Gazeta Transilvaniei, septembrie 1920 (Anul 83, nr. 188-206)
1920-09-18 / nr. 198
lui « «HM « 198 întemeiată Redacţia ia de George Bariţît* Braşov, Piaţa Libertăţii 28 * v, ■ « Cu tot dispreţulpentru popor aristocrat fost în stare să susţină singuri statul (Istoria Transilvaniei) Bucureşti, sa. Voevoz, 50 Braşov, Piaţa Libertăţii 28 Administraţia . ISuTe* 1 r W tEgrfGCfQft - \ ‘\\F iii și oligarhii nici V Fa -ff/ljftA iECARi : Lv^— | leife €•'! o ps* jîdl ! F.^rofSSb#’» ftîi, Sasretw le atâpefie: f'tfiwr J5? Ac 'foste? Fttgponxabit ; Mr JPrnmt^ ** Sânbăti 18 Ssptsim ISA anunțurilor sM bofțăiMeHtelor : Prima Agenție publicitate GH.-^LIlSCHJtdtureşti,,s. Ionică 6, ABONAMENTUL Trei Sîîbîî Şase Ssraî Un aia Lei 80 Lei 60 Lei 120 Pentru streinătate abonament îndoit TELEFON, BRAȘOV 226 Frăţietatea cu Ungurii dela noi Domnului Dr. N. Lupu. Dnul Lupu a fost în Ardeal. Cu ochi vioiu, d-sa a trecut prin viaţa noastră şi ce-a văzut ne spune în ziarul „Luptătorul" din Bucureşti. In general, sânt observaţiunile noui om imparţial, dar inîluinţat pe alocuri da anumite zspsete pe cari nu a mai vrut sâ le pătrundă, lăsându-se prada visinaei saie de poet. Drul Lupu are, într’adevăr, o fire de poet şi nu putea să nu rămână impresionat de izolarea splendidă ungurilor cu înfăţişare sănătoasă, corectă, englezească (cum zice d-sa). Este impresionat de atitudinea aceasta a fontilor funcţionari şi nobili, cari „tăcuţi şi resemnaţi* îşi trăesc traiul de toate zilele... în vile cochete şi discrete, ca la Uioara. Aci credem că drul Lupu greşite, fiindcă i s’a părut că vede în atitudinea aceasta a ungurilor resemnare in loc da dispreţ şi ură. D-sa nu cunoaşte încă adâncul cocoţ de ură şi dispreţ ce-i nutresc aceităcuţi şi resemnaţi oameni, cura ie zice d-sa. Şi fiindcă firea sa de poet vede în ei caractere, ne îndeamnă pe noi Ardeienii la înfrăţire, la cât mai conciliantă atiudine fstâ de tirani noştri de eri, Oare ia ştie că boii de cri, în cumplita revoltă împotriva atapânirei de o mie de ani, n’au ucis şi aici n’au maltratat pe zbiri când i-au lvat in mână, ci i-au lăsat liberi şi nesupăraţi, cu faimă iertătoare, — proverbiala sortare a Rumânului ! Ca ce ne-au răspuns acestor purtări aia noastre ? Cu ură şi dispreţ tot mai mare, mai încătuşate, e drept, dar mai adânci. Le-am luat şcolile de Sat, universitatea, teatrul, cazărmile? Dar oare nu cu sudoarea fronţilor milioanelor de ţărani români, robi chinuiţi, cum nu au fot alţii in lume, s’au ridicat nu numai palatele Statului maghiar, dar toata palatele din Ardeal? O! de-ar şti d-rul Lupu şirul înfiorător de suferinţe, de batjocuri, de morţi, cari ne-au adâncit în sufletele noastre răni ce nu vor putea peri generaţii de aci înainte. Urma lor va rămâne de veci ! Am trăit viaţă de mucenici, viaţa cea mai lovită de batjocară şi dispreţ. Şi-am îndurat-o, fără speranţa unei răzbunări. Ne izolasem, drept, uu in vile cochete şi discrete — cum s’sn dus in splendida izolare magnaţii şi funcţionarii ungari — din satele noastre sărace, în bisericuţele de lemn, în adăpostul vitelor şi acolo silabiseam dulcele grăia românese care ne înălţa gândurile către un Vis ce nu ştiam de se va împlini vreodată! Şi ei, crăpâaii treceau pesta trupurile noastre