Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1919 (Anul 82, nr. 228-251)
1919-11-08 / nr. 234
’P'Mlgm 2 Pentru a reveni la profesorul Honez, şi-a promis să încerce prin lecţiile sale şi mai ales prin acţiune directă asupra fiecărui medic, care ales pentru o cauză independentă de voliţa sa lăsase să treacă timpul pronice. Sera personal practicantului care îl trimitea pe bolnav mai târziu de vremea posibilității oricărei îngrijii, și îl rugasă încerce în clientela sa și să-i amintească, când spre exemplu era vorba de femei, că orice hemoragie, orice scurgere serioasă, pe care nici un motiv fiziologic nu o justifică, sâ-i fie semnalată, lui ca medic, ca să poată diagnoza el imediat adevărata cauză. Această practică de bun simţ era de interes tcapiUiosre a dat rezultatele cele mai favorabile. Ceea ce acest maestru a făcut în mod sistematic, pentru regiunea ea, alţii ar trebui s’o facă pentru a lor, dacă n’o şi o fac. Dar dacă chirurgia poate, în diferite perioade a cancerului, să salveze numeroşi bolnavi, dacă până la nou ordin, ea rămâine fără discuţie arma care trebue aleacă şi dacă ar fi criminal să slăbim încrederea pusă într’însa, în toate acestea nu este oprit de a căuta şi alte metoade de vindecat. A®1 intervine corpul radioactiv şi, în particular, radiumul intră în scenă. * * . Până la sfârşitul secolului al 19-lea, materia ne apărea ca un lucru inert şi fără viaţă. Se putea extrage energii în formă de lumină, de căldură sau de electricitete, dar trebuia alăturarea unui stimulent, unei acţiuni exterioare. Descoperirea radioactivităţii de către Becquerel şi a radimnului de către dl şi dna Curie, a arătat că unele corpuri zise radioactive, sunt capable, în contra credinţelor vechi, de a libera energii formidabile prin mijloacele lor proprii, şi ascultând de ligi speciale, fără ca ceva să poată Împiedica fencme■ul. Atomul pe care-l credea până atunci ca insecabil ca indivizibil apăru deodată ca un adevărat sistem solar a unei enorme complexităţi. Sunt destul de ignorant pentru a încerca să am explicaţia imensei probleme supuse inteligenţei omeneşti prin această mare descoperire franceză; cu toate acestea nu mă pot opri de a nu pune în paralelă două momente formidabile ale istoriei ştiinţifice. Urmărind, cu Galilei, Copernic Kepler şi Newton, aştrii în curul lor vertiginos, omul secolului al, 16-lea şi al 17-lea întrezărise acest infinit în măreţia pa care neliniştea pe Pascal. Omul secolului al 19-lea şi al douăzecilea, cu Pasteur şi microbii săi, cu Bequere, Curie şi corpurile lor radioactive avu la rândul său viziunea infinitului în micime. Cum, cu toate războaele, cu toate urile intestine, cu toate aceste, să nu dat încredere acestui drac de ora care, cu ochii săi scruptatori a reuşit să introducă şi infinitul mare şi infinitul mic?... Să urmărim. S’a constatat că radiumul, care trăeşte intensiv şi moare într'un mod lent sub ochii noştri, emiţi, pe lângă razele calorifere şi luminoase, raze susceptibile, ca şi razele X, de a traversa corpurile opace. Sus zisele raza sunt de trei categorii: Raze încărcate cu electricitate pozitivă; raze cu electricitate negativă şi raze intermediare cu mult mai lungi şi de natură cu totul alta. Tocmai pe acestea din urma terapeutica cancerului se întrebuinţează, şi aceasta se datoreşte lui Curie. Fiu de medic, şi foarte bun prieten cu un medic de la spita- lele din Paris, regretatul Dantos, Curie s-a gândit că trebue studiate efectele radio-activităţii asupra organismului, deoarece, ca şi Becquerel de altădată, el a fost rănit — fericită rana — da razele emanate din radiumul pe care 1 avea în buzunarul vestei sale. Dantos făcu deci experienţe la Spitalul Saint Louis, şi constată că u-Uîl* mâncăriaai şi alte câteva boli de piele erau simţitor ameliorat® şi chiar vindecate prin aplicarea precaută a radiumului. Până aci se dibuia numai, când intervine