Graiul Sălajului, septembrie 2000 (Anul 11, nr. 2193-2209)

2000-09-21 / nr. 2204

vi: ^ 21 septembrie 2000 y Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest lansează alte licitații de proiecte pentru zonele defavorizate: OPORTUNITĂȚI NOI PENTRU INVESTITORII SĂLAJENI Trei programe de dezvoltare finanțate de Guvernul României, dintre care două au importanță pentru zonele defavorizate din Sălaj, au fost prezentate vineri, 15 septembrie, într-o ședință de expunere și promovare­­ la Prefectura județului - de către reprezentanții Agenției Naționale de Dezvoltare din România, Regionala de Nord-Vest. Dintre acestea, două pachete sunt importante pentru investitorii potențiali în zonele defavorizate din Sălaj (Ip. Hida - Jibou - Surduc - Bălan, Sărmășag - Chieșd - Bobota), anume Programul de Dezvoltare a Afacerilor (HG 520/2000) și Sprijinirea Activităților Agricole din Mediul Rural (HG 522/2000), în prezența subprefectului dl. CSÓEA TIBERIU, a domnilor LEONTIN BORDAȘ și FEKETE ANDRAS - președintele și vicepreședintele Consiliului Județean, a primarilor comunelor din zonele defavorizate și a unor investitori potențiali au fost analizate posibilitățile de exploatare ale ofertei guvernamentale. Dl. VIOREL BOCA, directorul Departamen­tului Zone Defavorizate, a contribuit la buna informare a celor de față, acompaniat de d-na EMANUELA CALINICI, responsabilă pe această linie în cadrul CIS. Programele se adresează societăților comerciale cu capital privat, integral românesc, și întreprinzătorilor particulari care își desfășoară (sau doresc aceasta) activități economice în zonele defavorizate. Ajutorul financiar, nerambursabil, poate reprezenta max. 75% din investiție, însemnând un buget maxim de 1,5 miliarde lei pentru un proiect acceptat. Pentru programul DA (afaceri) sunt alocate 70 miliarde lei, iar pentru AA (agricultură) 32 miliarde lei (în 25 zone defavorizate, pentru ambele programe speciale), în cazul programului agricol sunt incluse și activități conexe, cu sprijin direct în domeniu. Pachetele informative pot fi obținute gratuit de la sediul ADR - MV sau de la d-na EMANUELA CĂLINICI (Consiliul Județean). De asemenea, termenul limită pentru depunerea proiectelor, a cererilor de finanțare, este 25 octombrie 2000 - ora 14.00, la sediul ADR - MV (pentru o mai bună documentare, agenția organizează un seminar public la Primăria Jibou, în 22 septembrie, ora 11,00). Fondurile disponibile fiind limitate, este foarte important ca proiectele să îndeplinească perfect toate condițiile preliminare pentru înscriere și să conțină date reale­­ astfel fiind evitată respingerea în etapa de implementare (până în 25 decembrie 2001). Nota redacției Am fi recunoscători pentru o mai bună informare prin presă a investitorilor sălăjeni, în fond, pentru a nu exista posibile defavorizări în pregătirea și prezentarea proiectelor. în acest sens, considerăm utilă înființarea subfilialei ANR, la Zalău, începând cu 8 septembrie 2000 și informarea primarilor din zonele defavorizate. N.N. Am remarcat o discordanță în selectarea proiectelor, în cazul în care un proiect este selecționat și documentația prezentată nu este conformă cu realitatea (în pofida autentificărilor), la implementare se retrage subvenția­­ cu suportarea consecințelor legale. Dar dacă verificările nu se fac la nivelul selecției, nu este posibil ca alt investitor să piardă finanțarea din start, iar fondurile să fie redirijate către alte zone? Iar