iucăleşti aurite, la bucuria nespusă a definitivei îngenuncheri a unui popor care credeau că se va perde nemernic într'o robie stearpă. Providenţa şi calităţile înăscute ale românilor nu ne-au lăsat şi din cenuşa vetrelor noastre au răsărit tulpine sănătoase. Atât de sănătoase la minte şi la trup încât, cu toată lipsa de carte, de învăţătură, in momentul răzbunărei grele, poporul a iertat pe călăii săi. Na, dar, din partea noastră vin provocările. Toleranţa Constlului Dirigent faţă de maghiari n’a cunoscut margini. Ei ne au răpaas ca izolare şi comploturi urzite la spatele palatelor lor, între zidurile cochetelor vile!... Civilizaţia maghiară! Profesori universitari, epiecopi, mulţi funcţionari — toţi la un gând: sâ sarpe stăpânirea românească. Ca ură şi dispreţ au răspuns bunăvoinţei noastre. Iar dacă ici colo, au rătăcit român pe calea urai a făcut un gust nesocotit şi mult regretabil — nu trebuie solidarizat întreg neamul cu el, dupâ cam na dapâ aspectul ce-l prezintă aasmiţi unguri ae poate judeca sufletul populaţiisnoi maghiare de ţărani dela noi. Astăzi şi credem că şi mâine până ce o întreagă generaţia cultă ntct£hiară îşi va fi trăit traiul — nu se pot schimba raporturile între noi şi unguri. Chiar de le am da lapte de cuc, ei ne-ar urî şi nu pe-ar fi prieteni. Apropierea se va face, da dar la cursul vremurilor. Nu e posibil ca şcoala şovinistă maghiară care a dat generaţii întregi de intelectuali şi funcţionari în Ardeal, să poată fi înblânzită prin altceva decât prin renunţarea noastră la conducere. Nu cred că e cineva să gândească la aga cava. Daci dl dr. Lupu, trecând prin Ardealul n nostru îa vremuri de luptă electorală, a rămas dureros impresionat de greşelile noastre de sa — dar de azi sumai — are dreptate. N’are dreptate insă să creadă că putem puna concilianţă să aducem frăţietate cu unguri!. N'am ajans în raporturile cu ei nici acolo ca s’o ceară ei, fie şi din fariseism. Nu vor să fie fraţi ! Încrezători în calităţile misute ale poporului nostru, care a ştiut sâ se ridice sub ceie mai grele opresiuni — avem ferma convingere, că după ce vor trace bucuriile mari şi graşeiie primelor conduceri şi neregulele unei nepregătiri inerente surprizelor politice, poporul român din Ardeal, unit ca cel din întregul regat, va şti să zboare către culmile civilizaţiei. Când vom împarte prin civlizaţie propria, prin putere administrativă şi regulă în trebue Statulul, când vom f£ce dreptate şi ţăranilor maghiari prin împroprietărire dreaptă, — vom avea prilejul sâ primim propunerile de pace sincere aie ungurilor dela noi şi din afară. Frăţietatea va veni, raid senină de cât o doreşte d-rul Lupu. Nu prin concesiuni cari ne-ar jigni azi prestigiu!, ci prin orgaizarea Statului pe baze trainice — vom putea face naţionalităţile dea noi să ne respecte, să ne îndrăgească. V. SI. I. ik :üskhi ’iii i&G fJîÜÈkl Constaturi palitice Se ştie că dl Matei Castacuzino, fostul ministru al justiţiei, îşi dase demisia din acest post, din cauză trănizninţele şi faptele actualului guvern nu corespund cu speranţelor sale de a vedea apropiindu-se guvernul d-lui general şi acceptând ideile stângei democratice. O altă cauză, care-l indignase pe di Cantrouzino, o formează isprăvile