Gazeta Transilvaniei, octombrie 1920 (Anul 83, nr. 207-227)

1920-10-19 / nr. 222

e la Hârtia ziarului nostru. O încercare de a ne suprima îndrăzneala cu care stăpânirea everescană îşi întinde ghiarme spre orice instituţie care prefera interesele neamului svârcolirilor desperate şi pătimaşe ale actualului guvern, trece limita oricărei neghiobii politice. Ai crede că toată inzuliţa şi întreaga activitate a celor nouăsprezece sau douăzeci — căci azi e greu de calculat numărul ministerelor Marei Românii! — strânşi în jurul d-lui general, nu este alta decât distrugerea a tot ce nu poartă marca sverescanâ ori guvernamentală. Interese de neam şi de ţară, cinste şi conştienţiozitate sunt astăzi hoituri aruncate în marginea drumului şi scuipate de către toţi cari se resfaţă în razele de „curăţenie mords* a atmosferei creiate de cei ce ţin szl în mână frânele conducerii de ţară. Biciuşca vizitiilor politice loveşte orbeşte, fără să ţină seama de efectele urmelor lăsate de pleasna ei. Astăzi fabrica de hârtie din Buşteni ne încunoştiinţează că „Comisia pentru distribuirea hârtiei, instituită pe lângă Secretariatul President al Consiliului de miniştri" a dispus ca această fabrică să nu mai dea hârtie pe seama s farului nostru. In schimb ne îndrumă să ne procurăm hârtia de la fabrica din Petrifalâu. Calea de rezonament pe care Comisia din casatie a ajuns la concluzia de mai sus, noi nu o cunoaştem. E atât de colbuită de praful idioţeniei, tacât o minte sănătoasă trebuie să rămână nedumerită, dacă nu ar cunoaşte dedesupturile politicei pe care se razimă slăbănogia şi neputinţa actualului guvern. E adevărat că Buştenii se află dincolo, iar Petrifalăul dincoace da Carpaţi. Nu-i motiv insă de justificare a acestei deriziuni faptul ca Braşovul se află în Ardeal şi nu ia vechiul regat. Iar dacă guvernul ar căuta totuşi să invoace acest motiv, atunci singur şi-ar recunoaşte vina de separatism şi regionalism, crime, pe care atât de bucuros căuta şi caută să te arunce în spatele Partidului Naţional. Noi ştim, atâta că între Braşov şi Buşteni sunt abia douăzeci şi ceva de chilometri, până când de Petrifalău ne despart cel puţin două sute de chilometri, dacă ’nu mai mult. Pentru ce ne trimite aşa dară „Comisia de distribuire a hârtiei" la Petrifalău, când Buştenii sunt mai aproape de Braşov decât de Bucureşti chiar?! Răspunsul nu poate fi decât unul singur : Pentru ca să apese şi să distrugă cel mai vechi ziar românesc sub greutatea scumpeţii şi a piedicilor transportului de azi ! Aceasta şi numai aceasta poate fi intenţia, pe care guvernul d-lui general Averescu nu o va putea ascunde sub masca nici unui alt motiv. Transportul pe distanţa scurtă de la Buşteni la Braşov îl puteam face — în cazuri de urgenţă şi revce — cu căruţe sau camioane. O uşurare aşadarâ nu numai pentru nuici şi pentru linia ferată, care in situaţia de azi şi în insuficienţa de a satisface tuturor nevoilor era in teiul acesta scutită de pretensiuni cari puteau fi satisfăcute pe altă cale. Decizia „Comisiei de distribuire a hârtiei" ne loveşte însă nu pe noi şi îngreunează şi circulaţia şi transporturile pe C. F. R. prin măsuri, cari în feiul acesta nu mai pot fi considerate decât contrare intereselor ţării. Şi datoria unui guvern nu este aceasta. Iar dacă d-l ministru şi comunicaţiilor nu a simţit lovitura ce se dă bunului mers al afacerilor Resortului d-sale, prin această dispoziţie ; şi dacă d-sa nu s’a vârat îndatorat să oprească aplicarea unei măsuri