Gazeta Transilvaniei, septembrie 1920 (Anul 83, nr. 188-206)

1920-09-18 / nr. 198

lu­i « «HM « 198 întemeiată Redacţia ia­ de G­e­orge Bariţît* Braşov, Piaţa Libertăţii 28 * v, ■ « Cu tot dispreţul­­pentru popor aristocrat fost în stare să susţină singuri statul (Istoria Transilvaniei) Bucure­şti, sa. Voevoz, 50 Braşov, Piaţa Libertăţii 28 Administraţia . ISuT­e* 1 r W t­EgrfGCfQft - \ ‘\\F iii și oligarhii nici V Fa -ff/ljftA iECARi : Lv^— | leife €•'! o ps* jîdl ! F.^rofSSb#’» ft­îi, Sasretw le atâpefie: f'tfiwr J5? Ac 'foste? Fttgponxabit ; Mr JPrnmt^ ** Sânbăti 18 Ssptsim ISA anunțurilor sM bofțăiMeHtelor : Prima Agenție publicitate GH.-^LIlSCHJtdtureşti,,­s. Ionică 6, ABONAMENTUL Trei Sîîbîî Şase Ssraî Un aia Lei 80 Lei 60 Lei 120 Pentru streină­tate abonament îndoit TELEFON, BRAȘOV 226 Frăţietatea cu Ungurii dela noi Domnului Dr. N. Lupu. Dnul Lupu a fost în Ardeal. Cu ochi vioiu, d-sa a trecut prin viaţa noastră şi ce-a văzut ne spune în ziarul „Luptătorul" din Bucureşti. In general, sânt observaţiunile noui om imparţial, dar inîluinţat pe alocuri da anumite zspsete pe cari nu a mai vrut sâ le pătrundă, lăsându-se prada visinaei saie de poet. Drul Lupu are, într’adevăr, o fire de poet şi nu putea să nu ră­mână impresionat de izolarea splen­didă ungurilor cu înfăţişare să­­nătoasă, corectă, englezească (cum zice d-sa). Este impresionat de ati­tudinea aceasta a fontilor funcţio­nari şi nobili, cari „tăcuţi şi re­semnaţi* îşi trăesc traiul de toate zilele... în vile cochete şi discrete, ca la Uioara. Aci credem că drul Lupu greş­ite, fiindcă i s’a părut că vede în ati­tudinea aceasta a ungurilor resem­nare in loc da dispreţ şi ură. D-sa nu cunoaşte încă adâncul c­ocoţ de ură şi dispreţ ce-i nutresc acei­­tăcuţi şi resemnaţi­ oameni, cura ie zice d-sa. Şi fiindcă firea sa de poet vede în ei caractere, ne în­deamnă pe noi Ardeienii la înfră­ţire, la cât mai conciliantă atiudine fstâ de tiran­i noştri de eri, Oare ia ştie că b­oii de cri, în cumplita revoltă împotriva atapânirei de o mie de ani, n’au ucis şi aici n’au maltratat pe zbiri când i-au l­vat in mână, ci i-au lăsat liberi şi ne­supăra­ţi, cu faimă iertătoare, — proverbiala sortare a Rumânului ! Ca ce ne-au răspuns acestor purtări aia noastre ? Cu ură şi dis­preţ tot mai mare, mai încătuşate, e drept, dar mai adânci. Le-am luat şcolile de S­at, uni­versitatea, teatrul, cazărmile? Dar oare nu cu sudoarea fronţilor mi­lioanelor de ţărani români, robi chinuiţi, cum nu au fo­t alţii in lume, s’au ridicat nu numai pala­tele Statului maghiar, dar toata pa­latele din Ardeal? O! de-ar şti d-rul Lupu şirul înfiorător de su­ferinţe, de batjocuri, de morţi, cari ne-au adâncit în sufletele noastre răni ce nu vor putea peri generaţii de aci înainte. Urma lor va ră­mâne de veci ! Am trăit viaţă de mucenici, viaţa cea mai lovită de batjocară şi dispreţ. Şi-am îndu­rat-o, fără speranţa unei răzbunări. Ne izolasem,­­ drept, uu in vile cochete şi discrete — cum s’sn dus in splendida izolare magnaţii şi funcţionarii ungari — d­­in sa­tele noastre sărace, în bisericuţele de lemn, în adăpostul vitelor şi a­­colo silabiseam dulcele grăia ro­mânese care ne înălţa gândurile către un Vis ce nu ştiam de se va împlini vreodată! Şi ei, crăpâaii treceau pesta tru­purile noastre