doctorul Dominici. Clinician de prima ordine, şi în acelaş timp istologist fără pereche, Dominici are meritul de a fi studiat în mod sistematic, acţiunea fiecărui sistem de raze emise de radium. Se observă că fiecare dintre ele avea proprietăţi diferite care varia cu vârsta şi natura ţăsăturilor asupra cărora se dirija aplicarea radiului. Ajutat de câţiva tineri fără titluri universitare ca şi el, dotaţi însă cu o inteligenţă şi putere de muncă în faţa cărora nimic nu rezista, Deminici înfiinţă un laboratoriu de studii de unde a ţâşnit mare parte dacă nu toată technica radioterapiei a cancerului. Se întrebuinţează când un tub de radium pus într’o reacă de platină, când un aparat plat. Prin ajutorul paravanelor se opresc cele două feluri de raze încărcate cu electricitate positivă şi negativă şi nu rămâne la înrebuinţare decât cele intermediare provenite din vibraţiunile eterului şi cu a căror penetraţiune extraordinară avem posibilitatea să atingem cele mai mari adâncinoi ale ţesuturilor bolnave. Dar să ajungem la emapaţiunea radiumului. * * * Când se întrebuinţează tubul de radium punctând ţesutul unei tumori, se poate intri, duce cât de adânc ; bineînţeles arata cât credem ,ă e adâncime a tumoarei. Preţiosul tub care valorează patruzeci—cincizeci de mii de franci când este strâns şi pus în cuira, nu încetează de a lucra deoarece dezagregarea nu încetează nici când. Iată deci o forţă preţioasă şi o bogăţie pierdută, fără profit pentru nimeni. Din fericire se descoperise că dacă radiumul emite raze active, se datoreze producţiunei unui gaz special, supus tuturor legilor care cârmuesc toate gazele şi este numit flmanaţiune Emanaţiuinea degajată de radium, îl îmbibă cum apa îmbiba buretele şi se lăţeşte în afară, numai atunci când radiumul el însuşi este saturat de Eraanţiune Acest gaz trebuia să fie cules ceea ce a fost o jucărie pentru cina şi dl Curie şi pentru colaboratorul lor, profesorul Debrenne re dizolvă radiumul în apă şi când Emanaţiunea începe să se întindă în afară se aspiră în tuburi său în sticle pregătite. Aci se condensează la temperatura extrem de scăzute în aer lichid, şi aşa graţie Emanaţiunei, fără ca sursa radiotitului să se odihnească o clipă se poate, strânge în volum foartereduse atâta gaz şi prin urmare raze cât dorim. Când avem o tumoare de tratat se organizează un adevărat tir de baraj contra ei cu razele intermediare ale Emanaţiunei purificate deoarece celelalte au fost reţinute de filtruri sau perdele de plumb. Şi nu se aplică un singur tub, ci cinci, zece, cincisprezece. In orice caz metoda se arată plină de promisiuni; unele cancer® ale colului uterin cedează; chirurgii se folosesc de aceasta pentru a-şi întări terapeutica. E greu însă căci necesitează bani mulţi pentru a fi procurat şi experimentat în toate regiunile franceze şi în spitaluri speciale. Pentru a stabili o tectonică ştiinţifică de aplicaţie a radioactivităţi t restudiată bine intensitatea medicamentului, adică doza zilnică care se poate administra. Est®asemenea cheslia cantităţii: ca cantitate de Emanaţiune se poate întrebuinţa pentru cutare şi cutare tumoare? Ia fine, vine factorul, timpul: ce durată va avea trafarantul? Studiile astea nu se pot face decât asupra bolnavilor strânşi în aceleaşi servicii. Şi trebue cu atât mai mult să fie laolaltă cu cât ţEraa naţiunea fie cărei dezagregare este rapdă, moara în patru zile. Deci nu poate fi vorba de a fi transportată de la laboratoriile de producţiune la spitalul de aplicaţiune mai mult sau mai puţin îndepărtat, deoarece o bună parte din raze se pot pierde pe drum. Toată lumea a înțeles lucrul acesta. Americanii, în Memorial Hospital spre exemplu, distribue pe acalaș loc. Emanațiunea radiferă la ai dia bolnavi. Dr. Francois Heime. Cronică medicală. RADIOTERAPIA FOILETONUL gaetei transilvaniei -Partidele Ceho-Slovace Corespe«d*at«l ziarul* „Li- Temps“ scrie un