Informaţia Harghitei, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 729-806)

1970-09-18 / nr. 796

ANUL III, nr. 796 VINERI 18 septembrie 1970 4 pag. 30 bani SifenoTECA JUDEŢEANĂ MISHCUREA-CIUB Proletari d­in toate tarile, unitî-vă ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN HARGHITA AL P. C. R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN I I ■■ I ■■ I m I Hi I BH Adunările generale ale salariaţilor dezbat planul cincinal 1971 —1975 h1/ pas cp mem produc-N­El CRESC SI Chemata sa examineze un spirit de înaltă răs­pundere, măsurile ce se impun pentru asigurarea Condiţiilor optime desfă­şurării procesului de pro­ducţie pe perioada cin­cinalului următor — 1971- 1975 — adunarea gene­rală a salariaţilor de la I.J.E.M.C. din Miercu­­■rea-Ciuc, a făcut o ana­liză profundă a tuturor rezervelor şi posibilită­ţilor existente în acest sens. Din darea de seamă prezentată de inginerul Bencze Ştefan, directo­rul întreprinderii, a re­ieşit că în perioada care urmează, sarcinile de plan vor fi cu mult mai mari. Numai obligaţiile la pro­ducţia marfă în perioada cincinalului, se spunea în darea de seamă, vor fi majorate cu 11 la su­tă, iar beneficiile vor creşte de aproape 3 ori. Avînd în vedere aces­te considerente, în faţa participanţilor la adunare s-au prezentat o serie de planuri de măsuri concrete, ce urmează să se ia în perioada i­­mediat următoare. Din­tre acestea amintim: pla­nul de măsuri pentru folo­sirea tuturor rezervelor în vederea creşterii pro­ducţiei, îmbunătăţirea ca­lităţii produselor, creş­terea productivităţii muncii, pentru ridicarea calificării forţei de mum-Creşterea gradului de utilizare a potenţialului tehnic din dotare — sur­să principală pentru în­deplinirea sarcinilor de plan atît pe acest an, cit şi în viitor — a con­stituit principalul subiect de discuţie. . ..Nu pot să înţeleg, spunea Atonah­ Anton, şeful carierei de la Su­seni, de ce nu se schim­bă utilajele care sunt uzate şi de ce nu sunt utilizate raţional cele închiriate. Nu puţine sînt cazurile cînd mecanicii de întreţinere le lasă în voia soartei, fără a asigura buna lor funcţionare".­­ „Din această cau­ză, a afirmat şi Tamaş Ştefan, şi datorită faptu­lui că nu dispunem de mijloacele de transport ,suficiente care să de­servească utilajele (ste­rilul îngreunează des­făşurarea procesului de muncă), ritmicitatea pro­ducţiei este destul de scăzută". In altă ordine de idei, Lajos Iosif, şeful secţiei metalurgice, a arătat: „Dezvoltarea în viitorul M. GEORGESCU (Continuare în pag. a 3-a) Bazele obţinerii unor producţii sporite de grîu se pun în aceste zile Creşterea importantă a­ producţiei de cereale pre­văzută pentru perioada 1971,1975 şi sarcina de a ajunge la o producţie glo­bală de 17,5-18,5 milioane tone, trasată la cel de-al X-lea Congres al P.C.R. se va putea realiza numai prin obţinerea de producţii medii sporite. Prin intensificarea gra­dului de mecanizare şi chi­mizare a procesului de pro­ducţie vegetală, griul a devenit principala cultură, ce poate fi cultivată a­­proape fără muncă manuală. Dar cu tot sporul de re­coltă obţinut în perioada ultimilor 5 ani, nivelul producţiei la grîu rămine încă scăzut, faţă de con­diţiile asigurate. Acest fapt necesită cunoaşterea cauze­lor recoltelor încă scăzute şi a mijloacelor pentru în­lăturarea acestor cauze. In judeţul nostru se con­firmă