ministrului Tăslăuanu, cari uu cor răspândeau de loc cu demnitatea unui ministru alăturea de care ar mai fi putut sta un bărbat de cinste. Pentru aplanarea acestui diferend se credea şi, cu drept cuvânt, se aştepta plecarea dlui Tăslăuanu din minister. O surprindere însă, demnă de actualul guvern, latre cei doi: Mitei Cantacuzino, care a dat dovada unui idealism de bărbat care ţinea la cinstea sa şi a postului ce i s’a încredinţat şi între Tâslăuanu?, ale cărui abuzuri şi incorect’tăţi le-a recunoscut dl prim-ministru chiar in Cameră, — dl general Averesc o preferă pe cel din urmă. Tâlcul întregei afaceri ni-i spune de altfel zicătoarea româneasca: Spune-mi cu cine te isoţeşti, şi-ţi voi spune c ne eşti. Sa putea oare dasl pi dl Av.«rescu da omul afacerilor Tolstauanu?! Ministrul domenilor Garoflid, a acordat an Interview ziarului „Dacia" spunând : Proectele exproprierii si impropriet&ririi sunt terminale. Dânsul I. leacd pentru 10 zile In Basarabia și Bucovina ca să controleze aplicarea legii exproprierii, apoi va pleca în Transilvania. Exproprierea în vechiul regat începe Duminecă, aplicându se minimul exproprimi după regiuni. Improprietărirea se va sfârși după un an. »Mica Antantă « Rezultatele războiului, cu drepturile de mutodeterminare a popoarelor, au creat in centrul Europei o nouă situaţie politică. Eliberarea poporului etno-slovac şi constituirea lui într’un stat liber, cât şi alipirea celorlalte naţionalităţi la statele respective, au dat un nou aspect politic în aceste părţi ale Europei. Configuraţia internaţională cere, mai ales aici, garanţii de stabilitate şi asigurarea liniştei penru ca, în actualele aşezări politice, să poată începe realizarea reformelor sociale. Căci Ungurii sunt cei dintâi cari urmăresc o dezorientare cât mai mare pentru vecinii lor, ca de pe urma acestei stări de lucrări să se poată folosi el cât mai curând. De aceea, toate frământările Ungariei lui Horthy, şi toată atmosfera de agitaţie a Ungarilor din Ardeal, toate svlonurile pe care Ie lansează regulat şi sistematic şi toate încercările, din partea funcţionarilor unguri, de a dezorganiza serviciile noastre publice şi a împiedeca viaţa noastră economică. Ungurii nu se vor mulţumi cu situaţia creată de tratatul de pace şi vor căuta să întreţie propaganda de agitaţie în toate ţările care au rupt teritorii din vechea Ungarie. Pentru a pune capăt pretenţiilor şi zvârcolirilor maghiare, ministrul de externe al Ceho-Slovaciai, d-lasneş, s'a gândit că o strânsă prietenie între popoarele vecine cu Ungaria e necesară şi că această prietenie care da fapt exista, să meargă mai departe până la o alianţă, de aceasta erau chemate în primul rând cele trei ţări limitrofe Ungariei : Iugo-Slivia, România şi Cehoslovacia. Călătoria d-lui Eeneş la Belgrad şi apoi la Bucureşti a avut de scop acest lucru, şi a reuşit. Această alianţă se va inspira la tactica şi ln politica ei externă de la tratatele în vigoare încheiate de Aliaţi şi pentru aceasta a fost numită „Mica antantă. Chestiunile primordiale asupra cărora va veghea „Mica antantă" vor fi: statornicirea unor raporturi de pace durabilă, fiindcă siguranţa şl ilpaa primejdiei dia afară, este condiţia liniştei şi ordinai dla lăuatru; şi pentru