Glasul Bucovinei, octombrie 1919 (Anul 2, nr. 252-277)

1919-10-23 / nr. 271

Pig. 2 Adunările partite! democrat al uniri! Triumful partidului democrat al unirea. — Țărănimea $i-a spus cuvântul.—Votarea programei partidului și­ proclamarea candidaților. O dovadă zdrobitoare. Da Duminecă au început adunările convocate în orașele și localitățile mai mari de d. ministru­­delegat Ni­stor, șeful partidului democrat al unirii în vederea organizării locale a acestui partid. Aceste adunări s-au schimbat întrun ade­vărat triumf al politicei sănătoase, drepte și cu adevărat românești, inaugurate de d. Nistor. În Storojineți adunarea a avut un succes neașteptat, o mulțime imensă primindu-l pe d. mi­nistru Nistor cu dragoste nesfârșită și ascultând cu o vădită mulțumire darea de știre asupra faptelor îndeplinite și făgăduindu-i tot sprijinul pe drumul apucat de d-sa. Și e atât de firesc ca partidul democrat al unirii să afle încrederea deplina a populației în­tregi, deoarece nu s’a întemeiat decât pe muncă și fapte spre binele mulțimii, iar tendința manifestată în timpul din urmă, ca acest partid să fie nu numai al unirii Buco­­­­vinei cu patria mamă, ci și al unirii tuturor bărbaților de bine în vederea muncii de consolidare a patiiii întregite ce se așteaptă de la viitoarea constituantă, a fost întâmpinată cu vie satisfacție. La Vama, la Câmpulung, la Gura-Humo­­morifm, la Siret, pe unde s au ținut până a­cum­ aceste adunări, expunerea programei parti­dului a fost ascultată de mulțimea nesfârșită a­­ poporului adunat cu fața plină de mulțumire, pri­mind și votând acea programă într’o însuflețire­­ unanimă. Candidații partidului au fost proclamați în acele adunări cu mult entusiasm. Peste tot locul sa votat deplină încredere și multă recunoștință administrației actuale pentru felul cum conduce treburile țării și adunările frecventate precum nu s’a mai văzut altă dată, au promis partidului demo­crat al unirii tot sprijinul la îndeplinirea progra­mului desfășurat. Intr’o singură adunare, în cea de la Câmpu­lung, s’a găsit un zurbagiu, secundat de un «ce­tățean turmentat de ambițiile sale nepotolite, să aducă în însuflețirea generală, o notă discor­­­­dantă. Lecția primită însă dela­ țăranii adunați, a fost o strălucită dovadă de rădăcinile adânci ce le-a prins partidul democrat al unirii în sufletul țărănimii noastre. --------------------------? ---------------------------­ Inspecto d-lui ministru Nistor. D. ministru Mister a făcut inspecție prin județele Strejineț, Câmpulung, Humor, și Sîret­u­ interesându-se de aproape de bunul marș al autorităților administra­tive, precum și al celorlalte instituțiuni publice, și dând pretutindenea îndrumări noi pentru deslegarea tuturor chestiunilor dela ordinea zilei.. GLASUL BUCOVINEI Nr. 271 învățământul nostru Restaurarea școalelor.— Lipsa de lemne și îmbrăcă­­ri stiințe.—­ Școalele primare din Cernăuți. ■ Liceele. - Școala Normală. — Cursuri pentru limba română. Spre a putea informa cetitorii noștri asupra situa­ției actuale a învățământului în Bucovina, am cerut d-lui secretar-șef al instrucției unele relații pe cari le dăm în rezumat. Primind Instrucțiile necesare din partea secreta­riatei, noi numiții revizori școlari și-au început ac­tivitatea încă în cursul vacanțelor. Mulțumită stăruin­ței­ lor, ajutoarelor acordate de administrație și cu concursul comunelor în multe sate edificiile școlare dărăpănate au fost restaurate. Pe alocuri aceste edi­ficii fiind distruse cu desăvârșire, s’au închiriat case particulare pentru adăpostirea școalelor. In unele părți