Informaţia Harghitei, octombrie-decembrie 1970 (Anul 3, nr. 807-885)

1970-10-18 / nr. 822

I ANUL III, nr. 822 DUMINICĂ 18 octombrie 1970 4 pag. 30 bani Prolesari dîn toate tarile, unitiva HARGHITEI ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN HARGHITA AL P. C. R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN A t I j { t t s $ •I a fI I\ 5 i CONSTITUIREA COMISIEI DE SPRIJINIRE A ACŢIUNII DE ECONOMISIRE Sîmbătă, 17 octombrie 1970 a avut loc con­stituirea Comisiei ju­deţene de sprijinire a acţiunilor de econo­misire organizate de A­­genţia judeţeană a Ca­sei de Economii şi Con­­semnaţiuni. Din comisie fac parte un număr de 14 membri, iar ca pre­şedinte al acesteia a fost desemnat tovară­şul Simon Andrei, vice­preşedinte al Consiliului popular judeţean. IN PREGĂTIRE - O PARADA A MODEI O.C.L. Gheorgheni a început pregătirile în ve­­derea unui important eve­niment ce va avea loc în curind: parada modei, in cadrul acestei manifes­tări, devenită tradiţională in oraş, se va prezenta îmbrăcăminte pentru băr­baţi, femei şi copii, exis­tentă in unităţile specia­lizate din localitate. CONSFĂTUIRE PE TEME MEDICALE Ieri, a avut loc, la Băi­le Tuşnad, sub egida Direcţiei sanitare a ju­deţului Harghita şi a filialelor judeţene Har­ghita, Mureş şi Covas­­na a Uniunii Societă­ţilor de Ştiinţe Medi­cale, o consfătuire cu tema: „Infarctul miocar­dic". La consfătuire au par­ticipat medici specialişti în cardiologie din ju­deţele Harghita, Mu­reş, Covasna şi au fost prezentate expuneri pe teme ca: Fiziopatolo­­gia infarctului, clinica şi diagnosticul infarc­tului, evoluţia, pronos­ticul şi tratamentul in­farctului, expuneri ca­re au fost apreciate de participanţi, şi au stîr­­nit discuţii largi, schim­buri de păreri. Participanți la consfătuirea de la Băile Tușnad. La INSTRUIRI A PRACTICA. Realizarea cu succes a sarcinilor prevăzute pen­tru această etapă de dez­voltare multilaterală a so­cietăţii socialiste din ţara noastră, impune ridicarea nivelului calitativ şi spori­rea exigenţei în toate do­meniile de activitate. E­­xigenţa şi spiritul de răs­pundere sunt factorii care trebuie să conducă cu necesitate procesul mun­cii, pentru că de felul în care se reflectă în activi­tatea de zi cu zi a fiecă­rui colectiv de muncă, depind în ultima instanță, rezultatele prin care tre­buie să se finalizeze orice activitate-Cele afirmate mai sus constituie sinteza conclu­ziilor la care, a ajuns a­­dunarea generală de ale­geri a comuniştilor din organizaţia de bază a Şcolii profesionale din To­­pliţa. Pornind de la sarcinile pe care le are de rezolvat acest colectiv, pregătirea viitorilor muncitori, dezba­terile au scos in evidenţă faptul că progresul con­tinuu al tehnicii cere for­marea de meseriaşi capa­bili să răspundă în bune condiţii exigenţelor tot mai ridicate ale procesului de producţie, oameni care să poată stăpîni şi mînui cu pricepere maşinile şi utilajele în care se con­cretizează ultimele cuce­riri ale ştiinţei şi tehnicii. In darea de seamă pre­zentată, s-a arătat, de altfel, grija care a fost manifestată de cadrele didactice ale şcolii pro­fesionale în pregătirea muncitorilor calificaţi, în înarmarea acestora cu cu­noştinţe teoretice şi prac­tice, in îmbunătăţirea continuă a conţinutului procesului de învăţămînt, fundamentarea lui ştiinţi­fică şi ideologică, care a condus la ridicarea nive­lului de pregătire a elevi­lor. In anul