Glasul Bucovinei, septembrie 1920 (Anul 3, nr. 506-527)

1920-09-17 / nr. 519

Par. 2 GLASUL BUCOVINEI tratatului cu Bulgaria Discurs rostit de d. dr. I. I. Nistor în ședința Senatului din 9 August a. c. D. r. Nistor . D-lor senatori, cu câteva ședințe în urmă avurăm ocaziunea de a ratifica un Tra­tat de pace cu o Putere care deținuse sute de ani conaționali de ai noștri sub jugul ei, căruia noi îi declarasem râs­, boiu cu toată hotărîrea și vitejia cunoscută. Astăzi, Senatul se găsește în fața unei noui deci­­ziuni importante, înaintea ratificării unui Tra­tat de pace cu o Putere căreia noi nu i-am declarat răsboi, care. însă, în momentele acelea critice când eram pe cale să realizăm idealul nostru național, ne-a sărit în spate și care, drept pedeapsă, a terminat răsboiul ce ni-l de­clarase prin a fi zdrobită. Astăzi, Puterile aliate au impus Bulgariei pacea pe cari suntem chemați a o ratifica. D­lar, când este vorba de raporturile noastre cu Bulgaria, gândul nostru se transpune , departe, departe în trecut, fiindcă dela începuturile noastre istorice până astăzi, nu am avut obiect de ceartă și luptă cu acest popor, cu bulgarii. Mărul de ceartă între noi și bulgari ar fi, după unii, Dobrogea. In realitate însă, țara aceasta nu am luat-o de la Bulgari și nici bulgarii nu au stăpânit-o vreo­dată, astfel că dreptul nostru istoric asupra acestei pro­vincii este indiscutabil din toate punctele de vedere. D­lor. Statul bulgar național dispare în 1395 și, în locul lui, teritoriul bulgar devine o mare raia turcească. Înainte însă ca să se desființeze acest Stat, lito­ralul Mărei­ Negre cu gurile Dunărei se găseau în stă­pânirea despotului Dobrotici, de unde vine și numele Dobrogei. Cu acesta Mircea­ cel­ Bătrân a dus lupte în­delungate până ce urmașul acestuia, Ivancu, cedă teri­toriul acesta Domnului țării românești. Atât Mircea, cât și urmașii săi au stăpânit Do­brogea multă vreme, și au purtat răsboaie crâncene cu turcii pentru apărarea ei. Așa fiind, noi nu am luat acest teritoriu dela Bul­garia, care dispăruse, ci de la un despot care îi stăpâ­nea, și care, fie silit în urma luptelor, fie de bună voie, l-a cedat țârii noastre. Dela 1395 am avut lupte neîntrerupte cu turcii în sudul Dunărei, iar nici de­cum cu bulgarii. In ceea ce privește pe bulgari cari revin la o nouă vieață națională și politică de Stat în veacul al XIX-lea, ținem să constatăm, și cu acest prilej, că ei, în reali­zarea aspirațiunilor lor naționale, au găsit la noi totdea­una sprijinul cel mai larg și mai dezinteresat La noi intelectualii bulgari au găsit veșnic refugiu, la noi au luat naștere cele dintâi gazete bulgare, pre­cum și desvoltarea propagandei lor naționale pentru re­dobândirea independenței, deci cu sprijinul nostru moral, iar la 1877, și cu tributul de sânge pe care l-am dat Bulgariei, ea și-a putut redobândi independența na­țională. Cu ocazia alipirii Rumeliei orientale noi nu ne-am împotrivit, ci am contribuit la împăciuirea cu sârbii prin tractatul de pace care s’a încheiat aici la noi, la Bu­curești, la 1885. Prin urmare, din această scurtă expunere istorică reiese că dela început și până în preajma marelui răsboi mondial noi n’am avut nici o ceartă cu acest popor. Când în toamna anului 1912 bulgarii deslânțu­­iră răsboiul în Balcani pentru desrobirea lor de sub jugul turcesc înfăptuirea idealului național, noi nu i-am împiedecat, căci având asigurat frontul de Nord au pu­tut dobândi succese strălucite contra turcilor. Am in­tervenit în răsboi numai în momentul când bulgarii, amețiți de succesele lor, se credeau singuri stăpâni în Balcani, și ridicară armele contra tovarășilor lor de luptă de până atunci, contra sârbilor și grecilor. Dar și atunci i-am tratat cu multă cruțare, respectând