Glasul Bucovinei, septembrie 1919 (Anul 2, nr. 230-251)

1919-09-11 / nr. 238

4 'nl 0. Ox*r I «mase :;g'HJSr C^^xm.e'ia.'p., Btxatdo. E&aad­s ^Tr. 1 P» p®S®t«sí tatéi blmd eo«ti°e-Hagnpe> ®* șwrtwwas® aram»? ariSoaS» ?®®äli8®« Director Sexül f*u$eari«i. ÄKÜS*fS8S°i și ( Ir J§001 ®)> Pentru inserare la interiorul ziarului se urcă teaca cu 50%. _ Cernau­ti, Joi 11 Septemvrie ’919 e­retic *. 10.1x11 Tete*«» %. ••’­ a '® ® S³ S» ■«.»Ib­s­I­ ­ s« *ms. IBS M, pa Vi «b 80­­*5, *pe tavi ifisi ^ l*­­ pantea simi, zîlaîe s p» an­a». 80 ari, ** *6? ** 15 S*în m­issi luni 7’50 l*i. .m­««* simM *L viaîaM p* na aa 10 Ie?,­­« 5­g­s* 8 lai, p* tesi lard 2­ 50 l«î.­­S8» ® raw.an" ®«s$a> 25 tani. dimo Calea dreapta" i. Unitatea culturală era înainte de războiu ținta spre care erau îndreptate năzuințele clasei culte din toate ținuturile românești. Dar aceasta a fost și trebuia sa fie numai o formulă pentru a putea înjgheba un contact între Românii de pretutindeni, pentru a putea submina pe cât se poate zidurile ridicate împrejurul Regatului Român, menite să zădărnicească orice tendințe de unire. Se înțelege că Statele limitrofe interesate au simțit primejdia ce le amenința, că­ci după înfăp­tuirea deplină a­ unității culturale, unirea politică nu putea să întârzie. Deci aceste state au luat de cu bună vreme măsuri pentru a împiedeca o con­topire cultivală a Românilor. Mijloacele puse în joc nu au fost aceleași la cele trei state vecine. Rusia și-a închis granițele aproape cu desăvârș­re creând totodată în Basarabia o atmosferă de indi­ferență națională prin satisfacerea trebuințelor ma­teriale a masselor, fără a se interesa mult de pro­gresul lor cultural. Maghiarii, fără asemănare mai slabi decât Rușii și ca număr și ca putere asimi­­lătoare și având în față rezistența celei mai vigu­roase părți a neamului românesc, nu au putut opune sendințelor de unire decât o politică de agresiune fără auspicii­­ de izbândă și care chiar din această cauză, devenia tot mai brutală. Austria avea un joc mai ușor și a întrebuințat mijloacele cele mai potrivite, cari sânt colonizarea și corupția caracterelor. Dacă Maghiarii ar fi rămas devotați Vienei, Românii din Transilvania ar fi ajuns în mare primejdie. Și, în mod indirect, des­binarea dualistă ne-a salvat și pe noi, Românii din Bu­ovina, de o moarte sigură, deoarece Nemții n’au mai fost în stare să-și mențină egemonia în Austria. Și între Viena și Cernăuți s-a ridicat Gadiția polo­neză paralizând astfel tendința Nemților de a pă­trunde spre Răsărit. Pentru a nimici pe Români și a opri pentru totdeauna granița României acolo unde era înainte de războiu, Austria, făcu diferite încercări. Aduse coloniști Nemți, ’ deschise dinspre Nord poartă largă pentru imigrarea tuturor străinilor : jidani, ruteni, poloni etc. și­ aduse funcționari — mai ales nemți — într’un număr foarte mare. Universitatea germană — o instituție­­ curioasă într’o țară negermană și ră­masă ca încheiere în șirul universităților Fraga— Cracovia—Lemberg —, licee germane la Rădăuți și Gura-Homorului și licee românești și rutene fără posibilitatea ca elevii să și­­ continue studiile la universități naționale, sânt întreprinderi pentru a impune țării un caracter dacă uu curat german, cel puțin curat neromânesc. Desromanizarea și nu germanizarea Bucovinei a fost tendința principală a Austriei. Că e așa do­vedește faptul că într’o vreme a încercat cu colo­nizarea țării, dar a fost nevoită să anuleze unirea cu Galiția, văzând că polonizarea a deșteptat rezi­stența tuturor naționalităților din Bucovina. Pentru germanizare însă află în Evrei, cari puseseră mâna pe orașe și se încuibaseră și pe la sate, un sprijin puternic întărit încă prin Nemții coloniști importați după trebuință din Apus. Ridicându-se cu timpul și elementul rutean la oarecare însemnătate nume­rică și culturală, Românii se văzură în fața unui bloc evreo-germano-rutean, fără speranță de a primi din oarecare parte un ajutor. Situația Românilor se agravă și din cauza ne­întreruptelor lupte interne. Se părea într’o vreme că Românii se vor putea uni prin preponderența zdrobitoare a unui singur partid, care începuse o organizare economică mai temeinică. Dar și aci gu­vernul­ austriac, prea rutinat în lunga-i experiență și cunoscând slăbiciunile persoanelor conducătoare, a înlăturat repede primejdia. Din toată încercarea, conducătorii s’au ales cu câteva mii câștigate fară muncă, iar cauza românească cu o lovitură simțitoare. Cei din Viena nu mai contau cu o politică de rezistență a Românilor din Bucovina. Războiul li se păru a fi o ocazie binevenită pentru a distruge cu desăvârșire și cea din urmă speranță a renașterii naționale. Pe când soldatul