul să-l facă St Căpăţină — ca să reve­nim la cazul cel mai recent — acest favor i­ s’a dat unui admi­nistrator de plasă, a cărui situa­ţie, în sensul legii, exclude orice comerţ. Sistemul permiselor a cre­at o nouă ramură de comerţ, cel cu permise. Până acum con­trabanda se făcea cu diferiţi arti­cole de alimentaţie, acum se face şi cu permise. Nu analizăm căuşele, cari au creiat această stare de lucruri nespus de trista, această imora­litate, care se întinde ca o boală infecţioasă şi care ameninţă să roadă temeliile tinere ale statului Ne mărginim a face numai con­statări, iar aceste răstoarnă şi spulberă toate argumentele, cari se mai aduc de către etinii în favo­rul sistemului de permise. Cazul petrecut Luni la şedinţa Ligei Consumatorilor e foarte in­structiv. Oricine a cetit raportul din ziarul nostru, a trebuit să tragă următoarele concluzii ina­tacabile din punct de vedere logic : pă mărturisirea diui Şt. Că­­păţi,­d­­a ar putea respecta pre­ţurile maximale, dacă permisul n’ar costa 1000 lei. Această s­umă însă, care intră în buzunarul ne­gustorului de permise, fără muncă, fără osteneală, d-l Căpăţină ar fi fost nevoit s’o încasseze dela con­sumatori, urcând preţurii. Iată deci taina scumpetei exorbitante, oricât de abundentă ar fi pro­ducţia. Şi întrebăm acum : Pot exista consideraţii economice şi finan­ciare, cari să echivaleze cu iefti­nirea traiului ? E clar doar, că în momentul,­in care se desfiiţează permisele, are să scadă şi scum­­petea. Şi tffci utilipa cu bun simţ nu va putea busijkiea, că ar putea exista un Interes mai înalt, decât cel al ieftinirii vieţii. Cât priveşte favorizarea­­comer­cianţilor români, oricine cunoaşte moravurile, practicate la noi, va suride cu ironie la auzul acestui motiv atât de fals. E doar unani­mă plângerea Românilor, că ei nu obţin permise, ci numai Evreii. Sistemul de permise a pus pe ne­gustorul român într’un raport mult mai nefavorabil faţă de negustorul străin, decât comerţul liber. Siste­mul de azi protejeezâ pe Evreu, câtă vreme pe piaţa liberă f se­­va­­lid­tează fiecare după aptitudinile sr­ie. Sistemul de permise prezintă din punct de vedere economic nu­mai desavantaje, iar din punct de vedere moral şi naţional un imens pericol. Opinia publică cere cu inzis­­tenţă desfiinţarea lui şi răspundem unei datorii, făcându-ne ecoul a­­cestei dorinţe Pro temele viitorului Instituţia „Ligei naţiunilor" — prin însăşi principiile pe cari se bazează — vine în sprijinul ideei suprimărei razboaelor şi a înfră­­ţirei popoarelor, ceea ce este şi în programele socialiste. Credem in­teresant să dăm cum privesc a­­ceastă Ligă a naţiunilor muncitorii din Internaţionala. Găsim în a­­ceastă privinţă in ziarul socialist francez „L'Humanité" aprecieri pe cari le dăm în traducere mai jos: la mijlocul teribilelor calami­tăţi în care se zbate astăzi ome­nirea din pricina războiului, este o mare consolare: Liga Naţiunilor. Ca să aibă tratatul de pace o ac­ţiune oare­care, sau mai ales ca să se poată îndrepta imperfecţiu­nile acestui tratat, trebuie să ne îndreptăm către Liga naţiunilor. Să răspundem însă obie­cţiunilor ridicate de către lumea muncitoare şi partidul socialist împotriva Li­gei însăşi. Desigur, aceste obiec­­ţiuni, atunci când tratează oare­­cari proiecte ale Ligei — de pildă unele măsuri ce se au