cei respinși competitiv să nu aibă posibilitatea reselecției pe aceeași licitație, după tot efortul depus? ts Mircea DOVLEAC i CÂND BANII-S PUTINI... Singura unitate de producție din Coșeiu este firma FEREAN, proprietatea d-lui FRANCISC MAIOR, cetățean al satului. Producția se materializează în mobilier de birotică, bucătărie, uși, ferestre și intră numai pe piața românească. De astfel de produse au beneficiat până acum unele restaurante din Zalău, PETROM, ELECTRICA, între altele, firma execută și lucrări de construcții. Pe lângă halele de producție, mai există în proprietatea d-lui MAJOR un ABC, o discotecă și un bar, cu încăperi plăcute, frumos amenajate, cu elemente de tehnică electronică. Unitatea este amplasată în curtea fostului C.A.P., obținută prin licitație de către dl. FRANCISC MAJOR Producția merge așa cum merge, barul la fel. "Nu sunt bani", motivează patronul. VIOREL VARGA DAT­­IM URMĂRIRE -începutu-i bun, o întrerupse Ted, dar te rog, explică-mi ce înseamnă: "se-nfunda în stepă”. N-o să mă faci să cred că bunică-ta și-a luat desagii pe umăr și-a pornit-o, așa, aiurea, peste câmp...­­N-a luat-o de-a-dreptul "peste arătură”, dacă asta vrei să spui, dar nici n-a călătorit cu trenul sau cu autobuzul. A luat-o pe jos, apostolește, iar dacă a avut norocul s-o ia cineva în căruță, bine, dacă nu...­­Bine, fetițo. Promit să nu te mai întrerup. Voi fi supus ca un mahomedan și tăcut ca un mormânt, își aminti el o vorbă folosită de cei din Legiune. Fata își continuă povestirea.­­După câteva săptămâni de căutări, bunica a ajuns în localitatea din adresa de pe plic, îmi scapă numele. O am notată pe undeva... De la mama știu că-i o comună mare, pe undeva pe lângă Odesa. De acolo îi scrisese locotenentul ultima scrisoare la lumina unei lumânări. Se mai văd și astăzi urme de ceară pe hârtie. Când se apropie de localitate, văzu de departe cimitirul de pe colină. Inima începu să-i bată gata să-i spargă pieptul. Se oprea în dreptul fiecărui mormânt, îngenunchea, își făcea semnul crucii și silabisea numele. Se oprea acolo unde o prindea întunericul, căuta un loc de mai peste noapte, scotea merindele din desagă, mânca, apoi se culca. Dimineața lua totul de la capăt. Și tot așa, zile și nopți la rând. După vreo trei zile, citi numele omului ei drag, începu să bocească. Cu toate că era voinică, un zdrubon de femeie capabilă să arunce pe umăr sacul plin cu grâu, acum își pierduse cumpătul, devenind asemenea unei copile neajutorate. După ce osteni de atâta plâns, începu să dea târcoale mormântului. Nu-și găsea locul. O leoaică înfuriată căreia i s-a luat puiul, îi trecu prin gând să scoată sicriul din mormânt, să-l ia pe umăr și să-l care înapoi în țară. Câțiva oameni care locuiau prin apropiere s-au apropiat curioși. Cu greu au lămurit-o că așa ceva se numește profanare de morminte și se pedepsește cu închisoare. Ea îi înțelese cu greu și îi ascultă, în următoarele zile curăță de buruieni mormântul, îi puse o cruce de piatră, îi făcu locotenentului o slujbă de pomenire, apoi se pregăti să se întoarcă în țară. Crucea i-o făcuse un românaș de-al nostru stabilit pe-acolo, care, impresionat de dârzenia femeii, a ajutat-o mult.