Gazeta Transilvaniei, septembrie 1920 (Anul 83, nr. 188-206)
1920-09-17 / nr. 197
tu! «i il-iis « 197 GAZETA TnfAVnAÎfltâ , 1 j (nr&g\i»r»£s. TtckvIelJ Cu tot dispreţul pentru popor aristocraţi! şi oligarhii nici 24 de ore i. frf ®siunea anunţurior şiTronamentelor: Prima Agenţi# lUlmflîMU la AUwO de \JtOTge D8ripu[ fost In stare să susţină singuri statul (Istoria Transilvaniei) G. BARK Sq? " de publicitate GH. ILIESCU Bucureşti, s. Ionică G. Redacţii! Administraţia Braşov, Piaţa Libertăţii 23 Bucureşti, sa. Voevozi 50 Braşov, Piaţa Libertăţii 28 Bucureşti, s. Ionică 6 • tint* 14 Tilth. HP* ■'■ • .jbi • tLSfM \T1/W*‘ JSl! finul s APARI SIA HA I* FUGARI, « twî * a , » - I 209» Clop&f-él Saoimtar é* PtdacfiB! Vietov Branşat» T.irg ini w Bt, J«? #■?-?. flsdeofar rstpomteiff : J«?ts JEfrofe® entewire fill ABONAMENTUL -p t itiin Șase luni Un ast Lei 60 Lei 120 '* stre’nătate abonament îndoit TELEFON, BRAȘOV 226 Lupta împotriva autocraţiei şi a agitaţiilor anarhice Am publicat apelul, pe care d-l profesor universitar G. Bogdan Duică, un vechiu colaborator al „Gazetei", îl face pentru alcătuirea unui partid ţărănesc-naţional deocamdată îa Ardeal, înţelegând că na putera pune sub obroc manifestări democratice generoase, ori de unde ar porni ele — fiindcă dacă sunt într'adevăr «trioase, ele işî vor face drum chiar împotriva taturor — am dat ospitalitate acestui apel pe care-î considerăm în primul rând, ca o încercară de a păşi pe calea unirei democraţiei noui. in stadiul în care ne aflăm azi, sub presiunea evenimentelor şi a unei politici oligarhice cutezătoare şi a agitaţiunilor anarhice, massele populare simt nevoia unei grupări mari — care să cuprindă toate energiile naţionale şi democratice, —entru susţinerea drepturilor inalterabile ale lor. Suntem cei dintâi să ridicăm chestiunea, în forma aceasta, în Ardeal, unde de câtăva vreme încearcă să-şi facă joc prin corupţie şi demagogie tocmai aceia organizaţii politice cari nu pot avea şi nu au simpatia ramelor. Nu înţelegem să lăsăm drum liber acestor organizaţii cari sunt adevărata C£Uzâ a dezorganizării Statului, în care nu zbatem de atâta vreme, fiindcă ele au crescut generaţii întregi de politiciani fără scrupule şi de oameni fârâ nici o educaţie sufletească cari confundă interesele lor cu ale statului şi nu sunt capabili de o renunţare în folosul coruuu, nu Înţelegem ca şcoala politică cea mi ticăioasâ să se încuibeze la noi. Partidul naţional a înţeles dintran început că trebuie să se opuie, cu ultima energie, acestei şcoli politice care, totuşi, a reuşit să pătrundă la noi sub ocrotirea coadelor de topor. Neînţelegând unii, alţii din rea credinţă au ridicat atunci acuzaţia de regionalism, atribuind partidului naţional intenţiu şi meschine pe care nu le-a avut nici când. Astăzi, abia după câteva luni de infotraţiune a politicianismului învechit şi înrăit un vechiul regat, toată lumea cinstita poate vedea dreptatea cauzei spălată de acest partid. Efectele dezastruoase ale regimului bunului plac, dublate de acelea ale politicianismului liberal se vid în coruperea sufletelor sate în întrebuinţarea trădătorilor de neam în slujba ţarei. O nemulţumire generală adâncă este în massele populare, nerasita mare primejdioasă care poate degenera uşor in mişcări de mare gravitate. Cine cunoaşte spiritul şi sr,flatal poporului nostru şi cercetează astăzi satele, vede cu îngrijorare crescândă vălul de indignare şi revoltă şi o totală neîncredere, cari a cuprins ţărănimea