iu­căleşti aurite, la bucuria nespusă a definitivei în­genuncheri a unui popor care cre­deau că se va perde nemernic în­­tr'o robie stearpă. Providenţa şi calităţile înăscute ale românilor nu ne-au lăsat şi din cenuşa vetrelor noastre au răsărit tulpine sănătoase. Atât de sănătoase la minte şi la trup încât, cu toată lipsa de carte, de învăţătură, in momentul răzbu­nărei grele, poporul a iertat pe călăii săi. Na, dar, din partea noastră vin provocările. Toleranţa Constlului Dirigent faţă de maghiari n’a cu­noscut margini. Ei ne au ră­paas ca izolare şi comploturi urzite la spatele palatelor lor, între zidurile cochetelor vile!... Civilizaţia maghiară! Profesori universitari, epiecopi, m­ulţi func­ţionari — toţi la un gând: sâ sarpe stăpânirea românească. Ca ură şi dispreţ au răspuns bunăvoinţei noastre. Iar dacă ici colo, au rătă­cit român pe calea urai a făcut un gust nesocotit şi mult regreta­bil — nu trebuie solidarizat întreg neamul cu el, dupâ cam na dapâ aspectul ce-l prezintă aasmiţi un­guri ae poate judeca sufletul populaţiisnoi maghiare de ţărani dela noi. Astăzi şi credem că şi mâine până ce o întreagă generaţia cultă ntct£hiară îşi va fi trăit traiul — nu se pot schimba raporturile în­tre noi şi unguri. Chiar de le am da lapte de cuc, ei ne-ar urî şi nu pe-ar fi prieteni. Apropierea se va­­ face, da dar la cursul vremuri­lor. Nu e posibil ca şcoala şovi­­nistă maghiară care a dat gene­raţii întregi de intelectuali şi func­ţionari în Ardeal, să poată fi în­­blânzită prin alt­ceva de­cât prin renunţarea noastră la conducere. Nu cred că e cine­va să gândească la aga cava. Daci dl dr. Lupu, trecând prin Ardealul n nostru îa vremuri de luptă electorală, a rămas dureros impre­sionat de greşelile noastre de sa — dar de azi sumai — are drep­tate. N’are dreptate insă să creadă că putem puna concilianţă să adu­cem frăţietate­ cu unguri!. N'am ajans în raporturile cu ei nici a­­colo ca s’o ceară ei, fie şi din fa­riseism. Nu vor să fie fraţi ! Încrezători în calităţile m­i­s­ute ale poporului nostru, care a ştiut sâ se ridice sub ceie mai grele opresiuni — avem ferma convin­gere, că după ce vor trace bucu­riile mari şi graşeii­e primelor con­duceri şi neregulele unei nepregă­­tiri inerente surprizelor politice, poporul român din Ardeal, unit ca cel din întregul regat, va şti să zboare către culmile civilizaţiei. Când vom împarte prin civ­lizaţie propria, prin putere administrativă şi regulă în trebu­e Statulul, cân­d vom f£ce dreptate şi ţăranilor ma­­ghiari prin împroprietărire dreaptă, — vom avea prilejul sâ primim propunerile de pace sincere aie ungurilor dela noi şi din afară. Frăţietatea va veni, raid senină de cât o doreşte d-rul Lupu. Nu prin concesiuni cari ne-ar jigni azi prestigiu!, ci prin org­ai­zarea Statului pe baze trainice — vom putea face naţionalităţile dea noi să ne respecte, să ne îndră­gească. V. SI. I. ik :üskhi ’iii i&G fJîÜÈkl Constaturi palitice Se ştie că dl Matei Castacuzino, fostul ministru al justiţiei, îşi dase demisia din acest post, din cauză tră­nizninţele şi faptele actualului guvern nu corespund cu speranţelo­r sale de a vedea apropiindu-se guvernul d-lui general şi accep­tând ideile stângei democratice. O altă cauză, care-l indignase pe di Cantrouzino, o formează isprăvile