Informatia Bucureştiului, octombrie 1969 (Anul 17, nr. 5013-5039)

1969-10-10 / nr. 5021

Premieră la Naţional „Alizuna“ Astă seară, ora 20, în sala Comedia a Teatrului naţional „I. L. Caragiale“, gongul va anunţa un spectacol în premie­ră­­ „ALIZUNA“ de Tina Io­­nescu Demetrian, piesă premia­tă la concursul de dramaturgie a C.S.C.A. Autoarea, care este şi actriţă a teatrului, a pornit de la motive de basm popular românesc conferindu-le, în ţesă­tura piesei, noi semnificaţii. Montat de regizorul George Teo- iefti­m?. Vernisaj 40 de lucrări (gravuri, litografii, acuarele) alcătuiesc expoziţia plas­­ticianului Drecsay Imre din Miercu­­rea-Ciuc, constituind prima confrun­tare a artistului cu publicul bucu­­reştean. Vernisajul va avea loc inli­ne, ora 18, la Galeriile de artă din , str. Mihai Vodă nr. 2. Secvenţe din animaţia românească • Talentata regizoare a tele­viziunii române, Letiţia Popa, care a debu­tat în animaţie cu un remarcabil film poetic, Trei po­veşti de dragoste, îşi continuă ne­prevăzuta-i traiectorie cu un basm realizat prin combinarea tehnicilor desenului animat cu cea a cartoanelor decupate. Fil­mul ei, intitulat, PETRE CE­NUŞĂ, reia un cunoscut erou din poveştile noastre populare. • Ultimul film al lui Ştefan Munteanu, AVENTURĂ ÎN AL­BASTRU, este un film „,de a­­venturi“ de un gen cu totul neobişnuit. El descrie avatarurile unei pete de cerneală albastră , care-l împiedică pe eroul filmului, școlarul, să înveţe alfabetul. Dis­puta dintre­­ pata îndărătnică și litera A formează trama întregii pelicule. dorescu, în decorurile semnate de Elena Pătrăşcanu Veakis, spec­tacolul numără printre interpreţi pe Silvia Popovici, Lazăr Vra­bie, Matei Alexandru, Constan­tin Rauţchi, Ovidiu Moldovan, Simona Bondoc, Ariana Olteanu, Ileana Iordache etc. în fotogra­fie , scenă din spectacol. O carte despre vedete „Scrisoare deschisă idolilor“ este­ titlul cărţii semnate de Paul Guth (traducere de J. V. Pandelescu), apărută în Editura muzicală. Scrisă în manieră re­portericească, lucrarea, adresată publicului larg, este dedicată ce­lor mai cunoscute vedete mon­diale ale muzicii ușoare și șan­­sonetei. De cîteva numere, hebdomadarul „Săptămîna culturală a Capitalei“ se prezintă zecilor de mii de cititori intr-o ţinută nouă. Nu numai aspec­tul grafic îmbunătăţit, ci mai ales conţinutul — respectiv diversitatea genurilor publicistice, de la micro­­interviu pînă la nota de opinie — recomandă publicaţia drept o pre­zenţă vie în peisajul actual. In nu­mărul de­ azi, bunăoară, criticul de artă Virgil Brădăţeanu semnează un articol despre „150 de ani de teatru în­ lim­ba română la Bucureşti”­ ală­turi de care apare o­­discuţie­ cu re­gizorul, Vlad Mugur, un reportaj in atelierele pictorilor premiaţi , la con­­cursul municipal, prezentări de pre­miere teatrale şi cinematografice, ştiri de ultimă oră, desene, caricaturi. La acest capitol, însemnările săptămî­­nale ale caricaturistului Neagu Rădu­­lescu se remarcă prin suculenţă şi, nu o dată, prin vervă. f: B" ML,« :».« H­S WWB»" V M !!!