articol fo arte interessat despre mişcarea socialiştilor în Ceho-Slovacia, pe care il traducem în îatrigimi. „So cial-deaberaţia cehă suferă de un râu, răul pe care 11 poartă în sine internaţionalismul. Unii din co aducătorii săi n’au îaţeles destul de clar necesitatea de a naţio- nalisa doctrina, neutralizând novicitatea sa forma sa destructivă care nu se poate practica într’o ţari unde totul trebuie făcut, totul trebuie construit. Patrioţi ca toate acestea şi dornici de a contribui la mărirea şi prosperitatea Republice!, anumiţi şefi n’au luat o ţinută potrivnici cu vederile lor de eri şî apaite lor datorinţe. Alţii au mers şi mai departe. Extremişti incorigibili, ei voiesc să aplice astăzi formule asemănătoare prea asemănătoare cu acelea ale unui Lenin. Lupta lor, care în vechea Austrie putea să fie o tactică a devenit o politică, pentru unii din acești doctrinari sociali există numai un singur domeniu social. Teoreticiani, aci ca pretutindeni, ei nu ies din cadrul literilor. Aceștia însă formează numai o minoritate, infimă, în faţa lor sunt alţii cari se inspiră de curentul Ion cere străbate ţara sau cel puţin de la doctrina marxistă. Două persoane în special Modracek şi Hudec văzând că partidul social-democrat conservează o atitudine prea subversivă fiind prea internaţionalist, l-au părăsit pentru a forma un grup intermediar între socialiştii naţionali şi social-democraţia, grup care se numeşte partidul socialiştilor progresivi. Acest partid este puţin numeros. Deşi foarte stimat D-l Modracek, care este un muncitor autodidact cu spiritul clar, nu a găsit imediat un ecou al ideilor foarte înţelepte pe care le profesiază. Aceasta provine, în primul rând, de la lipsa de organizaţie a celor doi şefi, mai mult apostoli decât conducători, al căror drapel cu toate acestea ar trebui să vorbească inimilor cehe, deoarece poartă ca subtitlu al partidului şi ca titlu al organului său, dată de eliberare a patriei, data de 28 octomvrie. Noul partid, deşi pe deplin muncitoresc, plasându-sa ei şi socialiştii naţionali pe un teren de opoziţie faţă de naţional-democraţi, a trebuit să se inspire de un spirit pe care adversarii săi îl designează de „prea burghez®. Ce-i drept, partidul este numai la începutul debutului său. Nimenea nu îi prezice un viitor strălucit. Intr’o zi, îl văzurăm grupând împrejurul manifestului care provoacă înfiinţarea sa şi pe care îl vom reproduce, pe social-democraţi pe cari îi înspăimânta tentativele comuniste ale fracţiune! din stânga partidului, precum şi socialiştii naţionali cari nu vor afla destulă bază în programul lor, prea superfecial după părerile unora. Această hipoteză pare probabilă. „Modiakovikii“ cum sunt numiţi, pot să aibă mijloacele necesare pentru a atrage un număr însemnat de socialişti. In programul iar ei au conservat o parte însemnată din revendicările social-democraţiei. Contrar socialiştilor naţionali, ei nu au respins marxismul, însă nu l-au admis decât cu rezervă, suprimând tot ce ar fi putut aduce prejudiţiu tânărului stat in catechramul primitiv. Cu un cuvânt, eiau revăzut şi au cores programul muncitorilor, astfel cum în prezenta odinioară socialismul ceh, atuncea când luând în considerare situaţia sa economică, lucra alăături de socialismul austro german. Importanţa partidului lui Modracek consistă în faptul, că acesta este primar in Ceho-Slovacia care a înlocuit prin idei noui şi aprofundate doctrinele străine din cari celelalte partide şi-au făcut statutul. Dacă în acesta se găsesc influenţe străine, acestea trebue să se caute în comunismul englez sau francez. In general insă, sunt vederi cehe, izvorîte din mediul ceh şi prin urmare adaptate acestui mediu. Fondatorul partidului şi-a expus teora într’o lucrre, ,L’Autonomie au travail“ apărută în Decemvrie 1918, precum şi într’un mare număr de articole publicate în primul său ziar, „Socialistkij