la vedere pentru asigurarea democraţiei au raţiune de a fi. Obiecţiunile ce se fac însă nu trebuie să ră­cească primirea care trebuie făcută Ligei, sau să micşoreze sprijinul pe care forţele de lu­cru şi socia­lismul trebuie să-il dea in lumea Întreagă, ca să asigure succesul său. Dacă Liga n’ar reuşi, ocaziu­­nea supremă care ni se prezintă pentru a asigura pacea lum­ei va fi perdută. O atât de mare întreprindere nu poate fi perfectă dela început; perfecţiunea, atât cât poate fi vre­odată făcute, cere timp. Numai ex­perienţa poate face din Ligă in­strumentul perfect de care ome­nirea are nevoie ca să se pună la adăpost faţă de duşmanul său cel mai mare: războiul. Dacă Liga ne-ar fi fost prezintată de cei în­ving, ar fi fost mai puţin bănuită asupra scopurilor ce ascunde, după cum este astăzi fiind­că este în realitate o creaţie a învingătorilor. Aceştia îi acordă un sprijin care se schimbă după poziţiuntea geo­grafică a naţiunilor victorioase, după trecutul şi experienţa lor militară. Dar, chiar dacă guvernele din America şi Europa vor arăta o reală excitare ca să susţină Liga, chiar dacă paşii făcuţi in această direcţiune nu vor fi de­cât un simulacru, tocmai aceasta ar tre­bui să mărească în loc să micşo­reze vigoarea şi seriozitatea cu care clasele muncitoare ar trebui să contribuie să facă această Ligă o realitate. De­ aceea cu regret am văzut, în oare­cari părţi, ma­­nifestându-se fie ostilitate fie in­diferenţă Ligei, spunându-se că siguranţa hunei nu poate fi înfăp­tuită de­cât prin desvolirea In­ternaţionalei muncitoare şi nu de către Liga Naţiunilor. Liga Naţiunilor nu va înlocui internaţionala fr­uncei; ea o va se­cunda , va ajuta să facă in cercul guvernamentalilor ceea­ ce Inter­naţionala urmăreşte în lumea mun­citoare — adică se va căsni să u­neascâ guvernele în scopuri paş­nice după cum Internaţionala caută să grupeze pe lucrătorii diferitelor, ţâri în lupta împotriva războiului. L­ua Naţiunilor va stabili o or­ganzaţie internaţională permanentă prin care influenţa lucrătorilor din lumea întreagă va putea­­exercita, chiar forţând guvernele, să se a­­plece în faţa opiniei clasei munci­toare organizată, în favoarea pacei. Acolo unde nu-i un guvern so­cialist, un organ ca Liga es­­e in­­dispensabil. Ea va forţa, CU tim­pul, naţiunile să limiteze dacă nu să suprime armamentele, să reducă armatele, cel puţin ca să nu mai fie o continuă provocare la război. Muncitorii, ca şi ceilalţi oameni din alte clase, nu sânt decât fiinţe umane şi pot fi în ori­ce moment târâţi ca şi ceilalţi la război prin apeluri la patriotismul, la senti­mentul lor naţional ori din pricina interesului lor particular. Liga Na­ţiunilor le va oferi, tot aşa de bine ca şi celorlalte clase, o ga­ranţie împotriva lor înşile şi îi va împiedeca să-şi piardă cumpătul îndată ce se va face apel la emo­­ţiunile lor. Adevăratul Interes al lucrători­lor este ca să se folosească de Ligă ca de un intermediar ca să-şi exprime opinia democraţiei în toate ţările, fără ca să micşoreze cu ni­mic sforţările pentru a creia o mişcare internaţională care să îm­bunătăţească situaţia claselor sa­lariate din lumea întreagă.