Gazeta Transilvaniei, octombrie 1919 (Anul 82, nr. 203-227)
1919-10-23 / nr. 222
I L‘ «S. ' 1 . - ■ . ' . -----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------^ &nui ai HCi«B&E' Up* 222« HEui HH H&sswlPisi Joi9 23 Odomwple lulu iHtemeiata ia 1838 de George Bariţiu Recacfia şi PSâministrafîa Braşov, Str. Prundului Nr. 15. Telefon 223. Cu tot dispreţul pentru popor aristocraţii şi oligarhii nici 24 de ore n’ar fi fos în stare să susţină singuri statul. (Istoria Transilvaniei). Barifii ____________ Pentru streinătate îndoit 'SfîfaonamEnîuk Apar© seara îxx fiecare ssl de 1\xcx°q. p! : : : : : : : : : ■ Pent an.....................................! A Criza de la Nu ne e indiferent cum se ▼a rezolvi problema ungurărească. Politica noastră se va strădui ca Ungaria să se aşeze pe baze sănătoase şi să nu mai cadă jertfă himerelor fără rost. Realitatea de astăzi este cât se poate de tristă. Mulţi se zbat pentru ca să pună mâna pe destinul acestei ţări. Ar fi un abuz, ca şi în zilele aceste târzii, când deja spiritul public al tuturor popoarelor este îndrumat către o politică de realităţi, poporul unguresc să fie rab sistemelor de conducere din trecut. Prăbuşirea Ungariei vechi şi imperialiste se poate mulţumi guvernelor ca mentalitate obtuză şi politicei habsburgice. Guvernele ungureşti s’au închis cu ziduri chinezeşti în faţa curentelor de înaintare democrată şi n’au voit să accepte o refacere, o transformare care să nu fie expusă dintelui vremii. Politiciani unguri erau biurocraţi recalcitranţi, nepăsători de nevoile propriului lor popor şi brutali faţă de cei de altă limbă şi naţionalitate decât Unguri. Dinastia habsburgică a îmbătat popoarele cu ama- Verii, cu promisiuni dulci, dar planurile sale nu voiau fericirea lupuşilor ci exploatarea Itr. Perfidia camarilei vieneze este prea bine cunoscută în istorie. Noi ştim să dora oricărui popor ce este al său. Ştim să cinstim drepturile reale. Vom pleda totdeauna pentru libertatea şi revendcările juste ale oricui. In consecinţă noi vrem ca poporul unguresc sâ înflorească şi să se fericească în statul lor naţional. Din trecutul lor Ungurii trebuie sa tragă consecinţele ce se îmbie şi sa ferească de sisteme de guvernare a vieţii lor publice cari le-ar pricinui noi desamăgiri şi i-ar duce spre prăpastie. De aceea ţinem să accentuăm că poporul românesc doreşte să vadă pe vecinul său ce se zbate în prada diferitelor curente, luând calea progresului adevărat. Noi nu am fost şovinişti incorigibili, ci totdeauna am căutat să alegem învăţămintele istoriei şi să urmăm cu credinţă principiile sănătoase şi reale ale vieţii publice naţionale. Deci noi vedem cu ochi buni orice înflorire culturală şi prosperare naţională la vecinii noştri Unguri. Şi credem că şi Ungurii nu vor vrea să aibă o vecinătate ostilă la răsărit. Avizaţi cum sunt la statul român, Ungurii se vor vedea necesitaţi să pledeze necontenit pentru o apropiere sinceră faţă de noi. Această apropiere însă este condiţionată de felul cum vor înţelege Ungurii să se organizeze ca stat, de priceperea de a ne servi garanţii că vreau să supoarte consecinţele istoriei. Iată ce vrem să înţelegem sub consecinţele istoriei : România va fi atenută faţă de prefacerile interne ale Ungariei, va saluta cu bucurie curentele bune, dar va osândi »!