însuşirile bune ale soiurilor Bezostaia, Cluj 11 şi B. 301." Soiul Bezostaia este recomandat la soiurile fertile, iar unde" fertiliza­rea nu este asigurată în cantităţi mari sunt reco­mandate soiurile Cluj 11 şi B. 301. Experienţa ani­lor a demonstrat cu priso- SFATUL specialistului sînta ca prevenirea îmburu­­ienării culturilor, a bolilor şi a dăunătorilor, rotaţia plantelor are un efoc ho­tărî­tor. Tocmai de aceea este necesar ca griul să fie însămînț­at după trifoliene, prăşitoare recoltate din timp, iu pentru fuior, or­zoaica şi borceag. Este bine cunoscută influenţa negati­vă a monoculturii, deci să nu însămînţăm gri după grîu, eventual numai atunci cînd în anul anterior parce­la respectivă a fost ocupa­tă cu prăşitoare sau trifo­­liene.­ Realizarea unei, bune culturi depinde în mare măsură şi de modul de executare a lucrărilor solu­lui şi de­ pregătire a patu­lui germinaţi'', căci griul este sensibil la modul cum se lucrează solul, la epoca executării lucrărilor, la ca­litatea acestora. îndată după eliberarea terenului, este necesar ca solul să fie arat cît mai ac­nc (la adîncimea lui an­terioară) şi uniform. De KELEMEN GHEORGHE, director adjunct la Direc­ţia agricolă judeţeană (Continuare în pag. a 3-a) SEIH O.C.L. Miercurea-Ciuc - am spus şi repetăm a­­cest lucru - face, în mo­mentul de faţă, eforturi importante pentru a se adapta cerinţelor activi­tăţii într-un oraş reşedin­ţă de judeţ, pentru a se ridica la înălţimea exi­genţelor mereu crescînde ale oamenilor muncii. O serie de reuşite vin să susţină acest lucru : des­chiderea în ultima pe­rioadă a cîtorva noi uni­tăţi comerciale, volumul tot mai mare de mărfuri desfăcut către populaţie, măsurile luate pe linia îmbunătăţirii deservirii... Şi totuşi în activitatea comerţului de stat din Miercurea-Ciuc îşi mai menţin prezenţa o serie de practici şi aspecte ne­concordante cu un comerţ modern şi civilizat. Sunt a­­şa numitele „lucruri de amănunt", cum le consi­deră unii tovarăşi de la O.C.L. - şi care nu sînt deloc aşa - avîndu-se în vedere că ele au un mare rol în deservirea publicu­lui. Am ales o zi obişnuită din cursul săptămînii tre­cute­­ vineri, 11 septem­brie, şi ne-am propus să urmărim felul cum se res­pectă de către colective­le magazinelor orele de deschidere. Nu era nici zi de tîrg, n-au fost mulţi cumpărători înainte de masă, n-a fost nici şedin­ţă la C.C.L., nici vreun alt „eveniment“ care să justifice întîrzieri în des­chiderea unităţilor. De fapt nici motivele amin­tite mai sus nu permit nerespectarea orarului de funcţionare - orar bine stabilit şi a cărui respec­are e absolut obligatorie pentru fiecare gestionar de unitate, pentru fieca­re vînzător. Şi totuşi, iată ce am constatat cu ocazia raidului nostru din ziua amintită : La ora 17 f.­x magazinul de confecţii, noua galanterie pentru bărbaţi, magazinul textil de pe strada Florilor ca şi „Ursuleţul", magazinul „Turistul", cele două uni­tăţi pentru desfacerea în­călţămintei erau deschise şi începuseră deservirea consumatorilor corect, a­­şa cum specifică o obli­gaţie elementară a activi­tăţii de comerţ. Ora 17 şi 3 minute, in faţa magazinului de Ţe­sături de pe strada Pe­töfi se strînseseră mai mulţi oameni care se ui­tau cu resemnare la uşa unităţii. în unitate nu era inventar, nu se primea nici marfă, şi totuşi uşa acesteia continua să stea încremenită în închizătoa­­rea ei. Oamenii începuse­ră să-şi piardă răbdarea şi unii vociferau.