ListijAceastă lucrare se poate rezuma în modul următor „Modracek”ne spune unul din comentatorii săi, Ales Broz, consideră doctrina social-democrată de învinsă prin ştiinţă şi experienţă. După părerea sa, bolşevis- ------1 * -------------, «v.yvriamul a copgrâsuit cu marxismul. Tot asemenea socialismul de stat — colectivismul politic propagat de social-democraţie — din punct de vedere economic este désavantages, şi nu poate fi practicat pe o scară întinsă. Afară de aceasta, socialismul actual nu rezolvă în nici un chip chestia socială, precum este incapabil de a pune capăt luptei claselor. „Colectivismul d® stat® și „regimul capitalist® după părerea sa, auaceea notă comună, că nu se bazează pe responsabilitatea personală a muncitorilor. Reformatorul constată, spune Ales Broz, că muncitorii nu trebue să conteze pe stat, şi să aştepte totul de la Parlament, pentru că socialismul nu va izvorî din cancelariile ministeriale, ci din mijlocul societăţei, din educaţia practică, din modul de organizare, din progresul democraţiei, din viaţa economică şi socială. Modracek pune în locul statului socialist, societatea Cooperatică. Pentru a ajunge la formarea societăţei cooperative trebue să se lucreze in trei feluri: prin acţiunea cooperativei reciproce, prin mişcarea sindicalistă şi prin democraţia politică. Aceste mijloace de luptă şi sforţări sociale au acelaş scop: victoria formei democratice în viaţa economică şi eliberarea muncitorilor ,şi a consumătorilor. Mai departe, Modracek reproşează guvernului sindical muncitoresc că politica sa se mişcă într’un cerc viţios. S ndsealiştii ar trebui să-şi dea seama că, în cele mai multe cazuri urcarea salarului nu este un căştig adevărat pentru muncitori, deoarece antrepenorii se pot despăgubi pe ală cale, urcând preţul produselor conform cu urcarea salarului, înlocuind lucrătorii profesionişti cu muncitorii fără cunoştinţe sau înlocuind forţele de muncă bărbăteşti prin forţele de muncă femenine. Mişcarea sindicală ar trebui deci să urmărească un scop mai înalt: să lucreze la supresiunea salarului, la participarea munciorilor la beneficiile proprietare, și conducerea întreprinderei. Modracek nu consideră participarea muncitorilor ca un ideal, vede într’aceasta însă primul pas spre transformarea industriei, care va conduce la regimul cooperativei. Cooperativele ar trebui să fie stabilite prin lege ca singura formă a întreprinderilor permise. De altă parte, socializarea, din punctul său de vedere, nu este o operă ce se poate înfăptui deodată. El nu admite exproprierea decât în proporţii fe limitate, ca latifundia, căile ferate particulare, minele. După părerea sa, domeniile expropriate prin reforma agrari, trebue să se pună la dispoziţia cooperativelor sau a asociaţiunilor invalizilor de războia. După părerea lui Modracek, proectele cari va fi adoptate în toate domeniile unde se vor putea ehitui socializarea, mulţumită îndrep I ţărilor pe cari le va produce moderarea partidului său, şi aceia a socialiştilor naţionali, vor lua caracterul unei reforma şi nu al unei transformări. Ei se vor inspira dintr-un socialism constructiv şi evoluţionist. Al doilea conducător al partidului M. Hidec, ne-o spune, declarând : „Suntem absolut contra bolşevismului atât în ceia ce priveşte concepţia sa socială şi politică cât şi în ceia ce priveşte metoda sa. Noi resrîngem dictatura minorităţei, din punct de vedere economic noi o considerăm ca impracticabilă şi periculoasă pentru întreaga viaţâ. De asemenea suntem contra bolşevismului din motive de naţionalitate, şi în urma situaţieitinerei noastre republici ln constelaţia europeană. Noi nu credem nici în victoria revoluţiei sociale nici in organizarea statelor socialiste pentru prezent. De asemenea noi nu credem în siguranţa ţărei noastre, în solidaritatea problematică a proletariatului mondial sau european, avem însă încredere în societatea