ÿsurile reacţionare de reinicronarea oligarhiei, ori de readucere pe tron a dinastiei Ce senin e cerul arenei noastre politice ! Frământările luptelor electorale sau dezlănţuit şi la noi în Ardeal şi caracterul lor este cu totulaltfel, anul acesta. Lipseşte finanţul cu chipiul înalt şi inistala unsă în cozmetic, lipseşte baioneta ungară. Roşul sângelui nostru nu ne mai rânjeşte cum ne rânjea atunci când ne puneam şi noi în gând să dăm curs simţămintelor noastre şi să dăm votul acelui care ne era drag. Azi votul nostru va fi expresiunea dorinţei noastre vii. II vom da aceluia cărui ii compete, il vom da aceluia cărui organizaţiunea noastră de partid îi vă da încredere. N’avem experienţa alegătorilor şi aleşilor din vechiul regal şi de aceea vom asculta pe cei, cărora luptele din trecut le-a desţelenit cărarea viitorului şi le-a deschis orizontul vederilor politice. Ne-au păstorit bine până acum. Avem încredere în ei şi le-o vom dovedi. Partidul Naţional, sub flamura căruia ne-am înregimentat toţi cei cu sufletul încărcat de avântul luptelor trecute, sub conducerea d-lui Maniu, priceputul şi binecumpănitul preşedinte al Consiliului dirigent, suntem siguri că va şti şi de-acum înainte — ca şi în trecut — să se conformeze năzuinţelor strămoşeştilor noastre dorinţe. Ţinta lui nu va fi bisericuţele politice ale partidului, săturarea şi îmbogăţirea acoliţilor, ci binele general, propăşirea şi fericirea ţării. Nu pentru a guverna va lupta partidul naţional, ci va lupta pentru a face ceea ce trebue făcut: va lupta pentru a umple golul care hăite de mult la noi, va lupta cinstit pentru ridicarea demnităţii naţiunei în afară, pentru îmbunătăţirea stării celor mulţi înlăuntru. Acest crez al partidului este vechiu. Cu toţii îl cunoaştem nu de pe hârtie ci după fapte. Luptele duse contra tendinţelor de maghiarizare ale ungurilor în trecut precum şi rezoluţiunile de la Alba-Iulia ne sunt chezăşie sigură de ceea ce va să fie Partidul Naţional la noi. Să ascultăm dar de el. Cot la cot cu toţii să căutăm a duce la îndeplinire hotărîrile lui până atunci când ele vor corespunde năzuinţelor noastre ale tuturora. Vom sta cu toţii cu ochi de argus, veghind. Cei din sânul partidului la care suntem înregimentaţi, cari vor încerca să se abată de la datorie şi mai ales de la corectitudine, să nu scape ochiului nostru. Atunci când vor fi prinşi, nici un considerent să nu le uşureze lovitura de măciucă care va trebui să li se aplice. Nici o toleranţă, nimănui, dacă vrem ca încrederea pe care o avem cu toţii în Partidul Naţional să dăinuiască. Budapesta habsburgice. Şi într’un caz şi într’altul al acestor două soluţionări ostile progresului unui popor, noi vom fi rezervaţi şi vom lua atitudinea în consecinţă. Noi ştim că un guvern birocratic şi un nou domnitor habsburgic ar reîncepe iscodirea planurilor imperialiste şi ar face imposibilă restaurarea democrată a Ungariei nouă. Ar fi tragic atât pentru situaţia externă cât şi cea internă a Ungariei tinere. Iată de ce nu ne este indiferentă soluţionarea crizei acute de la Budapesta. Dorim sincer ca poporul unguresc să nu cadă în cele două extreme fatale : oligarhia şi bolşevismul, ci să reuşiască aşezarea societăţii pe baze solide, reale, cinstite. Guvernul Friederich nu ne inspiră încredere pentru că face o politică ocultă pentru Habsburgi. Nemărturisit, direct, dar totuş se trădează. Intenţiile sale se văd printre rândurile manifestelor sale. Dedesubturile nu ne sunt străine. Avertizăm poporul unguresc şi pe conducătorii lui să fie partizani sinceri ai politicei democrate şi să alunge himerele. Nici o toleranţă gnillli?! gilig! Roş-galbenul Epirului Pe ţărmul Adriaticei, între Şcoara şi Ianina, sub flamura mândră şi ochiul plin de bunătate al Italiei, se leagă doua suflete mai