­­ De ce nu se deschi­de ? — Ce s-a întîmplat ? Nimic nu se intîmplase, doar că Gergely Elisabe­ta, gestionara magazinu­lui, care deţine cheile magazinului, a întîrziat. Cînd a fost întrebată de un client de ce, n-a răs­puns, mulţumindu-se doar să ridice din umeri. Mergem mai departe. Pe trotuarul din faţa ma­gazinului „Elegant" (vîn­­zătoare Tamás Vilma şi Roman Irina), abia se poate trece printre cei ce aşteaptă aici, în orarul a­­fişat pe uşa unităţii scrie clar, negru pe alb : vi­neri unitatea se deschide la ora 17. Dar uite, că se face ora 17 şi cinci minu­te şi cea care trebuie să vină cu cheia magazinului nu mai apare. Clienţii privesc cu nerăbdare în toate părţile, şi nemulţu­mirea li se citeşte în pri­viri. Trecem pe strada Geor­ge Coşbuc , acele cea­sornicului — ale unui ceas bun — arătau orele 17 şi cinci minute, dar maga­zinul „Mosorul" — gestio­nară Păli Maria Magda­lena — continua să fie în­chis. Şi aici, în faţa „Mo­sorului" nerăbdare, priviri întrebătoare. Peste drum de magazinul copiilor — puţin mai încolo — găsim o altă uşă închisă , la magazinul „textile-cupoa­­ne". închiderea lui nu se T. BONDOR (Continuare în pag. a 3-a) CIND ARATA ORARUL, SAU CIND VREA GESTIONARUL ? La zi Recent, în cadrul cooperativei „Arta Har­ghitei" au fost omolo­gate peste 250 de noi produse de artizanat, cu care cooperativa se va prezenta în luna octombrie a. c. la în­cheierea contractelor pentru anu­l viitor. La omologare au partici­pat şi cadre din condu­cerea Direcţiei de spe­cialitatea U.C.E.C.O.M. precum şi din partea Consiliului Artistic ju­deţean, care au adus aprecieri deosebite noi­lor creaţii ale artiştilor populari din judeţ. Să sperăm că şi cumpără­torii vor fi de aceeaşi părere, iar amatorii de suveniruri confecţionate în această frumoasă zonă geografică a ţării vor avea ocazia sa-şi îmbogăţească colecţii­le. D In oraşul Cristuru Se­cuiesc, azi se deschide un nou magazin al U­­niunii judeţene Har­ghita a cooperaţiei meşteşugăreşti în ca­re vor fi expuse obiecte de artizanat şi pro­duse industriale con­fecţionate în unităţi­le meşteşugăreşti, de către meşterii popu­lari din judeţul nos­tru. Noua unitate co­mercială, prin varieta­tea produselor ce le va desface, va satis­face tot mai complet cerinţele şi gustul cum­părătorilor. Secția de placaj d­e la C.P.L. Galantaş. Şed­inţă de merit cu directorii liceelor şi şcolilor profesionale In cursul dimineţii de ieri a avut loc şedin­ţa de lucru cu direc­torii liceelor şi şcolilor profesionale din judeţul nostru, in cadrul căreia a fost analizat modul în care s-a desfăşurat deschiderea noului an şcolar şi s-au dezbă­tut noile sarcini ce stau în faţa acestor insti­tuţii. La şedinţă au par­ticipat tovarăşii Simon Andrei, vicepreşedinte al Comitetului execu­tiv al Consiliului popu­lar judeţean, Romulus Tîrnăveanu, din partea Ministerului învăţămîn­­tului, precum şi inspec­tori ai inspectoratului şcolar județean. »•••••••©©•••©©©©••••••MM*®©®*®®*•*«r© ••«••••• I BEI I M­O I EM I BE I ■■ I P întilnirea tovarăşului mOUE CE _, cu specialişti din domeniu! tehnicii electro­nice, de calcul şi informaticii Joi dimineaţa, tovară­şul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Par­tidului Comunist Român, s-a întîlnit într-o consfă­tuire de lucru, la