ministrului Tăslăuanu, cari uu cor răspândeau de loc cu demnitatea unui ministru alăturea de care ar mai fi putut sta un bărbat de cinste. Pentru aplanarea acestui diferend se credea şi, cu drept cuvânt, se aştepta plecarea d­lui Tăslăuanu din minister. O surprindere însă, demnă de actualul guvern, latre cei doi: Mi­tei Cantacuzino, care a dat dovada unui idealism de bărbat care ţinea la cinstea sa şi a postului ce i s’a încredinţat şi între Tâslăuanu?, ale cărui abuzuri şi incorect’tăţi le-a recunoscut dl prim-ministru chiar in Cameră, — dl general Averes­c o preferă pe cel din urmă. Tâlcul întregei afaceri ni-i spune de altfel zicătoarea româneasca: Spune-mi cu cine te i­soţeşti, şi-ţi voi spune c ne eşti. Sa putea oare dasl pi dl Av.«­­rescu da omul afacerilor Tolsta­­uanu?! Ministrul dome­nilor Garoflid, a acordat an Interview ziarului „Da­cia" spunând : Proectele exproprierii si impro­priet&ririi sunt terminale. Dânsul I. leacd­ pentru 10 zile In Basarabia și Bucovina ca să controleze apli­carea legii exproprierii, apoi va pleca în Transilvania. Exproprie­­rea în vechiul regat începe Dumi­necă, aplicându se minimul expro­­primi după regiuni. Improprietă­rirea se va sfârși după un­ an. »Mica Antantă « Rezultatele războiului, cu drep­­turile de mutode­termi­nare a popoa­relor, au creat in centrul Europei o nouă situaţie politică. Eliberarea poporului etno-slovac şi constitui­­rea lui într’un stat liber, cât şi ali­pirea celorlalte naţionalităţi la sta­tele respective, au dat un nou as­­pect politic în aceste părţi ale Eu­ropei. Configuraţia internaţională cere, mai ales aici, garanţii de sta­bilitate şi asigurarea liniştei pen­ru ca, în actualele aşezări politice, să poată începe realizarea reformelor sociale. Căci Ungurii sunt cei din­tâi cari urmăresc o dezorientare cât mai mare pentru vecinii lor, ca de pe urma acestei stări de lu­crări să se poată folosi el cât mai curând. De aceea, toate frământă­rile Ungariei lui Horthy, şi toată atmosfera de agitaţie a Ungarilor din Ardeal, toate svlonurile pe care Ie lansează regulat şi sistematic şi toate încercările, din partea func­ţionarilor unguri, de a dezorganiza serviciile noastre publice şi a îm­piedeca viaţa noastră economică. Ungurii nu se v­or mulţumi cu si­tuaţia creată de tratatul de pace şi vor căuta să întreţie propaganda de agitaţie în toate ţările care au rupt teritorii din vechea Ungarie. Pentru a pune capăt pretenţiilor şi zvârcolirilor maghiare, ministrul de externe al Ceho-Slovaciai, d-l­asneş, s'a gândit că o strânsă prie­tenie între popoarele vecine cu Un­garia e necesară şi că această prie­tenie care da fapt exista, să meargă mai departe până la o alianţă, de aceasta erau chemate în primul rând cele trei ţări limitrofe Unga­riei : Iugo-Slivia, România şi Ceho­slovacia. Călătoria d-lui Eeneş la Belgrad şi apoi la Bucureşti a avut de scop acest lucru, şi a reuşit. Această alianţă se va inspira la tactica şi ln politica ei externă de la tratatele în vigoare încheiate de Aliaţi şi pentru aceasta a fost nu­mită „Mica antantă­. Chestiunile primordiale asupra cărora va veghea „Mica antantă" vor fi: statornicirea unor rapor­turi de pace durabilă, fiind­că si­guranţa şl ilpaa primejdiei dia afară, este condiţia liniştei şi or­dinai dla lăuatru; şi