Informaţia Harghitei, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 729-806)

1970-09-17 / nr. 795

Pac Alegerile U.T.C. - dezbateri pentru eficienţei întregii activităţi Interviu cu tovarăşul FABIAN ANDREI, prim-secretar al Comitetului judeţean Harghita al U.T.C.­ ­ Ne mai despart doar citeva zile pină cînd or­ganizaţiile U.T.C. işi vor alege noile organe con­ducătoare. Este prilejul u­­nor retrospective bilanţie­­re pe care le dorim cit mai bogate. De la nivelul Comitetului judeţean, ca­re sunt datele ce punctea­ză, activitatea ultimilor doi ani ?­ ­ Perioada de desfăşu­rare a alegerilor durează de la 25 septembrie pî­­nă la 30 decembrie. Or­ganizaţiile U.T.C. îşi vor alege organele începînd de la nivelul grupelor şi pînă la nivelul organiza­ţiei judeţene. De la conferinţa prece­dentă şi pînă azi a luat fiinţă secţi­a economică ce desfăşoară în prezent o activitate eficientă. Nume­ric organizaţia judeţeană a U.T.C. a crescut în a­cest răstimp de la 27.654 membri la 30.415 cit numără în prezent. Am căutat să diversificăm şi să adaptăm activităţile noastre pe specialităţi şi profile. În acest sens, a­­mintesc olimpiadele pe meserii, bine organizate, cum sunt cele de la strun­gari, lăcătuşi, conducători auto, ori cele intitulate „Siguranţă şi măiestrie", la care au participat muncitori ceferişti, în spe­cial mecanici de locomo­tivă, olimpiada tractoris­tului, „Brăţara de aur" destinată tinerilor din coo­peraţia meşteşugărească­­ şi „Buna servire"-, ca­re s-au bucurat de o lar­gă participare din partea tinerilor. - Care sînt problemele mai importante ce se pun în perioada alegerilor ? - In primul rînd să re­ţinem că trebuie luate cele mai adecvate măsuri pentru buna desfăşurare a alegerilor, dar aceasta fără ca sarcinile la zi, care sînt şi ele foarte im­portante în această pe­rioadă şi cer multă ope­rativitate, să fie afectate. Acum apar o serie de probleme cum sunt : des­chiderea noului an de învăţămînt politico-ideo­logic, a anului de pregă­tire militară a tineretului. Noul an şcolar pune o serie de probleme organi­zaţiilor respective, de ase­menea şi campania agri­colă de toamnă. In ce privesc alegerile, este ne­cesară o foarte amănun­ţită analiză atît a activi­tăţii care a avut loc de la alegeri şi pînă în pre­zent, cit şi a planurilor viitoare. Este important ca in­structajele care au loc în aceste zile la nivelul ora­şelor, comunelor, să sta­bilească măsuri concrete în legătură cu alegerile. - I­n 4-5 septembrie a avut loc Plenara C.C. al U.T.C., care a analizat o serie de aspecte privind activitatea organizatorică. Ce ne puteţi spune în a­­cest sens ? - Plenara C.C. al U.T.C. a stabilit o structură or­ganizatorică mai adecva­tă condiţiilor actuale, şi prin aceasta, mai eficien­tă. Aceste măsuri, precum şi cele luate pe plan lo­cal, vor concura la spo­rirea eficienţei activităţii U.T.C., iar recentele ale­geri sunt o bună con­junctură pentru realizarea acestui deziderat. TINEREŢE Ploaie de rod ogorului mă ştiu la vîrsta florii. Ci înalta stea o port în vis, semn purpuriu şi dorul mi-e să ard în ea. Jos, fructele mina să-mi evite stelară-n dragoste, mai pură, d­in focul toamnei să-nveşmînte copacii tineri de căldură. ION IUCA Panou! evidenţiaţilor Nagy Ana, de la Fabrica de tri­cotaje Miercurea-Ciuc Kiss Maria, sortatoare Topliţa la U.E.I.L. Bajko Imre, Autobazei T, maistru la garajul A. Gheorgheni . Prezente pretutindeni acolo unde detaşamente­le tineretului îşi alătură dinamismul la construcţia edificiului contemporanei­tăţii, organizaţiilor U.T.C. le revin sarcini dintre ce­le mai complexe, al căror ţel concură la obiectivul