strâns, două suflete cari nu totdeauna s’au înţeles şi au bătut în unison, sufletul Aromânului şi sufletul Albanez. Având aceiaşi origină, Aromânii şi Albanezii întotdeauna a dus-o mai bine împreună, ca oricare naţionalitate din fosta Turcie. Era deci natural ca acuma în zilele de prigoană, dându-şi mâna, să caute să se apere contra aceluiaşi duşman secular, contra grecilor. Pe coperişul prefecturei din Argirocastro şi Valona, alături de trnctorul italian şi cel Albanez a fâlfâit câteva săptămâni şi roşgalbenul lupoaicei cu Romus şi Beraus al Epirului. De scurtă durată i-a fost înălţarea acestui drapel. Odată ce s’a înălţat însă un drapel, de Tatina şi trăzni cu urgii, tot nu are si se pitească pentru totdeauna. Va veni ziua când soarele libertăţii va încălzi şi piscurile pline de farmec şi poezie ale Epirului. Până atunci Aromânii şi Albanezii trebuie să formeze un bloc de care să se isbească pofta rapace şi năzuinţa lăţoasă a grecilor. Misa Lăsaţi pentru un moment grijile zilei şi cugetaţi-va cu şefiile voastre la societatea GEORGE BARIJIU vor face din Braşov un focar de cultură românească şi vor cvea mijloacele de a pătrunde cultura noastră adânc in satele Soenima deznaţionalizate. Dr. Iosif Blaga — Candidat ca senator al partidului naţional în judeţul Braşov.— Vom da la timp indigerările necesare despre rostul senatului. In cel mai vechiu parlament a început să funcţioneze pe lângă cameră şi senatul, ca al doilea corp legiuitor indispenzabil pentru o legislaţie cât mai perfectă. Partidul naţional a candidat în judeţul Braşov ca senator pe d. dr Iosf Blaga, directorul liceului nostru. Ştim cu toţii calităţile care împodobesc personalitatea d-lui dr. Iosif Blaga. Bun, cu dragoste faţă de cei mici, democrat prin excelenţă, măsurat şi cumpănit în judecată, orice alegător pentru senat nu va sta o clipă la îndoială ca să dea votul pentru d-sa. Din lunga carieră de profesor şi din rolul social cunoscut de toţi, îşi poate face orice alegător opinia că d. Iosif Blaga poate fi reprezentant al intereselor obşteşti de toată încrederea şi iscusinţa! Alegători, votaţi pentru senat, cu d. dr Iosif Blaga ! In jurul mizeriilor dala C. F. R. în presa dela noi şi cea din vechiul regat se discută mult în zilele din urmă, mizeriile dela C. F. R. Diii Boilă şi Bohăţiel au ţinut să lămurească cauza inctmei, pe care de altfel o recunosc şi Dior. Nu ştim, ce va răspunde dl Perieţeanu, care este direct vizat, probabil însă, că, la rândul său, va căuta să arunce vina asupra direcţiei centrale din Cluj. Nu vrem să facem pe judecătorii în cearta celor două direcţioni, cari au văzut în sfârşit necesitatea unificării căilor ferate, căci ar trebui să avem, pentru astea, date exacte la îndemână şi cunoaşterea amănunţitei situaţiei. Ne mărginim a constata numai următoarele: In primăvară, ori de câte ori se vorbia de insuficienţa mijloacelor de transport, ca de-o cauză a scumpetei şi speculei, din locurile competente, se invoca mereu lipsa de locomotive. „N’avem locomotive şi vagoane“ — era refrenul, care curma orice discuţie. Acum, că această cauză nu se mai poate invoca, auzim cu mirare, că pricina e lipsa de cărbuni. Dl Bohăţiel ne mai destăinieşte apoi şi unei lucruri foarte interesante. Dacă trebuinţele Ardealului pot fi satisfăcute prin 120 vagoane de cărbuni, atunci ce se face cu 180 vagoane, cari trec zilnic în administraţia d-lui Perieţeanu? Doar vechiul regat are o reţea de cale ferată mult mai mică, industria de asemenea nu poate fi mai mare decât cea din Ardeal, şi pe de-asupra vechiul