­ Când plecă bunica, el se oferi s-o însoțească până în Basarabia. I se făcuse și lui dor de locurile natale. Au pornit-o amândoi ca niște camarazi care se pot sprijini unul pe celălalt și... au rămas împreună până la moarte. Mama, născută în Basarabia, a dorit mult de tot să vadă România, "țara de basm", așa cum povestea bunica. A făcut tot posibilul să vină în țară. A rămas pentru totdeauna. S-a căsătorit cu un constructor, tatăl meu. Acum, la terminarea liceului, plec­au în Basarabia, să-i iau locul. Desigur că ar fi trebuit s-o însoțesc la înmormântare, eram în timpul examenelor și n-am putut... -Dacă erai în examene, ce ai FOILlA TOIV căutat în bar?... Și a doua întrebare, domnișoara: Ce medie ai obținut? -Spuneai că ești supus ca un mahomedan și tăcut ca un mormânt, pară ea, ocolind răspunsul. -Fetițo, să știi că sunt obișnuit să mi se răspundă la întrebări. Dar, din moment ce tu te eschivezi, bănuiesc că n-ai obținut o notă prea grozavă, zise el scrutând-o cu o privire severă. Fata își plecă ochii. Schimbă vorba.­­Am vrut să plec împreună cu o colegă în Grecia, dar până la urmă am renunțat. Mă atrage Basarabia, se învioră ea brusc. Ne povestea mama seara, uneori, cum făcea în cuptor o pâine mai bună decât cozonacul. Mirosea atât de frumos încât se simțea până departe, că apa de-acolo de la izvoare are niște puteri ascunse, și că aerul de acolo-i sănătate curată.­­Bine spus: Ți-ai câștigat locul în pat. Vino lângă mine. Preț de o clipă, fata îl privi surprinsă, apoi întinse mâna spre întrerupător. -Nu stinge, auzi vocea bărbatului. -Voiam să mă dezbrac... -Și, mă rog, cine te oprește?, întrebă Ted în ochii căruia se aprinse o lumină jucăușă. Fata, nehotărâtă, își mută privirea de la ușă la pat, de parcă nu știa ce hotărâre să ia, apoi brusc ridică semeț fruntea, îi zâmbi și începu să lepede hainele una câte una. Surprins, Ted se aplecă pe lângă marginea patului prefăcându-se a căuta sticla de pălincă. Cu toate că ar fi găsit-o și pe întuneric, acum întârzia bâjbâind. Văzând-o lângă el, îi făcu loc să se cuibărească în așternut. O auzi: -Să mai zică cineva că n-am "spate" puternic... Ted zâmbi, apoi rămase privind lung sticla goală. Gândul îl purtă c­u ani în urmă când, împreună cu doi prieteni, trecuseră fraudulos frontiera la sârbi. Nici acum nu putea uita drumul parcurs atunci, pe malul râului Bega, atât dincoace de frontieră cât și dincolo, în Iugoslavia. Ajunși la Belgrad, s-au cazat într-un hotel. După ce se cerchezui, coborî la bar. Unul dintre ei apăruse în hol cu o blondă platinată.­­Toate blondele seamănă între ele", își zise Ted având întipărit în memorie imaginea sârboaicei. Trase cu coada ochiului la cea de lângă el. Celălalt tovarăș, ca să nu se lase mai prejos, la Budapesta, îi lăsase pe amândoi în mijlocul străzii, dispărând cu o brunetă. Se despărțiră după două zile. Rămas de unul singur, Ted își continuă drumul prin Europa, începu să fredoneze câteva măsuri din șlagărul cândva la modă: "N-o ști nime­ că m-am dus / Numai m-ar vedea că nu-s". Fata îl privea surprinsă. Amintiri... amintiri..., își zise storcând o ultimă picătură: "Acum e floare la ureche. La ruși poți trece și cu buletinul, își zise liniștit, în fond, nu fac altceva decât să răspund la provocare. Un amic rus susținea că ei sunt mai buni hoți decât noi. Vedem acum cine-i mai bun", își continuă el gândul, trecându-și mâinile gata de luptă. De altfel, fac "piața” în tren. Apoi, de câtă vreme visez eu să "controlez" cușeta conductorilor... Până atunci, gândi el enigmatic, să mă ocup puțin și de fata asta ca nu cumva să creadă că băieții din Legiunea Străină sunt niște pămpălăi”. ts Florin Leonard MOCANU (Continuare în nr. din 28 septembrie 2000) wuusiNaan ax)

Next