pe­ntru aceas­ta singura cale va fi repedea le­gare de raporturi economice ca toţi vecinii, executarea integrală a a tratatului dala Trianon ca Un­garia; împotrivirea la orice încer­care de reconstituire a vechii mo­narhii hibsburgice ; împotrivire, de asemeni, la ori­c­e plan de confederaţie a Dunării. In afară de aceasta , l­asneş mai dă şi câteva indicaţii asupra relaţiilor viitoare cu aliaţii şi o atitudine­ pe care „Mica antantă" înţelege s-o aibă faţă de Rusia. E îmbucurător lucru, de­sigur, o strângere a relaţiilor dintre Ce­­ho­slovacia, România şi Iugo­slavia, care nu se opreşte nimii la o reglemantare da interese ims­­dite, ci caută să traseze liniile politicei vistea e a Statelor ridicate pe rurisile vechîi monacchii sustro­­tragare. Căci aici svem nevoe da garanţii solide şi suficiente de li­­nişte, pentru a începe temeinic rezolvarea problemelor sociale ş­i îndepărta criza economică, care, în loc să descrească, se înrăută­ţeşte d­e zi­ua zi. Şi o alianţă în­ota ţările pomenite mai sus, cu scopuri bine de­terminate, ar risipi neastâmpărul oamenilor care nu vor, ca nici un preţ, să se confor­meze realităţii şi dreptăţii şi să stea în hotarele in care i-a aşezat Conferinţa de pace, pentru că aşa au im­pus drepturile etnica. „Mica antantă" are da jucat un rol important, şi nu ne îndoim, că va şti si răspundă chemării, dacă oamenii politici cari vor conduce popoarele constituite în această —mică alianţă,—vor avea totdeauna în minte motivele şi cauzele care i-au dat naştere. Ea are de apă­rat aici o stare de fapt bazată pe raporturi de drept şi are, pe lân­­gă aceasta, să menţie pacea, pen­tru ca opera civilizatoare să poată începe cât mai curând. Şi „Mica antantă" va fi în acest caz o forţă pusă în slujba dreptului şi a ci­vilizaţiei. RĂVAŞE. „D-l Trancu“ se miră... Dr. N. Lupu : Nu ştiu de ce, de câte ori mă uit la el, ori mă gândesc la el, îmi vine în gând la­ bura bine cunoscută : „Broasca mică cât un ou“. (Interviewul din Ţara Nouă) Ministrul Muncei a fost astă vară şi la Braşov. Nimeni însă n’a ştiut-o : nu avea de ce să ştie. Un cap uriaş, cu păr creţ, lipit de un trup mare şi greoi : nici o linie, nici o mişcare. Trup şi membre dintr’o bucată. Uşor l’au putut confunda braşovenii cu cine ştie ce cârciumar din Oborul Galaţilor. A trecut deci fără să ia „poporul11 cunoştinţă, fiindcă n'a ştiut să profite de experienţa altor graşi. E ! dacă ar fi venit ca d-1 Al C.­P. însoţit de un vagon cu şocolată şi alte două cu ţigarete !?! Ciocolata şi tutunul i-ar fi deschis liberă cale peste tot — fiindcă fiecare familie ar fi avut în ziua aceea­­ doui fericiţi soţi. D-1 Trancu pe semne crezuse de pri­sos acest mijloc , se bizuia pe renumele ce şi-a câştigat de când cu împodobirea sa In Cameră cu pene streine. „Supără­ciosul trombon11 — cum ii zice d-l Lupu — de la începutul înfiinţărei partidului muncei, reuşise să se facă colosal de râs, când şi-a atribuit sieşi înfiinţarea aces­tui partid. Voia să aibă şi d-sa un bla­zon politic ca generalul, — şi a nimerit-o ca Irimia. Smuls din stânga liberală — lăsând un uriaş gol material — ajuns în partidul muncei, tolerat şi afişat d In josul articolelor scrise da alţii — d-11 Trancu şi-a văzut locul sigur numai Intre „pu­­ternicile individualităţi11 ale partidului