Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1919 (Anul 82, nr. 228-251)

1919-11-08 / nr. 234

’P'Mlgm 2 Pentru a reveni la profesorul Honez, şi-a promis să încerce prin lecţiile sale şi mai ales prin acţiune directă asupra fiecărui medic, care ales pentru o cauză independentă de voliţa sa lăsase să treacă tim­pul pronice. Sera personal practi­cantului care îl trimitea pe bol­nav mai târziu de vremea posibi­­lității ori­cărei îngrijii, și îl ruga­să încerce în clientela sa și să-i amintească, când spre exemplu era vorba de femei, că ori­ce he­moragie, orice scurgere serioasă, pe care nici un motiv fiziologic nu o justifică, sâ-i fie semnalată, lui ca medic, ca să poată diag­noza el imediat adevărata cauză. Această practică de bun simţ era de interes tcapiUi­­­­­os­re a dat rezultatele cele mai favorabile. Ceea ce acest maestru a făcut în mod sistematic, pentru regiunea ea, alţii ar trebui s’o facă pentru a lor, dacă n’o şi o fac. Dar dacă chirurgia poate, în di­ferite perioade a cancerului, să salveze numeroşi bolnavi, dacă până la nou ordin,­­ ea rămâine fără discuţie arma care trebue a­­leacă şi dacă ar fi criminal să slăbim încrederea pusă într’însa, în toate acestea nu este oprit de a căuta şi alte metoade de vindecat. A®1 intervine corpul radioactiv şi, în particular, radiumul intră în scenă. * * . Până la sfârşitul secolului al 19-lea, materia ne apărea ca un lucru inert şi fără viaţă. Se putea extrage energii în formă de lumină, de căldură sau de electrici­te­te, dar trebuia alăturarea unui stimu­lent, unei acţiuni exterioare. Des­coperirea radioactivităţii de către Becquerel şi a radimnului de către dl şi dna Curie, a arătat că unele corpuri zise radioactive, sunt ca­pable, în contra credinţelor vechi, de a libera energii formidabile prin mijloacele lor proprii, şi as­cultând de ligi speciale, fără ca ceva să poată Împiedica fencme­­■ul. Atomul pe care-l credea până atunci ca insecabil ca in­divizibil apăru deodată ca un ade­vărat sistem solar a unei enorme complexităţi. Sunt destul de ignorant pentru a încerca să am explicaţia imensei probleme supuse in­teligenţei omeneşti prin această mare descoperire franceză; cu toate acestea nu mă pot opri de a nu pune în paralelă două mo­mente formidabile ale istoriei şti­inţifice. Urmărind, cu Galilei, Copernic Kepler şi Newton, aştrii în cur­ul lor vertiginos, omul secolului al, 16-lea şi al 17-lea întrezărise acest infinit în măreţia pa care neliniş­tea pe Pascal. Omul secolului al 19-lea şi al douăzecilea, cu Pasteur şi microbii săi, cu Be­­quere­, Curie şi corpurile lor radioactive avu la rândul său viziunea infinitului în micime. Cum, cu toate războaele, cu toate urile intestine, cu toate aceste, să nu dat încredere acestui drac de ora care, cu ochii săi scrupta­­tori a reuşit să introducă şi infi­nitul mare şi infinitul mic?... Să urmărim. S’a constatat că radiumul, care trăeşte intensiv şi moare într'un mod lent sub ochii noştri, emiţi, pe lângă razele calo­rifere şi luminoase, raze suscepti­bile, ca şi razele X, de a traversa corpurile opace. Sus zisele raza sunt de trei categorii: Raze încăr­cate cu electricitate pozitivă; raze cu electricitate negativă şi raze intermediare cu mult mai lungi şi de natură cu totul alta. Tocmai pe acestea din urma terapeutica cancerului se întrebuinţează, şi a­­ceasta se datoreşte lui Curie. Fiu de medic, şi foarte