chemate să impovăreze — fără ca să fie de lipsă — circulaţia şi transporturile pe C. F. R. — pentru ce mai vede în acte de felul acestea pornite din partea cheferiştilor*, crime de sabotaj? ! Ia locul d-sale ridicăm însă noi, în numele acetei puteri în Stat care se numeşte: presă — cel mai energic protest contra samavolniciilor unui guvern, care nu se sfîeşte să distrugă tot ce are o ţară mai sfânt pentru ca in vârful mormanului de ruine sâ-şi zidească şi să-şi adăpostească cuibul politicei de partid. Iar din partea zarului nostru o singură vorbă ginericelui care s’a distins şi a strălucit In iuuiele pentru înfăptuirea celui mai mare şi mai sfânt idea! al neamului românesc : „Gaztta Transilvaniei", care dîn 1838, şi- a făcut cu sfinţenie datoria şi nu s’a plecat în faţa furtunei de şovinism deslănţuit de guvernele din Budapesta timp de şapte decenii adecă de şaptezeci de ani, vrea să rmână şi pe viitor credincioasă trecutului ei de luptă pentru apărarea intereselor neamului românesc. — Are deci nădejde tare şi neclintită că nici pumnul generalului dela Mărăşti nu o va adăposti sub crucea, pe care în zadar au încercat să i-o pună la căpătâi guvernele ungureşti. Vom înfrunta toate piedicile puse de guvernul d-lul general Averescu, a cărui atitudine faţă de cel mai vechi ziar românesc al Ardealului nu ne lasă să simţim că am scăpat de urgia guvernelor din Budapesta. Repetăm insă protestul nostru contra acelora cari sfarmă şi distrug pentru ca să-şi zidească cu bun vârful mormanului de ruine a instituţiilor noastre naţionale şi de cultură. Ruinelele caută paserile de noapte, cucuvalele şi... Iar cântecul de cucuvae e cobitor de rău!... * llli * VMll X 222 Marti 19 Octomvre vm întemeiată la 1838 ae George Bari ţin Redacţia f Administraţia Braşov, Piata Libertăţi! 28 Bucureşti, Teatrul Regina Maria, Braşov, Piaţa Libertăţii 28 Bucureşti, a. Ionică 6 Cu tot dispreţul pentru popor aristocraţii şi olîgarh». .. fost In stare să susţină singuri statui (Istoria Transilvani i de ore n’ar fi G. BAR1T71J, Swrafa.* d* mtieeţia; YH&UJ& S&anisoe ih'iimicp anunţărilor şi abonamentelor: Prima Agenţi* publicitate GH. ILIESCU Bucureşti, s. Ionici ft. ABONAMENTUL lumism luni Un an 80 Lei 60 Lei 120 Pentru străînătate abonament Indoit TELEFON, BRAȘOV 226 Accidental de tren pe linia Predeal Prgube de 40 milioane. Din cercetările care decurg în jurul accidentului de tren dintre Timişul de sus şi Predeal, rezultă că pricina nenorocire este supraîncărcarea trenului de marfă, care din cauza maşinei slabe şi a lipsei numărului necesar de frânări, n’a mai putut fi oprit in viteza luată. Vinovatul principal pare a fi un impiegat care a venit cu trenul de marfă şi care, deşi i s'au adus la cunoştinţă defectele maşinei şi supraîncărcarea trenului — dorind să vină cât mai da grabă la Braşov — a ordonat plecarea trenului. După constatările făcute până acuma, pagubele pricinuite de accident se urcă la aproximativ 40 milioane lei. In trenul de marfă se ştiau alimente (făină, orez, caisa etc.) in mari cantităţi, destinate pentru a fi exportate In Ceholovasia. Multe din aceste alibiecte au fost distruse, o ată parte a dispărut în groaznica învălmăşeală din cursul nopţii după întâmplarea nenorocire. Numele frânărilor răniţi şi plasaţi în spitalul civil sunt : Francisc Renzi, I. Ballot, N. Dârstea, St. Iian, T. K.ras, I. Pecara şi V. . Popa. dip. „Ne înzestrăm fraţii“ Am dat fraţilor noştri din provinciile alipite toate bunurile, toate binefacerile