sediul C.C. al P.C.R., cu spe­cialişti din domeniul teh­nicii de calcul şi prelu­crării automate a date­lor, oameni de ştiinţă, cadre didactice din învă­­ţămîntul superior, direc­tori şi ingineri şefi din mari întreprinderi. Au luat parte tovară­şii Ilie Verdeţ, Manea Mănescu, precum şi con­ducători ai unor ministe­re economice şi instituţii centrale. Cu acest prilej au fost­­ analizate stadiul şi as­pectele principale ale a­­plicării tehnicii electroni­ce de calcul în activita­tea de conducere şi pla­nificare a economiei, pre­cum şi în gestiunea în­treprinderilor. In cadrul discuţiilor s-a examinat modul de în­făptuire a programului de înzestrare a economiei na­ţionale cu echipamente de calcul, pentru perioa­da anilor 1967-1970. Au fost subliniate realiză­rile obţinute în crearea premiselor necesare in­troducerii informaticii în economie. S-a în­făţişat experienţa a­­cumulată pînă acum în­ utilizarea calculatoarelor electronice în gestiunea economică, în conduce­rea şi dirijarea unor pro­cese tehnologice, rezul­tatele dobîndite pe a­­ceastă cale în funcţio­narea intensivă a uti­lajelor, creşterea pro­ductivităţii, calităţii pro­duselor, eficienţei econo­mice a producţiei. Toto­dată, au fost scoase în evidenţă unele probleme care se cer a fi solu­ţionate în vedere a folosi­(Continuare în pag. a 3-a) ASTĂZI INCE­­PE IN SALA MARE A CASEI DE CULTURĂ DIN MIERCUREA-CIUC FESTIVALUL DE MUZICĂ UȘOARA : „Bradul de argint" A In pag. a : A Înseninări din bena ! FARA CARNET DE REPORTER De ce sâ ne complicam? Nu m­i-au plăcut nicio­dată complicaţiile inuti­le, am pledat Întotdeauna pentru limpezime şi sim­plitate, dar de la o vre­me, de cînd am început să-mi dau seama că pen­tru unii, simplitate este egal cu comoditate, lipsă de curaj, închistare spiri­tuală, m­-am hotărit să pledez, cu oricâte riscuri, pentru lucrul complicat. Mi-a fost dat să aud nu o dată, în diferite cercuri, exasperanta ex­presie: de ce să ne com­plicăm? V­ine un tânăr la directorul unei întreprin­deri cu o propunere de îmbunătăţire a procesului de producţie — e primit cu o strîmbătură politi­coasă fi cu­ mă, băiete, apreciez propunerea ta, dar de ce să ne complicăm? Se discută despre schim­barea orarului unităţilor comerciale în funcţie de cerinţele cumpărătorilor fi, in focul discuţiilor, cine­va se ridică în picioare, de ce să ne complicăm? Aşa a fost pînă acum, fi a fost bine! Se pune proble­ma organizării unor ac­ţiuni culturale eficiente etic şi estetic, dar direc­torul casei de cultură a fi venit cu eiexpresia fatală: de ce să fie complicăm? Nu vă daţi seama că un astfel de program cere prea mari eforturi? Ce, îmi ridică cineva statuie dacă fac mai mult decit pînă acum? Comoditate? Da, în ce­le mai multe cazuri. Dar uneori mai o fi altceva. Invitaţi o găină să nu se mai omoare cu clocitul ouălor, să le dea la incu­bator şi să aştepte ieşi­rea puilor din găoace. De ce să ne complicăm?, ar răspunde. O viaţă întreagă am clocit ouă, de ce să nu clocesc fi pe mai de­parte? De ce să părăsesc eu locul călduţ al cuibului în schimbul unor compli­caţii mecanice? Şi dacă stăpînul, în perioada cu­ ouăle se coc în incubator, mă pune să fac altă trea­bă, ori poate, Doamne fe­reşte, mă concediază ca inutilă?! Acest de ce să ne com­plicăm ?, ascunde adesea teoria locului călduţ cuce­rit, teama că dacă s-ar schimba ceva, dacă s-ar