poporului. Aci s’a plantat ca un trunchi noduros, colosal, de salcie putredă. Şi uriaşul său trup a dislocat pe toţi mi­nisteriabilii concurenţi, mai slabi. Tram­bulina — bietul partid al muncei dela Iaşi — a pârăit în toate încheeturile sale când s’a avântat Trancu tocmai dela Galtiţi. „Calităţiie înăscute de rasă şi studiile sale dela şcoala de comerţ11­11 fac indispensabil azi în guvernul Tăs­­lăuniţilor! Însăşi d-l Trancu se miră ce l’a găsit. Şi se miră de-ajuns Dr. Lupu să şi piardă răbdarea faţă de atâta în­ţelepciune la fostul trombon de la Iaşi ! Şi totuşi d-l Trancu e un băiat bun. Ocupat fiind, ce e dreptul, de nu mai ştie nici ce gândeşte, nici ce este, nici ce va fi mâine. Se miră „cum se mira altul înaintea lui uitându-se în fântână, cum de-a căzut luna în fundul ei !“ Ne-o spune doar unul care-l cunoaşte bine, acelaş Dr. Lupu, care de cum îl vede sau se gândeşte numai la el, îi vine să rădă şi îşi aminteşte cunoscuta fabulă . O broască mică cât un ou A văzut păscând un ........ Nu cereţi mai mult. Părtea___dar nu era nici oaie, nici porc — fiindcă nu e vorba de Al. C.­P. — nici capră, nici gâscă, nici cal, nici măgar, nici ... Era un blând şi nevinovat bou. Blândeţea lui nu poate supăra pe Drul Lupu ; mirarea, veşnica mirare de pe faţa grasă a d-lui Trancu, însă îl enervează, îi biciuieşte nervii. Pentru numele lui Dumnezeu, ştiu că-ţi iubeşti prietenii de altădată, nu te mai mira domnule Trancu! Devino iar un blând și nevinovat... băiat bun ! POC. Pacea ruso-polona Condiţiile Poloniei.­­Din cercurile poloneze din Lon­dra, se anunţă că delegaţia de pa­ce a sosit la Riga. Ia anturajul guveratunul din Var­şovia domneşte convingerea că convorbirile vor da rezultate mul­­­ţumitoare. Negocierile nu vor dura mult, părţile find de acord asu­pra punctelor esenţiale. Bazele ce s’au adoptat sânt ur­mătoarele : 1) Nici o intervenţie a uneia dintre ţâri în trobile externe ale celeilalte. 2) Proclamarea independenţei Ucrainei. Până şi chestiunea frontierelor en e considerată ca imposibilă de soluţionat. Revolta In Ucraina. După ultim­e­ ştiri, Se pare că revolta din Ucraina sa întinde din ce în ce mai mult. Rebalii ar fi cucerit oraşele Eka­­terinoslav şi Nicolaev. Ruşii sunt complect tăiaţi de Odesa. Patliura ar fî consimţit să colaboreze cu Wrangel contra bol­şevicilor cu următoarele trei condiţi­­iml : 1) Recunoaşterea independenţei Ucrainei. 2) Formarea unei singure ar­mate ucrainene compună din toate contingentele ucrainene din armata Iul Wrangel. Această armată ar fi pusă sub ordinare anul coman­­dament ucrainean şi ar opera In Ucraina. 3) Restabilirea unei administra­ți­uni ucrainene în toate județele ucrainene recucerite de bolșevici. ­orespondernţele noastre din streinătate Prosperitatea americană — Dela corespondentul nosim special■ — Paris 1920. Astăzi Statele-Unite ile Ameri­ca­ de Nord cânt, pnh excelenţă, o fără industrială. Ele se impun mai puţin prin grânele ter aaa prin csrm­a ce exportează, decât prin abundenţa disponibilităţilor lor îa produse m*nufactura te. R^zervrl© de fier şi cărbuni au îngăduit o disvoltare m­iraculoasă a nziaelir. Astfel, în 1918, extracţiunea căr­bunilor atinsese, î­n America, 685 milioane de tone, în vreme ce An­glia nu ajunsese decât la 255; în 1914, producţia americană