Gazeta Transilvaniei, octombrie 1919 (Anul 82, nr. 203-227)

1919-10-23 / nr. 222

I L‘ «S. ' 1 . - ■ . ' . -----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------­^ &nui ai HCi«B&E' Up* 222« HEui HH H&sswlPisi Joi9 23 Od­omwple lulu iHtemeiata ia 1838 de George Bariţiu Recacfia şi PSâministrafîa Braşov, Str. Prundului Nr. 15. Telefon 223. Cu tot dispreţul pentru popor aristocraţii şi oligarhii nici 24 de ore n’ar fi fos în stare să susţină singuri statul. (Istoria Transilvaniei). Barifii ____________ Pentru streinătate îndoit 'S­­fîfaonamEnîuk Apar© seara îxx fiecare ssl de 1\xcx°q. p! : : : : : : : : : ■ Pe­nt an.....................................! A Criza de la Nu ne e indiferent cum se ▼a rezolvi problema ungu­­rărească. Politica noastră se va strădui ca Ungaria să se aşeze pe baze sănătoase şi să nu mai cadă jertfă himerelor fără rost. Realitatea de astăzi este cât se poate de tristă. Mulţi se zbat pentru ca să pună mâna pe destinul acestei ţări. Ar fi un abuz, ca şi în zilele aceste târzii, când deja spiritul pu­blic al tuturor popoarelor este îndrumat către o politică de realităţi, poporul unguresc să fie rab sistemelor de condu­cere din trecut. Prăbuşirea Ungariei vechi şi imperialiste se poate mulţumi guvernelor ca mentalitate obtuză şi poli­ticei habsburgice. Guvernele ungureşti s’au închis cu ziduri chinezeşti în faţa curentelor de înaintare democrată şi n’au voit să accepte o refacere, o transformare care să nu fie ex­pusă dintelui vremii. Politici­ani unguri erau biurocraţi re­calcitranţi, nepăsători de ne­voile propriului lor popor şi brutali faţă de cei de altă limbă şi naţionalitate decât Unguri. Dinastia habsburgică a îmbătat popoarele cu ama- Verii, cu promisiuni dulci, dar planurile sale nu voiau ferici­rea lupuşilor ci exploatarea Itr. Perfidia camarilei vieneze este prea bine cunoscută în istorie. Noi ştim să dora oricărui popor ce este al său. Ştim să cinstim drepturile reale. Vom pleda totdeauna pentru liber­tatea şi revend­cările juste ale oricui. In consecinţă noi vrem ca poporul unguresc sâ înflo­rească şi să se fericească în statul lor naţional. Din trecu­tul lor Ungurii trebuie sa tragă consecinţele ce se îmbie şi sa ferească de sisteme de gu­­­vernare a vieţii lor publice cari le-ar pricinui noi desamă­­giri şi i-ar duce spre pră­pastie. De aceea ţinem să accen­tuăm că poporul românesc do­reşte să vadă pe vecinul său ce se zbate în prada diferite­lor curente, luând calea pro­gresului adevărat. Noi nu am fost şovinişti incorigibili, ci totdeauna am căutat să ale­gem învăţămintele istoriei şi să urmăm cu credinţă principiile sănătoase şi reale ale vieţii publice naţionale. Deci noi vedem cu ochi buni orice în­florire culturală şi prosperare­­ naţională la vecinii noştri Un­­­guri. Şi credem că şi Ungurii nu vor vrea să aibă o veci­nătate ostilă la răsărit. Avizaţi cum sunt la statul român, Un­gurii se vor vedea necesitaţi să pledeze necontenit pentru o apropiere sinceră faţă de noi. Această apropiere însă este condiţionată de felul cum vor înţelege Ungurii să se orga­nizeze ca stat, de priceperea de a ne servi garanţii că vreau să supoarte consecinţele istoriei. Iată ce vrem să în­ţelegem sub consecinţele is­toriei : România va fi atenută faţă de prefacerile interne ale Ungariei, va saluta cu bucurie curentele bune, dar va osândi »!