regat mai are şi ţiţei. Sunt lucruri, pe cari logica nu le poate explica, şi o lămuriră se impune. Da altă parte, d! Bohăţiel mai are o declaraţie, care e menltă să producă îngrijorare. Inventariarea materialului rulant adus din Ungaria — după da — va dera până la primăvară. Deci, chiar şi în cazul, că am avea combustibil suficient, criza da transporturi, nu e posibil să dispară până la primăvară. Constatăm numai, că ni-e teamă, nu cumva opinia publică să explice altfel întârzierea refacerii comunicaţiei. Ni-e teamă, ca mulţimea să nu creadă, ca această întârziere , intenționată şi are la bază alte motive: criza de transporturi a creiat pe seama unoa venituri. Declaraţiile d-lui UI G. Brătianu D. I. I. C. Brătianu, fost şef de cabinet a ţinut în Brăila o cuvântare din care luăm următoarele pasagii : Interesele noastre sunt şi interesele aliaţilor noştri Nu poate fi conflict, fiindcă nu este desacord între interesele noastre şi interesele lumei civilizate, pe cari aliaţii cei mari trebue să I® reprezinte. Lupta noastră nu este luptă de vrăşmăşie contra lor. Lupta noastră este, dimpotrivă, a stabili, fără jertfirea intereselor noastre, acordat acestor interese cu interesele generale ale Europei Noi cerem ca ţara să manifesteze clar cam sunt astăzi drepturile României, pentru ca ele, în acord cu drepturile şi interesele cele mari ale Europei şi ale civilizaţiei să-şi găsească izbânda complectă şi desăvârşită. Dacă ar fi fost vreo îndoială da ce reprezintă România în dezvoltarea generală a lumei europene, această îndoială în ochii celor mai puţin lămuriţi, ar fi dispărut în urma atitudinei noastre în faţa anarhiei şi a operei de stăvilire a bolşevismului din stânga şi din dreapta Regatului. Noi ca o stâncă am spart puhoiul care venea să distrugă civilizaţia Europei centrale şi prin prezenţa noastră la Budapesta am fost simbolul însuşi a ceea ce reprezintă România în posibilităţile unei dezvoltări paşnice şi de ordinea civilizaţiei occidentului în Europa întreagă. (Aplauze furtunoase. Ovaţii mai prelungite) De aceea d-lor, noi nu putem chema pe cetăţenii români, la o luptă vrăjmaşă contra intereselor Europei, noi îi chemăm la apărarea drepturilor noastre, pentru ca Europa, ţinând seamă de dânsele, să putem face acordul complect între acţiunea noastră şi a ei. Noi vrem o amiciţie trainică şi sinceră cu cei ca, cari împreună ne-am vărsat sângele pentru cele mai nobile aspiraţiuni, o amiciţie întemeiată pe simpatie şi pe respectul reciproc, mai forţa militară, care a făcut admiraţia lumei întregi, dar forţa morală a unui popor care este demn de vitejia glorioşilor săi soldaţi. Vitejia ostaşului român Astăzi, când stăpâneşte Capitala Ungariei, oştirea noastră şi comandanţii ei au pus, desigur, în cea mai strălucită lumină, eroicele lor însuşiri. Dar pentru noi, cari am trăit zilele de ieri, oştirea noastră şi, împreună cu oştirea, poporul nostru întreg, în încercările tragice din Moldova, în zilele triste ale ocupaţiunei, şi-a făcut proba cea mare a paterei sale. Oştirea care a putut trei luni să îndure încercările dela Carpaţi până la Siret şi care, in timp de câteva luni, era în stare să înceapă o nouă ofensivă şi si înscrie victoria zilelor strălucite de la Mirăşeşti, nu putea sâ aparţină unui popor, care în vremuri ca cele de astăzi, să nu ştie şi el să-şi îndeplinească datoriile ce ele îi impun. Egalitate pentru toţi locuitorii ţărei In aceste chestiuni, pe aceste temeiuri înţelegem sâ desvoltăm relaţiuniie noastre internaţionale. Suntem preocupaţi ca viaţa Romania