şcolar 1969 — 1970, procentul de reuşiţi a fost de 100% şi dacă la aceasta mai adăugăm bunele aprecieri făcute de conducerile întreprinderi­lor la care lucrează absol­venţii de la această şcoa­lă, obţinem o oglindă fi­delă a strădaniilor pe ca­re le depun comuniştii de aici, celelalte cadre, spi­ritul de răspundere cu care îşi desfăşoară acti­vitatea. Bineînţeles că analiza făcută nu s-a rezumat doar la enumerarea lu­crurilor bune înregis­trate în activitatea a­­cestei şcoli. Atmosfe­ra de lucru, prin care se caracterizează adună­rile comuniştilor, s-a evi­denţiat prin preocuparea celor care au luat cuvîntul — György Francisc, Teodor Tompea, Vasile Avram, Petru Lăcătuş, Dumitru Urzică, Maria Boaru, Ioan Platon - de a găsi cele mai bune soluţii care cu­prinse în planul de măsuri, să conducă la sporirea eficienţei procesului in­­structiv-educativ pe care îl conduc. Un accent deosebit a fost pus pe modul în care se desfăşoară instruirea practică, partea procesu­lui instructiv prin care se formează deprinderile ce permit elevilor executarea lucrărilor de calitate şi în care se verifică modul în care au fost însuşite cu­noştinţele teoretice. In a­­ceastă direcţie, la şcoala profesională a fost luat un complex de măsuri ca­re au vizat atît crearea celor mai bune condiţii pentru buna desfăşurare a practicii - înfiinţarea a­­telierelor necesare, dota­rea acestora cu material corespunzător , cît şi pre­gătirea continuă a cadre­lor didactice, perfecţio­narea acestora. A devenit o tradiţie ca elevii de la Şcoala profe­sională din Topliţa să vi­ziteze întreprinderile la care vor lucra după ter­minarea şcollii, să se în­­tîlnească cu colegii care muncesc în aceste între­prinderi să discute cu maiştrii, tehnicienii pentru a cunoaşte îndeaproape procesul de muncă în care urmează să se încadreze. Scopul acesta l-au urmă­rit vizitele la uzina „Re­publica” din capitală, la I.R.U.M. Reghin, Ilefor Tg. Mureş, „Partizanul" Topli­ţa şi altele. Educarea elevilor prin muncă şi pentru muncă, deviza sub care se desfă­şoară instruirea practică, precum şi exigenţa maiş­trilor care conduc aceste ore, au dat rezultate bune, reliefate de darea de seamă. Aşa de exemplu, atelierul cu o suprafaţă de 1000 mp a fost realizat de şcoală prin beneficiile ob­ţinute după produsele fă­cute de elevi, iar planul de producţie pe 9 luni a fost realizat în proporţie de 104%. Totuşi, aşa cum se sublinia în cuvîntul vor­bitorilor Dumitru Urzică, Ioan Platon, Maria Boa­ru şi al altora practica trebuie să ocupe un loc mai important în preocu­parea comuniştilor din organizaţia acestei şcoli. Concluziile adunării au fost pline de învăţăminte, mobilizatoare în conjuga­rea tuturor eforturilor pen­tru ca cei care termină şcoala să dovedească, prin încadrarea imediată în procesul de muncă, că în învăţămînt s-a muncit cu răspundere pentru va­lorificarea investiţiilor fă­cute de statul nostru în asigurarea bazei materia­le necesare desfăşurării în bune condiţii a proce­sului de învăţămînt. I. NETE latură inseparabilă a procesului de învăţă­mint­ ­ Adunări de dări de seamă şi alegeri ÎN PAG. A 4-A: Vizita preşedintelui Consiliului de Stat, NICOLAE CEAUŞESCU, în S. U. A. Inaugurarea noului local al Şcolii generale de zece ani din Sărmaş Ieri a fost inaugurat noul local al Şcolii de ze­ce ani din Sărmaş. La festivitatea de inau­gurare au participat to­varăşii Simon Andrei, vi­cepreşedinte al