ÿsurile reacţionare de rein­­icronarea oligarhiei, ori de rea­ducere pe tron a dinastiei Ce senin e cerul arenei noastre politice ! Frământă­rile luptelor electorale sau dezlănţuit şi la noi în Ardeal şi caracterul lor este cu totul­­altfel, anul acesta. Lipseşte finanţul cu chipiul înalt şi inistala unsă în coz­­metic, lipseşte baioneta un­gară. Roşul sângelui nostru nu ne mai rânjeşte cum ne rânjea atunci când ne pu­neam şi noi în gând să dăm curs simţămintelor noastre şi să dăm votul acelui care ne era drag. Azi votul nostru va fi ex­­presiunea dorinţei noastre vii. II vom da aceluia cărui ii compete, il vom da aceluia cărui organizaţiunea noastră de partid îi vă da încredere. N’avem experienţa alegă­torilor şi aleşilor din vechiul regal şi de aceea vom as­culta pe cei, cărora luptele din trecut le-a desţelenit că­rarea viitorului şi­ le-a de­schis orizontul vederilor po­litice. Ne-au păstorit bine până acum. Avem încredere în ei şi le-o vom dovedi. Partidul Naţional, sub fla­mura căruia ne-am înregi­mentat toţi cei cu sufletul în­cărcat de avântul luptelor trecute, sub conducerea d-lui Maniu, priceputul şi binecum­­pănitul preşedinte al Consi­liului dirigent, suntem siguri că va şti şi de-acum înainte — ca şi în trecut — să se conformeze năzuinţelor stră­moşeştilor noastre dorinţe. Ţinta lui nu va fi bisericuţele politice ale partidului, sătu­rarea şi îmbogăţirea acoliţi­lor, ci binele general, propă­şirea şi fericirea ţării. Nu pentru a guverna va lupta partidul naţional, ci va lupta pentru a face ceea­ ce trebue făcut: va lupta pentru a um­ple golul care hăite de mult la noi, va lupta cinstit pen­tru ridicarea demnităţii na­­ţiunei în afară, pentru îmbu­nătăţirea stării celor mulţi înlăuntru. Acest crez al par­tidului este vechiu. Cu toţii îl cunoaştem nu de pe hârtie ci după fapte. Luptele duse contra tendinţelor de maghia­rizare ale ungurilor în trecut precum şi rezoluţiunile de la Alba-Iulia ne sunt chezăşie sigură de ceea­ ce va să fie Partidul Naţional la noi. Să ascultăm dar de el. Cot la cot cu toţii să căutăm a duce la îndeplinire hotărî­­rile lui până atunci când ele vor corespunde năzuinţelor noastre ale tuturora. Vom sta cu toţii cu ochi de ar­gus, veghind. Cei din sânul partidului la care suntem înregimentaţi, cari vor încerca să se abată de la datorie şi mai ales de la corectitudine, să nu scape ochiului nostru. Atunci când vor fi prinşi, nici un considerent să nu le uşureze lovitura de măciucă care va trebui să li se a­­plice. Nici o toleranţă, nimănui, dacă vrem ca încrederea pe care o avem cu toţii în Par­tidul Naţional să dăinuiască. Budapesta habsburgice. Şi într’un caz şi într’altul al acestor două so­luţionări ostile progresului u­­nui popor, noi vom fi rezer­vaţi şi vom lua atitudinea în consecinţă. Noi ştim că un guvern bi­rocratic şi un nou domnitor habsburgic ar reîn­cepe iscodirea planurilor im­perialiste şi ar face imposibilă restaurarea democrată a Un­gariei nouă. Ar fi tragic atât pentru situaţia externă cât şi cea internă a Ungariei tinere. Iată de ce nu ne este indi­ferentă soluţionarea crizei a­­cute de la Budapesta. Dorim sincer ca poporul unguresc să nu cadă în cele două extreme fatale : oligarhia şi bolşevis­mul, ci să reuşiască aşezarea societăţii pe baze solide, reale, cinstite. Guvernul Friederich nu ne inspiră încredere pentru că face o politică ocultă pentru Habs­­b­urgi. Nemărturisit, direct, dar totuş se trădează. Intenţiile sale se văd printre rândurile manifestelor sale. Dedesubtu­rile nu ne sunt străine. Avertizăm poporul unguresc şi pe conducătorii lui să fie partizani sinceri ai politicei democrate şi să alunge hime­rele.