trece de la simplu la com­plex, el, ocupantul cui­bului, n-ar mai putea face față sarcinilor și i-ar zbu­ra pe rînd pernele de la spate. Teama că cineva, cel care a făcut propune­rea, de pildă, i-ar putea lua locul. Iată de ce m-am hotărit să pledez pentru compli­cat, chiar dacă, cineva se va simţi direct vizat. .. V. A. ! C .DAICOVICIU DACICA Studii şi articole privind istoria veche a pămintului românesc Dacica este primul volum, cel inaugu­ral, al seriei Biblio­tecii Muzeului de istorie din Cluj (Bibliotheca Musei Napocensis), cu­­prinzînd studii şi articole publica­te de acad. C. Da­icoviciu pe par­cursul a patru de­cenii şi jumătate de trudă ştiinţifi­că (1923-1968). Volumul împli­neşte o cerinţă au­tentică a istorio­grafiei noastre, căci cum este îndeobşte cunoscut, activitatea didactică, socială este cîteodată mai a­­tent cunoscută de către opinia publică, în timp ce cealaltă parte a acestei activităţi, nu mai puţin im­portantă, cea ştiinţifică, a profesorului, a savantului, rămâne uneori în penumbră. Acest lucru nu ar fi prea dureros dacă el s-ar manifesta numai la publi­cul nespecialist, dar se manifestă chiar, e drept din ce în ce mai rar, dar întotdeauna regretabil, la cei care slujesc ca profesionişti ştiinţa, în cazul nos­tru istoriografia. Astfel este de înţeles de ce, în prefaţa volumului, istoricul, adine cunoscător al firii oamenilor, atrage atenţia asupra sarcinii grele dar obligatorii a tutu­ror cercetătorilor, practică ce ţine de eleganţa eticii ştiinţifice, de a respecta în materie ştiinţifică norme­le vechiului dicton : „suum cutique". Credem că a­ceastă notă era necesară şi din punctul de vedere al cercetării ştiinţifice însăşi, care se cere slujită, începută de la adevărurile, ipotezele şi cercetările înaintaşilor şi nu de pe un teren chipurile nedefri­şat, care, s-a adeverit de cele mai multe ori, este o fata morgana cu consecinţe fatale pentru ştiinţă şi pentru cei care îi bat cărările. Desigur remarca noastră nu exclude în nici un caz posibilitatea abor­dării oricăror căi şi metode noi în cercetarea orică­rui fapt sau fenomen, posibilitate, teoretic, dar şi practic, infinită. Volumul, chiar şi prin compartimentarea sa,­ în­deamnă la matură gîndire, reflectînd, de altfel, cele trei mari domenii, fundamentale, ale istoriei vechi a pămintului rom­ânesc: I. Dacia preromană; II. Dacia romană ; III. Dacia postromană şi desigur compe­tenţa autentică şi adâncă a acad. C. Daicoviciu in materie de filologie şi istorie antică. Căci nu trebuie uitat, credem noi, nici un moment că acad. C. Dai­coviciu, cunoscut magistru al Universităţii clujene în predarea istoriei, arheolog de reputaţie mondială, este în primul rînd un mare cunoscător al limbilor clasice, greacă şi latină, un neîntrecut epigrafist, dublat de un istoric de aleasă clasă, posedînd atît prudenţa şi acribia studiilor pozitive, cît şi eleganţa şi conciziunea stilului, moştenită poate, învăţată, de­prinsă de pe urma îndelungilor studii din clasicii antici şi din contactul cu maeştrii contemporani în ale antichităţii, germani, italieni, francezi, pe care de cele mai multe ori i-a cunoscut în original. De aici interesul sporit al volumului. Dar valoa­rea, adevărata sa valoare, stă, şi stă bine înfiptă în solul istoriografiei româneşti privind antichitatea. SEVER DUMITRAŞCU (Continuare în pag. a 2_a)

Next