aliaţilor noştri actuali şi în „Liga Naţiunilor®. Cu toate că social-democrat în esenţă, partidul Modracek oferă o mare asemănare cu acela al lui Klefatsah, lui n’au fuzionat, din cauză «ă nici unul n’a voit să abdic®. Partizanii lui Msdracek au mai revocat şi alt® motiv». „Pa «di H a apropia da naţionalist, spun ei, atitudinea noastră comună faţă de bolşevism. Caiace ne-a îndepărtat de aceştia este faptul, că pe când noi ne arătam vehemenţi şi agresivi în contra bolşevismului, naţionaliştii, în teama lor de a distrugă blocul socialist pe care l-au format cu social-democraţii, au neodorat zelul lor combativ, cooperând chiar şi cu artfa stângă a social-democraţiei. Şi altcum acest partid nu este decât în preajma formărei sale şi în căutarea bazei sale teoretice. Suntem deci, şi de-a lua o poziţie fără considerare la atitudinea sa, aşteptând ca evoluţia ulterioară să stabilească relaţiuni reciproce definitive Socialiştii progresivi vorbesc de-o evoluţie cu privire la atitudinea partidului din stânga. Aceasta se va produce în socialismul ceho-slovac, în favorul lor şi acela al socialiştilor naţionali. A doua tendinţă social-democrată, zisă oficială şi care cuprinde elementele rămase fidele lui Karl Marx, va părăsi fără îndoială o parte mare a principiilor sale. Este aproape sigur, că marxismul va fi încetul cu încetul scc® din mişcarea socialistă cehă. De altcum marxismul nu posede nici un colaborator mai remarcabil în Boemia, iar maximele importate din Germania nu vor putea mulţumi timp îndelungat un popor devenit stăpân pe destinele sale. Socialismul cehoslovac relicit, purificat format din toate tendinţele cari se izbesc astăzi, va sfârşi închegându-se înstr’un socialism reformist. Ideia pateii nu joacă nici un rol, printre aceia cari marchiază a treia tendinţă social-democrată, tendinţa comunistă. Aceşti doctrinari ireductiv, periectit evenimentele au trecut fară a diminua evanghelia lor germană, după ce au invocat o primă dezbinare in partidul socialist în 1897, când dl. Klofatch şi câţiva partizani au părăsit internaţionalismul pentru a se dedica cauzei cehe, îşi părăsiră încă odatâ compatrioţii cari formase un sindicalism naţional, pentru a rămânea ataşaţi de organizaţia drn Viena şi a combat® astfel pe ai săi pentru un ideal străin de rasa lor. Iar itt decursul războiului urmărind acelaş drum, îi regăsira nu numai ca sindicalişti par austrieci, ci ca austrofili înfocaţi. Viena, după credinţa lor, va renaşte, regenerată, socialistă, capitală federală unde Karl Marx vă fi profet. Iluziile lor trebuiră să se prăbuşiască. Stânga extremă socialdemocrată — cu Smeral şi Simviu ca conducători — a perdut partida catehismului său teuton. Extremiştii cehi însă, au aflat in bolşevism un mijloc de scăpare. Ei încearcă de-a restabili situaţia lor compromisă, îmbrăţişând, fără nici un ideal, religiunea cea nouă. Uffl Mama o va propaga, provocând tulburări în anumite spirite, transformând Kladov, oraşul minerilor, în citadela comunismului. Partizanii lui Stivin şi Smeral vor aproba această procedură speculând cu mizeria izvoarâtă din râsbou pentru a-şi recruta discipolii. Oare bolşevismul va avea şanse de reuşită în Ceho-Slovacia? Am răspuns deja în mod negativ la această întrebare. D. Modracek, care este adversarul cel mai înverşunat al comunismului şi al exceselor vechilor săi corelgionari social-democraţi, îşi exprimă însăşi convingerea fermă că ţara nu este ameninţată de nici un perie® din partea marxismului. „Nu trebue sâ ne temem de-o extenziunea periculoasă a mişcărei bolşeviste printre muncitorii cehi, spune acesta. Partizanii săi formează numai o mica minoritate in sânul partidului social-democrat. Cu toate că clasa muncitorilor este excitată in urma lipsurilor îndurate şi anărîtă din cauza speculaţiei cu alimente, esta aproape imposibil ca curentul bolşevic sâ se extindă la tânăra noastră