■# MPiaannMI i . Cvartetul din ‘ Abia începută, stagiunea mu­zicală bucureşteană ne oferă sa­tisfacţii pe­­care le înregis­trăm ca atare. Manifestărilor de prestigiu de pînă acum li se adaugă concertul Cvartetului de poarde din Berlin (R. D. Germană). Confrunta­rea formaţiilor noastre cu cele din străinătate — şi posibilitatea pentru public de a compara la o scară mai mare şi mai nuanţată — în cadrul unei stagiuni camerale pe care o do­rim pe măsura începutului, este adu­cătoare de progres şi ridică, neîndo­ios, ştacheta exigenţei. Cei patru muzicieni berlinezi alcătuiesc un an­samblu exemplar atît prin unitatea de concepţie, cit şi prin stilul inter­pretativ , tehnic şi muzical. Clari­tatea planurilor arhitecturale, distinc­ţia frazării, echilibrul şi jocul rafi­nat al intensităţilor, sunt susţinute de emisiunea sonoră asemănătoare prin atac, vibrato­r şi, inflexiune dinamică. Programul prezentat reflectă predi­lecţia formaţiei pentru muzica clasi­că şi cea modernă de­ factură post­romantică, dar transparenţa sonorită­ţilor, perfecţiunea acordajului, ma­­leabilitatea şi promptitudinea fac să le­­ intreireacmi reuşita la romantici şi impresionişti. Haydn,­­părintele nu numai al simfoniei, ci şi al cvarte­tului, a fost prezen­t­ i­n program prin Cvartetul in CO major,op. 3a nr. 3, cititat cu eleganţă şi...sprinteneală (finalul .reece virtuozitate individuală şi de ansamblu), ton clar şi ritmică fără cusur. (Tot din Haydn a fost oferit şi­ suplimentul la sfîrşitul con­certului , ingenua. Serenadă în Do major). Dan Beethoven, muzicienii germani au ales pentru turneul lor în România , al doîîea Cvartet din cele trei­ supranumite Traznmovsk, (op. 59), alegere . .justificată p­entru că stilul lor interpretativ este năs­cut din frecventarea clasicilor şi a­­ceste cvartete, cu toate incursiunile In lumea în care se vor recunoaşte mai tirzâu rădăcinile romantismului, de coarde Berlin rămîn pilduitoare prin rigoare şi e­­chilibru : cîntul le-a fost ponderat şi expresiv, întocmai ca universul logic şi sensibil al Titanului. Numele com­pozitorului german Ernst Hermann Meyer, (născut în 1905, elev al lui Eisler, Butting, Hindemith, Schering, Hornbostel şi Sachs) este cunoscut in cercurile muzicienilor români . Cvartetul nr. 3, compus în 1966, în­tregeşte imaginea noastră despre un creator crescut la şcoala marilor tra­diţii, cărora le-a rămas credincios, în aceste tradiţii incluzîndu-se marii post-romantici. Şi unii moderni ca Hindemith şi Bartók. Cvartetul ber­­linez a pătruns în universul intim al lucrării, evidenţiind scriitura aus­teră, polifonizarea frecventă, dra­matismul şi reflectivitatea ei. Am înţeles de ce tinăra formaţie ger­mană (are doar patru ani de exis­tenţă) a cucerit stima unor jurii şi preţuirea publicului care a ascultat-o. Comportenţii săi se numesc Karl Suske, Klaus Peters, Karl-Heinz Domitris şi Mathias Pfaender. în încheiere, să notăm că prezenţa lor în faţa publicului românesc se da­torează O.S.T.A., instituţie, căreia îi dorim o prezenţă culturală mult mai reală şi de substanţă, aşa cum a do­­vedit-o prin concert­ul de duminică de la sala mică a Palatului. Petre Codreanu P­remiere VIRIDIANA — un Luis Bunuel îndelung aşteptat de cinefilii noştri — vede lumina