însă dificultățile provocate de împrejurări de tot fe­lul au fost de neînvins. Totuși marea majoritate a școalelor primare au fost redeschisă pe ziua de 15 Septembrie c., școlile aceste fiind mult mai bine frec­ventate decât în anul trecut. Sânt sate în care nu­mărul elevilor s’a dublat aproape. Aiurea, îndemnu­rile bune neavând efectul dorit, vor trebui luate mă­suri de urgență, spre a determina părinții de a-și trimite copiii la școală. Se va face tot posibilul spre a înlătura neajun­surile provenite din împrejurarea că paușalul acordat școlilor este cu mult prea mic în fața scumpetei mari a zilelor noastre. Astfel mai ales lipsa de combus­tibil amenință să împiedice bunul mers al școalei, acum când frigul devine mai simțitor. Prima frec­vență a școalelor noastre primare în timpul iernii o primejduiește și lipsa de îmbrăcăminte caldă, de care sufăr mai ales copiii de la sate. S’a publicat concursul pentru ocuparea locurilor vacante de dirigenți și învățători și se vor reangaja, din cauza lipsei de puteri didactice, și învățători tre­cuți la neniîe. Și învățătorii ruteni cari au devenit disponibili, pentru că populațiunea din multe sate a cerut transformarea școalei rutenești în școală româ­nească, vor putea rămânea în serviciu, învățând limba românească în cursuri care se vor înființa anume pentru ei. Secretariatul stăruie mereu ca să se facă capăt situației materiale insuportabile a învățătorimei din Cernăuți și speră că tratativele cu primăria orașului vor avea în curând un rezultat satisfăcător. Secreta­riatul este preocupat și de ameliorarea situației mate­riale a pensioniștilor, văduvelor și orfanilor după în­vățători Tratativele pentru statificarea școalelor din Cer­năuți sunt în curs. Frecvența tuturor liceelor românești este bună. Clasa î are la Câmpulung, Suceava și Rădăuți câte 2 secții, la Cernăuți 3 secții. Intre elevii admiși în clasa 1 sunt și neromâni La Humor și Sirete și la secția germană din Suceava și Rădăuți, care urmează să fie desființate, numai funcționează clasa I. Urmează ca într-un termen câtva apropriat să se hotărască în­­tciun fel sau altul asupra cererilor adresate secretaria­tului de cei interesați de a se redeschide clasa I și în aceste locuri, la Cernăuți, liceul „Aron Pumnul“ a fost adă­postit în edificiul fostului liceu­­ de stat, liceul german și cel ucrainean în edificiul fostului liceu II de stat, liceul evreesc în edificiile fostului liceu III de stat de pe piața Ghica-Vodă și strada școlii, gimnaziul polon în localitățile din strada Universității, care aparțineau înainte liceului III. Frecvența este mare mai ales ie liceul evreesc. In școala reală gr. or. s’a Introdus peste tot limba românească ca limbă de predare. Clasa I are 2 secții. In școala reală de stat limba de predare este cea germană. La liceul ortodox de fete se desființează dease­­menea sistemul utracvist. S’a început anul acesta cu clasa I care este românească acum. Secția română a școalei normale s'a completat, funcționând acum și pentru băeți și pentru fete cele patru clase normale toate deodată și nu alternativ câte două în fiecare an, ca până acum. Secția aceasta are și câte două clase pregătitoare pentru băeți și fete. Au fost redeschise și secțiile germană, niteană și po­lonă ale școalei acesteia. Si a reactivat și școala froe­­deliană. Măsuri de urgență pentru îmbunătățirea situației materiale a profesorilor secundari sunt în curs. Administrația a susținut și susține ca mari chel­­tueli cursuri de limba română în toate orașele pentru funcționarii, profesorii și învățătorii