mân­dria lor națională prin oprirea marșului spre Sofia. Dimpotrivă, bulgarii ne urmăreau cu o dușmănie nemai­pomenită, uneltind continuu contra noastră, ri­dicând pretenție nu numai asupra Cadrilaterului, ci și asupra Dobrogei întregi, până la gurile Dunării Ort, Dobrogea ne a fost cedată de turci cu consimțământul Puterilor adunate la Berlin ne-a fost cedată ca o­ ne­cesitate economică a țării noastre, pentru că eram o țară care nu avea legătură cu Marea, legătură care era o condițiune indispensabilă pentru desvoltarea noastră economică, pentru a satisface aceasta necesitate, ni s’a deschis drumul spre Mare, drumul spre Constanța. In momentul când românii au pus stăpânire pe Cons­tanța-Kü­stendje ea nu era decât un sat turcesc de pes­cari pe care românii, prin munca, prin priceperea și energia­ lor, l-au prefăcut, cum știm cu toții, într’un port care începuse să rivalizeze cu Odesa rusească Bulgarii, deci, nu au avut nici un motiv să ne înduș­­mânească pe noi, căci legătura cu Marea era indispen­sabilă, și pentru această legătură au luptat generațiile trecute, și trebuie să lupte generațiile viitoare, ea fiind o condițiune sine qua non pentru prosperitatea econo­mică a țării noastre. Așa fiind nu meritam dușmănia aceasta din par­tea bulgarilor, nu o meritam câtuș de puțin întru­cât Bulgaria însăși ajunsese, mai ales în urma răsboiulu din 1914, într’o situație internațională din cele ma strălucite, ca o țară care avea acces la două Mări,­­ anume la Marea Neagră și la Marea Egee, ca o țară care câștigase destul, ca o țară bogată, în definitiv Bulgaria avea toate condițiunile date pentru o desvol­tare impunătoare în Balcani. In­să, vedeți d-voastre, si pare că bulgarii la un moment dat, mai ales în urma succesului din 1913, să-și fi pierdut rațiunea, simțit de realitate, căci, nemulțumindu-se cu accesul la cele două Mări, căutau accesul și la Marea Adriatică și desconsiderau Statele dinprejurul lor. Și tocmai pentru a satisface această idee, greu de realizat în tim­pul acesta, pentru a ajunge, am putea zice, puterea mare la care tindea, în dauna Statelor vecine, și mai ales în dauna sârbilor, de aceeaș viță cu ei. Bulgaria a intrat în răsboi, fără să fie necesar, și s’a pus la dis­poziția Germaniei, jucând acel rol, pe care cu toții îl cunoaștem. Iar când noi am­­ ridicat arma pentru a ne realiza aspirațiunile noastre de Veacuri, pentru a lua ce este al nostru bulgarii îndemnați, conduși și­ întăriți de germani ne-au dat lovitura așa de greu simțită, lovind Cadrilaterul și mai ales Dobrogea însăși, silindu­­ne într’o vreme de a ne retrage dincoace de Dunăre. Dar clipele acestea de grea încercare pentru noi, au trecut ca un vis urât, făcând loc unor zile mai senine ce au urmat după înfrângerea bulgarilor aliați cu Germania, și după retragerea lor grăbită din Ca­­drilater și vechea Dobroge, care ajunsese din nou în stăpânirea noastră. Și așa azi avem rară satisfacție de a vedea consacrate drepturile noastre imprescriptibile dincolo de Dunăre de un nou tractat internațional, care nu sta prezentat spre ratificare. D-lor senatori, nu avem motive de a refuza votul nostru acestui tractat de pace, care cuprinde stipula­­țiuni drepte și întemeiate." Articolul 27 al tractatului fixează, cum se spune și în expunerea de motive a d-lui ministru al afacerilor străine, fruntariilor dintre Bulgaria și România, de la Marea Neagră până la Dunăre, precum erau în ființă la 1 August 1914«­ t în toată înfrângerea Bulgarilor, nici nu ne-am atins de teritoriul lor, și am păstrat frunta­riile cele vechi de înainte de răsboi. Cum însă hotarele României întregite se lărgiră în alte părți, era firesc ca art. 59 să impună Bulgariei, ca Stat limitrof, să recunoască nouile fruntarii. Drept