Comite­tului executiv al Consi­liului popular judeţean Harghita, Aurel Moraru, inspector-şef la Inspecto­ratul şcolar judeţean, Ioan Tompea, vicepreşe­dinte al Consiliului jude­ţean al Organizaţiei Pio­nierilor, Sabin Macarie, instructor la Comitetul judeţean U.T.C., Nicolae Coşarca, secretar al Co­mitetului comunal de par­tid, Ioan Moldovan, pre­şedinte al Consiliului popular comunal, cadre didactice, deputaţi şi pes­te 200 de cetăţeni ai co­munei Sărmaş. Noul local de şcoală are opt săli de clasă şi un laborator de fizică-chi­­mie şi ştiinţe naturale, la care se mai adaugă şi o bibliotecă şcolară. Noul local al şcolii de zece ani, încă o dovadă elocventă a grijii partidu­lui şi statului nostru pen­tru îmbunătăţirea conti­nuă a condiţiilor de in­struire şi invăţâmînt ale tinerei generaţii, a fost primit cu adinca satisfac­ţie de cetăţenii Sărma­­şului. . Memoria se încăpăţi­­nează, uneori, să repro­ducă mecanic, fără nici o legătură circumstanţia­lă, fapte şi lucruri. ...Stăruie obsesiv in minte cuvintele octoge­narului acela, cu umerii copleşiţi de ani şi de mun­că: „Dacă nu muncesc, nu măninc”, cuvinte ce le însoţea de un zîmbet abia perceptibil, puţin miste­rios, puţin trist. „Lucrez de 71 de ani, îmi spune Fa­­lăp-bacî. Cîndva se spu­nea că-s un croitor bun. Dar acuma ...". încăperea, modest mo­bilată, dă intr-o alta, a­semănătoare, unde se a­­flă o femeie in vîrstă, la pat de cîteva luni, greu suferindă, in aceeaşi curte, pe stra­da Libertăţii nr. 7 din To­­pliţa, se mai află o lo­cuinţă, a fiului său, Şte­fan Fülöp. Dar, cită deo­sebire! Fără să ne gîn­­dim la opulenţă, există totuşi o îndestulare ce face notă discordantă, iar dacă mai adăugăm şi ,,Renault"-ul dichisit, ce sfidează, parcă, cu­­niche­­lurile lustruite, locuinţa modestă din faţa sa, un­de trăiesc bătrînii, nu se poate să nu-ţi aminteşti de gestul resemnat cu care bătrinul ridică încă fierul mare, greu, de căl­cat, pentru clienţii care i-au rămas credincioşi mai bine de o jumătate de se­col ... - .. .Ii ajutaţi pe bă­trînii?­­ .. .Da ... Cu ce pu­tem şi noi ■ • . — Trebuie să muncesc. Altfel, cine-i cumpără so­ţiei medicamentele? Nu se plînge, de altfel, e foarte mirat că a intrat totuşi cineva şi în casă la el. Nu ştiu de ce, poate o curiozitate infantilă mă face să mă învîrt în jurul maşinii. E un „Renault 16“, frumoasă, pusă la punct,... „Cu ce putem şi noi...” In urmă cu ciţiva ani, l-a „ajutat" pe tatăl său să între în spi­tal. Cu pumnii... DehiCu ce poate! — .. .Mai ales de cînd are maşină îşi face de cap. Neglijează şi fami­lia... Escapade termi­nate cu chefuri... — Săracă mama! Ce pot să-i fac?­­Suferă de tuberculoză în ultimul sta­diu (n. a ).­­ Acumai că-s bătrin, mă mișc mai greu. Da' pot încă să merg la can­tină după mîncare. — Nu vă ajută fiul? — ...„Săraca mama"... Ce poate el să-i facă (I?) E greu să califici un astfel de om. Mă gîndesc la meseria pe care i-a pus-o in mină, la .. ., dar ce rost mai are? Cui şi ce anume trebuie să-i aduci aminte ca să-şi fa­că o datorie, la fel de sfîntă ca aceea pe care a avut-o mama muribun­dă cînd l-a crescut? .„Supunem opiniei publice.. .