neromâni. Cred că cetitorii se vor fi convins și din acest raport sumar că în învățământul nostru, așa cum a putut fi organizat până acum, toți cetățenii din țara aceasta își au partea ce­­ i se cuvine. A. P. ---------------------••--------------------­Pretențiile Nemților din fMma-Mere De câte ori spuneam noi ceva despre pretențiile minorităților, arătându-le că se lipsește simțul reali­tății pentru noua stare de lucruri, ne făceau șovi­­niști. Iată ce ne spune d. Iorga care se știe, că stărue pentru cele mai largi libertăți naționale și culturale pe seama așa ziselor minorități, despre pretențiunile Nem­ților Dacă Germanii din România se simt un singur neam, ori de unde ar fi venit, ori de când ar data sălășuirea lor, oricare ar fi fost viața lor de până acum și orice arme ar fi lăsat asupra lor, ba chiar ori­cât i-ar despărți interese economice cu total deo­sebite, aceasta-i privește. Dacă ei vreau să purceadă solidar pe toate terenurile, nimeni nu-i împiedecă. Dar ceia ce nu se poate cere Statului român e recunoa­șterea unui Stat național osebit, Stat risipit, dus pre­tutindeni de ori­care dintre membrii săi și exercitându-și un fel de suveranitate specială tot așa de mult în far­maciile din București ale d-lor Jakob, Schuster și Schiel ori în biuroul administrativ al d-lui M. Teutsch ca și în adunările Bisericii din Ardeal. Națiuni am re­cunoscut și recunoaștem, sântem gata a se ajuta să se desvolte în ori­ce direcție de­cât — așa e ? — in­­tr’una contrarie intereselor Statului comun și regilor lui, dar drepturi de Stat nu le poate avea de­cât națiu­nea care prin suprema ei sforțare a fost în stare a da forma politică și prin vrednicia ei se arată capa­bilă de a o menținea. Și, iarăși, din punctele de program sânt unele pe care germanii înșiși—intre cari sânt atâția oameni inteligenți — se vor recunoaște neadmisibile fiindcă a­­nulează însăși concepția Statului, și în sensul lui cel mai înaintat și mai liber. Anume „cadastrul național“ ca bază electorală, dar mai ales administrația deose­bită, dreptul deosebit (punctul 12), crearea teritoriului economic deosebit (punctul 10),și armata ca limbă de comandă deosebită (punctul 7). (Din „Neamul Românesc“) — ------------------------------—.------­ FOSTA CONFLICT SUFLETESC din H. V. Schultern Traducere de LECA MORARIU. Dacă bătrâna­ Boldur n’ar avea un câne atât de cu­prifață, de mult ar fi fost călcat de toți hoții. Știa doar oricine că „domnul căpitan“ are săculeți grei de „pă­răluțe albe pentru zile negre“ și că numai obișnuirea îi făcea să trăiască modest și simplu ca un țăran. Casa lui stătea singură — singurică pe șoseaua din marginea­ codrului, — un codru necălcat de om și nesfârșit de mare. Singura ființă care-l intovărășia în săhăstria aceasta era Leana, bătrâna lui servitoare. De câte ori nu i-am spus : „Zău, d-le căpitan, la vârsta d-ta de cu­i ca cale să rămâi așa, fără nici an ajutor. Zicem că, doamne­ ferește, îți răpune cineva cânele , ce te faci atunci? Așa­­ că stai în fața ho­țului fără pic de ajutor?!“. Dar bătrânul soldat n’avea decât un zimbet de ironie pentru vorbe de felul acesta. La urmă ami nevoit să încetez de a-i mai împărtăși temerile mele, ca nu cumva să crează că are de a face cu un fricos. în­cercam numai să-i obiectez că și soldatul pe câmpul de luptă nu se expune orbește, ci se ascunde, se în­­­doește,­pe cât îl iartă împrejurările. Una e precauțiunea, alta e lașitatea. — Zâmbetul căpitanului îmi tăia în­totdeauna vorba în cele din urmă mă deprinsei și eu o tăcea. Dar într’o bună zi cu cine să mă pomenesc în biurou? Căpitanul Bolduri Venia să mi se plângă că lâhoș al său „s’a petrecut așa, deodată, ca din senin“. Era acu pe care să-și îcîe alt câne, în locul celui mort „Natural că în împrejurări, ca ale mele traduc să-și țină omul un câne“ zicea căpitanul, scuzându-se oarecum. „Nu doar ca să te apere, ci numai de pază, ca la o adecă să apuci a sări din pat și să zmu­lgi repede din cui arma gata încărcată“. L'am întrebat ori de n’are știre de oarecare boală a cânelui. „Nu­i Cânele meu nu cred să fi fost bol­nav !