era de 513 milioane de tone, iar cea en­gleză de 297. De unde rezultă că balanţa l’a aplecat în damna An­gliei, care nu numai că nu şl a putut menţinea cifrele dnaintea războiului, dar a fost siiită să ex­tragă mai puţini cărbuni. Care să fie ca­za? Mai întâiu, Mart­a Bri­­ttan­e a suferit mai mult, din răz­­boia, decât Slaveie-Uaite; deşi sa­crificiile Angliei nu pot fi compa­rate cu ale Franţei, totuşi ele în­trec cu mult pe ale Anurliei, care a avut pierderi neînsemnate, dar a tras frumoase profituri. Ia al doilea rând vine deosebirea d condiţii, îa care se găseşte indus­tria engleză faţă de î..e,r americană. Statisticele din 1919, ne aptâ c , în Iulie anul trecut, extragerea u­­nd tone de cărbune engll z *n des­­t'oai, exportului, revenit la 35 de şilingi, pe câ­t cel american vedea ăceîeași durnicii reduse la 20 de şilingi. Dar superioritatea lechnică a Statelor­ Unite se manifestă rasi ca deosebire în ramura automobilis­­t­­ă. Înainte de 1914, chiar, auto­mobilele americane erau foarte răs­pândite, atât în Statele Unite cât şi în continentul european. In Europa fabricite de automobile, din ve­chiul continent precum şi cele a­­mericane, răspăndiau 522.0­00 au­tomobile, sau, mai clar, în 1914, Europa poseda 522 de mii de a­­semenea maşini. La­ aceeaşi epocă Satele­ Unite aveau 4 milioane 240000 de automob­le. Şi totuşi preţine automobile din America va­nite în Europa. Industria Yankee a început, Iaşii, la 1920, sâ lucreze foarte mult pentru export. Voia­jorii de comerţ americani se silesc să găsească pretutindeni debas-uri. O altă concurenţi ce porn ste dia Scatele Unite este aceea a pro­duselor chimica. Pericolul nu lo­veşte, însă, în mod special, decât pe Germania, care deţinea primul loc în industria colorantelor. Cer­curile iniţiate cred câ în scurtă vreme, Germania va fi bătută pe acest, teren. Se poate, totuşi, ca motive puternice, de alt ordin, va schimba sîtaaţîanaa. O indicaţie ne dă, în această privinţă, alianţa ce se pare că s'a încheiat, pe sub mână, intre Statele Unita şi Ger­mania, pentru exploatarea în co­mun a vechilor linii de navigaţie germane. Şi concurenţa ameninţă de­o po­trivă pe aliaţii de eri ca şi pe foştii duşmani. Consideraţi unde din vremea războiului au dispărut, şi popoarele Antantei se invidiază între ele pe terenul economic. Franţa, care excela în producţia mât­aşi, se vede serios periclitată de industria mâtasarilor americane. Statele-Unite au produs, în 1919, tot atât cât şi restul lamei. Este adevărat că desvoltarea aceasta se datoreşte, în parte, şi urmărilor schimbului, care a împedesat mă­tasea japoneză să vină în Franţa ; toată s’a dus în America. Îngrijorările ce ne cuprind la cunoaşterea unor state statistice, nu trebue să fie prea exagerate. Judecarea cifrelor nu trebue făcută astăzi după aceleaşi norma ca şi îa trecut. Acuma debuşeurile s’ssu înmulţit, comercialmente şi finan­­ciarmente. Industriaşul american, după ce e câştigat mult, esista să-şi plaseze bănii spre a deveni productivi, voeşte sâ pună bazele unor întreprinderi cari să nu-i de­precieze averea. Şi de aci reiese o emulaţie con­tinuă a industriaşilor Yankei, care se poate zice că rezumă întreaga civilizaţie americană. Astăzi gân­dul lor nu e decât să producă din ce în ce mai mult. Oamenii aceş­tia