bun­­ prieten cu un medic de la spita-­­ lele din Paris, regretatul Dantos, Curie s-a gândit că trebue studiate efectele radio-activităţii asupra or­ganismului, de­oarece, ca şi Bec­querel de altădată, el a fost rănit — fericită rana — da razele ema­nate din radiumul pe care 1 avea în buzunarul vestei sale. Dantos făcu deci experienţe la Spitalul Saint Louis, şi constată că u-­Uîl* mâncăriaai şi alte câte­va boli de piele erau simţitor ameliorat® şi chiar vindecate prin aplicarea precaută a radiumului. Până aci se dibuia numai, când intervine doctorul Dominici. Clini­cian de prima ordine, şi în ace­­laş timp istologist fără pereche, Dominici are meritul de a fi stu­diat în mod sistematic, acţiunea fiecărui sistem de raze emise de radium. Se observă că fiecare din­­tre ele avea proprietăţi diferite care varia cu vârsta şi natura ţă­­săturilor asupra cărora se dirija a­­plicarea radiului. Ajutat de câţi­va tineri fără titluri universitare ca şi el, dotaţi însă cu o inteligenţă şi pu­tere de muncă în faţa cărora ni­mic nu rezista, Deminici înfiinţă un laboratoriu de studii de unde a ţâşnit mare parte dacă nu toată technica radioterapiei a cancerului. Se întrebuinţează când un tub de radium pus într’o reacă de pla­tină, când un aparat plat. Prin a­­jutorul paravanelor se opresc cele două feluri de raze încărcate cu electricitate positivă şi negativă şi nu rămâne la î­nrebuinţare decât cele intermediare provenite din vi­­braţiunile eterului şi cu a căror penetraţiune extraordinară avem posibilitatea să atingem cele mai mari adâncinoi ale ţesuturilor bol­nave. Dar să ajungem la emapaţi­­unea radiumul­ui. * * * Când se întrebuinţează tubul de radium punctând ţesutul unei tu­mori, se poate intri, duce cât de adânc ; bine­­înţeles arata cât cre­dem ,ă e adâncime a tumoarei. Preţiosul tub care valorează patruzeci—cincizeci de mii de franci când este strâns şi pus în cuira, nu încetează de a lucra de­oare­ce dezagregarea nu încetează nici când. Iată deci o forţă preţioasă şi o bogăţie pierdută, fără profit pentru nimeni. Din­­ fericire se descoperise că dacă radiumul emite raze active, se datoreze producţiunei unui gaz special, supus tuturor legilor care cârmuesc toate gazele şi este nu­mit flmanaţiune Emanaţiuinea de­gajată de radium, îl îmbibă cum apa îmbiba buretele şi se lăţeşte în afară, numai atunci când radiumul el însuşi este saturat­ de Eraanţiune Acest gaz trebuia să fie cules ceea ce a fost o jucărie pentru cina şi dl Curie şi pentru colaboratorul lor, profesorul Debrenne re dizolvă radiumul în apă şi când Emanaţiunea începe să se întindă în afară se aspiră în tuburi său în sticle pregătite. Aci se condensează la temperatura extrem de scăzute în aer lichid, şi aşa graţie Emana­­ţiunei, fără ca sursa radiotitului să se odihnească o clipă se poate, strânge în volum foarte­­reduse atâta gaz şi prin urmare raze cât dorim. Când avem o tumoare de tratat se organizează un adevărat tir de baraj contra ei cu razele interme­diare ale Emanaţiunei purificate de­oare­ce celelalte au fost reţinute de filtruri sau perdele de plumb. Şi nu se aplică un singur tub, ci cinci, zece, cincisprezece. In orice caz metoda se arată pli­­nă de promisiuni; unele cancer® ale colului uterin cedează; chirurgii se folosesc de aceasta pentru a-şi întări terapeutica.