aceasta singura cale va fi repedea legare de raporturi economice ca toţi vecinii, executarea integrală a a tratatului dala Trianon ca Ungaria; împotrivirea la orice încercare de reconstituire a vechii monarhii hibsburgice ; împotrivire, de asemeni, la orice plan de confederaţie a Dunării. In afară de aceasta , lasneş mai dă şi câteva indicaţii asupra relaţiilor viitoare cu aliaţii şi o atitudine pe care „Mica antantă" înţelege s-o aibă faţă de Rusia. E îmbucurător lucru, desigur, o strângere a relaţiilor dintre Cehoslovacia, România şi Iugoslavia, care nu se opreşte nimii la o reglemantare da interese imsdite, ci caută să traseze liniile politicei vistea e a Statelor ridicate pe rurisile vechîi monacchii sustrotragare. Căci aici svem nevoe da garanţii solide şi suficiente de linişte, pentru a începe temeinic rezolvarea problemelor sociale şi îndepărta criza economică, care, în loc să descrească, se înrăutăţeşte de ziua zi. Şi o alianţă înota ţările pomenite mai sus, cu scopuri bine determinate, ar risipi neastâmpărul oamenilor care nu vor, ca nici un preţ, să se conformeze realităţii şi dreptăţii şi să stea în hotarele in care i-a aşezat Conferinţa de pace, pentru că aşa au impus drepturile etnica. „Mica antantă" are da jucat un rol important, şi nu ne îndoim, că va şti si răspundă chemării, dacă oamenii politici cari vor conduce popoarele constituite în această —mică alianţă,—vor avea totdeauna în minte motivele şi cauzele care i-au dat naştere. Ea are de apărat aici o stare de fapt bazată pe raporturi de drept şi are, pe lângă aceasta, să menţie pacea, pentru ca opera civilizatoare să poată începe cât mai curând. Şi „Mica antantă" va fi în acest caz o forţă pusă în slujba dreptului şi a civilizaţiei. RĂVAŞE. „D-l Trancu“ se miră... Dr. N. Lupu : Nu ştiu de ce, de câte ori mă uit la el, ori mă gândesc la el, îmi vine în gând la bura bine cunoscută : „Broasca mică cât un ou“. (Interviewul din Ţara Nouă) Ministrul Muncei a fost astă vară şi la Braşov. Nimeni însă n’a ştiut-o : nu avea de ce să ştie. Un cap uriaş, cu păr creţ, lipit de un trup mare şi greoi : nici o linie, nici o mişcare. Trup şi membre dintr’o bucată. Uşor l’au putut confunda braşovenii cu cine ştie ce cârciumar din Oborul Galaţilor. A trecut deci fără să ia „poporul11 cunoştinţă, fiindcă n'a ştiut să profite de experienţa altor graşi. E ! dacă ar fi venit ca d-1 Al C.P. însoţit de un vagon cu şocolată şi alte două cu ţigarete !?! Ciocolata şi tutunul i-ar fi deschis liberă cale peste tot — fiindcă fiecare familie ar fi avut în ziua aceea doui fericiţi soţi. D-1 Trancu pe semne crezuse de prisos acest mijloc , se bizuia pe renumele ce şi-a câştigat de când cu împodobirea sa In Cameră cu pene streine. „Supărăciosul trombon11 — cum ii zice d-l Lupu — de la începutul înfiinţărei partidului muncei, reuşise să se facă colosal de râs, când şi-a atribuit sieşi înfiinţarea acestui partid. Voia să aibă şi d-sa un blazon politic ca generalul, — şi a nimerit-o ca Irimia. Smuls din stânga liberală — lăsând un uriaş gol material — ajuns în partidul muncei, tolerat şi afişat d In josul articolelor scrise da alţii — d-11 Trancu şi-a văzut locul sigur numai Intre „puternicile individualităţi11 ale partidului