Glasul Bucovinei, octombrie 1919 (Anul 2, nr. 252-277)

1919-10-23 / nr. 271

Anoî N­. Cernăuți, Joi 23 Octomvrie 1919. APARE ZELIEC. Abonamentul: Peste an 60, lei, pe an 30 lei, pe trei luni 150 lei, pentru sc&apeni, zilnic , pe un an 30 lei, pe 1­­ s an 15 lei, pe trei ierni 7.50 ; numai numărul de Duminică pe un an 10 lei,­­ pe­­ in an 5 lei, pe trei luni 2.60 lei. Un mimat costă 25 bani. In­dificul democrat o Telefon Nr. 61. Redacția $1 administrația Grernăuți; Strad­a Iancîi Mor I (în palatul fo­stei bănci austro-ungare) Se primesc articole numai iscălite Mr. 271 STRADA BĂNCII No. 1 Pentru inserare în interiorul ziarului se urcă taxa cu 50 V­l unimii Fondator : Vizite JR. 5. degetul îs Din cercuri­­ autorizate din București ni se­­ asuafa cu 8 ®. La Regele va vizita Cernăuții în­ ziua de IE Noem­vrie a. c. Vizita­ primului rege al României Mari, libe­raler wi­ nostru de sub jugul robiei, va fi cea mai mare sărbătoare a noastră dela votarea unirii încoace. •cu Un străin urmărind de la depărtare plân­gerile nenumărate, unele mai stăruitoare, decât altele, ale presei ce se recomandă a f fi in serviciul cauzei evreești, ar trebui să creadă că la Cernăuți s’a instalat, în aceste­­ zile de stăpânire românească, o mentalitate, care trebue să blasteme v­eacul luminat ir care trăim, că nu­­ se îngădue să mâncăm carne de o vreo, în adevăr de mai bine de jumătate de an nu a fost zi lăsată de la Dumnezeu, lara ca gazetarii evrei să creadă că poate trece fără a striga în lumea largă că nu­ a fost popor mai asuprit ca poporul evreesc din Bucovina sub actuala stăpânire. Țipete de desnădejde, accente de revoltă și de ame­nințare umplu zilnic coloanele scrise de ei. Iar când li se pare gazetelor că plân­gerile lor prea s’au banalizat învârtindu-se mereu în jurul aceluiaș motiv, care și a­­cela, examenul mai de aproape, nu rezistă a fi numit în adevăr un motiv, atunci ei ne atacă, ne provoacă, ne jignesc, ca să ne silească la un răspuns mai tare, pe care să-l poată specula apoi, intervertindu-1, denaturându-1, maltratându-1 până îi găsesc un sens străin de concepția noastră politică. Ca să se vadă ce­le motivate sânt toate aceste acuzări vom aduce un exemplu din­­tr’o mie. Cel ce iscălește acest articol a a fost înfățișat opiniei publice evreești ca cel mai feroce antisemit. Noi dela această gazeta avem cavalerescul obiceiu de a iscăli tot ce scriem , ei bine să ne arate presa care îmi aduce această învinuire un singur articol, în care ar putea descoperi cineva altceva decât o sinceră năzuință de a înțelege minoritățile și de a fi înțeleși și noi de ele. Dar cine se plânge cu atâta insistență, cine atacă cu atâta violență, cine împroașcă din vârful peniței atâta ură, trebue să aibă totuș puternice motive, ne va obiecta cineva. Să cercetăm dar ce apără gazetarii a­­ceștia, de cari anumite bunuri milenare ale sufletului evreesc am avut indelica­tia a ne atinge. Ni se reproșează că nu avem destulă îngăduință față de caracterul străin al țării— și insistăm noi — impus acesteia în mod silnic de­ o stăpânire rea­voitoare. Am ro­manizat Universitatea germană, ai cărei pro­fesori au refuzat a face cuvenitul jurământ de credință către dinastia și legile țării; vrem să înființăm la Cernăuți un teatru ro­mânesc, ca să creăm o posibilitate mai mult de desvoltare a culturii românești prigonite până azi; am cerut cu privire la firme, con­cetățenilor noștri de altă­ limbă, să-și aducă aminte, măcar după aproape un an de stă­pânire românească, că nu se găsesc la Cer­năuți într’un oraș din inima Germaniei, ci pe un pământ românesc, care l-a eliberat cu jertfe supraomenești: aceste sunt, mai precis, acuzările mai grave ce ni se fac. Dar cine pune chestiunea evreească pe acest teren, pierde dreptul a fi socotit un luptător al unei cauze evreești. El poartă o luptă, a cărei justificare nu o înțeleg nici evreii mai luminați din vechiul regat. Astfel cunoscutul și nu mai puțin talentatul publi­cist, d. Streitmann, nuâ­ întreba la București cu vădită indignare: „Oare au pierdut cu desăvârșire gazetarii evrei dela Cernăuți sim­țul orientării, că apără cu atâta neînțeleasă înverșunare o cauză pierdută, care nu este, nu poate fi și nu trebue să fie a evreilor din România­ Mare .