­­ E greu însă căci necesitează bani mulţi pentru a fi procurat şi experimentat în toate regiunile franceze şi în spitaluri speciale. Pentru a stabili o tectonică ştiinţi­fică de aplicaţie a radioactivităţi t re­­studiată bine intensitatea medica­­mentului, adică doza zilnică care se poate administra. Est®­aseme­nea cheslia cantităţii: ca cantitate de Emanaţiune se poate întrebu­inţa pentru cutare şi cutare tu­moare? Ia fine, vine factorul, tim­pul: ce durată va avea trafara­n­­tul? Studiile astea nu se pot face decât asupra bolnavilor strânşi în aceleaşi servicii. Şi trebue cu atât mai­ mult să fie laolaltă cu cât ţEraa naţiunea fie cărei dezagregare este rap­dă, moara în patru zile. Deci nu poate fi vorba de a fi transportată de la laboratoriile de producţiune la spi­talul de aplicaţiune mai mult sau mai puţin îndepărtat, de­oare­ce o bună parte din raze se pot pierde pe drum. Toată lumea a înțeles lucrul a­­cesta. Americanii, în Memorial Ho­spital spre exemplu, distribue pe acalaș loc. Emanațiunea radiferă la ai­­ dia bolnavi.­ Dr. Francois Heime. Cronică medicală. RADIOTERAPIA FOILETONUL gaetei transilvaniei -Partidele Ceho-Slovace Corespe«d*at«l ziarul*­ „Li- Temps“ scrie un articol fo arte in­teressat despre mişcarea socialiş­tilor în Ceho-Slovacia, pe care il traducem în îatrigimi. „So cial-deaberaţia cehă suferă de un râu, răul pe care 11 poartă în sine internaţionalismul. Unii din co aducătorii săi n’au îaţeles des­tul de clar necesitatea de a naţio- nalisa doctrina, neutralizând novi­­citatea sa forma sa destructivă care nu se poate practica într’o ţa­ri unde totul trebuie făcut, totul trebuie construit. Patrioţi ca toate acestea şi dor­nici de a contribui la mărirea şi prosperitatea Republice!, anumiţi şefi n’au luat o ţinută potrivnici cu vederile lor de eri şî apaite lor datorinţe. Alţii au mers şi mai departe. Extremişti incorigibili, ei voiesc să aplice astăzi formule asemănătoare prea asemănătoare cu acelea a­le unui Lenin. Lupta lor, care în ve­chea Austrie putea să fie o tactică a devenit o politică, pentru unii din acești doctrinari sociali există numai un singur domeniu social. Teoreticiani, aci ca pretutindeni, ei nu ies din cadrul literilor. Aceștia însă formează numai o minoritate, infimă, în faţa lor sunt alţii cari se inspiră d­e curentul I­on cere străbate ţara sau cel pu­ţin de la doctrina marxistă. Două persoane în special Mo­­dracek şi Hudec văzând că parti­dul social-democrat conservează o atitudine prea subversivă fiind prea internaţionalist, l-au părăsit pentru a forma un grup intermediar între socialiştii naţionali şi social-demo­craţia, grup care se numeşte par­tidul socialiştilor progresivi. Acest partid este puţin nume­ros. Deşi foarte stimat D-l Modra­­cek, care es­te un muncitor auto­didact cu spiritul clar, nu a găsit imediat un ecou al ideilor foarte înţelepte pe care le profesiază. Aceasta provine, în primul rând, de la lipsa de organizaţie a celor doi şefi, mai mult apostoli decât conducători, al căror drapel cu toate acestea ar trebui să vor­­bească inimilor cehe, deoarece poartă ca subtitlu al partidului şi ca titlu al organului său, dată de eliberare a patriei, data de 28 oc­­tomvrie. Noul partid, deşi pe de­plin muncitoresc, plasându-sa ei şi socialiştii naţionali pe un teren de opoziţie faţă de naţional-de­­mocraţi, a trebuit să se inspire de un spirit pe care adversarii săi îl designează de „prea burghez®. Ce-i drept, partidul este numai