cu care noi, cei din regat, am fost atât de răsfăţaţi de administraţie. Un lucru însă nu le trimesesem încă: cluburile. Speram că o cunoscută societate negustorească, în turneele ei recente prin nouile provincii, va împlini aceste lipsuri. „Gazeta Transilvaniei*1 ne anunţă că i-au luat alţii înainte. O societate în frunte cu un domn Const. Olmazu înfiinţează în oraşele Transilvaniei astfel de cluburi. La Braşov această „Societate11 a închiriat un local care ocupa trei camere de hotel şi unde din jocurile de cărţi, şeful averescan al acelui oraş avea cinci la sută. Modest bărbat partizanul d-lui Tăzlăuanu! „Luptătorul". Paris, Oct. 1920 Franţa a avut trista ocazie de a-şi repeta alegerea din Ianuarie trecut. Deşi persoana din Alexandru Millerand nu punea decât sa întrunească majoritatea sufragiilor parlamentarilor, asupra Adunării Naţionale plum în ziua congresului, o tristeţă apăsătoare. A tragerea nevoită, din cauză de sănătate, a Preşedintelui Deschînel, înainte ca acest spirit limpede şi culţivit sa fi ptri&t da ţârei sale tot ce ace trebuia să i dea, a fost ca un doliu sincer pentru întreaga Franţă. Deşi România porda la fostul şm de Stat unul din cei mai sincer, dezinteresaţi prietini ai eî. Şi în mijlocul simţimntelor acestora cari strâng inimile Francezilor. Un simplu fapt divers, de o manfestare copilărească a vestit Franţa că Di Cémenceau pleacă în Indii. In Ianuarie, îa unraa eşecului, care, însă, nu a putut, bine înţeles, ridica meritele necontestate la recunoştinţa ţării, Clémrenceau a pornit-o supărat să se aişte?8 A In pustiurile africane, întorse Paris şi-a reintegrat locuinţa sa din str. Franklin, şi acolo se părea că duce o viaţă tihnită, mulţumndu-se numai să aspire ziarul sin persuasi. A venit, din mfericire, boala Diui Desh*nei. Averea s’a terminat și Georges Clemenceau a plecat In India. De s’ar întâmpla să fie șatte alegeri pe an, fostul prim-minis* tru ar fi tot pe drumuri. Ia legâmrâ cu ciudățenia caracterului lui Clemânceau se pune un articol apărut in ziarul personal al fostului „Premier", și în cara se condamnă participarea d-lui Millerand la ceremonia religioasă pentru înmormântarea cardinalului Parisului. Prin acel articol, se dădea, însă, lovitura, nu lui Milierand ci lui Denenceau, care se arătase încântat când primise, după atentatul de acum vreo douăzeci de luni, a zis şefului spiritual al diocezi Pînsului / Uo confrate aminteşte această întrevedere şi reproduce cuvintele fostului prm ministru. «Sânt foarte mulţumit, ar fi zis Clémonceau, de a va vedea. Cterul Dv. a fost la înălţime la timpul războinici. Eu, care sânt un bătrân anticlerical, am fost surprins. Sânt fericit câ aţi venit să mă vedeţi». Din aceste cuvinte se vede că Clmenceau el însuşi, de ar mai fi foit la putere, nu putea decât să educă un omagiu reprezentantului ci-nului care a servit atât de bine Franţa. Clemenceau are, insă, defectul de a nu găsi bune decât actele lui. Sa mai discută, tot cu prilejul morţii Cardiftalalei Amette, rolul pe care acest Iuait Prelat l-a jucat cu privire la episcopatele din Alsacia şi Lorena. Cemenceau i-ar fi spus : „Je m’en rapporte absolument à vous." Liber-cugetător, Clémen.