* Poate, spu­neţi dumneavoastră... M. POPA OBSESII Japonia este în prezent a treia mare putere in­dustrială a lumii, după Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică. De remarcat este, îndeosebi, dezvoltarea economiei ni­pone în anii postbelici. Renăscută din ruinele ul­timului război mondial, Japonia a înregistrat un ritm rapid al dezvoltării industriale, mai ales în ultimul deceniu, cînd a­­cest ritm a fost de apro­ximativ 11 la sută, în me­die de an. 1° ultimii 18 ani, producţia naţională globală a crescut de aproximativ zece ori. Dar realizarea producţiei na­ţionale nipone depinde — după cum arăta directo­rul general al pavilionu­lui japonez la T.I.B., dom­nul Shinzo Totani — în proporţie de 9,1 la sută de export şi 8,6 la sută de importul de produse. Iată de ce, Japonia se impune tot mai mult ca partener comercial, atît ca importatoare, cît şi ca ţară exportatoare, iată de ce oamenii de afaceri ni­poni depun eforturi pen­tru dezvoltarea continuă a relaţiilor comerciale cu toate ţările lumii, printre care şi România. Specia­liştii japonezi şi-au mani­festat dorinţa de a ve­dea, in cadrul Tirgului internaţional Bucureşti, remarcabilele produse ale industriei româneşti şi de a prezenta cîteva din ul­timele realizări ale in­dustriei nipone, facilitînd astfel căi pentru o tot mai largă colaborare e­­conomică între cele două ţări. Produsele japoneze sînt expuse în pavilionul cen­­tral, de către organizaţia pentru comerţ exterior din Japonia (J.E.T.R.O.). Prin­tre cele 14.000 exponate, prezentate de 37 de fir­me diferite, se află apa­ratură de radio-coment­­­aţii, computere, echipa­ment electronic automat de măsură şi control, mo­tociclete şi alte vehicule mici cu motor, generatori mobili, echipament elec­tronic de înregistrare şi memorizare, microscoape electronice, analizatori de aminoacizi, produse din oţel, aparatură stereofo­nică, diverse tipuri de In­strumente de măsură, maşini de cusut şi de C. ŞTEFAN (Continuare in pag. a l-a) Rinduri despre produsele industriei nipone Aspect dintr-o hală de montaj a unei fabrici de avioane din Japonia. Din preocupările noastre actuale, EXPLOATAREA raţională a mijloacelor de transport în sectorul forestier Combinatul de exploa­tare şi industrializare a lemnului din Miercurea- Ciuc, dispune de un parc de peste 750 de autovehi­cule de diferite tipuri şi capacităţi, pentru acope­rirea necesităţilor sale de transport. Dintre acestea, peste 90 la sută se află în dotaţia Unităţii de me­canizări şi transporturi fo­restiere, care asigură transportul masei lemnoa­se de la locurile de ex­ploatare, pînă la sectoa­rele de prelucrare şi a di­feritelor materiale necesa­re construcţiilor forestiere. Este cunoscut că,pentru exploatarea raţională a acestor utilaje, este ne­cesară, pe lingă exploa­tarea judicioasă a parcu­lui de autovehicule din punct de vedere comer­cial, şi buna organizare a deservirii tehnice (între­ţinere, reparaţii) la un ni­vel cît mai ridicat, în sco­pul prelungirii duratei de exploatare, cu cheltu­ieli minime. Pornind de la aceste considerente, conducerea unităţii a organizat atelie­re de întreţinere şi repa­raţii la sectoarele unităţii, ele fiind ajutate şi îndru­mate de atelierul central din Miercurea-Ciuc. In aceste ateliere se e­­xecută întreţinerea şi re­paraţiile curente de către echipe complexe. Repara­ţiile mari şi cele capitale se execută la întreprinderi specializate. Sunt însă unele aspecte negative in activitatea de întreţinere şi reparaţii, lip­suri şi neajunsuri care in­fluenţează nefavorabil în­tregul proces de transport. Un prim aspect îl consti­tuie aprovizionarea insufi­cientă şi neritmică cu pie­se de schimb, care în