la începutul debutului său. Nime­­nea nu îi prezice un viitor stră­lucit. Intr’o zi, îl văzurăm grupând împrejurul manifestului care pro­voacă înfiinţarea sa şi pe care îl vom reproduce, pe social-demo­craţi pe cari îi înspăimânta ten­tativele comuniste ale fracţiune! din stânga partidului, precum şi socialiştii naţionali cari nu vor afla destulă bază în programul lor, prea superfecial după părerile u­­nora. Această hipoteză pare pro­babilă. „Modiakov­ikii“ cum sunt numiţi, pot să aibă mijloacele necesare pentru a atrage un număr însem­nat de socialişti. In programul iar ei au conservat o parte însem­nată din revendicările social-democraţiei. Contrar socialiştilor naţionali, ei nu au respins marxismul, însă nu l-au admis decât cu rezervă, su­primând tot ce ar fi putut aduce prejudiţiu tânărului stat in cate­­chramul primitiv. Cu un cuvânt, ei­­au revăzut şi au cores progra­mul muncitorilor, astfel cum în prezenta odinioară socialismul ceh, atuncea când luând în considerare situaţia sa economică, lucra alăă­­turi de socialismul austro german­. Importanţa partidului lui Mo­­dracek consistă în faptul, că a­­cesta este primar in Ceho-Slova­­cia care a înlocuit prin idei noui şi aprofundate doctrinele străine din cari celelalte partide şi-au fă­cut statutul. Dacă în acesta se gă­sesc influenţe străine, acestea tre­bue să se caute în comunismul englez sau francez. In general insă, sunt vederi cehe, izvorîte din mediul ceh şi prin urmare adap­tate acestui mediu. Fondatorul partidului şi-a expus teora într’o lucr­re, ,L’Autonomie au travail“ apărută în Decemvrie 1918, precum şi într’un mare număr de articole publicate în primul său ziar, „So­­cialistkij ListijAceastă lucrare se poate rezuma în modul urmă­tor „Modracek”ne spune unul din comentatorii săi, Ales Broz, con­sideră doctrina social-democrată de învinsă prin ştiinţă şi expe­rienţă. După părerea sa, bolşevis­­- ------1 * -------------, «v.yvria­mul a copgrâsuit cu marxismul. Tot asemenea socialismul de stat — colectivismul politic propagat de social-democraţie — din punct de vedere economic este désa­vantages, şi nu poate fi practicat pe o scară întinsă. Afară de acea­sta, socialismul actual nu rezolvă în nici un chip chestia socială, precum este incapabil de­ a pune capăt luptei claselor. „Colectivis­mul d® stat® și „regimul capita­list® după părerea sa, au­­aceea notă comună, că nu se bazează pe responsabilitatea personală a muncitorilor. Reformatorul constată, spune Ales Broz, că muncitorii nu trebue să conteze pe stat, şi să aştepte totul de la Parlament, pentru că socialis­mul nu va izvorî din cancelariile ministeriale, ci din mijlocul socie­­tăţei, din educaţia practică, din modul de organizare, din progre­sul democraţiei, din viaţa econo­mică şi socială. Modracek pune în locul statului socialist, societatea Cooperatică. Pentru a ajunge la formarea societăţei cooperative tre­bue să se lucreze in trei feluri: prin acţiunea cooperativei recipro­ce, prin mişcarea sindicalistă şi prin democraţia politică. Aceste mijloace de luptă şi sforţări soci­ale au acelaş scop: victoria formei democratice în viaţa economică şi eliberarea muncitorilor ,şi a consu­­mătorilor. Mai departe, Modracek repro­şează guvernului sindical munci­toresc că politica sa se mişcă în­­tr’un cerc viţios. S ndsealiştii ar trebui să-şi dea seama că, în cele mai multe cazuri urcarea salarului