noastră. Nemulţumirile şi agitaţia sunt legitimate şi de bătaia de joc a organelor administrative Cari au fost transformate la organe da propagandă politică şi deci îşi permit orice abuz faţă de o populaţie încrezătoare care aştepta dreptate. In afară de aceasta, trăgănirea reformei agrare aţâţă masseie, lăsând joc liber agitaţiunilor subversive. In faţa acestei situaţii, potera noi sta nepăsători ? Desigur că nu şi cu un moment mai degrabă începem lupta cea mica pentru strângerea rândurilor democraţiei noul în vederea răsturnării definitive, nu numai a unui regim autocratic, dar a sistemelor vechi politice şi a tendinţelor anarhice cari cântă să se încuibeze. Şi credem că şi unirea forţelor democraţiei române într’o organizaţie mare politică er e nn liocul ce! mai apropiat al susţinerea luptei pe toate terenurile şi în întreaga Româniemare. Credem iarăşi că în Uniunea democraţiei naţionii-sociale din România-tarire, partidul naţional are de jucat rolul de frunte, venind cu întreg trecutul său de luptă întru sprijinirea poporului şi cu care are legături de nezdruncinat. Ca organ naţional al opiniei publice, aşteptăm dar de la acest partid, a cărui politică sănătoasă am seminat-o în trecut şi o vom susţine şi de acientru sprijinirea revendicărilor masselor, semnat unei activităţi care să ducă la contopirea energiilor naţionale democratice din întreaga ţară. E «sprea- P' momentul gav al hotărârilor celor mari —■ fiindcă altfel poporul va îi dezorientat şi neîncrederea lui în intelectuali î! va împinge fatal spre greşalî ireparabile. In urma războiului mondial — viaţa s’a scumpit şi tinde să se mai scumpească, încă, într’un mod şi mai desordonat. Dacă nu sa poate — şi nici nu este interesul — să se revină la punctul da plecare, este, desigur, tot interesul, ca să sa statornicească o ordine a vieţei pe baza unor raporturi reale. In vederea acestui efect, urmărit, trebue trnut cont de cauzele determinante. In timpul războiului — în vederea satisfacerii necesităţei armatelor şi a vieţei celor rămaşi în spatele fronturilor — organizaţiunile de Stat şi-au luat însărcinarea aprovizionatei şi — în loc să se obţină o rezonabilă repartiţie pe preţuri reduse — s’a realizat schimpirei, crescândă, provocată prin monopolizarea desfacere! produselor. Ori cât de mare ar fi fost pofta negustorilor mari, pentru câştigările mari, ei n’ar fi reuşit să le realizeze, fâră bine-voitoru! concurs al organizaţiilor de Stat. Servoile de aprovizionare (mai exact... de înfometare) şi cele de maxîraalizare a preţurilor (mai exact... de spoliaţiune) au adunat negustorimer, îatr’an paterne trait, pentru exploatarea nevoei publice. Desigur, negustorimea singură — fără concursul organizaţiilor de Stat — n’ar fi reuşit, nici n’ar fi îndrăsnit, să organizeze trustul, ce Ie-a dat puteri necunoscute şi la care nu vor să mal renunţe! Toată negustoriraea a simţit că „Unirea fsice puterea.* Pentru aceasta, ei, se agită In vederea realizărd unei mari uniuni negustoreşti, care să reasigure continuitatea ssteraelor da operaţiune — inaugurate ds sus-meobonatels organizaţii de Stat — ’^condamnate la dispariţie. Restul întregei omeniri — în afară de negustorine — simte că „Peştele mare înghite pa cei mici“ şî atunci — pentru ca prin moartea peştelui mare să nu dispară tot neamul peştelui — un trabuc îngăduit nici unui peşte să crească preţ mare. Aci că: „ Trebue impedecată realizarea uniunei tuturor negustorilor“ pentrta Cire negUigtorimea se ag tâ prin „Consiliul General al Comerciului şi Industriei din România * Această uniune ar constitui an soin da „Stat în Stat* Ea nu poate să fie decât păgubitoare pentru producător şi, mai ales, pentru consumator. Monopolul producţiei» degfacerei nu poate decât să scumpească viaţa! Desigur, este în interesul Statului — şi întră în căderea lui sarcina — ca să favorizeze buna desvoltare a comerciulul cinstit! In vederea realizăre, acestui interes general, Statul are de îndeplinit îndatoririle următoare: 1) Cât mai urgent — și fară ca să mai permită precupețirea — să pună la dispoziție mijloacele de transport, pe G . R., necesare coamerciului, industriei, agriculturei şi tuturor celorlalte ramuri da activitate. Şi numai după aceasta... &) Să se lase deplina libertate pentru comerciul intern. Ci modul acesta se va restabili libera concurenţă — destul de cunoscută ca binefăcătoara — şi negustorimea, de toate categorice, va trăi în funcţie da energia şi inteigenţa, ce ar pune, în îndeplinirea misîunei. Atunci n’c! o plângere n’ar mai putea fi îndreptăţită, iar viaţa se va normaliza pe baza unor raporturi reale şi fireşti. Comăneşti (jud. Bacău,) 12 Sept.920. leg. V. I. Gheorghiu. Către ieftinirea vieţei Delavrancea 1868—1918 Cu ocazia deschiderii stagiunei la Teatrul Naţional. Nu-mi iese din minte şi-mi sunt veşnic proaspete în suflet dipice de entuziasm pe care ana avut norocul să te trăiesc în anii anteriori războiului nostru pentru întregire, când neîntrecutul mânuitor de imagini, de cuvinte purtătoare de înflăcărare şi convingere imediată, Barbu Ştefănescu Delavrancea ne vorbia aşa de fermecător. D’apoi când , în tranşee la Dragoslavele îmi căzu în mână discursul ţinut de el în şedinţa publică a Academiei Române din ziua de Vineri, 2 Sept. 1916, unde vorbia despre Războiu şi datoria noastră ! Alături de „Nramul Românesc" a fost singura slovă pe care-o citeam cu lacrimi în ochi, simţindu-mă din ce in ce mai tara sub’ noianul mizeriilor şi suferinţelor şi mai mândru de rotul ce-i îndeplineam şi jertfa pe cere eram gata s’o fac. In clipele ceia mai greie îmi răsunau in auz cuvintele d. lorgu din cuvântarea dela 24 Ianuarie 1916 şi cele ale lui Delivraacea din discursul dela Academie. Iar în faţă ’mi apărea icoana marelui Român dispărut, cu privirea fulgerătoare, cu pârul vâlvoiu, ca nasul ridicat Indrăsniţ în sus, ca gestul elocvent şi în’tr’o atitudine de nepotolită frământare, care sugestiona sala întreagă. Căci, atunci când ii aveai pe Delavraacea îa faţă, vraja verbului său scântcetor şi năvalnic, adausă la reprezentarea pe care noi o avem despre nuvelistul Sultănicăi, lui Hagi-Iudose, Trubadurului, despre autorul Viforului, Apusului de Soare, Luceafărului, farmecul cuvântării sale ne Învăluia într’o reţea miraculoasă, ca auutorul căreia ne simţeam una cu oratorul şi gata de a-l urma oriunde. Cu aceste frumoase sentimente ne-am despărţit de trubadurul nostru, când am plecat la războiu. Sbuciuma şi suferinţa lui dia vremuri ia greie şi de răstrişte, de abia ie cunoaştem. Omui acesta care era numai inimă, se siraţia edrobit în timpai iscălită păcii noastre cu Germania. Iar la moarte, 18 Maiu 1918, n’ava măcar norocii să îi ştie neamul întregit. Pentru noi însă, care ştim cât a lucrat acest mare suflet de român pentru înfăptuirea României teritoriale de azi, e una din cele mai sfinte şi mai frumoase datorii, sărbătorindu-i amintirea şi însufleţind îninimile noastre cele mai curate sentimente de omagiu. ca întinsul fericit