“ răspunse căpitanul și mă privi atât de surprins, încât până și eu însumi îmi simțeam ciudata mutră de perplexitate ce trebue s’o fi făcut. „Mda!“ mă grăbii a-1 lămuri „Evident că un câne voinic și tânăr, cum a fost Lăbuș al d-tale, nu poate să piară așa dintr’odată, fără de nici o pricină. O fi fiind la mijloc o anumită pricină ... Nu-i așa ? O fi mâncat, ceva ce nu trebuia să mănânce?...“. Căpitanul tresări aproape nervos de această în­trebare: „Eu­“ schimbă,­­n repede vorba „discutăm noi despre astea când trecem pe la restaurantul biu­roului de informații. D-ta ai nevoie de un câne de pază, nu-i așa ? Un du>ău dresat după om ?“ „No" declară căpitanul „nu mai am nevoie de ni­mică, fiindcă mi s'a oferit acu un om cu un câne de condițiile indicate de d-ta“. „Așa a? Și ce ia­i spus d-ta? „Ea? I-am cerut să-l văd“. „Hm ! Va să zică vestea despre moartea cânelui s’a lățit așa repede !“. „La câtă­­ vreme, mă rog, după moartea lui Lă­­baș ți s'a prezentat d-tale omul cu oferta?“ „Chiar în ziua când mi-a pierit cânele !“ „Dar pentru D-zeu, d­ie căpitan, dar n’ai rămas acu singur, numai cu Leana?“ „Nu pentru că Leana nu s’a lăsat, până nu și-a văzut fratele adus în casa noastră, — ci­ că până vom ■ avea un câne... „Femee și pace ! Ce să-i faci !“ In­chetă căpita­­n nu!, dând din umere în semn de dispreț. „li cunoștea! d-ta de mai înainte pe omul care v’a adus cânele ?“ „Dimpotrivă ! Cred că până de­unăzi nu l-am mai văzut nic­odată !“ O mică pauză. „Mă iartă, d-te căpitan, chiar acum­ am scăpat și eu nițel de afacerile cele mai urgente și ași îndrăzni să mă liwit pe câteva zîle la d-ta. Ai de­sigur destul de lucru ca să-ți pot fi și eu de un ajutor. Unde mai pui că și la cumpărarea cânelui aș vrea să fii de față, ca nu cumva individul ăla să te încurce î n­­tr’un desavantaj“. Bătrânul era vădit bucuros de propunerea mea. Mi-am aranjat în grabă afacerile și plini de voe bană făcurăm călătoria de două ceasuri până la „moșioara“ lui Boldur. S­igura încăpere ce mi se putea pune la dispo­ziție se afla chiar alăturea de camera de dormit a că­pitanului Uniforme ve­chi, săbii, arme și alte obiecte ce aminteau anii de serviciu și de campanie ai căpi­tanului, stăteau aci expuse ca intr’un muzeu. Le gră­mădii într’un ungher ai odăii, îmi desfăcui un pat de câmp și-mi aranjai micul colțișor ce-mi rămăsese cât se poate de confortabil.­­N­­ Omul cu cânele se înfățișă chiar a doua zi. Câ­nele, un dulău uriaș, lățos, îmi placu mult mai mult de­cât stâpânul său. Avui prilej să mă conving pe de­plin că Tarcu — așa-i zicea cânelui — era foarte feine dresat. Intre frați făcea mai mult de cum cerea ne­gustorul pe el. Nu-mi rămânea de­cât să aprob cum­părarea lui. Totuși am stat r­ult la cumpene până să-mi dau aprobarea. Sfârșitul năpraznic al lui Lăbuș nu-mi ieșea din minte. Și apoi,­­ de­sigur, erat teologia o fi având multe exagerații, dar nu rămâne îndoială că o bună parte a vieții sufletești se oglindește în tră­săturile f<?ței omului. Când om­ai cel cu fața­­ fatală se îndepărtă, ca­ „Se vede lucra! !“. ,

Next