-caa a făcut ce trec*u*a ea facă orice bun francez. Ș nici ei, nici Milierand nu sunt primii cari dau dovadă de toleranță. Oare Voltaire nu salut* cortegiul care se ducea sa acorde împărtășania unui bolnav ? „Te-ai împăcat cu Dumnezeu ? II întrebase un prietin. Nu, a răspuns Voltaire ; ne salutăm dar nu vorbiţi." Apoi Jauret, spre a nu nesocoti credinţa soţiei sale, a îngăduit ca fiica sa sa fie botezată în biserica Sint-Jerome din Toulouse cu apă de Iordan. Tot în legătură cu Milierand se menţionează diferite întâmplări şi anecdote referitoare la alegerile presidenţiale. Una din ele merită să o servesc şi ea cititorilor „Gazetei*. Ea este o dovadă de grandomania orgoliosului Felix Faure, care nu simţia plăcere mai mare ca în morfepteie când, alături de vre-un Suveran, putea să petreacă aşa după cum Regii şi Impăraţi petrec în intimitatea lor. Avea dorinţa de a se Introduce cu desâvârşire în familiile împărăteşti. Pentru satisfacerea acestei ambiţii copilăreşti, marele industriaş de tăbăcare era gata să-şi sacrifice prietenii. Se ştie că Félix Faure a urmat la preşidnţie lui Casimir Périer, care demisionase din pricina neajunsurilor ce i se făceau de chiar sfetnicii lui. Unul din cei cari îl sfătuise mai cu insistenţă sâ demisioneze, fusese Félix Faure, prietin de multă vreme. Sfatul acesta nu -1 oprise, insă, de a-i lua locul peste 48 de ore dela retragere. Dar atitudinea de care vorbesc n’ar însemna nmic, întru cât trebuia să înlocuiască cineva pe Casimir Périer. Acesta era lipsit de energie, pe când Felix Faure știa săl ţină piept adversarilor. Revenind la alegerea lui Félix Faure, trebue să adaug că unul din amicii săi cei mai apropiați fusese deputatul Etîenne, care i-a dat sprijinul cel mai larg; se zice chiar că alegerea lui Faure se datoria lui Etienne. De îndată ce s’a cunoscut rezultatei alegerii, Etîenne bucuros a chmst pa Féux Faure la t.Isfou și l-a sp !s : „Min vieux, te voi!â eude éla. Ta ne peux pas savoir comme moi et tes amis sommes heureux de ton é'action*. Dar Etienne n’a mai putut conţinea, fiindcă pe un ton de aroganţă revoltătoare, cooi Preşedinte i-a replicat : „Je réglette, Monsieur, que ,ma nouvelle situation m’obge à ne plus tolérer, à personne, votre mê ne à mes amis, de me tutoyer." Și Etienne, zăpăcit, ne mai știind ce sa răspândi, adunându-gi latr’o clipă amintirile istorice, a adresat „Suveranului Feix Faure" faimosul cuvânt al lui Cambonne, cuvânt pe care noul șef al Republicii a trebuit să-l înghită, deși cu greutate.—Anecdotele îşi au însă vremea lor. După 24 ori de la alegeri, viaţa îşî reia cursul de mai nsinte şi Preş de Republice, mai ai»8 cărui voeşte sâ fie un preşedinte fLctiv, trebue să muncească din greu şi să se surmeneze. Prima preocupare a d-lui Milierand va fi, desigur, găsirea de fonduri, adecă îmbunătăţirea situaţiuni! financiare. in toamna se va lansa un nou împrumut naţional, care se speră să aducă în tezaurul Statului de două ori mai mult decât cel din primăvara trecută. Dar cum se va r stiri publicul sa subscrie? Se va întrebuinţa din nou reclama neartistic din primele luni ale anului, sau sr va mărgini micirierul la simple afişe tipărite? Aceasta este hotărirea ministerului. Iniţiativa particulară nu voeşte, însă, să renunţe la afişele ilustrate. Publicul le iubeşte, afişele colorate ii reţin locului şi influenţează adesea pe trecător în hotâririle ce are să las aceea galeria Davsmbez a reunit în sala ei din preajma bisericei Saint-Augustin aproape două sute de afişe, datorite unor concurenţi doritori să-şi vadă producţiile lor pe toate zidurile Franţei. Afişul care îndeamnă publicul la subscriere trebuind sâ se răspândească şi în comunele rurale cine mai mici, cititorii Îşi pot da seama de marea popularitate ce poate dobândi artistul făuritor