aceea art. 59 prevede că : «Bulgaria declară de pe acum să recunoaște și acceptă fruntariile Austriei, ale Greciei, ale Ungariei, ale Poloniei, ale României, ale Statului sârbo croato-sloven și ale Statului ceho­slovac astfel cum aceste fruntarii vor fi fixate de câtră prin­cipale Puteri aliate și asociate. Dar, d-lor senatori, importante pentru noi sunt dis­­pozițiunile art. 53—57 din Tractat, care regulează drep­turile minorităților. Și ceea ce am spus atunci când a venit în discuțiune ratificarea Tractatului cu Austria, spunem și acum cu ocaziunea discuțiunii acestui proiect de lege : «Nu dorim și nu cere și pentru conaționalii noștri din Bulgaria alt tratament d­ecât acela pe care îl vom aplica noi față de conaționalii lor cari se găsesc pe teritoriul Statului nostru. Atât și nimic mai mult». Sperăm dar că guvernul bulgar va ține seamă de numărul cel mare de români cari se găsesc pe malul­­ drept al Dunărei, și nu va­ pune nici o piedică desvol­­tării pacinice a elementului românesc de acolo, nici pe­­ terenul școalei, și nici pe cel bisericesc. Tot așa de important pentru soi mai este, d-lar senatori, și artrita din Tractat, care vorbește de mor­mintele eroilor români căzuți pe pământul Bulgariei, în deosebite lupte ce au avut loc acolo. Eu cred că este de datoria guvernului ca să întrebuințeze toate mijloa­cele pentru ca să găsească mormintele acestor eroi și să le dea îngrijirea cuvenită, iar guvernul bulgar este dator să dea tot concursul la găsirea și îngrijirea aces­­tor morminte. Să o facem aceasta, d-lar, cu toată dra­­­­gostea, ca cel­ puțin pe această cale să manifestăm da­toria noastră de mulțumire și recunoștință față de acei cari au luptat vitejește și au vărsat sângele pentru în­tregirea țării și a neamului." (Aplause prelungite). Art. 118 prevede sancțiuni contra celor­­ cari au comis acte contrarii legilor și obiceiurilor răsboiului. Sigur că se vor găsi și la noi, mai ales în Dobro­gea, o mulțime de oameni cari au suferit din partea bulgarilor cruzimi și persecuțiuni nepermise de legile și obiceiurile răsboiului. Și în privința aceasta, pentru a da o satisfacțiune opiniunii publice și a pune capăt acestei cruzimi în viitor, ar fi bine să se adune material pen­tru ca să se ceară sancțiuni contra vinovaților. Art 126­ este pentru noi de mare importanță. Prin acest articol Bulgaria este obligată să ne restitue toate documentele sau arhivele și toate obiectele prezentând un interes arheologic, istoric sau artistic, pe cari bul­garii le-au ridicat am arhivele țării, mai ales pe teri­toriul Dobrogei. In această privință guvernul trecut a întreprins pașii necesari la Sofia și actualul guvern a avut oca­ziunea să capete o parte din documente de la Sofia. După informațiunile ce ani, Bulgaria mai deține­ o în­semnată cantitate din aceste obiecte, cari trebuiesc re­clamate fără întârziere, pentru a obține ceea ce este al nostru, mai ales cele din Dobrogea, scoase la iveală în urma săpăturilor făcute sub conducerea d-lui profesor Pârvan. O mare cantitate din aceste materiale au fost luate de bulgari. Nefiind inventariate nu se pot bine stabili dar comisiunea de la Sofia va găsi, de­sigur, mijloacele pentru a aduce în­­ țară ceea ce a fost ridicat de bulgari. Cu observațiunile acestea generale, cred că n’am avea nimic de obiectat contra ratificării acestui tractat cu dorința sinceră și neprefăcută ca relațiile politice și economice, ce se vor relua cu Bu­garia, să fie cât se poate de trainice și cordiale. ^ Cu observațiunile acestea declar că votez ratifica­rea Tractatului de pace cu Bulgaria. (Aplause). Nr. 519 Spre a putea porni o acțiune pe cât se poate de folositoare în interesul copiilor pe cari scum­­­petea f­a îndepărtat de școala lor, rugăm ‘părinții cari nu pot face față cheltuielilor reclamate de susținerea copiilor lor la oraș. Să ne comunice nu­­­mele și etatea copiilor lor rămași acasă, indicând tot odată și studiile terminate până acuma de acei copii. Adăugați totodată și informații cu privire la Piedicile ce ați întimpinat voind să aduceți copiii la oraș (cereri respinse de condu­cerea internatelor,­­biata ce vi s'a cerut de par­ticulari etc­.)