poporului. Aci s’a plantat ca un trunchi noduros, colosal, de salcie putredă. Şi uriaşul său trup a dislocat pe toţi ministeriabilii concurenţi, mai slabi. Trambulina — bietul partid al muncei dela Iaşi — a pârăit în toate încheeturile sale când s’a avântat Trancu tocmai dela Galtiţi. „Calităţiie înăscute de rasă şi studiile sale dela şcoala de comerţ1111 fac indispensabil azi în guvernul Tăslăuniţilor! Însăşi d-l Trancu se miră ce l’a găsit. Şi se miră de-ajuns Dr. Lupu să şi piardă răbdarea faţă de atâta înţelepciune la fostul trombon de la Iaşi ! Şi totuşi d-l Trancu e un băiat bun. Ocupat fiind, ce e dreptul, de nu mai ştie nici ce gândeşte, nici ce este, nici ce va fi mâine. Se miră „cum se mira altul înaintea lui uitându-se în fântână, cum de-a căzut luna în fundul ei !“ Ne-o spune doar unul care-l cunoaşte bine, acelaş Dr. Lupu, care de cum îl vede sau se gândeşte numai la el, îi vine să rădă şi îşi aminteşte cunoscuta fabulă . O broască mică cât un ou A văzut păscând un ........ Nu cereţi mai mult. Părtea___dar nu era nici oaie, nici porc — fiindcă nu e vorba de Al. C.P. — nici capră, nici gâscă, nici cal, nici măgar, nici ... Era un blând şi nevinovat bou. Blândeţea lui nu poate supăra pe Drul Lupu ; mirarea, veşnica mirare de pe faţa grasă a d-lui Trancu, însă îl enervează, îi biciuieşte nervii. Pentru numele lui Dumnezeu, ştiu că-ţi iubeşti prietenii de altădată, nu te mai mira domnule Trancu! Devino iar un blând și nevinovat... băiat bun ! POC. Pacea ruso-polona Condiţiile Poloniei.Din cercurile poloneze din Londra, se anunţă că delegaţia de pace a sosit la Riga. Ia anturajul guveratunul din Varşovia domneşte convingerea că convorbirile vor da rezultate mulţumitoare. Negocierile nu vor dura mult, părţile find de acord asupra punctelor esenţiale. Bazele ce s’au adoptat sânt următoarele : 1) Nici o intervenţie a uneia dintre ţâri în trobile externe ale celeilalte. 2) Proclamarea independenţei Ucrainei. Până şi chestiunea frontierelor en e considerată ca imposibilă de soluţionat. Revolta In Ucraina. După ultime ştiri, Se pare că revolta din Ucraina sa întinde din ce în ce mai mult. Rebalii ar fi cucerit oraşele Ekaterinoslav şi Nicolaev. Ruşii sunt complect tăiaţi de Odesa. Patliura ar fî consimţit să colaboreze cu Wrangel contra bolşevicilor cu următoarele trei condiţiiml : 1) Recunoaşterea independenţei Ucrainei. 2) Formarea unei singure armate ucrainene compună din toate contingentele ucrainene din armata Iul Wrangel. Această armată ar fi pusă sub ordinare anul comandament ucrainean şi ar opera In Ucraina. 3) Restabilirea unei administrațiuni ucrainene în toate județele ucrainene recucerite de bolșevici. orespondernţele noastre din streinătate Prosperitatea americană — Dela corespondentul nosim special■ — Paris 1920. Astăzi Statele-Unite ile America de Nord cânt, pnh excelenţă, o fără industrială. Ele se impun mai puţin prin grânele ter aaa prin csrma ce exportează, decât prin abundenţa disponibilităţilor lor îa produse m*nufactura te. R^zervrl© de fier şi cărbuni au îngăduit o disvoltare miraculoasă a nziaelir. Astfel, în 1918, extracţiunea cărbunilor atinsese, în America, 685 milioane de tone, în vreme ce Anglia nu ajunsese decât la 255; în 1914, producţia