al noui anunţ merituos. De pe cât de mare îi poate fi izbinda, tot pe atât de sdrobitor poate fi ridicolul ce ar decurge din răspândirea unui afiş fără valoare. Un juriu alcătuit din critici de seama ca, Vauxches şi din artişti reputaţi cum sunt Oapiello, Forain, Abel Fsîvre, a fost sortiţi sâ judece lucrările prezintate. Alegerea a fost foarte grea şi, după multe zile de cugetare, dupa examinarea amănunţită a fiecărei lucrun, juriul a eliminat mai mult de opt părţi, iernând 26 de afişe. Acestora li s au acordat diferite distincţiuni din care nu trebuesc semnalate decât patru, fiindcă lor li s-au dat premii. Dar din cele patru premii, cel mai de seamă este, desigur, premiul întâia, şi pentru noi Românii, artistul care l a obţinut ne interesează cu deosebire fiind Român. Un compatriot de-al nostru, tânărul pictor Visori, cu un ars care reprezintă o femeie primind, pentru Franţa, ploaia de aur ce-i aruncă subscriitorii noului împrumut, a fost clasat primul din peste o sută și vreo cincizeci. Vorbind de concursul Devambez, un ziar parizian scria, între altele: „M. Visonte e?t an adroit coloriste, et qui sait son métier. Mais combien peu le savent! Combien ignorent Le premier mot de l’esthétque murale!" Aceleași aprecieri, iotr’în mod diferit, le-am regăsit in toată presa. Nu trebue uitat că, mai acum câtva lmp, un alt artist Pai (Paleologu), tot Român, obţinuse premiul întâi la un concurs de afişe analog. Compimerea juriului pentru concurtiul Devambsz este o dovadă de seriozitate a aprecierii lui. Am văzut lucrări a pemlate şi m-am simit fericit că, lăsând la o parta isotal cu Visont e Român, afişul său este cu adevărat unul din cele mai frumoase din câte s-au făcut în ultimul timp. Fara culori strigătoare, de o discreţie care te atrage, afişul compatriotului nostru va contribui, desigur, la succes in imprumutalui. -------- Nicky. Viata în Franţa In jurul alegerilor preşedenţiale Clemenceau şi moartea Cardinalului Amete. — Grando■ mamia lu Fèlîy Faure — vUn mare succes pentru un artist român. (De la corespondentul nostru permanent) Politice Trec lunile cu zilele pentru organizatorii partidului liberal în Braşov. Trec repede, fiindcă nu se face montă treabă cu propaganda şi vremea nu poate sta pe loc. In zi,dar încearcă trimişii speciali, acelaşi răspuns: când or trece alţii venim şi noi. Dar nu se găseşte nimeni să facă începutul. Şi aşa dă de lucru zadarnic — fiindcă ca să treci la liberali, 11 se pare Braşovenilor o ruşine ! Fiindcă cine trece înseamnă că s'a vândut !.. Aşa spune poporul ! * * * A fost generalul Averescu la Braşov dar ia suita partizanilor săi din loc nu s’au văzut decât şeful tipoului Înfrăţirea cu alţi doi tovarăşi insignifianţi. Generalul se poate lăuda într’adevăr, că vizita sa n’a fost politică — fiind că la Braşov n’a avut cu cine să facă politică averescană ! Serfrerie dela Oradia mare 1. P. C.Sa vicarul Ciorogariu — ales episcop. — Prin telefon dela Ag. Damian. — Oradia mare, 18 Oct. ora 11 a. m. Desvăiirea bustului M. S. Regelui Ferdinand, s’a făcut ori la ora 11 în prezenta ministrului de războia Răsaau, ministrului Trancuiaşi, general Moşoia şi a autorităţilor civile şi militare. Au vorbit ministrul Râşeanu, primarul oraşului şi generi Moşoia, arătând însemnătatea desvâurii busturi pentru Orada mare. După aceea tremele au defilat dimpreună cu sătenii din 10 comune în faţa raiuistrului Râşeanu. Oraşul e pavoazat și în sărbătoare. Episcop al Orăzii-mari a fost ales cu 54 voturi