nu este un căştig adevărat pentru muncitori, de­oare­ce antrepenorii se pot despăgubi pe ală cale, ur­când preţul produselor conform cu urcarea salarului, înlocuind lucră­torii profesionişti cu muncitorii fără cunoştinţe sau înlocuind for­ţele de muncă bărbăteşti prin for­ţele de muncă femenine. Mişcarea sindicală ar trebui deci să urmă­rească un scop mai înalt: să lu­creze la supresiunea salarului, la participarea munciorilor la bene­ficiile proprietare, și conducerea întreprinderei. Modracek nu consi­deră participarea muncitorilor ca un ideal, vede într’aceasta însă primul pas spre transformarea in­dustriei, care va conduce la regi­mul cooperativei. Cooperativele ar trebui să fie stabilite prin lege ca singura formă a întreprinderilor permise. De altă parte, socializarea, din punctul său de vedere, nu este o operă ce se poate înfăptui de­o­­dată. El nu admite exproprierea decât în proporţii fe limitate, ca la­tifundia, căile ferate particulare, minele. După părerea sa, domeni­ile expropriate prin reforma agrari, trebue să se pună la dispoziţia cooperativelor sau a asociaţiunilor invalizilor de războia. După părerea lui Modracek, pro­­ectele cari va fi adoptate în toate domeniile unde se vor putea eh­i­­tui socializarea, mulţumită îndrep­ I ţărilor pe cari le va produce mo­­­­derarea partidului său, şi aceia a­­ socialiştilor naţionali, vor lua ca­racterul unei reforma şi nu al u­­nei transformări. Ei se vor inspira dintr-un socialism constructiv şi e­­voluţionist. Al doilea conducător al partidului M. Hidec, ne-o spune, declarând : „Suntem absolut contra bolşevis­mului atât în ceia­ ce priveşte con­cepţia sa socială şi politică cât şi în ceia­ ce priveşte metoda sa. Noi resrîngem dictatura minorităţei, din punct de vedere economic noi o considerăm ca impracticabilă şi periculoasă pentru întreaga viaţâ. De­ asemenea suntem contra bolşe­vismului din motive de naţionali­­tate, şi în urma situaţiei­­tinerei noastre republici ln constelaţia eu­ropeană. Noi nu credem nici în victoria revoluţiei sociale nici in organizarea statelor socialiste pen­tru prezent. De­ asemenea noi nu credem în siguranţa ţărei noastre, în solidaritatea problematică a pro­letariatului mondial sau european, avem însă încredere în societatea aliaţilor noştri actuali şi în „Liga Naţiunilor®. Cu toate că social-democrat în esenţă, partidul Modracek oferă o mare asemănare cu acela al lui Klefatsah, lu­i n’au fuzionat, din cauză «ă nici unul n’a voit să abdic®. Partizanii lui Msdracek au mai revocat şi alt® motiv». „Pa «di H a apropia da naţio­­nalist, spun ei, atitudinea noastră comună faţă de bolşevism. Caia­ce ne-a îndepărtat de aceştia este faptul, că pe când noi ne arătam vehemenţi şi agresivi în contra bolşevismului, naţionaliştii, în teama lor de a distrugă blocul so­cialist pe care l-au format cu so­­cial-democraţii, au ne­odorat zelul lor combativ, cooperând chiar şi cu artf­a stângă a social-democra­­ţiei. Şi altcum acest partid nu este decât în preajma formărei sale şi în căutarea bazei sale te­oretice. Suntem deci, şi de-a lua o poziţie fără considerare la atitudi­nea sa, aşteptând ca evoluţia ul­terioară să stabilească relaţiuni reciproce definitive Socialiştii progresivi vorbesc de-o evoluţie cu privire la atitu­dinea partidului din stânga. A­­ceasta se va produce în socia­lismul ceho-slovac, în favorul lor şi acela al socialiştilor