Glasul Bucovinei, octombrie 1920 (Anul 3, nr. 528-552)

1920-10-27 / nr. 549

/ * .M V wm Pl si mâr­ni 50 Irajii -fHBfc Cernăuți, Miercuri 27 Octombrie 1920 anul partidului democrat al unirii Telefon No. @î Fondator: SstW “TMr-ABONAMENTUL: si* IMS S» lei, pe ‘j,­an 40 k*, pe trei Luni 20 le, pent­re Sam* învâftst pe un an 40 lei, pe ‘ț, m 90 lei, pe trei Jan« 50 lei, mmmm tisatetil «le Dum­rotei pm «na­m­ii te, pe Ș. *« S feâ, . pe toi Stiflif â» tas REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: Cernăuți, Strada Domneasei US­S« prinsele emnui articole l#căU%* sa»smK.tkutlis­m ». tasapataxS *NUNȚURI ȘI RECLAME: «w csfcwtasasi 0aș»j>. tarif șt se prímmé be Sárai* DotRneaa®â Ne» S“»««»« tewjntt« tai Bstew»wl jsiamahtí m mas tsm «a Wfo Cuvânt de mulțumire y rostit cu ocazia inaugurării Universității la masa festivă din Trapeza mitropolitană de d. I. Nistor, Rectorul Universității, Sire, Mărită Regina, Altețe Regale­, Doamnelor și Domnilor, C«tim în cronicele țării, că vechii noș­tri De­mni in războaie, unde era nevoie, înșiși sâ vâra, ca vâzându-i ai lor să nu indă­­frăpteze, iar în timp de pace, unde nu cu grai, acolo îi aflai, colindând țara dela un capăt la aliai. uimiți Cetind paginele acestea, Sire, rămânem de­ surprinzătoarea asemănare ce există între obicieiurile de domnie ale vechi­lor Voievozi și între ale Majestații Voastre de Dumnezeu ca bogate roade bine­cu­vântate și de popor iubită și admirată oblă­­duire­ Căci îndată ce pronia cerească s’a ră­dicat, Sire, în scaunele domnești ale Basa­­rabilor, contopite într’un măreț și trainic iron regal, prin osârdia, înțelepciunea și buna «••scilezuală a marelui în veci slăvitul Maje­­stății Voastre imedia și înaintaș, nu la odihnă v-ați gândit. Sire, ci împărțind stea­guri și punând hotnogî și căpitani în frun­tea ei, v-ați milostivit, Sire, de gemetele și chinurile robiei noastre, și a-Ți pornit peste Carpați și peste Moria pentru a sfar­mă lanțurile robiei noastre și a întregi țara și nea­mul. Și a voit Dumnezeul dreptății după ce la grele încercări v’a pus Sire, îm­preună cu M. S Regina și Augusta Familie Regală, să încunune steagurile oștirei biruitoare cu laurii izbânzii ce să lege de numele M. T. cea mai mare și mai strălucită faptă de arme din întreg trecutul neamului românesc. Reînviind astfel gloria străbună, a­ Ți călcat, Sire, pe urmele marelui Ște*fan și Mihai, îndeplinind ceea ce ei au râvnit și realizând mărețil scop pentru care ei au murit luptând. La lucrul de răsboiu s-au­ arătat meș­ter și unde era nevoia mai mare, unde se cerea o grabnică hotărîre, un sfat, o îm­bărbătare, acolo întâlniți alături de ostașul de rând pe Domnul țârii, împărțind deo­potrivă cu plugarul înarmat toate greutățile războiului și msuș primejdia vieții.­­ Ia spitalele suferinței, în mijlocul orfa­nilor nemângăiați, pătrunzând până și în umezeala tranșeelor, vedeai pe M. S. Regina, împrăștiind în jurul Ei lumină, iubire, cre­­­dinți, nădejde, mângâiere și alinare. In inima­ Sa nobilă era îngrămădită durerea țării întregi. Se părea că Iisul Dumnezeu ni-o trimise din ceata îngerilor săi cu solia izbânzii ce era să vină, cu credi­nță nestrămutată în această­­ ibândă și înzestrată cu puterea su­praomenească de a propovădui această cre­dință neamului întreg. Și văzând, Sire, oștirea, această mă­reață pildă, au îndărăptă, ci mâna înainte, tot înainte hotarele țării, departe peste cor­donul nele­giuit, în inima Ungariei trufașe și a Pocuției lui Ștefan, spre a’le statornici pentru vecie la Nistru și la Tisa. S’a terminat războiul și a venit timpul de pace, care doar­ pentru alții putea fi un timp de repaus și hodină, nu însă și pentru Regele și Regina României întregite. Și V-ați gătit, v'ma,î­n iaeT-uri .* V-ați pus în gând să așezați țara, și urmând pilda marilor Marii Voastre predecesori, a­ți luat hotărîrea de a vizita țara întregită de la un capăt la altul, spre a vedea și cu­noaște poporul și nevoile lui, spre a intra în direct contact cu el, spre a împărți cu mână largă și cumpănă dreaptă dreptate pretutindeni, spre a încuraj­a pe cei daci, spre a dojeni pe cei răi și spre a strecura speranță, încredere și mângâiere în sufletele nenorocite și desnădăjduite. Și astfel pnrcezând, Sire, V-ați îndreptat gândul și asupra acestui înalt așezământ de românească învățături, p­ iinind să prezidați inaugurarea lor. Și a-Ți venit la noi, Sire, însoțit de M. Sa Regina, Ea însaș creatoare în domeniul celei mai ging­așe poezii, în­soțit de A. S . Principele Moștenitor și de A. S. R. Principesa Mărioara. Pentru cinstea ce ni-o faceți, Sire, prin prezența Maiestăților Voastre și a Augustei Familii Regale în mijlocul nostru, pentru dragostea și interesul ce­i purtați științei și învățătorii al căror templu neprihănit este