­ Apelăm către toți oamenii de bine cu dare de mână de a face prin administrația ziarului nostru daruri pentru internate. Vom publica nu­mele donatorilor și sumele primite. Situația externă întrevederea între domnii Miller­and și Gio­­litti la Aix-les Bains a avut darul să i con­vingă și pe premierul Italiei, că nici Italinii nu pot avea altă atitudine față de Rusia decât cei­lalți aliați. S’a convenit ca Rusia sovietică să nu fie recunoscută de nici un stat." ~ . Grâul de proastă calitate, trimis de bolșe­vici Italienilor, a răcorit entusiasmul acestora pentru bolșevism. Chiar organizațiile muncitorești s'au pronunțat la Milano împotriva dictaturii­­ Proletariatului, susținută de șefii partidului so­cialist cari au rămas în minoritate. , , In Anglia se crede că se va ajunge la o soluție pașnică cu minerii. Lloyd George are din ce în ce o atitudine mai rezervată față de Kamenieff învinuit că ar fi vândut conform principiilor nouei libertăți comuniste giuvaeruri din tezaurul coroanei țariste în Anglia. I s'a cerut lui Kamenieff să nu se mai amestece în chestiunile interne ale Angliei. Nici lucrătorii căilor ferate franceze nu vor să știe nimic de bolșevism. După știri, neverificate încă, în Petrograd a izbucnit o revoluție, comisarii poporului ar fi fost aruncați în Neva. Răscoala ucraineană con­tinuă. bfi din­burări în părțile Iugoslavia se anunță grave tur­­cioate cu tendințe separatiste. Guvernul iugoslav a reluat traficul de măr­furi cu România. Ema­el Pașa organizează o armată bolșevică, care stă în legătură cu bolșevismul din Petro­grad­ cu scopul de a intra în India. Guvernul cehoslovac a hotărît în 14 Sept. să demisioneze în urma lipsei de consistență în coaliție. Guvernul elen a comunicat oficial la Sofia lista inculpaților de războiu, a căror extrădare se cere în virtutea tratatului de la Neuilly. Figu­rează toți foștii miniștri bulgari, 11 generali, 125 ofițeri, cu totul 170 persoane. La noi­, guvernul generalului Aver­es­cu îi dă drumul, fără să-l fi judecat, faimosului spânzurător al țăranilor români și ruteni, gene­ralul Fischer. Increstam­ Ca­ti. deputat Sebi mai rar cineva. D. deputat Eusebie Popovici vorbește la Gazeta Poporului dela Suceava de „Parlame­nt“, „primenire sufletească«. Este foarte sincer constatând că „reprezentanții țărilor eliberate. . . numai cu greu încep a coprinde cu gân­dul­ lor vremea cea mare pe care o parte bună a pre­gătit-o neamului românesc, care își cunoaște foarte bine tovarășii de astă. De aceea are toată dreptatea că Românii ar fi trebuit să urmeze pilda poporului ceh care „și-a ales conducători destoinici, cari au introdus ordinea și au făcut să se sălășluiască pacea și liniștea în țară“. Cu eleganța-i de stil care-l distinge și pe care o ad­miră cei din jurul său mai scrie: „Trândavul deputat de Ciudei, care este totodată cea din urmă rămășiță rămasă In Parlament din partidul democrat al unirii s’a tânguit și asupra alegerilor din circumscripția Su­­ceavă“. Adevărat că rămășițele din Bucov na sunt re­prezentate în Parlament un nantir mut mai mare de­cât partidul democrat al unirii. D. Euseb­e Popovici știe bine că în extraordinara-i hărnicie n’a făcut ne­mic alta in Parlament decât să se laude cu isprăvile altora de acu câteva decenii. Încolo nemic n’a putut tulbura somnul lor îndulcit de visul pelril partidului / *

Next