ce sunt pasionaţi după gran­dios, şi-au construit clădiri cu 58 de etaje, sunt ajutaţi de această manie în lupta economică ce a început între popoare. Noi nu pu­tem dobândi dorinţa de producere a americanilor. Dacă, însă, părăsim domeniul concurenţei, nu putem nega că desvoltarea maşinismului american profită întregii omeniri. Dar America, după cum am spn®, în nevoia explicabilă de­ a-şi plasa mărfurile, se va întâini ca concurenţi puternici. Conflice se vor naşte, fără îndoială, gî­srmnde se vor încrucişa nu numai Intre G­rmad­a şl Stateie-Uaile, ba mai cu scamă şi de sigur, mai vârtos, între Statele-Ualte şi foştii ei aliaţi. In ramu­ra cârbunăriilor sunt de tom­at serios*© atingeri. Huila a­­ra­rlcană vise în potiîriie auro­­p­ne de nade goneşte cărbunii englezeşti, pe care îi doboară ta­­rifice de expruriere. Din aceasta va rezulta pentru englezi lipsa tusei bone clientele de transport maritim. Prin urmare marina co­m­er­cial o engleză se va resimţi în rândul a! doilea. Şi câte alte re­per,­uţiunii, cari vor vătăma întin­ge­ lumi, din pricina strânsei so­lidarităţi internaţionale, care ne obligă să trăim într’o continuă in­terdependenţă. Un alt pericol îl prezintă de ex. pentru Franţa, cooperarea ce i se oferă, pentru A­nuite Întreprinderi, de către capitaliştii americani. Şi cooperarea aceasta e un pericol, pentrucâ Americanii vor sâ ajute Franţa în aceîaşi mod, cum au voit sâ ce ajute pe noi când ne-au propus sâ ne ia petrolii. Ameste­cul Americanilor e distragerea nocstrâ; ar fi sâ ne luăm stăpâni; ceea ce face ei p« Francezi îi au­zim, astăzi, vorbind cum vorbiam noi când rezi etapa presiunilor ne­cinstite ae Statelor­ Unite. Şi Americanii vor sâ acorde un asemenea sprijin rutelor ţărilor eu­ropeni! Ar fi voit sâ ne ajute ca să ne ia petrolul, ar voi să ajute Franţa ca să-i acapareze industria, ar voi să ajute Spania şi să-i pro­cure materii prime şi utilaj eco­nomic, pentru ca în urmă să-i ia bogăţiile astfel puse în vigoare. Trecând la Germania, America i-a acordat de mult sprijinul ei, şi, spre a-i manifesta dragostea ei, a refz­it ratificarea tratatului de pace Acesta două ţări se vor în­ţelege de minune, fiindcă pose­dând în aceeaşi măsură spiritul de acaparare, tendinţele lor reciproce ele vor anihila. Ia Rusia, de asemeni, poporul american vrea sâ aibă preponde­renţa. Concesiunile miniere din Siberia, din Caucaz, din munţii Ur­ail, ajatâ, neîndoios, interesul ce poarta republice­ sovietitte, care s’a dovedit a fi aibia Germaniei, protejata de astăzi a Statelor-Unite. Europenii, luând drept exemplu îndrăzneala, activitatea, dorinţa de propăşire a Americanilor, ar trebui să caute a lucra, a produce, şi ui­tând meschinăriile dintre Aliaţii da eri, să nu lase ca Aliatul Transo­­ceanic trecut de partea Germaniei, sâ ie­ia Influența strălucită ce a□ avut intotdeauna asupra omenirii întregi. Coresp. Pentru aFondul elevilor bolnavi* al Lesului real din Braşov, Mir­cea Răşnoveanu, elev din clss. IV, a colectat cu lish Nr. 981 prin Câm­­pina, So­colu şi Braşov suma de 443 Lei 50 bani, iar Val. D­ăgu­­lanescu dl. Iii. 7 Lei, pentru „Can­tina şcolară* Ioan Braşoveanu d n d. III a colectat 23 Lei 50 Bani. Sincere mulţămite tutu­ror donato­­rilor! — Direcţiunea Liceului real „Dr. Ioan Meşotă“ din Braşov.

Next