de căpetenie : acela de a forma concepţia şi mo­dul de viaţă comunist al tinerei generaţii. Eficienţa muncii politi­­co-educt­ive a organiza­ţiilor U.T.C. se oglindeşte cu pregnanţă în activita­tea tinerilor. Cînd munca politică este sporadică, superficială, consecinţele nu întîrzie să apară. Combinatul minier Bă­lan numără peste 5.000 de salariaţi. Media de vîrstă nu depăşeşte 28 de ani. Sînt cifre care ne îndreptăţesc să ne aştep­tăm aici la o organizaţie puternică, influentă. Dar alta este situaţia. Nu de puţine ori, printre cazurile cercetate de or­­­ganele de miliţie întîlnim nume de utecişti. Ce-a făcut organizaţia U.T.C. pentru evitarea unor ast­fel de situaţii ? Un răs­puns edificator ni-l dă tovarăşul Victor Neag, secretarul comitetului de partid de la Combinatul minier Bălan. — Cînd s-a ţinut ultima şedinţă la U.T.C. ? — Asta-i mare între­bare. La „marea" întrebare ne răspunde tov. Ioan Pescăruș, secretarul co­mitetului coordonator U.T.C. pe combinat, care, în calitatea sa, se consi­deră dator să ne informe­ze expeditiv (semn al competenței, pare-se) de­spre o activitate fictivă. — La 26 august. (Proba­bil, un răspuns tot atît de „mare"). Dar cum documentele nu vor să confirme cele spuse de secretar („Ştiţi, să vedeţi... nu le-am bătut la maşină, manu­scrisele sunt la locţiitor..., el e plecat etc., etc.) su­gerăm că şedinţa nu s-a ţinut, noi înşine stingheriţi de încurcătura tovarăşului Pescăruş. Discordanţa e­­videntă dintre cele spuse şi faptele reale nu-l com­­plexează prea mult ; dîn­­sul ne­ „informează" mai departe, fără să-şi dea seama de comicul situa­ţiei : — Activitatea U.T.C, aici merge destul de bine (sic !) Activităţi ? Avem destule : colectări de ma­teriale vechi, activităţi zil­nice la clubul tineretului. Tineretul are posibilitatea să joace tenis de masă, şah, remi. Săptămînal, cu excepţia acestei luni, or­ganizăm joi ale tineretu­lui, concursuri „Cine ştie cîştigă" pe ramuri de pro­ducţie, expuneri, excursii. Prin acestea urmărim să atragem tineretul în acti­vităţi utile, să se încadre­ze în producţie, în regu­lamentul interior ş.a.m.d. Frumos, foarte frumos. Mai mare dragul să-l as­culţi pe tovarăşul secretar povestind despre felul cum trăiesc şi se distrea­ză tinerii combinatului mi­nier.­­ Documentele organi­zaţiei cuprind activităţile menţionate de dumnea­voastră ? - Nu (? !) - Dar, în cazul acesta putem trage concluzia că n-au avut loc. - Daa ... se poate tra­ge şi concluzia aceasta. Am fi dorit sincer să protesteze, să ne spună că nu e adeptul hîrtiilor, că ne putem edifica dis­­cutînd cu tinerii. Nimic însă, din toate acestea, şi momentul ni se pare penibil.­­ Media de vîrstă şi numărul salariaţilor ne fac să ne aşteptăm la o organizaţie numeroasă.­­ Da, avem 12 organi­­aţii, cu 669 de membri. Nu ştim cu cine ne-a confundat tovarăşul Pes­căruş, de vreme ce dă astfel de răspunsuri, de departe superficiale. Nu există nici măcar o evi­denţă clară a membrilor U.T.C.,­­fără să mai vor­bim de numărul îngrijoră­tor de mic al uteciştilor. In atari condiţii, mai poate organizaţia U.T.C. să controleze şi să îndru­me eficient activitatea tineretului ? In lipsa altor probe, re­curgem tot la documente.