moderne sâ fie stabilita pe acele principii în baza cărora societăţile moderne trebue să se desvolte. Noi vrem ln Regatul Român viaţă de libertate şi de eghitate, viaţă de cultură pentru toţi, nu numai pentru toate clasele neamului nostru, dar pentru toate neamurile pe cari soarta şi vremurile le-a irosit să conlocuiască cu noi în cuprinsul noului regat. Noi vrem să tratăm ca fraţi toate minorităţile. Noi vrem ca şi ele să simtă că nicăieri nu se pot găsi mai bine decât în acest Regat şi în mijlocul acestui popor blând şi primitor, întrucât şi ele nu vor avea nimic mai scump, nici un alt stat mai iubit decât acest stat român şi întrucât şi ele nu-şi vor pune credinţa nicăieri aiurea decât în legile şi puterile statului român. Noi nu confundăm minorităţile cu agenţii provocatori cari pretind că le reprezintă. Aceia, dacă vor să fibcă rău statului şi neamului nostru, prin bârfiri şi provocări fac mult mai mult rău însăşi acestor minorităţi pentru că dacă noi avem nevoie, pentru paşnica desvoltare a statului, de linişte şi de amiciţie între cetăţenii săi, apoi nimeni mai mult decât minorităţile n’au nevoie de simpatia acelora cari în orice împrejurări, vor reprezenta oricând voinţa hotărâtă a statului şi neamului românesc. (Aplauze prelungite. Ovaţiuni furtunoase). Diar, cu aceste vederi avem convingerea că nu ne despărţim de aliaţi, de cari voim să fim legaţi, şi că vom obţine, cum am zis adineaori, nu numai bunăvoinţa lor, care poate fi trecătoare, dar simpatia şi încrederea întemahică pe respect şi pe conştiinţa că România reprezintă o forţă, nu nu Presa din Ardeal şi chestia Aromânilor Drapelul. Conferinţa de la Londra prin împărţirea Macedoniei între spatele balcanice a nedreptăţit iarăşi popoarele acestei nenorocite provincii. In Macedonia majoritatea populaţiei o compun albanezii, aromânii, turcii şi bulgarii iar grecii sunt în minoritate. Cea mai bună soluţie de a pune capăt odată pentru totdeauna intrigilor şi certurilor între popoarele din Balcani, ar fi ca conferinţa papei să constituiască Macedonia în republică federală, după modelulelveţian, lucru ce s’ar potrivi foarte mult şi s’ar apropia şi de dorinţele exprimate de însăşi populaţia de acolo către conferinţa păcei de la Versailles şi senatul american. Din moravurile unor publicişti Dora după ziarul „Dacia* următorul caz, car® ilustrează aşa de bine moravurile unor publicişti din ţara românească. Un domn, cu numele Iov, i-a cerut marelui filantrop Stroiescu un interview. I s’a acordat, şi dl Iov s’a prezintat în redacţia „Daciei*’, oferind intervievat spre publicare. Cum însă pretinsele declaraţii ale marelui filantrop difereau foarte mult de alte declaraţii, apărute în „Sfatul ţării* din Chişinău, ziarul d-lui Viuhuţă a refuzat intervievat. D-l Iov l-a publicat însă în „îndreptarea* şi încă nu sunt numai# d-sare. A urmat fireşte dezminţirea declaraţiilor, în forma, în care ele apăruseră în ziarul din Bucureşti. D-l Iov s’a făcut daci vinovat de mistificare şi falsitate, cari împreună constituie o infamie. - „ Cazul ar putea fi foarte instructiv pentru directorii ziarelor din Bucureşti. Regenerarea morală a unei ţări e condiţionată de moralitatea factorilor, cari creiază şi răspândesc cultura în atare factor e — îa unele ţări — şi presa. Ar fi bine, ca ziarele româneşti să-şi curăţească redacţiile, căci, ni se pare, iovii nu sunt tocmai puţini. Cititorii ziarului Gazeta Transilvaniei şi peste tot Românii cu bune intenţii sunt rugaţi să colaboreze cu acţiile lor la înfiriparea societăţii GEORGE BARIŢIU. I