al ţării noastre să ridicăm rugăciuni de slavă psatru sufletul aceluia, care a contribuit intr’o măsură aşa de însemnată , situaţia noastră da acum. Ţărănimea să-i socotească printre adevăraţii ei sprijinitori şi luptători, mai sincer şi mai cinstit decât atâţia demagogii de azi, oameni politici de duzină. Să sâmânăm cu toţii flori pe mormântul său însă proaspăt şi sâdâm in sufletul nostru va loc alături de figurile cele mai de seamă ale neamului nostru. Din scrisul lui să nu luăm decât frumosul și omenescul, pentru a nu întuneca adevărata lui valoare. G. V. Răcoassa. Seaza la sal In beteală purpuria Zarea s’a învestmântat, Iar în inima-mi pustia, Din amurg, o nostalgie Pe furiș s'a strecurat. Bulgări mari de lână sură — Norii — sus plutesc ușor, in tomnatica natură ’ Suna-un cocostârc pe șură, Stând posac într'un picior. Astrul scăpărând aruncă Surp fine de cristal, Pe-un flăcău trudit de muncă // aşteaptă mândra ’n luncă,... Plânge-o doină din caval. Şi'ntr'o grea melancolie Satul pare ’nvâluit, Iar în pieptul meu învie Vechiul dor de pribegie, Ca o stea în infinit. Ioan Sf. Bran-Lemeni). Din ordin mai înalt se aduce la cunoştinţa publică, că cu începere dela 10 Sept. 1920 coroanele nu mai pot circula şi nu mai au putere liberatorie în tot cuprinsul României. Toate transacţiunile se vor face numai în lei. Tribuna liberă Situaţia utateristă a preoţime! Hotărârea Consistorului mitropolitan Din Sibiu ni se scrie. In şedinţa plenară a Coautorului Mitropolitan s’a discutat între altele şi chestia salarizării preoţilor, în privinţa căreia biroul Consistorului în frunte cu I. P. Sa Mitropolitul, şi-a făcut şi până actam datoria. In decursul discuţiei a luat cuvântul în numele întregei preoţim protopopul Dr. V Seifu, descriind în culori vii situaţia extrem de preeriă materială a preoţimei, care dăinuind mai departe, poate să abă cale mai funeste urmări pentru biserică şi ţară. Terminându-se de ucis, Consistorul Mitropolitan a hotărât în unanimitate să facă noul demersuri energice la secretariatul de culte din Cluj, precum şi la ministerul de culte din Bucureşti, pentru saltarea situaţiei critice a preoţimei. Consistorul Mitropolitan a regat în deosebi pe I. P. Sa Mitropolitul să intervină personal la forurile competente. Să nădăjduim, că aceste noui demersuri vor fi de astădată încordate de succesul dorit. Congresul studenţesc din 8km] Ziua II-a. Luni au continuat dezbaterile congresului naţional studenţesc ce se ţine la Cluj, la sala Teatrului Naţional. Preşedintele congresului d-l Puşcariu dă citire telegramelor de felicitare sosite. Se primeşte propunerea maestrului Dima, pentru crearea unui fond cultural, în amintirea studenţilor morţi în răsboiu, fond ce va fi alimentat din taxele impuse studenţilor la înscriere. Mai departe congresul respinge o propunere din Iaşi, de a se exclude din programul centrelor studenţe şi activitatea extra-şcolară. Se ia apoi în dezbatere regulamentul de discuţie al congresului. După lungi discuţii şi contraziceri provocate de chestiunea de a admite la centrele studenţeşti, ca membri activi, pe orice cetăţean român sau numai pe acei de origină română, se admite pentru calmarea spatelor, formula a doua. In după amiaza aceleeaşi zile, studentul macedonean, Diamandi, arată cât sunt de desconsideraţi studenţii macedoneni, cari nu se pot bucura încă pe deplin de unire. Pentru ei chestia naţională rămâne încă deschisă. x % VIAŢA IN FRANŢA. Delà Comedia franceză Soartea materială a artiştilor primei scene a Parisului. — Românii în teatru. „Tromper une femme !