americană era de 513 milioane de tone, iar cea engleză de 297. De unde rezultă că balanţa l’a aplecat în damna Angliei, care nu numai că nu şl a putut menţinea cifrele dnaintea războiului, dar a fost siiită să extragă mai puţini cărbuni. Care să fie caza? Mai întâiu, Marta Brittane a suferit mai mult, din războia, decât Slaveie-Uaite; deşi sacrificiile Angliei nu pot fi comparate cu ale Franţei, totuşi ele întrec cu mult pe ale Anurliei, care a avut pierderi neînsemnate, dar a tras frumoase profituri. Ia al doilea rând vine deosebirea d condiţii, îa care se găseşte industria engleză faţă de î..e,r americană. Statisticele din 1919, ne aptâ c , în Iulie anul trecut, extragerea und tone de cărbune engll z *n dest'oai, exportului, revenit la 35 de şilingi, pe cât cel american vedea ăceîeași durnicii reduse la 20 de şilingi. Dar superioritatea lechnică a Statelor Unite se manifestă rasi ca deosebire în ramura automobilistă. Înainte de 1914, chiar, automobilele americane erau foarte răspândite, atât în Statele Unite cât şi în continentul european. In Europa fabricite de automobile, din vechiul continent precum şi cele americane, răspăndiau 522.000 automobile, sau, mai clar, în 1914, Europa poseda 522 de mii de asemenea maşini. La aceeaşi epocă Satele Unite aveau 4 milioane 240000 de automoble. Şi totuşi preţine automobile din America vanite în Europa. Industria Yankee a început, Iaşii, la 1920, sâ lucreze foarte mult pentru export. Voiajorii de comerţ americani se silesc să găsească pretutindeni debas-uri. O altă concurenţi ce porn ste dia Scatele Unite este aceea a produselor chimica. Pericolul nu loveşte, însă, în mod special, decât pe Germania, care deţinea primul loc în industria colorantelor. Cercurile iniţiate cred câ în scurtă vreme, Germania va fi bătută pe acest, teren. Se poate, totuşi, ca motive puternice, de alt ordin, va schimba sîtaaţîanaa. O indicaţie ne dă, în această privinţă, alianţa ce se pare că s'a încheiat, pe sub mână, intre Statele Unita şi Germania, pentru exploatarea în comun a vechilor linii de navigaţie germane. Şi concurenţa ameninţă deo potrivă pe aliaţii de eri ca şi pe foştii duşmani. Consideraţi unde din vremea războiului au dispărut, şi popoarele Antantei se invidiază între ele pe terenul economic. Franţa, care excela în producţia mâtaşi, se vede serios periclitată de industria mâtasarilor americane. Statele-Unite au produs, în 1919, tot atât cât şi restul lamei. Este adevărat că desvoltarea aceasta se datoreşte, în parte, şi urmărilor schimbului, care a împedesat mătasea japoneză să vină în Franţa ; toată s’a dus în America. Îngrijorările ce ne cuprind la cunoaşterea unor state statistice, nu trebue să fie prea exagerate. Judecarea cifrelor nu trebue făcută astăzi după aceleaşi norma ca şi îa trecut. Acuma debuşeurile s’ssu înmulţit, comercialmente şi financiarmente. Industriaşul american, după ce e câştigat mult, esista să-şi plaseze bănii spre a deveni productivi, voeşte sâ pună bazele unor întreprinderi cari să nu-i deprecieze averea. Şi de aci reiese o emulaţie continuă a industriaşilor Yankei, care se poate zice că rezumă întreaga civilizaţie americană. Astăzi gândul lor nu e decât să producă din ce în ce mai mult. Oamenii