­ Singura dovadă materia­lă a activităţii pe trimes­­trul III este programul de activităţi şi graficul de şedinţe. De fapt, progra­mul poate să treacă tot aşa de bine ca fiind din trimestrul I, ca şi din IV. Este mai mult un exerciţiu gramatical de conjugare a verbelor la persoana întîi plural : „vom inten­sifica, vom urmări, vom sprijini, vom organiza, vom atrage, vom mobili­za, vom..." Cît de mult au „intensificat", „urmă­rit", „organizat", „spriji­nit", ori „atras“ ne rămî­­ne să ne imaginăm vă­­zînd situaţia de fapt. Ti­neri care cu greu îşi plătesc cotizaţia, utecişti cu situaţii familiare anor­male, indisciplinaţi. In­teresant că din cei 4 sau 5 tineri cu care am discu­tat, nici unul nu ştia cine e tovarăşul Pescăruş. Marea majoritate a o­­biectivelor cuprinse în program sunt foarte gene­rale şi, uneori, nespecifi­ce tineretului, care ar fi putut tot atît de bine să facă obiectul preocupări­lor comitetului sindicatului ori­ a conducerii adminis­trative. La capitolul „munca po­­litico-ideologică", progra­mul de activităţi menţio­nat mai sus, specifică : „Vom intensifica educaţia politică a tineretului prin diferite expuneri, abona­mente la ziar, prelucrarea articolelor cu caracter e­­ducativ, apărute în ziar”. „Reversul" ni-l oferă cifra de 61 de abonamente la ziare, existente în luna septembrie pe întregul combinat ! Sperăm, tova­răşe secretar, că măcar materialul de faţă îl veţi prelucra în faţa tinerilor ! Comitetului de partid de la Combinatul minier Bălan îi revine o parte însemnată din răspundere şi nu putem fi de acord cu situaţia în care se com­place, care nu poate fi justificată cu nime. Cu­­noscînd că la organizaţia U.T.C. lucrurile merg prost, nu s-a luat nici o măsu­ră, anul acesta n-a avut loc nici măcar o şedinţă care să analizeze activi­tatea U.T.C., cu toa­te că, secretarul de partid răspunde direct de a­­ceasta. Cele citeva mii de ti­neri de la Bălan reclamă o activitate serioasă, a­­decvată lor, bogată şi în această problemă nu are ce căuta superfi­cialitatea, lipsa de răs­pundere. La conducerea comitetului U.T.C., trebuie să stea oameni energici, pasionaţi, a căror voinţă să nu fie viciată de mo­liciunea mediocrităţii. CIND SUPERFICIALITATEA SE SUBSTITUIE GRIJII PENTRU EDUCAŢIA TINERETULUI HARGHITEI DEM­NIT­A­TEA TINEREŢII Am întîlnit pretutindeni, în şcoli, pe schele, în mi­nă ori pe ogoare oameni, mulţi oameni ce învaţă sau construiesc cu pasiu­ne şi pricepere. Am văzut oameni cercetînd cursul de geometrie neeuclidi­­ană. Am admirat apoi oameni ,, pîrjol­ind ” pă­­mîntul sub călcîie, la joc, şi i-am văzut apoi o­­prind cu piepturile lor Du­nărea, Mureşul ori apele Tîrnavei. Şi-am zis că sînt tineri. Tinereţea ţine de spirit, n-are vîrstă. Tînăr este şi bătrînul lup de mare ce mai cutează să taie braz­de largi în hula oceane­lor, ori dascălul ieşit în prag să ureze drum bun puilor învăţaţi de-acum cu zborul. Tinereţea în sine nu are valoare, este valoroasă prin atributele pe care le presupune. Există o vîrstă la care puritatea senti­mentelor, intensitatea lor, este specifică. Iar purita­tea presupune demnitate. Este demnitatea străină de prejudecăţi, este, poa­te, atitudinea ireverenţi­oasă in faţa conformismu­lui, capabilă să stimuleze noul, curajul opiniei cînd cugetul ţi-e drept cu pri­virea, este îndărătnicia în faţa opreliştilor de tot fe­lul... Demnitate... Sînt însuşiri care se presupun reciproc. Demnitatea în­lătură mimetismul, păs­­trînd originalitatea. Şi în afara schelelor şi a băncilor am mai întîlnit tineri — taciturni, blazaţi. Oamenii aceştia şi-au pierdut memoria. Au înre­gistrat-o pe discuri. In capul lor e gol. Cînd se adună mai mulţi, se face un gol imens. Secolului acestuia, al erupţiilor demografice şi tehnice, i se atribuie prea multe. S-au găsit apologeţi ai adamismelor şi troglodismelor de tot felul, explicîndu-le prin nevoia de firesc, de natu­ral, care să contracareze furnicarele automatizate, cibernetica. Spleenul nemuncii le-a vîrît în cap că nu le stă bine aşa cum sínt. Şi şi­­au pus măşti. Dacă le