“ Un cartier de mare viitor. (Delà coresp. no hu permanent). In ţară, când artiştii teatrului Naţional sunt nemulţumiţi, pe drept sau pe nedrept, de situaţia ce li se face de către direcţie, îl auzi spunând, cu convingere : Asemenea lucruri numai la noi se pot petrece. Şi, bineînţeles, Comedia franceză este prima scenă cu care se face comparaţia. Primul nostru teatrn şi primul teatru francez. Ei bine, situaţia artiştilor Comediei e cu mult mai proastă decât a celor de la teatrul Naţional din Bucureşti. Aceştia din urmă, încă dinaintea războiului, erau plătţi mult mai bine ; îşi închipuiau însă .Ca la Comedie, artiştii au o răspaţă materială mai mare. Greşală profundă, căci un secretar cu parte întreagă de-abea are 1.500 de frauci pe lună, astăzi Şi printre aceşti societari găsim artişti ca Fératsdy, De Beer, Le Bargy, De Max, etc. Cât despre nenorociţii de pensionari, adică de simpii aspiranţi la sociétariat, ei sunt plătiţi ceva mai rău decât chiar un conducător de autobus ori o măturătoare de stradă. Intr’adevăr, aceştia au un salariu minim de debut de 450—500 da franci, pe câtă vreme artistul Comediei mesocidar primeşte între 350 şi 400 de franci pentru o muncă istovitoare şi cu răspundere. D . Comedia franceză este famnitoirea de reputaţii şi preparatoarea viitoarelor triumfuri. Amiatreli nu s’ar putea explica cum, de pildă artişti străini cari, la ţara lor, câştigă până la 60.000 de franci anual,se mulţumesc sa şi petreacă vreo câţiva ani la Comadie cu 350 de franci pe lună. Ceea ce vizeazâ, este putinţa de a pune în urma numelui lor titulatura măguli’ litoare și plină de efect asupra publicului : IX... dda Comedia franceza*. Plecarea sgomotoasă dela Comedia a unui actor nemulțumit, a desvăluît toate aceste mizării nebănuita. Teatrele particulare plătesc, de sigur, mai bine pe setorii lor. Sânt chiar teatre de cartier şi simple varieteuri care îmbogăţesc pe artiştii ce îi fac succesul. Dar şi mijloacele şi cerinţele unui teatru oficial, şi mai ales ale unei scene care se eşte şi de şcoală, sunt cu totul altele decât ale teatrelor partculare, a căror preocupare este în primul rând materială. Românii, după cum am mai spus-o de mai multe ori, sunt biete reprezintţi în teatrul francez. De altmiatreli toată lumea este unanimă în a recunoaşte însuşvile deosebite ale compatrioţilor noştri. Actualmente afişele teatrelor pariziene conţin destule nume româneşti, care aduc mari succese scenelor pa care se produc. Astfel vedem, la Comedie, ca societar pe De Max, şi ca pensionara, pe Marioara Ventura. Este de notat că De Max este, nu numai printre streini dar şi printre francezi, singurul care, dintr’odată, a fost primit societar de a dreptul și cu parte întreagă. Trecând la Odéon găsim pe Vomié! (Shack*rearm) care este considerat ca unul din elementele cele mai merituoase ale celui de-al doilea teatru francez. Apoi, Opera Comică, Strolescpi un nor de mare talent, fi la micul teatru din Rae Monsigny, Alice Cocea. Aceştia sunt cei mai de seama, şi nu voi nncita şi pe artiştii mai mărunţi cari furnică prin localurile mai puţin însemnate. Dansatorii Mariana, sub denumirea de „prestigieux dans cars roumains, joacă la Cigale in fiecare seară. Şi în iarna aceasta ara avut concertele date de către Cella Delavrancea, de artistul Nicolopoulo şi de Romanitza. Teatrul francez, se poate spune fără exagerare, datoreşte mult elementelor ne trimite ţara