­ Inter­naţionala muncitoare are alte o­­biective în afară de pacea. Liga Naţiunilor există numai pentru a­­sigurarea păcei şi ca să câştige cauzei păcei înaltele şi puternicele influenţe cari, altă dată, lucrau fie­care de partea sa, şi preparau războiul, în loc de a pregăti pa­cea. Până­ ce nivelul moral al lu­­mei va fi ridicat, până­ ce oame­nii din toate ţările vor ajunge să în­ţeleagă mai bine, avem nevoie deodată de Liga naţiunilor şi de Internaţionala muncitoare. Nu sânt două rivale, ci două pilotine cari au acelaş scop: „Pacea". Articolul este semnat I. R. Clynes. „Internaţionala’' sau Liga naţiunilor? — Care să fie atitudinea muncitorimei din întreaga lume — după părerea socialistului I. R. Clynes. Mmil «S 80-te* üp. 211. üâiti 21 Ü^üiirüil Vineri, 10 Octoitiwrle 1812 întemeiată la 1838 de George fiariţiu. Cu tot dispreţul rentru popor aristocraţii şi oligarhii nici 24 de ore n’ar fi fost în stare să susţină singuri statul, (Istoria Transilvaniei), &. Bariţiu. V'^'pr ț’J i '. . JL/pexe seexa îxx flecare ssl de l^aeara-Redacjia si Romînlstratia Brasov, Str. Prundului Nr. 15. Telefon, 225. nbonatîiERffiaitfvV * V Pe nn ea................. | ^\Vv&t|l Pe Vi au....................... *î,. ?. . / V 30 Pe Vi an . ^ ................1. .'W% „ 15 pentru etreinaUrt, îndoit' Constatări politice Din roadele amestecului po­liticei partidelor din vechiul regat , In Bucovina, ziarul d-lui Flondor se ,aduce grave acu­zaţii, în general, bucovinenilor,­­repetându-se zice că aşa s’ar fi petrecut­­ cuvintele unui general român : „bucovinenii sânt toţi nişte hoţi“. Tristă constatare pentru felul cum înţeleg unii să şi facă interesele politice ! * Sânt oameni, cari iu lo­­ să-şi pună cenuşă pe cap, în­­drăsnesc din potrivă, ca să mascheze adevăratul lor suflet, a se avânta in luptele politice. In Ardeal, încearcă ast­fel de oameni să ridice capul, in preajma alegerilor. Numai să nu pățească ca de pildă capul de turc, în jocul uite-l, nu­ e! De ce este traiul scump? Declaraţiile comercianţilor angrosişti Orghîdân, Dediţeanu şi Simai­ Dologa. Să se ridice formele care cer pierdere de timp, dar mai ales bani. Continuând azi ancheta pentru scumpirea traiului ne-am adresat firtrei Bediţean­u şi Orgh­dan. Permisele — Aţi putea să ne spuneţi care este cauza de se scumpeşte traiul pe zi ce trece? “„ Sunt multe, îmi răspunde d-l. Orghidan. Primul însă şi cel mai important este îngrădirea libertăţii comerţului. Pentru ca să cumperi ceva ai cevoe de zeci de forme, care slavă d-lui, cum ne găsim în România, casă­, şi costă «mit de tot. Ori­ce permis, ori­ce inter­venţie pentru a da drumul vagoanelor, căci altfel ţi-le dă pe o linie moartă de trei luni şi nu pot să mai dai de ele, ori­ce serviciu, cât de mic, care ţi-l fac autorităţile costă grozav, cu drumurile la Bu­cureşti şi Sibiu şi cu altele... Credeam că numai în ve­chiul regat era obiceiul bacşi­şului şi aşteptam ca aici să fie ait­fel. Să vede însă că aşa e pretutindeni, la noi şi în alte părţi. Nu poţi face un pas fora­t ca să nu fii nevoit să pui mâna în buzunar. Când şi aici şi peste Car­paţi este România, de ce per­misele de export şi import în aceeaşi ţară. Vrei să duci ceva în vechiul regat ai nevoie de un permis de export de la Sibiu şi de un permis de import din Bu­cureşti. Ca să-ţi procuri a­­ceste permise trebue să faci de câte­va ori drumurile Bu­cureşti şi Sibiu şi să cheltu­­eşti, cu drumul, cu întreţine­rea şi cu altele. Toate aces­tea nu fac decât