­ ­ Nici o toleranţă gnillli?! gi­li­g! Roş-galbenul Epirului Pe ţărmul Adriaticei, între Şcoara şi Ianina, sub flamura mândră şi ochiul plin de bunătate al Ita­liei, se leagă doua suflete mai strâns, două suflete cari nu tot­deauna s’au înţeles şi au bătut în unison, sufletul Aromânului şi sufletul Albanez. Având aceiaşi origină, Aromâ­nii şi Albanezii în­totdeauna a dus-o mai bine împreună, ca ori­care naţionalitate din fosta Turcie. Era deci natural ca acuma în zi­lele de prigoană, dându-şi mâna, să caute să se apere contra a­­celuiaşi duşman secular, contra grecilor. Pe coperişul prefecturei din Ar­­girocastro şi Valona, alături de trnct­orul italian şi cel Albanez a fâlfâit câteva săptămâni şi roş­­galbenul lupoaicei cu Romus şi Beraus al Epirului. De scurtă durată i-a fost înăl­ţarea acestui drapel. Odată ce s’a înălţat însă un drapel, de Ta­tina şi trăzni cu urgii, tot nu are si se pitească pentru totdeauna. Va veni ziua când soarele libertăţii va încălzi şi piscurile pline de farmec şi poezie ale Epirului. Până atunci Aromânii şi Alba­nezii trebuie să formeze un bloc de care să se isbească pofta ra­pace şi năzuinţa lăţoasă a gre­cilor. Misa Lăsaţi pentru un moment grijile zilei şi cugetaţi-va cu şefiile voastre la societa­tea GEORGE BARIJIU vor face din Braşov un focar de cultură românească şi vor cvea mijloacele de a pătrunde cultura noastră adânc in sa­tele Soenima deznaţionali­zate. Dr. Iosif Blaga — Candidat ca senator al parti­dului naţional în judeţul Braşov.— Vom da la timp indigerările necesare despre rostul sena­tului. In cel mai vechiu par­lament a început să funcţio­neze pe lângă cameră şi se­natul, ca al doilea corp legiu­itor indispenzabil pentru o le­gislaţie cât mai perfectă. Partidul naţional a candidat în judeţul Braşov ca senator pe d. dr Ios­f Blaga, directorul liceului nostru. Ştim cu toţii calităţile care împodobesc per­sonalitatea d-lui dr. Iosif Blaga. Bun, cu dragoste faţă de cei mici, democrat prin exce­­lenţă, măsurat şi cumpănit în judecată, orice alegător pentru senat nu va sta o clipă la în­doială ca să dea votul pentru d-sa. Din lunga carieră de profesor şi din rolul social cu­noscut de toţi, îşi poate face orice alegător opinia că d. Io­sif Blaga poate fi reprezentant al intereselor obşteşti de toată încrederea şi iscusinţa! Alegători, votaţi pentru senat, cu d. dr Iosif Blaga ! In jurul mizeriilor dala C. F. R. în presa dela noi şi cea din ve­chiul regat se discută mult în zilele din urmă, mizeriile dela C. F. R. Diii Boilă şi Bohăţiel au ţinut să lămurească cauza inctm­ei, pe care de altfel o recunosc şi Dior. Nu ştim, ce va răspunde dl Pe­­rieţeanu, care este direct vizat, probabil însă, că, la rândul său, va căuta să arunce vina asupra direcţiei centrale din Cluj. Nu vrem să facem pe judecă­torii în cearta celor două direc­ţioni, cari au văzut în sfârşit nece­sitatea unificării căilor ferate, căci ar trebui să avem, pentru astea, date exacte la îndemână­ şi cu­noaşterea amănunţite­i situaţiei. Ne mărginim a constata numai următoarele: In primăvară, ori de câte­ ori se vorbia de insuficienţa mijloacelor de transport, ca de-o cauză a scumpetei şi speculei, din locurile competente, se invoca mereu lipsa de locomotive. „N’avem locomotive şi vagoane“ — era refrenul, care curma orice discuţie. Acum, că această cauză nu se mai poate invoca, auzim cu mirare, că pricina e lipsa de cărbuni. Dl Bohăţiel ne mai destăinieşte apoi şi unei­ lucruri foarte intere­sante. Dacă trebuinţele Ardealului pot fi satisfăcute prin 120 vagoane de cărbuni, atunci ce se face cu 180 vagoane, cari trec zilnic în administraţia d-lui Perieţeanu? Doar vechiul regat are o reţea de cale ferată mult mai mică, in­dustria de­ asemenea nu poate fi mai mare decât cea din Ardeal, şi pe