atragi atenţia, demnitatea lor suferă, li se înăbuşă personalitatea, ei nu sínt persoane „stas”, ce­ avem cu ei, nu vedem noi, oare, că sínt altfel ? ! Dar, aceştia nu sínt ti­neri, sínt doar, nevîrstnici. Două fete vesele ... Fotó : *M. BENEDEK DIALOG DESPRE PRIETENIE Despre prietenie - a­­cest, poate cel mai ome­nesc dintre sentimente - cîte cuvinte înţelepte nu s-au spus. De la Pari pînă la Iorga, sau La Bruyère, Tagore şi Vol­taire — a legat , inimile cele mai nobile, a înălţat cele mai frumoase idea­luri. Nu există nimic du­rabil, nimic înălţător fără prietenie. Oamenii au cîn­­tat-o în poemul lui Ghil­­gameş, ori în Iliada. „Prie­tenia - floarea rară” - spune filozofia populară avînd în vedere tocmai înaltele calităţi pe care le cere. ,,Ceea ce gîndeşti, te priveşte. Ceea ce spui poate să-i privească şi pe alţii, iar ceea ce faci interesează pe toată lu­mea” - spunea Iorga la vremea lui. Nicăieri, ca în prietenie, nu se leagă mai bine ceea ce gîn­deşti, ce spui, cu ceea ce faci, sau, ca o chintesen­ţă, „prietenul la nevoie se cunoaşte". Zilele trecute, redacţia ziarului nostru a organi­zat în rîndul tinerilor din Topliţa o anchetă pe a­­ceastă temă. Rezultatele sînt tonice, de natură să ne bucure. Dincolo de răspunsurile, uneori stîn­­gace, alteori eliptice, dar încărcate de poezia acestor ani, răzbate preg­nant maturitatea, senti­mentul răspunderii faţă de sine şi faţă de colec­tivitate, preocuparea utili­tăţii, a integrării ca indi­vid în societate. Tonul, dezinvoltura şi acuitatea cu care sunt obişnuiţi ti­nerii noştri să abordeze marile probleme ale vie­ţii sunt rodul unei munci neobosite desfăşurate în şcoală, ori în fabrică, de către organizaţiile U.T.C., de către societatea care i-a educat.­­ După părerea mea, prietenia e ceva nobil, ce­va plin de farmec, o le­gătură indispensabilă, cred eu, la orice vîrstă. Nu mă refer la orice prie­tenie, ci la cea adevărată, care, ce-­i drept, e cam rară, ne spune eleva I. Zöld, răspunzînd la între­barea „Ce înţelegeţi prin prietenie ? — „Nu se poate înţele­ge decit ceva frumos, pe care dacă l-ai găsit, te simţi aproape fericit", sau: „O prietenie este afecţiu­nea dintre doi oameni a­­jutîndu-se reciproc şi edu­­cîndu-se, dacă-i necesar", completează V. Kiss, func­ţionar. Dar, iată ce ne răspun­de în scris A. M., la aceeaşi întrebare: „Eu în­ţeleg prin prietenie atunci cînd, de exemplu colegii de clasă, dacă nu ştii la ora respectivă, te mai a­­jută sau dacă ei nu ştiu, le pot fi de folos ..." Ve­dem, aşadar, o înţelegere greşită a prieteniei. Să fim înţeleşi . Nu cînd nu ştii „la ora respectivă" trebuie să simţi prietenia. E, poate, un prilej în plus să înţelegem rosturile şi importanţa prieteniei. Şi, ca o replică la­ răspunsul de mai sus : „Am o prie­tenă intimă. E bună, în­ţelegătoare, dar şi seve­ră" (N. Cornelia). ,,Cum se cultivă priete­nia - prin sinceritate, respect şi prin stimă" (Z. O.) Covîrşitoarea majorita­te a răspunsurilor sînt de aceeaşi părere :­­ Prietenia trebuie cul­tivată prin orice mijloc posibil : distracţie, atrac­ţie, dragoste etc. La fel, cu ajutorul presei, teatru­lui, dansului, ne spune ci­neva. Numai că nu sunt doar distracţii pe lume. Şi, pe urmă, e greu de crezut că amorul se cultivă ca spanacul în grădină, ori­­ că dansul îţi dezvoltă niş­te sentimente indestructi­bile faţă de aproapele tău. Prietenia se cultivă printr-un efort de înţele­gere, prin interese comu­ne, desigur, constructive, şi prin fapte. Faptele sînt cele care dau măsura gîndurilor şi vorbelor. - De ce simţiţi nevoia să aveţi prieteni ? - La vîrsta noastră sim­ţim nevoia unei prietenii pentru că avem probleme pe care nu le putem re­zolva singuri, pentru că simţim nevoia să ne îm­părtăşim gîndurile, frămîn­­tările sufleteşti, unui om care ne înţelege, să lă­murim noianul de incerti­tudini în care adesea plu­tim — pentru că vîrsta noastră se caracterizează de obicei prin aceasta.