urcă valoa­rea mărfurilor importate sau exportate în aceeaşi ţară. Valuta A doua cauză este valuta. Nu ştim ce să facem cu descreşterea continuă a cursului coroanei. Mer­­gem cu aşa paşi repezi, că ne în­grozeşte. Mai ieri a fost 2.45 leul, azi este 2.65. Este o diferenţă enormă. Este inexplicabilă această scă­dere a coroanei, cu atât mai mult cu cât sunt ştampilate. E­te peri­culos jocul acesta al valutei. Mâine poimâine vom fi nevoiţi să închidem magaziile. Am fixat preţurile în lei. Este imposibilă norma aceasta însă de­oare­ce nu se găsesc lei pe piaţă. Ar muri de foame populaţia dacă ne-am ţite ca plăţile să se facă în lei. Ca să pu­nem lumea să plătească în coroane şi să le socotim noul curs ne-ar fi greu, căci ajungem la acelaşi rezultat. Nu pungâşim lumea afară ci o pungăşim înăuntru. Să se ia masuri a se pune ca­păt exportului de lei care se face la Vilna şi Budapesta unde costă 2 90—3 cor. Sunt persoane Care n nu se îndeletnicesc de­cât cu a­­cetistă afacere. Cumpără tei şi-i vând, realizând ast­fel beneficii enorme. Negustoraşii. Apoi viaţa se scumpeşte şi din cauza atâtor sute şi mii de negus­­toraşi cari învârte­c afaceri de-a­­ picioarele pe la cafenele şi prin case particulare. Neavând nici o licenţă sau firmă înregistrată, ieste uşor ca poliţia să-l poată­ urmări. Ne-au năpădit jidanii. Nu-i vezi cum pândesc prada de la mesele cafenelelor ? Daţii Şimai şi Bologa,.xie spun acelaşi jugiu. Să se pună ,capăt scăderei' coroanei căci suntem a­­meninţaţi cu toţii, şi mai ales pu­bliai consumator. N« este frică să mai încercăm să mai aducem mărfuri. In Bucureşti — de la o vreme încoace, ne spun frai’l' Şimai, — nu se mai găsesc mărfuri. S’a ur­cat preţul cu 30 /VÎn Fr­anţa şi se tem şi cei de acolo să mai aducă. Grevele acestea de foi so­ul’ cari se deslănţue In Accident au mare înrâurire iarăşi asupra comerţului. Greutâţle transporturilor sunt factori determinanţi îh scumpirea traiului. Rep. fim­iliarl îl as si Unde-i mormântul lor?... Din cimitirul bisericei Sf. Ni­­colae din Braşov a dispărut un mormânt.. Lupta grea pentru înfăptui­rea celui mai mare ideal al nea­mului românesc şi-a avut jertfele ei. Jertfe ale împlinirii celui mai sfânt ideal, — eroi, la pronunţarea numelui cărora va trebui să fim săgetaţi de cel mai adânc senti­ment de recunoştinţă şi sfinţenie. Sfânt a fost idealul pentru care ei au trecut la vecinicie, şi la fel sunt cei ce pentru acest ideal şi-au jertfit viaţa ! Cununi împle­tite şi împodobite cu perie de re­cunoştinţă şi admiraţie va trebui să-i acopere pe veci, la cimitirul de pe Tocile al Braşovului s’au făcut şi se fac pa­rastase întru pomenirea eroilor, cari dorm în liniştea acestui ţintirim. Şi nu i-a trecut recunoştinţa nea­mului nici pe acei viteji cari au fost îngropaţi şi acoperiţi de ni­­­­sipul stropit cu propriul lor sânge, pe Dealul Spirii. E o datorie aceasta a neamu­lui faţă de cei ce şi-au făcut da­toria faţă de neam ! Numai în cimitirul bisericei Sf. Nicolae a dispărut mormântul lor !... Şi, mă cuprinde groaza şi scârba de inimile împietrite, cari au îndrăznit să ascundă cu mur­dăria sufletului lor, un loc de pe­lerinaj şi să împiedice neamul de la o sfântă datorie. In cimiterul Sf. Nicolae din Pru­­d, zac uitate la câteva schioa­e sub faţa pământului cadavre de eroi ai neamului. De