aceştia ce sunt pasionaţi după grandios, şi-au construit clădiri cu 58 de etaje, sunt ajutaţi de această manie în lupta economică ce a început între popoare. Noi nu putem dobândi dorinţa de producere a americanilor. Dacă, însă, părăsim domeniul concurenţei, nu putem nega că desvoltarea maşinismului american profită întregii omeniri. Dar America, după cum am spn®, în nevoia explicabilă de a-şi plasa mărfurile, se va întâini ca concurenţi puternici. Conflice se vor naşte, fără îndoială, gîsrmnde se vor încrucişa nu numai Intre Grmada şl Stateie-Uaile, ba mai cu scamă şi de sigur, mai vârtos, între Statele-Ualte şi foştii ei aliaţi. In ramura cârbunăriilor sunt de tomat serios*© atingeri. Huila ararlcană vise în potiîriie auropne de nade goneşte cărbunii englezeşti, pe care îi doboară tarifice de expruriere. Din aceasta va rezulta pentru englezi lipsa tusei bone clientele de transport maritim. Prin urmare marina comercial o engleză se va resimţi în rândul a! doilea. Şi câte alte reper,uţiunii, cari vor vătăma întinge lumi, din pricina strânsei solidarităţi internaţionale, care ne obligă să trăim într’o continuă interdependenţă. Un alt pericol îl prezintă de ex. pentru Franţa, cooperarea ce i se oferă, pentru Anuite Întreprinderi, de către capitaliştii americani. Şi cooperarea aceasta e un pericol, pentrucâ Americanii vor sâ ajute Franţa în aceîaşi mod, cum au voit sâ ce ajute pe noi când ne-au propus sâ ne ia petrolii. Amestecul Americanilor e distragerea nocstrâ; ar fi sâ ne luăm stăpâni; ceea ce face ei p« Francezi îi auzim, astăzi, vorbind cum vorbiam noi când rezi etapa presiunilor necinstite ae Statelor Unite. Şi Americanii vor sâ acorde un asemenea sprijin rutelor ţărilor europeni! Ar fi voit sâ ne ajute ca să ne ia petrolul, ar voi să ajute Franţa ca să-i acapareze industria, ar voi să ajute Spania şi să-i procure materii prime şi utilaj economic, pentru ca în urmă să-i ia bogăţiile astfel puse în vigoare. Trecând la Germania, America i-a acordat de mult sprijinul ei, şi, spre a-i manifesta dragostea ei, a refzit ratificarea tratatului de pace Acesta două ţări se vor înţelege de minune, fiindcă posedând în aceeaşi măsură spiritul de acaparare, tendinţele lor reciproce ele vor anihila. Ia Rusia, de asemeni, poporul american vrea sâ aibă preponderenţa. Concesiunile miniere din Siberia, din Caucaz, din munţii Urail, ajatâ, neîndoios, interesul ce poarta republice sovietitte, care s’a dovedit a fi aibia Germaniei, protejata de astăzi a Statelor-Unite. Europenii, luând drept exemplu îndrăzneala, activitatea, dorinţa de propăşire a Americanilor, ar trebui să caute a lucra, a produce, şi uitând meschinăriile dintre Aliaţii da eri, să nu lase ca Aliatul Transoceanic trecut de partea Germaniei, sâ ieia Influența strălucită ce a□ avut intotdeauna asupra omenirii întregi. Coresp. Pentru aFondul elevilor bolnavi* al Lesului real din Braşov, Mircea Răşnoveanu, elev din clss. IV, a colectat cu lish Nr. 981 prin Câmpina, Socolu şi Braşov suma de 443 Lei 50 bani, iar Val. Dăgulanescu dl. Iii. 7 Lei, pentru „Cantina şcolară* Ioan Braşoveanu d n d. III a colectat 23 Lei 50 Bani. Sincere mulţămite tuturor donatorilor! — Direcţiunea Liceului real „Dr. Ioan Meşotă“ din Braşov.