naţionali. A doua tendinţă social-democrată, zisă oficială şi care cuprinde ele­mentele rămase fidele lui Karl­­ Marx, va părăsi fără îndoială o­­ parte mare a principiilor sale. Este­­ aproape sigur, că marxismul va fi încetul cu încetul scc® din miş­carea socialistă cehă. De altcum marxismul nu posede nici un co­laborator mai remarcabil în Bo­­emia, iar maximele importate din Germania nu vor putea mulţumi timp îndelungat un popor devenit stăpân pe destinele sale. Socialis­mul ceho­slovac relicit, purificat format din toate tendinţele cari se izbesc astăzi, va sfârşi înche­­gându-se înstr’un socialism refor­mist. Ideia pat­eii nu joacă nici un rol, printre aceia cari marchiază a treia tendinţă social-democrată, tendinţa comunistă. Aceşti doctrinari ireductiv­, perie­ctit evenimentele au trecut fară a diminua evanghelia lor germa­nă, după ce au in­vocat o primă dezbinare in partidul socialist în 1897, când dl. Klofatch şi câţiva partizani au părăsit­ internaţio­nalismul pentru a se dedica cau­zei cehe, îşi părăsiră încă odatâ compatrioţii cari formase un sin­dicalism naţional, pentru a rămâ­nea ataşaţi de organizaţia drn Viena şi a combat® astfel pe ai săi pentru un ideal străin de rasa lor. Iar itt decursul războiului urmărind acelaş drum, îi regăsira nu numai ca sindicalişti par aus­­trieci, ci ca austrofili înfocaţi. Vie­­na, după credinţa lor, va renaşte, regenerată, socialistă, capitală federală unde Karl Marx vă fi profet. Iluziile lor trebuiră să se pră­­buşiască. Stânga extremă social­­democrată — cu Smeral şi Simviu ca conducători — a perdut par­tida catehismului său teuton. Ex­tremiştii cehi însă, au aflat in bol­şevism un mijloc de scăpare. Ei încearcă de-a restabili situaţia lor compromisă, îmbrăţişând, fără nici un ideal, religiunea cea nouă. Uffl Mama o va propaga, provocând tulburări în anumite spirite, trans­­form­ând Kladov, oraşul minerilor, în citadela comunismului. Partizanii lui Stivin şi Smeral vor aproba această procedură spe­culând cu mizeria izvoarâtă din râs­­bo­u pentru a-şi recruta discipolii. Oare bolşevismul va avea şanse de reuşită în Ceho-Slovacia? Am răspuns deja în mod negativ la această întrebare. D. Modracek, care este adversarul cel mai în­verşunat al comunismului şi al ex­ceselor vechilor săi corelgionari social-democraţi, îşi exprimă în­săşi convingerea fermă că ţara nu este ameninţată de nici un perie®­ din partea marxismului. „Nu trebue sâ ne temem de-o extenziunea periculoasă a mişcărei bolşeviste printre muncitorii cehi, spune acesta. Partizanii săi for­mează numai o mica minoritate in sânul partidului social-democrat. Cu toate că clasa muncitorilor este excitată in urma lipsurilor îndu­rate şi anărîtă din cauza specu­laţiei cu alimente, esta aproape imposibil ca curentul bolşevic sâ se extind­ă la tânăra noastră repu­blică. Convocare domnii fundatori ai Societății GEORGE BZUUȚIU sunt invitaţi sa participe Tîlasfi d.