“ întrebarea aceasta dovedește cum sânt apreciate chemările războinice de pe malul Prutului chiar de către evrei, când sânt în măsură a-și da sama ce se petrece la Cer­năuți. Dar tocmai aceste nemulțumiri, nemo­­­tivate din punctul de vedere evreesc, arată­­ mai limpede ca orice adevăratul motiv al unei lupte, în care fiecare gazetar evreuu se silește să apară ca cel mai autentic Lohen­grin. In urma situației schimbate, două in­i­me categorii de evrei își văd desființatâ-v­­red­inoartem— de atotputernica poruncă a împrejurilor o situație avantajată pe care au avut-o înainte. Sânt gazetarii și avocații evrei, cari au motiv să fie mâhniți de schim­ băine petrecute, cari au așezat în locul lim­­bei germane altă limba oficială, un fapt din care decurg toate nemulțumirile de azi. Gazeta germană, care până ori nu cu­noștea aproape cărturar român în mâna că­ruia să nu se găsească în fiecare dimineață, cu adâncă tristețe vede îuându­l azi locul gazeta româneasca de­ aici și din țară, care, în mod fatal va fi mâne singura ga­zetă, către care, ca una care cunoaște mai bine stările și oamenii din nouă patrie,­ își vor îndrepta toți cetățenii curiozitatea de a afla informația cea mai sigură. Gazetarii evrei, cari au avut până azi aproape exclu­siv în mâna lor presa germană de aici, simt pierderea apropiată a unui rentabil izvor de câștig Este deci firesc că lor li trebue, cum îi trebue peștelui apa un mediu german, cât mai mult german, ca să aibă cui se adresa. Aceeași situație nemulțumiitoare, deși nu în aceiași măsură ca a celor dintâi, li s'a creat și avocaților evrei. Aceștia, necunos­­când nici ei limba statului, se văd puși în inferioritate față de colegii lor cari cunosc această limbă. Prin urmare și unii și alții strigă, apără cu desperare, caută a asigura cu­ toate mij­loacele, continuarea, cât mai lungă vreme, a unei stări de lucruri, pe care interesele Statului, cari sunt ale majorității covârși­toare a cetățenilor, nu o pot îngădui. Cum însă și gazetarii și avocații sunt obișnuiți a face cel mai mare sgomot în viața publică a unei țări, e lesne ca cineva să fie ispitit a crede că toată această revolta trâmbițată zilnic pornește de la insuși poporul evreesc, asuprit, prigonit, jignit de noi în înseși cele mai sfinte sentimente ale sale. Harnicul meseriaș evreu, negustorul evreu cinstit, lucrătorul evreu, vor găsi pe pă­mântul României­ Mari, care în fața muncii devotate nu înțelege a face nici o deosebire, isvoare de câștig și prosperare, nevisate înainte. De asemenea și funcționarul evreu, al cărui devotament către serviciul ce-l îm­plinește nu 1 depreciem, dându-și silința a învăța limba statului, nu va fi întrebat de nimeni dacă părinții săi au­­ purtat suman și căciulă sau caftan și iarna urcă. Puterea de muncă cinstită, alipirea, fără restricție­ni men­tale, la noua patrie, pregătirea în sensul in­tereselor acestuia , iată singurul certificat, în fața căruia, oricine î-ar aduce, nici o ușe în România Mare nu va ezita a se deschide. Cine însă crede altfel, cine așteaptă de­­ aiurea de­cât de la acest certificat, pe care trebue să-l caute în conștiința sa, fericirea sa în noua patrie , cine uneltește în acest sens, mnfându-și anume speranțe, cari ne jignesc, dincolo de marginile autorității, și demnității noastre, cari sunt granițite Ro­mâniei Mari, acela va găsi, pentru persoana sa, în noi, toți atâția neînduplecați antisemiți câți români numără pământul acesta întregit, care chistește de cât sânge românesc a curs pentru eliberarea lui în viitor. Alt antisemitism nu cunoaștem și nu vrem să cunoaștem ori­­cât ne-ar îndemna în direcția asta strigătele calculate ale câtorva gazetari și avocați din Cernăuți, cari în zădar cred că de dragai unor interese trecătoare ale lor, cari nu sunt și ale neamului lor, statul român poate nesocoti sau va fi silit a nesocoti pe ale sale. ----------------.— •«—------------------­ G. Rotică Incorigibilii :amânator de nemulțumiri Adicări din cercuri autorizate că invățătorimea din Cernăuți fără deosebire de naționalitate va primi în cărând acelaș salar ca și învățătorimea de la țară. A­­ceastă hotârire s'a luat cu prilejul prezentării la d. ministru a unei delegațiuni din partea învățătorim­ei din Cernăuți, constând din reprezentanți ai tuturor na­ționalităților. De vreme ce știm că învățătorimea însăși a luat act cu multă bucurie de satisfacerea vastelor ei pretenții, constatând în acelaș timp și o largă bună-voința din partea Administrației românești a Bucovinei față de dânsa, ne mirăm mult că răuvoitorii, ca de obiceiu, au lansat știrea tendențioasă, că Administrația ar 8 luat dispozițiuni numai pentru mărirea salariului cor­pului didactic român. E evident că aceiași colportori de știri, incorigibili, vor să mențină cu orice preț ne­mulțumiri în sufletul opiniei publice împotriva condu­cerii românești. Ținem, cu acest prilej, să aducem la cunoștința a­­cestor să­mănători de nemulțumiri, că se vor găsi par­tra corectarea lor măsurile de pedeapsă cele mai aspre.

Next