din 55. P. C. Sa vicarul R. Ciorogariu. Serbările Astrei continuă. Şedinţa Comitetului executiv al Partidului Naţional, convocată pe ziua de 20 Octomvrie la Cluj, — precum ni se comunică prin telefon — a fost amânată din cauza că mai mulţi membri ai Comitetului sunt împedecaţi a veni în acea zi la Cluj. Noul termin al şedinţei, care va fi apropiat, se va comunica la timp. Un Gomunîcat Mica Înțelegere D i Take Ioutacs atmieoris d*n Pria prîts fir tdegr&fic presse! ro* mâtie un comunica!: mal lung desp*e rew!w*fle ' (kbâ'idit* ' t i» d ssa î i bestia îcjghebă'ii takei înțelege-''. Iatà ce spuoe intre sUeie 4*1 T&ke Ionesco: „Țiu să constat că opinia publică este astăzi pe deaîntregul lămurită asupra caracterului, ce se numeşte mica înţelegere şi este toată favorabilă. Mici excepţii pot să fie. Partea cea mai mare a opiniei publice nu numai că a înţeles şi aprobat, dar vede în mica înţelegere singura încercare serioasă care s’a făcut până acuma pentru garantarea pâcâi mai ales în partea centrală şi orientală a Europei. Şi simpatia excepţională cu care am fost primit dovedeşte că opinia publică din Occident a văzut limpede, şi este mai mult decât doritoare ca proiectul să se transforme în fapt. Guvernele tot aşa. Guvernul italian trebuia, lămurit. Am făcut-o cu succes. Guvernul francez nu numai că a aprobat, dar susține această politică și mi-a făgăduit tot sprijinul său pentru realizarea ei. Sunt sigur că voi găsi la Londra acelaș răspuns*. De încheiere d 1 T. Ionesco pape Iu vdire, că h toamnă va p blica o „Cirte verde* In chestia Dunării, care se resoivă ca total In favorul României şi face cunoscut, ci con* venţia cu Puterile mari în privinţa dasarabiei, ni s’a trimis ape semnare. Ait in Paria — apune d-l T k. Ionesm —* nici Băşti cel mai iîâiji nu mai făgăduesc caracterul difinitiv al unirei Bsaarabiei ca Romănia. Universitatea minroii din Braşov. Anul al II-lea. Sesiunea Nov. 1920 — Aprilii. Deschiderea cursurilor : 5 Noiembrie 1920. Distinsul profesor şi mare sprijinitor al mişcării culturale Iniţiate de „ Asociţiunea corpului didactic“, domnul Ionel D. Ştefănescu, Inspctor general al Artelor, a făgăduit să redea hida domnia sa seria cursurilor „Universităţii populare" printr’un ceta de 6 -8 conferinţe care vor trata despre 9Arta poporului român". Cooferatele vor fi ţinute In zilele de 5, 6, 7 şi 12 13, 14 etc. Novocnbrie a. c. Venitul Încasat din taxele de Intrare va servi, după dorinţa erndtta'al conferenţiar, la c'entet unui fond cultural cere să fie ur autorului muză* si Uni* versă ii popokre, reproducerile ceior mai de seamă opere de ană (arhitectură, sculptură, pictură) aie poporului nostru. T-x :e psntru întreg ■•’ido de conferinţe sunt : 30 Isloca! iii, 20 lei locul II-lea, 10 lei pentru elvi. Sa primesc bucuroe suprasolviri. Având in vedere erudiţia şi talentul oratoric al profesorului Stefăneeco, bine cunoscut publicului nostru dela prelegerile din primăvară, căt şi frumuseţea şi înseninata sa subiectele!) alea ce este tratat pentru prima dată la Ardeal, precum şi destinaţia veniturilor *— nu ne îndoim ca toţi oamenii de inima, înţelegători ai scopului urmărit, vor participa cu drag la aceste conferinţe pe care un suflet mare şi entuziast le oferi publicului român din Brașov. Biletele se pot procura de pe acum de la profesorul M. Eilescu, secretarul Asocistiunei didactice. Londra 18 Oct. Grara faeriteri erminieri a’a dse/aratati la ora 11 a. ai. Motivul nasatisfaceraa părerilor mantaitorimai.