­­ Este, cred, o trebuin­ţă tot atît de imperioasă ca şi aceea de a citi, pentru că omul trăieşte în societate, are nevoie de oameni cu care să se în­ţeleagă (B. K.).­­­­ Vă consideraţi: un prieten bun ? întrebarea pare cam de­plasată, cine ar putea răspunde că nu este un prieten bun, mai ales că interlocutorii noştri sunt foarte tineri şi puterea lor de autoanaliză este încă în creştere. Totuşi, răs­punsurile sunt interesante: - Da, sunt un prieten bun, cu cei care merită. Numai că, din păcate, e foarte greu să decizi cui trebuie să-i fii prieten bun (cu alte cuvinte, să alegi griul de neghină - n. r.) Adesea apar de­cepţii . ..­­ Poate că primesc din prietenia la care mă gîn­­desc mai mult decit me­rit. Nu m-am întrebat niciodată dacă sînt un prieten bun sau nu. Cred că da. (I. V., 23 de ani, muncitor). Prietenia nu poate fi precupeţită, niciodată nu dai prea mult, aşa cum nicăieri nu poţi face mai mult decit îţi stă în pu­teri. Te întrebi dacă ai dat tot ce-a fost omeneşte posibil (cum bine face prietenul nostru) nu dacă e prea mult. Considerăm discuţia ră­masă deschisă. O astfel de temă suscită, credem, interesul tinerilor noştri cititori (şi nu numai al lor) şi aşteptăm scrisori­le lor, continuînd în fe­lul acesta dialogul înce­put la Toplița. ANUL III, nr 795 Fermitate.­­ Portret în tuș de BODOR ÉVA. Pagină redactată de MIRCEA POPA )­­ | . Oamenii aceştia ai şantie­relor Bălanul e aşezat intr-o lingura uriaşă, uitată a­­colo, parcă, de la orgia erelor. Lamele verzi ale brazilor crestează pinza sindic a cerului cu fal­duri fluide, murdare de fumul combinatului, aşe­zat la un capăt. La celă­lalt, blocurile zulete s-au înşiruit de-a lungul Ol­tului. Ne abatem pe la şantierul de locuinţe. A­­flăm­ că primul lot de 130 de apartamente va fi dat în exploatare la 30 sep­tembrie, următorul, de 210 apartamente, la 13 noiembrie. De fapt, ce poate fi un şantier ? La început, o groapă uriaşă, în jurul căreia se îngrămădesc oameni, ma­şini şi materiale. Lucru­rile se schimbă cu fiecare zi, zidurile se înalţă, ma­şinile sînt duse în altă parte, vin altele , ttu­m­ai oamenii rămîn. Aici, la Bălan, marea lor ma­joritate sînt tineri. Puţini depăşesc vîrsta de 30 ani. La prima vedere, oa­menii aceştia ai şantiere­lor au un fel deosebit de a fi. Aleargă, se ca­ţără, migălesc ceva, sînt foarte ocupaţi. Încerc să leg o discuţie cu Ştefan Silaghi, dulgher, şef de echipă. ■— Nu vă supăraţi, m-aţi prins intr-un moment cînd sînt foarte ocupat. Trebuie să merg la bă­ieţi... N­ . înţeleg. Zîmbeşte. Poate că la fel s-ar fi întimplat şi cu Samoilă Csömör, Andrei Reghe, ori cu Dominic Szakács, dacă nu mă întrlneam cu maistrul Károly Bokor, un om masiv, bonom şi sfătos. — Vedeţi, construcţii­le de peste şosea tot noi le-am construit. Sunt ale şcolii profesionale. De pe aproape, o ma­cara turn ne avertizează răguşit c-o stingherim. — N-are nimic, aşa-i pe şantier. Sînt aşa de obişnuit cu zgomotul şantierului, incit parcă nu mă simt bine fără el. Zimbeşte stingherit de parc-ar fi spus o copilă­rie... Modestie... Cum de pot fi oamenii aceştia atît de modeşti ? Braţe liniare coboară, înşfacă ceva, o grindă, un tronson, urcă şi, lo­vite parcă de boltă, se opresc ameţite de atâta înălţime, caută un loc potrivit şi le aşază gri­juliu, acolo sus. Iar oa­menii urcă o dată cu ele...

Next