republică. Convocare domnii fundatori ai Societății GEORGE BZUUȚIU sunt invitaţi sa participe Tîlasfi d.rit. orare 4 la o consfătuire in localul redacţiei GHZETff TRTfflSiL- mnEL [Basarabia trebuie si fie romanească declaraţiile protaaimirîi Petlara Bucureşti 5 Nov. — Generalul Petliura a declarat unui ziarist din Basarabia următoarele: Europa nu va putea rezolvi problema Rusiei, această chestie urmând să fie regulată numai de popoarele, cari s’au eliberat pe urma revoluţiei ruseşti. Despre Basarabia generalul a spus că totdeauna a recu■ noscut şi susţine şi acuma declaraţia că Basarabia a fost, este şi trebuie să fie românească. De altfel cred zice generalul Petliura,, că misiunea noastră diplomatică în România va putea aduce o nouă înţelegere, care să fie folositoare atât României, cât şi Ucrainei. Rezultatul alegerilor pentru Constituantă la cercul Branului s’a declarat, precum am anunţat, balotaj între candidatul oficial dl luliu Enescu şi dl prof. din Bucureşti I. Clinciu. Raportul voturilor date în cercul Branului a fost următorul: luliu Enescu 1151, I. Clinciu 1127 şi I. Ionică 796.« Nu au mai sosit următoarele rezultate: Judeţul Cojocna. In circumscripţia Cojocna a fost ales candidatul oficial Ir. Simion Nemeş cu mare majoritate faţă de contracandidatul părintele Beniamin Russu. La Boişa a fost ales contracandidatul Alexandru Nemeş faţă de când, oficial Vasila Borgovan. In Banat. In circumscripţia Birchiş a fost ales candidatul oficial Antonio Moesoni cu o majoritate de 1214 voturi faţă de contracandidaţii Dr. Aurel Hadan şi Vasile Manzur. In Lugoj a fost ales dl Avram Imbioane, unionist. A mai reuşit tot într’un cerc al Banatului ales avocatul bucureştean V. Biberea. Judeţul Alba de jos. Au reuşit toţi candidaţii oficiali. La Alba-Iulia: Dr. Iuliu Maniu. Vintul de jo : Dr. Ionel Pop, advocat. Ocna: Eugen Goga, publicist. Blaj: Dr. Alexandru Neulescu canonic. Aiud: Ziharie Muntean. Abrud. Dr. Oltavian Prie prof. Contracandidatul Dr. Amos Frâncu s’a retrast Ighiu: Dr Alexandru Vaida- Voevod. Vioara. Dr. Coltor. * Au mai fost aleşi unii Dr. Aurel Vlad, Dr. V. Bontescu, V. Goldiş (în două cercuri) Octavian Gogi, Dr. Ştefan Pop şi Vasile O scadă — toţi candidaţi oficiali. Judeţul Aad. In cercul Inea proclamat ales cu majoritate da 600 voturi Dr. I. Suciu. Contracandidat a fost înv. I. Dârlea. In cercu Radna a reuşit contracandidatul Dr. Al. Sioinescu, avocat. In celelalte circumscripţii nefiind contracandidaţi s’au proclamat aleşi candidaţii oficiali ai partidului naţional român. Peetea: Dr Aurel Novac, avocat.. Şi mandat de jos: Dr. Cornel Iancu avocat. Chişinău: Dr. Adrian Poperan, avocat. Cermeiu : I. Monţia, preot Ira Şioaia.Şirea : Dr. Sf. C. Pop, ministru. Ternova : Demetria Nea ţăran. Acad. Vasile Goldi» mil îstru şi Dr. Sever Micea, avocat. Halmagiu: Dr. Eugen Costinn, avocat. Buteci : Dr. Aur,el Gr ci da, av«cat. Săvârşin : Vasile G Idiş. Sântana : Iosif Karl, preot, partidul nemţesc. Judeţul Cenad , Măcău : Ilie Stan, canonic, Oradea-mare. Bătania : Petru Marşieu, preot. Nadiac : Uroş Păteanu, ţăran cu 2100 voturi faţă de contracandidatul Ioan Oanea, ţăran, care a obţinut numai 200 voturi. Comlosul slovăcesc : Paul Veslovky, candidatul slovacilor. Judeţul Bichiş: Giula : Ioan I. Ardelean. In judeţul Timiş au eşit următori candidaţi : Timişoara : Dr. Avram şi Kremer (şvab). Lipova : Dr. Misiei, fost secretar de stat Belinţ : ales Dr. Morariu, umanist. Dr. Adam, candidat oficios a căzut Recaş : ales Dr. L. Georgevici când: oficial. Gata : ales dr. A. Irobresne (unionist). dr. St. Opreanu candidat oficios a căzut. Ghilad : ales Râmneaţ. Ciacova : ales Aug. Ghilezan, protopop când. of. Sereanu : ales când. oficial, dr. Ciobart. D- Crâşmariu independent a căzut . Comios : ales. când. of P. Fumor (ţăran). Alegerii© din Regatmî Ţechin. Bucureşti 5 Nov. Aseară la ora 6 s’au închis toate urnele Ui 238.