­rit. orare 4 la o consfătuire in localul redacţiei GHZETff TRTfflSiL- m­n­EL [Basarabia trebuie si fie romanească declaraţiile protaaimirîi Petlara Bucureşti 5 Nov. — Ge­neralul Petliura a declarat unui ziarist din Basarabia ur­mătoarele: Europa nu va putea rezol­vi problema Rusiei, această chestie urmând să fie regu­lată numai de popoarele, cari s’au eliberat pe urma revolu­ţiei ruseşti. Despre Basarabia generalul a spus că totdeauna a recu­­■ noscut şi susţine şi acuma declaraţia că Basarabia a fost, este şi trebuie să fie româ­nească. De altfel cred zice generalul Petliura,, că misiu­nea noastră diplomatică în România va putea aduce o nouă înţelegere, care să fie folositoare atât României, cât şi Ucrainei. Rezultatul alegerilor pentru Constituantă la cercul Branului s’a declarat, precum am anunţat, balotaj între candidatul oficial dl luliu Enescu şi dl prof. din Bucureşti I. Clinciu. Raportul voturilor date în cercul Branului a fost următorul: luliu Enescu 1151, I. Clinciu 1127 şi I. Ionică 796.« Nu­ au mai sosit următoarele re­zultate: Judeţul Cojocna. In circumscripţia Cojocna a fost ales candidatul oficial I­r. Simion Nemeş cu mare majoritate faţă de contracandidatul părintele Beniamin Russu. La Boi­şa a fost ales contracan­didatul Alexandru Nemeş faţă de când, oficial Vasila Borgovan. In Banat. In circumscripţia Birchiş a fost ales candidatul oficial Antonio Mo­­esoni cu o majoritate de 1214 vo­turi f­aţă de contracandidaţii Dr. Aurel Hadan şi Vasile Manzur. In Lugoj a fost ales dl Avram Imbioane, unionist. A mai reuşit tot într’un cerc al Banatului ales avocatul bucureştean V. Biberea. Judeţul Alba de jos. Au reuşit toţi candidaţii oficiali. La Alba-Iulia: Dr. Iuliu Maniu. Vintul de jo : Dr. Ionel Pop, advocat. Ocna: Eugen Goga, publicist. Blaj: Dr. Alexandru N­eulescu canonic. Aiud: Ziharie Muntean. Abrud. Dr. Oltavian Prie prof. Contracandidatul Dr. Amos Frâncu s’a retrast Ighiu: Dr Alexandru Vaida- Voevod. Vioara. Dr. Coltor. * Au mai fost aleşi unii Dr. Aurel Vlad, Dr. V. Bontescu, V. Goldi­ş (în două cercuri) Octavian Gogi, Dr. Ştefan Pop şi Vasile O scadă — toţi candidaţi oficiali. Judeţul Aad. In cercul Inea proclamat ales cu majoritate da 600 voturi Dr. I. Suciu. Contracandidat a fost înv. I. Dârlea. In cercu Radna a reuşit contra­candidatul Dr. Al. Sioinescu, avocat. In celelalte circumscripţii nefiind contracandidaţi s’au proclamat aleşi candidaţii oficiali ai partidului na­ţional român. Peetea: Dr Aurel Novac, avocat.. Şi mandat de jos: Dr. Cornel Iancu avocat. Chişinău: Dr. Adrian Pope­ran, avocat. Cermeiu : I. Monţia, preot Ira Şioaia.­­Şirea : Dr. Sf. C. Pop, ministru. Ternova : De­metria Nea ţăran. Acad. Vasile Goldi» mil­ îstru şi Dr. Sever Mi­cea, avocat. Halmagiu: Dr. Eugen Costinn, avocat. Buteci : Dr. Aur,el Gr ci da, a­­v«cat. Săvârşin : Vasile G Idiş. Sântana : Iosif Karl, preot, par­tidul nemţesc. Judeţul Cenad , Măcău : Ilie Stan, canonic, Ora­­dea-mare. Bătania : Petru Marşieu, preot. Nadiac : Uroş Păteanu, ţăran c­u 2100 voturi faţă de contracandida­tul Ioan Oanea, ţăran, care a ob­ţinut numai 200 voturi. Comlosul­ slovăcesc : Paul Ves­­­lovky, candidatul slovacilor. Judeţul Bichiş: Giula : Ioan I. Ardelean. In judeţul Timiş au eşit urmă­tori candidaţi : Timişoara : Dr. Avram şi Kre­­mer (şvab). Lipova : Dr. Misiei, fos­t secre­tar de stat Belinţ : ales Dr. Morariu, uma­nist. Dr. Adam, candidat oficios a căzut Recaş : ales Dr. L. Georgevici când: oficial. Gata : ales dr. A. Irobresne (u­­nionist). dr. St. Opreanu candidat oficios a căzut. Ghilad : ales Râmnea­ţ. Ciacova : ales Aug. Ghilezan, protopop când. of. Sereanu : ales când. oficial, dr. Ciobart. D- Crâşmariu independent a căzut . Comios : ales. când. of P. Fumor (ţăran). Alegerii© din Regatmî Ţechin. Bucureşti 5 Nov. Aseară la ora 6 s’au închis toate urnele Ui 238.

Next