de-asupra vechiul regat mai are şi ţiţei. Sunt lucruri, pe cari logica nu le poate explica, şi o lămuriră se impune. Da altă parte, d! Bohăţiel mai are o declaraţie, care e menltă să producă îngrijorare. Inventariarea materialului rulant adus din Un­garia — după d­a — va dera până la primăvară. Deci, chiar şi în cazul, că am avea combustibil suficient, criza da transporturi, nu e posibil să dispară până la primăvară. Constată­m numai, că ni-e teamă, nu cumva opinia publică să ex­plice altfel întârzierea refacerii comunicaţiei. Ni-e teamă, ca mul­ţimea să nu creadă, ca această în­târziere , intenționată şi are la bază alte motive: criza de transpor­turi a creiat pe seama uno­­a venituri. Declaraţiile d-lui UI G. Brătianu D. I. I. C. Brătianu, fost şef de cabinet a ţinut în Brăila o cuvân­tare din care luăm următoarele pasagii : Interesele noastre sunt şi­ interesele aliaţilor noştri Nu poate fi conflict, fiindcă nu este desacord între interesele noastre şi interesele lumei civili­zate, pe cari aliaţii cei mari trebue să I® reprezinte. Lupta noastră nu este luptă de vrăşmăşie contra lor. Lupta noastră este, dimpotrivă, a stabili, fără jertfirea intereselor noastre, acordat acestor interese cu interesele generale ale Europei Noi cerem ca ţara să manifesteze clar cam­ sunt astăzi drepturile României, pentru ca ele, în acord cu drepturile şi interesele cele mari ale Europei şi ale civilizaţiei să-şi găsească izbânda complectă şi de­săvârşită. Dacă ar fi fost vreo îndoială da ce reprezintă România în dezvol­tarea generală a lumei europene, această îndoială în ochii celor mai puţin lămuriţi, ar fi dispărut în urma atitudinei noastre în faţa anarhiei şi a operei de stăvilire a bolşevismului din stânga şi din dreapta Regatului. Noi ca o stâncă am spart puhoiul care venea să distrugă civilizaţia Europei centrale şi prin prezenţa noastră la Buda­­pesta am fost simbolul însuşi a ceea ce reprezintă România în po­sibilităţile unei dezvoltări paşnice şi de ordine­a civilizaţiei occiden­tului în Europa întreagă. (Aplauze furtunoase. Ovaţii mai prelungite) De aceea d-lor, noi nu putem chema pe cetăţenii români, la o luptă vrăjmaşă contra intereselor Europei, noi îi chemăm la apăra­rea drepturilor noastre, pentru ca Europa, ţinând seamă de dânsele, să putem face acordul complect între acţiunea noastră şi a ei. Noi vrem o amiciţie trainică şi sinceră cu cei ca, cari împreună ne-am vărsat sângele pentru cele mai no­­bile aspiraţiuni, o amiciţie înteme­iată pe simpatie şi pe respectul reciproc, mai forţa militară, care a făcut admiraţia lumei întregi, dar forţa morală a unui popor care este demn de vitejia glorioşilor săi sol­daţi. Vitejia ostaşului român Astăzi, când stăpâneşte Capitala Ungariei, oştirea noastră şi coman­danţii ei au pus, desigur, în cea mai strălucită lumină, eroicele lor însuşiri. Dar pentru noi, cari am trăit zilele de ieri, oştirea noastră şi, împreună cu oştirea, poporul nostru întreg, în încercările tra­gice din Moldova, în zilele triste ale ocupaţiunei, şi-a făcut proba cea mare a paterei sale. Oştirea care a putut trei luni să îndure încercările dela Carpaţi pâ­nă la Siret şi care, in timp de câteva luni, era în stare să în­ceapă o n­ouă ofensivă şi si înscrie victoria zilelor strălucite de la Mi­­răşeşti, nu putea sâ aparţină unui popor, care în vremuri ca cele de astăzi, să nu ştie şi el să-şi înde­plinească datoriile ce ele îi impun. Egalitate pentru toţi lo­cuitorii ţărei In aceste chestiuni, pe aceste temeiuri înţelegem sâ desvoltăm relaţiuniie noastre internaţionale. Suntem preocupaţi ca viaţa Ro­mania­ moderne sâ fie stabilita pe acele principii în baza cărora socie­tăţile moderne trebue să se desvolte. Noi vrem ln Regatul Român viaţă de libertate şi de egh­itate, viaţă de cultură pentru toţi, nu numai pentru toate clasele neamului no­stru, dar pentru toate neamurile pe cari soarta şi vremurile le-a irosit să conlocuiască cu noi în cuprinsul noului regat. Noi vrem să tratăm ca fraţi toate minorităţile. Noi vrem ca şi ele să simtă că nicăieri nu se pot găsi mai bine decât în acest Regat şi în mijlocul acestui popor blând­ şi primitor, întrucât şi ele nu vor avea nimic mai scump, nici un alt stat mai iubit decât acest stat român şi întru­cât şi ele nu-şi vor pune credinţa ni­căieri ai­urea decât în legile şi pu­terile statului român. Noi nu confundăm minorităţile cu agenţii provocatori cari pretind că le reprezintă. Aceia, dacă vor să fibcă rău statului şi neamului nostru, prin bârfiri şi provocări fac mult mai mult rău însăşi acestor mino­­rităţi pentru că dacă noi avem nevoie, pentru paşnica desvoltare a statului, de linişte şi de amiciţie între cetăţenii săi, apoi nimeni mai mult decât minorităţile n’au nevoie de simpatia acelora cari în orice împrejurări, vor reprezenta oricând voinţa hotărâtă a statului şi nea­mului românesc. (Aplauze prelun­gite. Ovaţiuni furtunoase). Diar, cu aceste vederi avem con­vingerea că nu ne despărţim de aliaţi, de cari voim să fim legaţi, şi că vom obţine, cum am zis adineaori, nu numai bunăvoinţa lor, care poate fi trecătoare, dar simpatia şi încrederea întemahică pe respect şi pe conştiinţa că Ro­mânia reprezintă o forţă, nu nu­ Presa din Ardeal şi chestia Aromânilor Drapelul. Conferinţa de la Lon­dra prin împărţirea Macedoniei în­tre spatele balcanice a nedreptăţit iarăşi popoarele acestei nenorocite provincii. In Macedonia majorita­tea populaţiei o compun albanezii, aromânii, turcii şi bulgarii iar gre­cii sunt în minoritate. Cea mai bună soluţie de a pune capăt o­­dată pentru totdeauna intrigilor şi certurilor între popoarele din Bal­cani, ar fi ca conferinţa papei să constituiască Macedonia în repub­lică federală, după modelul­­elve­ţian, lucru ce s’ar potrivi foarte mult şi s’ar apropia şi de dorinţe­le exprimate de însăşi populaţia de acolo către conferinţa păcei de la Versailles şi senatul american. Din moravurile unor publicişti Dora după ziarul „Dacia* urmă­torul caz, car® ilustrează aşa de bine moravurile unor publicişti din ţara românească. Un domn, cu numele Iov, i-a cerut marelui filantrop Stroiescu un interview. I­ s’a acordat, şi d­l Iov s’a prezintat în redacţia „Da­ciei*’, oferind intervievat spre pu­blicare. Cum însă pretinsele declaraţii ale marelui filantrop difereau foarte mult de alte declaraţii, apărute în „Sfatul ţării* din Chişinău, ziarul d-lui Viuhuţă a refuzat intervievat. D-l Iov l-a publicat însă în „în­dreptarea* şi încă nu sunt numai# d-sare. A urmat fireşte dezminţirea de­claraţiilor, în forma, în care ele apăruseră în ziarul din Bucureşti. D-l Iov s’a făcut daci vino­vat de mistificare şi falsitate, cari împreună constituie o infamie. - „ Cazul ar putea fi foarte instruc­tiv pentru directorii ziarelor din Bucureşti. Regenerarea morală a unei ţări e condiţionată de moralitatea fac­torilor, cari creiază şi răspândesc cultura în atare factor e — îa unele ţări — şi presa. Ar fi bine, ca ziarele româneşti să-şi curăţească redacţiile, căci, ni­ se pare, iovii nu sunt tocmai puţini.­­ Cititorii ziarului Gazeta Transilvaniei şi peste tot Românii cu bune intenţii sunt rugaţi să colaboreze cu acţiile lor la înfiriparea societăţii GEORGE BA­­RIŢIU. I

Next