sângera la front, jan­darmul închidea și spânzura pe cei de acasă. Cu o nepăsare și un cinism de necrezut a fost executată această operă de nimicire a Românilor. In acelaș timp elementul stăpânitor­ — Evreii—cari îndem­nau și încurajau prin toate mijloacele la acest fel de fapte, slăvind eros­mul soldaților și asmuțând jandarmii în contra trădătorilor, se organisau la Viena pentru intrarea triumfală în Bucovina ca stă­pâni definitivi în Ostmark-ul austriac german. S’au întors dar nu ca stăpânitori căci odată cu ei s’au întors și soldații români, cari și-au făcut datoria pe toate fronturile și și au văzut țara libe­rată de toți dușmanii. Mintea soldatului a fost mai ageră decât cea a comerciantului speculant și cea a politicianului dornic de laude. Din această minte trebuia să iasă și a și izvorît noua concepție a po­liticei românești din Bucovina. Ceea ce odinioară se manifesta ca tendință spre unitate culturală și prin ea spre unire politică,­ a fost înfăptuit prin brațul soldaților, cari au răsturnat zidurile ce ne despărți­au. Cei ce în această țară au luptat pentru a menține acele ziduri, și pentru a le întări prin nimicirea elementului românesc au datoria sa tacă, sau dacă vorbesc să știe că o fac călcând această datorie. Că mai sânt și Români, cari manifestează in­teres pentru soartea deposedaților chiar peste mă­sura trebuințelor cu care trebue să conteze fiecare om, se explică numai prin faptul că foștii pioneri ai culturei din Leopoldstadt-ul vienez continuă a lucra cu aceleași mijloace ca în vechea Austrie : corupție și intrigi interne și externe. Cei ce vad adevărata stare a lucrurilor, văd și calea dreaptă deschisă înaintea ochilor. Traian Bri­teanu. Situația politică Internă. Marți în 9 i. c., a avut loc în București un important consiliu de miniștri la care au luat parte toți miniștrii României întregite. A doua zi, Miercuri toți miniștrii pleacă la Sinaia, unde probabil se vor lua hotărîri definitive. * lînId­ o deoseb­ire» Secretariatul pentru instrucțiunea publică a dat un ordin către toate liceele românești din Bucovina, ca la examenul de admitere în clasa întâia, ce se va ținea în luna aceasta, să fie primiți toți elevii ce s’ar prezenta, fără nici o deosebire de naționalitate și confesiune. Credem că mai multă dreptate nici că se putea, chiar dacă nu e cumva prea multă și păgubitoare pentru noi. ¥. Sr. Nr 238 Carte poștală. Aceleiași femei. Am să mă ’ntorc la toamnă când se scutur Frunzele bolnave pe carare. Când cerul pare — o aripă de flutur­e multă, — și aruncată peste-o floare. Am­ să mă ’ntorc la toamnă când pustiu! Dă firii sărutarea cea din urmă... Când zările își pregătesc sicriul Să ’nchidă ’n el tot farmecul ce-l curmă. Am să mă ’ntorc când vântul plânge, geme, Și șuetă 'n ferești ca un haiduc, Când înfloresc în straturi crisanteme — Și-un braț ticsit cu flori am să-ți aduc, împodobind cerdacu-ți solitar Cu mari buchete albe, parfumate, Să stai în el, cum stai într’un altar Plin de lumină și singurătate. Pătruns de jalea clipei trecătoare Te voi a privi cu sufletu ’n lumină Și-mi vei părea că ești și tu o floare Uitată, rece, tristă și străină!... D. Iov. Situația României la conferința de pace. Presa și opinia publică din Franța, Anglia și Italia apără cu căldură punctul de vedere al Ro­mâniei. In camera franceză, cu prilejul disoriției asupra ratificării tratatului de pace cu Germania, doi de­putați francezi, d­nii Franklin - Bouillon și Louis Barthou, în aplauzele și aclamațiunile întregii ca­mere, au arătat nedreptatea ce se încearcă a se face României. Corespondentul din Paris al ziarului „Dacia“ scrie următoarele despre aceasta: „Franklin Bouillon a exprimat amărăciunea sa în fața pretenției puterilor mari de a impune Ro­mâniei o lege în chestia minorităților și a subliniat demnitatea și dreptatea atitudinei românești. La cuvintele acestea, Camera a aplaudat și s-a auzit de pe băncile stângei strigătul „Trăiască România“. Iar dl. Louis Barthou, referindu-se la tratatul din 1916, a insistat asupra valorei semnăturei unui tratat, fiind aprobat de întreaga cameră. Iar ziarul „Petit Journal“ spune că dispozi­­țiunile consiliului suprem față de România au fost profund modificate, în urma semuificărilor delega­ților români la Paris, care au lămurit că guvernul român nu cunoaște notele consiliului suprem decât din ziare. Conferința de pace va încerca deci să ajungă cu România la o înțelegere prin trimisul ei special la București. Ziarele aduc știrea că nota adusă de dl. G. Clerk, trimisul consiliului suprem, e redactată în ter­meni simțitor mai împăciuitori decât notele ante­rioare care, precum se știe, n’au fost primite de Guvernul român. A­"W­S­­"■WWS- ’

Next