Universitatea noastră, pentru încurajarea ce o aduceți muncii și strădaniei noastre ști­ințifice și culturale, pentru grija ce împreună cu Guvernul Majestății Voastre o purtați profesorilor și studenților Universității noastre, pentru darul ce­ a Ți binevoit a ni-1 face, pentru toate aceste vădite semne și dovezi de prea înaltul har al Majestăților Voastre, Va mul­amim, Sire, din adâncul sufletului nostru plin de dragoste, de supunere și de credință față de tron și dinastie și făgăduim că prin munca noastră științifică, prin edu­­cația tineretului în sens dinastic și patriotic, vom griji de a ne arăta vrednici de încre­derea pe care Maiestatea Voastră și țara o pune în noi. Să trăiți, Sire, să trăiască M. S. Regina, să trăiască Augusta Familie Regală, crească și înflorească cultura românească. ------------------------------------------------­ Nr. 549 In bătaia valurilor Acam un an și jumătate mă întoarceam acasă, după o lungă absență, din Extremul Orient pe ea vapor al n­oi­i voluntare rase care făcea pentru întâia oară cursa Vladivostoc—Odesa. Din cauza lungimii extraordinare a drumului ce trebuia­ să-l facem, din cauza nesiguranței lui, având să trecem prin atâtea regiuni necurațite încă cu desăvârșire de minele flo­­tante, rămase de pe urma războiului deabia terminat, mai mult insă în cauza calități inferioara a vasalei și a problematicei destoinicii a căpitanului și a Între­gului echipaj, care nu prea însufla multă încredere, călătoria aceasta, m­enita să atingă aproape toate continentele, nu era neprim­?jinoasâ. La un moment dat, pe când ne găseam în Isrgel­­ Oceanului Indic, între stațiunile Colombo și Aden, în drum spre marea Roșie, vaporul, în loc să continue a Înainta în direcția dată, începu a schița tot felul de curbe fantastice, luând-o când la dreapta când ia stânga, făcând zigzad­ri aventuroase și Învârtind» s« îs jurai axei «aie. C« ce întâmplase ? Nici mai mult nici mai pu­ți­n decât că se stricase cârma. U­n defect necunoscut al acesteia license vaporul de tirania bine intenționată a cârmaciului, îl scosese de sub comsmán căpi­­tanisiu! și I­ făcuse o jucărie a val­urilor oceanului. Accidentul nu era de mare importanță. Din ne­norocire însă­ nn neliniștea ce se produse, totuș, din cauza vii, lipsa de atenție a personalului de serviciu chinez din spălătoria vaporului priv­ind declararea unui incendiu, care provocă, în rândul său, o adevă­rată panică în­tre pisaturi. Era cazul când căpitanu­l vaporului trebuia­ să-și arate toată destoinicia sa de șef­esponsabil în fața primejdiei em­inente, când ofi­țerii și echipajul vastu­ai trebuiau să presteze nnxual î de prezență de sprit, de iscusință c­nștienta, de efort și disciplină, piatres a redeveni aîăpânii si luațîd momentan pierdute. Din ce fi rîcire insă s’a consistat tocmai con­­trarul. Căpitanul era s­ab și fără autoritate, ajutoa­rele sale, ofițerii și ceiaîniți funcționari, angajați la întâmplare și fără nici a selecțiune, nu prea aveau nici priceperea nici experi­mța necesară, iar echi­pa­jd vasalul era cu desăvârșire bolșev­­at. Catastrofa de care eram amenințați, nu s’a produs, totaș sal­varea vasalii și mântuirea pasaje­lor s­u se dato­­rește de fetom­­ciel personalului său, ci unui fericit con­curs de împrejurări favorabile, latra care a jucat prinRul rol liniștea desăvârșită a aerului și a mării. De întâmplarea aceasta îmi aduc aminte totdea­una, de câ­t ori mă gândesc la situația în care ne gă­tim. Nava Sfatului nostru și a pierdut și ea cârma și, ia loc, să-și cânt­aun drum și drept spre iimanul dorit de cetățenii pasajeri, ea bate laturile, face ru­­rseuri aventurioane și se învârte în jurul axei sale. Căpitanei ei nu este la înăți­mea chiemârii sale, el nu mai poate stăpâni situația care și-a creat-o prin iscusința sa, iar ajutoarele lui, angajate la întâmplare și fără selecț­unea necesară, au dat numai probe de insufide­nță Nici echipajul navei Statului compus din toți cei chemați să o ducă, prin încordarea tuturor forțelor, spre ținta adevăratei ei meniri, nu pare ca mult superior celui de pe vasul l­a ei voluntare rase. Incompfticța in conducere și insuficiența în exe­cutare sunt cele două mari lipsuri ale cârmuirii noas­tre de astăzi, cari se manifestă cu atât mai simțitor, cu cât problemele, care, înz­âdar așteaptă rezolvarea lor, sumi­mi mari și mai urgente Siguranța Statului in afară și consolidarea lui însă astru nu se pot efec­tul prin mijloace paliative. Dacă în politica externă s’a făcut ceva real prin matîficarea tratatelor de pace și s’au obținut și de altfel unde succes?, în chestinai­e interne șis Stata­­ții stăm rău de tot. Idräptatira reformelor democra­tice, cevut e de nevoii« vremurilor de­ astă­zi, întârzia nerea, cu toate câ râbdarea massdor a ajuns la cea

Next