noastră. Şi vorbind tot de Români, ar trebui să umplu coloane mult mai multe decât îmi acordă direcţia ziarului. Voi trece, deci, la alt subiect, şi voi relata o convorbiră a doi tineri, Francezi după eparenţă, care-şi povestesu mai serile trecute isprăvile lor. Amândoi fie "52 cunoştinţă cu câte o nenorocită din acelea pe care, printr’o deriziune a soartei, le numim „des belles du nuit“. După o petrecere de o noapte întreagă, Don Jaanil se evaporase lăsând pe femeile cu care petrecuse, să saldeze cheltuielile făcute. Era, , cum s’ar zice, o tragere pe sfoară în regulă, şi această întâmplare banală, mi-a adus aminte esclamaţia lui Alexandra .Marghiloman, cu privire la Haul din autualii miniştri averescani, pe vremea aceea unul din cei mai apropiaţi sfetnici ai lui Nicu Fiipescu. „C’est un homme qui trompe les femmes!* Făcuse, dacă ceea ce povestea Marghiloman este adevărat, acelaşi lucru ca şi tinerii de care vorbesc. Bineînţeles, că fapta nu e de aprobat, cu toată meseria inavuabilă a femeilor înşelate, însă Alexandru Marghiloman se arăta atât de indignat şi credea că prin această afirmaţie putea să-şi nimicească adversarii, într’un moment când pe ascuns, înşela ţara Întreagă, find in înţelegere prea strânsă cu ■ a pe a că rui listă compromiţătoare a figurai mai în urmă. Şi tinerii mei înşelase „o femeie*,— cum zicea şefii grupului grogresist, — tocmai în cartierul cel mai „sîc“ al Parisului, în cartierul Arcului de Triumf. Partea aceasta a Parkalnî, dacă est* cea mai b ne locuită, nu care insă şi cea mai sigură. Pungnşii se dedau la nenumărata atentate nocturna. Dar activitatea lor cu psr3 sortită unei durate prea mari. Planul de a se stabili în acest joc rassrea expoziţie permanentă de «eşantioane, care să faciliteze rela*ţiunile comerciale dintre Franţa şî rostul omenirii, atrage Iacă de pe seama, pe marii Industrisşi şi pe conducătorii de bănci. Propuneri care de care mai ademeniteste ss tos proprietarilor pentru a ceda imobilele lor în vederea înfiinţării de mari magazine. Astfel, între Etoile şi piaţa Victor Hugo, lângâ rue Gorges Ville, un mare imobil se transformă spre a da naştere anul sişezământ comercial în felul Gueriilor La Fayette sau Printemps Se ştia că astăzi marile magazine sunt mai cu deosebire îa centru. Astfel, Galeriile Lafayette se găsesc în preajma Operei, alături de Printemps. Numai Bon Marché se afă mai departe, căci e lângă rue du Bac şi bulevardul Raspan, aproape de gara Montparnasse. A 00! Luvrul e în vecinătatea imedata a muzeala!, şi iarsă la margine se găsesc magazinele Dufayal, pe bulevardele exterioare. Magazinele Samaritaine şi ele se află în plină inimâ a oraşului, lângă Pont-Neuf. Transformarea ce se plâaneşte, dacă nu deplasează centrul comercial, tinde totuşi să o mâreascâ şi să întindă raza comercială a Parisului. Paris, Septemvrie 1920. N. A. 1. Biuro al Presei Orcanieae anunţă din Kowno, că Trotzki se află pe teritoriul Lituaniei. Prezenţa sa pe front sa pune în legătură cu pregătirea ofensivei anunţată, care se proectează ca o campanie de iarnă în stil mare împotriva Poloniei. In acest scop Trotzki organizează noui armate roşii la Berezina şi la cursul superior al Nipralui. * Din Bucureşti nu se anunţă: La ministerul de finanţe se primesc zilnic numeroase declaraţii pentru preschimbare de coroane, de partea acelora cari n’au putut face în termen asemenea declaraţii. Ministerul n’a luat până acum nici o hotârira cu privire la preschimbarea acestor coroane. uaea«9R3BBSQ