dragul unei vani­tăţi omeneşti, ce-a căutat să-şi eta­leze îngâmfarea sub scutul duşma­nilor, ele au fost scoase dela locul lor de odihnă şi aruncate ca ceva tut!... Iar iurmele, cari caută să cin­stească memoria eroilor, nu-i gă­sesc, nu-i ştiu, căci nici o ridică­­tură de pământ şi nici o cruce nu vesteşte ceea­ ce infamia omenească a ascuns atât de diavoleşte. Un murmur înăbuşit, ce se des­prinde încă din întunerecul aces­tui mormânt, îndeamnă la datorie: datoria ce sa impune faţă de cei ce-şi dorm somnul de veci sub acea glie uitată, şi datorie care trebue împlinită faţă de cei ce au îndrăznit să necinstească în cel mai murdar chip os­ămintele sfinte ale eroilor neamului. Numai cinstind amintirea eroilor, putem fi vrednici* de roadele lup­tei, pentru care ei s’au jerfit !..., ibio. • S __ Politica externă nedemn intr’un colț uitat ai cimi- nanciare, fusese arestat, ca în urmă tirului. 1 să fie grațiat aderând la politica Anchetete „Gazdei 41 - ■ ............. ii i Eroii nu-și mai au mormân- j pangermanistă a ex-regelui Ferdi­nand! — Stambuliky a­­ îndurat cu resemnare anii grei ai ocnei unde 1 aruncară. Cu atât însă s’a făcut m4 popular, țăranii bu,^f| sunt gata la ori­ce gest al acestui om politic. ’ " s st o î! Guvernul lui Stambulisky După multe încercări, regele Boris s’a hotărât să încredinţeze guvernul celui mai popular om po­litic din Bulgaria. Stambulisky este într’adevăr omul energic, hotărât şi cu mare popularitate -- căruia i se poate da o sarcină mare, cum o va avea în împrejurările grave prin care trece Bulgaria. Şef al partidului ţărănesc, acest om politic a cunoscut toate încer­cările unei vieţi zbuciumate, ne­­dându-se înapoi de la faptele cele mai îndrăsneţe. Ex-Regele Ferdi­nand nu-l putea suferi din această pricină şi când a putut l-a închis, condamnat pe viaţă. * Stambulisky a fost împotriva războiului şi politicei ex-regelui Ferdinand, împotriva lui Radosla­­vo, care se făcuse unealta oarbă a­ fostului suveran. Deosebindu-se de Ghenadief — care după ce co­misese o mulţime de nereguli fi-De­ altfel, curajul cu care înfrun­ta voinţa regelui, faimosul duel de cuvinte între el și rege, în ajunul lâiboidlui au rămas legendare. Intr’adevăr,­­ chemat la Palat, Stambulisky a spus ex-regelui Fer­dinand: — Majestate, politica aceasta poate duca la căderea unui cap.. fie chiar al regeluil ^ Regele’ a răspuns: — Dacă e nevoie de un cap, apoi va fi al d-tale. A două zi fu arestat şi în urmă condamnat la muncă silnică pe viaţă.* In ultimele evenimente, după ce a fost graţiat de regele Boris, Stambulisky ,a luat parte la rău­ş­­carea populară îmipotriva ştirbirilor drepturilor Bulgariei. Astăzi vine la guvern, cu asen­timentul şi concursul partidelor lui Gheşel şi drului Danel şi al socia­liştilor unificaţi. Aceştia vor avea 4 locuri în guvern. Impotrivă-i va fi partidul lui Radoslavof şi coiţau­­niştîî, cari nu vor să audă de un guvern monarhist. Comuniştii bul­gari puseseră de altfel, în primele zile ale mişcărei revoluţionare în Bulgaria, mari speranţe în Stam­bulisky care le putea aduce popo­rul în ajutorul operei lor distruc­tive. • * Se pare că alegerea acestui om politic bulgar pentru formarea gu­vernului, ar fi şi o parate a ten­dinţei sale revoluţionare — ceea­­ce era într’adevăr un pericol pen­tru regele Boris. v t

Next