tot cursul anului generează greutăţi în procesul de în­treţinere. Contractele pri­vind piesele de schimb şi materialele au fost nu­mai în parte onorate, de către furnizori (de pildă, comenzile pentru primul semestru al acestui an au fost onorate doar în pro­porţie de 40 la sută), iar procurările directe nu pot satisface întotdeauna ne­voile. Un autovehicul se compune dintr-o multitudi­ne de piese de importan­ţă şi solicitări mecanice diferite. De aceea, aprovi­zionarea prealabilă a tu­turor pieselor nu este po­sibilă şi nici indicată, prin faptul că necesităţile de folosire sunt foarte variate. O parte dintre ele se poa­te recondiţiona sau execu­ta pe plan local, însă pie­sele de mare precizie şi a căror fabricaţie presu­pune o tehnologie preten­ţioasă, cum sunt : pistoane, segmenţi, cuzineţi, rul­menţi, pinioane etc., cînd ajung la un anumit grad de uzură necesitînd înlo­cuirea, trebuie neapărat să le procurăm pentru că Ing. ALBERT ALEXE, U.M.T.F. Miercurea-Ciuc (Continuare în pag. a 3-a) ME FORŢELE PENTRU GRĂBIREA LUCRĂRILOR AGRICOLE! C.A.P. Crăciunel sînt încă multe La de an după-amiaza zilei de 16 octombrie, soarele, în sfîrşit, izbuti să străpungă perdeaua groasă a nori­lor şi se ivi biruitor pe bolta cerească. Pe ogoa­rele Cooperativei agricole de producţie din Crăciu­nel trei, tractoare au por­nit să are pe o tarla situată în imediata apropiere a drumului ce duce, şerpu­ind, spre comuna Ocland. Nu peste mult timp, e­­xemplul harnicilor tracto­rişti a fost urmat de co­operatorii din comună, care se îndreptau spre parcelele însămânţate cu sfeclă de zahăr şi cartofi. Ajunşi la sediul coope­rativei, găsim numai pe contabilul şef, Kásás Şte­fan, pentru că inginerul­­preşedinte Fekete Anton, la ora aceea, era plecat la Miercurea-Ciuc. - Da, se lucrează, dar acum cîteva zile nu s-a putut lucra — ne informea­ză interlocutorul nostru. - Din păcate, din a­­ceastă cauză lucrările a­­gricole de toamnă au su­ferit întîrzieri îngrijoră­toare — îi răspundem noi, întrebîndu-l apoi cum se prezintă situaţia însămîn­­ţărilor de toamnă? - Mai sint de însămîn­­ţat cîteva hectare... - Nu ştiţi, cumva, cite? - Nu ştiu exact, date inexacte nu vreau să fur­nizez, eu trebăluiesc aici cu hîrtii, acest lucru nu-mi retine atenția în asă mă­sură să . .. - Dar cu recoltatul car­tofilor, al sfeclei de zahă­­ri al porumbului cum staţi? — ne împinge cu­riozitatea. - Lucrez cu hîrtii ... Am plecat strîngindu-i mina si mulțumindu-i pen­tru „preţioasele informa­ţii" şi „interesul" ce-l poartă pentru soarta re­coltei, în calitate de con­ta­bi­l-şef, despre care se spune că este dator să cunoască tot ce se în­­tîmplă în unitatea respec­tivă, din conducerea că­reia face parte. Notăm, pe baza date­lor statistice cele mai re­cente aflate la Direcţia agricolă judeţeană, că la Cooperativa agrico­lă din Crăciunel din 185 hectare de grîu planificate, pînă în pre­zent s-au însămînţat numai 86, fiind gata pre­gătite pentru însămînţări alte 46. Din 34 hectare cultivate cu cartofi s-au recoltat 24. Sfecla de za­hăr s-a scos de pe 13 hec­tare din 23. Recoltatul porumbului (deși n-a fost încă început!) la Crăciu­nel nu prezintă „o pro­blemă", pe cînd înstrui­­rea contabililor, da! I. D. KISS A Reinnoiţi-vă abonamentele la ziarul­ HARGHITEI Unde puteţi găsi la fieca­re sfîrşit de săptămină co­mentarii semnate de I. SOCACIU, redactor de politi­că externă la „Agerpres“.

Next