ecranului, în pro­gramul săptămînii viitoa­re, la cinematograful „Central“. Realizat în 1961 şi Interpretat de Silvia Pinal, Francisco Rabal, Fernando Rey şi de pro­tagonista de mai târziu a ecranizării lui Mircea Imagine din fil­mul "Viridiana" Mureşan, Baltagul, Mar­garita- Lozano, filmul a fost încununat cu Marele Premiu (Palme d'Or) la Cannes, şi cu Marele pre­miu al cinematografiei la Bruxelles, cu Premiul in­ternaţional al Academiei de cinematografie şi cu cel al Asociaţiei franceze a criticilor de cinema. STELELE DIN EGER - producţie ma­ghiară în două serii. Regizorul Zoltán Varkonyi, un pasionat al filmului isto­ric de mare montare, autorul ecrani­zărilor Oameni şi drapele, Un nabab maghiar şi Zoltán Karpathy, adaptează de astă dată cerinţelor imaginii cine­matografice un roman de mare popu­laritate al lui Géza Gárdonyi, tălmăcit şi în româneşte. Acţiunea, plasată după 1530, la câţiva ani după lupta de la Mohács, aduce în prim plan o echipă de actori între Cáré Imre Sinkovits, Vera Venczel şi Zoltán Várkonyi în­suşi. BĂRBAŢI IN DEPLASARE — autorii memorabilei producţii bulgare Ocolul, regizorii Grişa Ostrovski şi Todor Sto­­ianov, se prezintă din nou în faţa pu­blicului, de astă dată cu o culegere de trei povestiri. Ostrovski şi Stoianov i-au distribuit, din nou, pe protagoniş­tii Ocolului, Nevena Kokanova şi Ivan Andohov alături de Neifjia Popov, Jor­­jeta Ciakîrova şi foarte tinăra actriţă Branimira Antonova, laureata unui con­curs de frumuseţe desfăşurat anul tre­cut la Sofia. MAI PERICULOASE DECIT BĂRBA­ŢII — divertisment englez de serie, pas­­tişînd — uneori cu umor involuntar — arhicunoscuta reţetă a filmelor de tipul James Bond — Comisaril X, Richard Johnson, talentatul actor britanic, in­terpretează rolul principal, în compa­nia unei frumoase colecţii de vedete feminine ,mai periculoase...decît băr­baţii“,d­intre care Eike Sommer, Sylva Koscina, Suzanna Leigh, Virginia North și Justine Lord. — Ştiţi dv, domnule Carné, că mi­lioane de telespectatori români au re­descoperit, recent, epopeea pe care aţi închinat-o teatrului francez, acum a­­proape 25 de ani . Copiii paradisului? Interlocutorul rămîne o clipă îngîn­­durat, după care îmi mărturisește cu un zîmbet, un pic,­­trist : — L-am revăzut și eu în vara asta, la Alger, îrt cadru­l unei retrospective care mi-a fost dedicată acolo. Aseme­nea reîntîlniri cu mine însumi mă fac mai degrabă pesimist. Sînt atît de mulți cei alături de care am făcut filmele a­­cestea, şi care nu mai sînt alături de noi, în studiouri... — Aţi reuşit atunci, cu „Copiii para­disului“ una dintre cele mai literare o­­pere ale cinematografiei franceze. Ce gîndiţi azi despre raportul dintre film şi literatură? ■­­ Dar asta nu mai e o întrebare! E un subiect de referat. De obicei se vor­beşte mai mult despre influenţa litera­turii­­ asupra ci­ieihatografului. Eu re­­s marc.*, totuşi azi o influenţă inversă, din ce in ce mai determinantă, a filmului asupra literaturii. Se găsesc­ în literatu­ra noastră, a ultimilor ani, multe cărţi ­Z ESSSsm „Zâmbiţi, vă rog!“ 17,parcă i-ar spune operatorul de imagine, acestui rinocer ursuz care pozează, totuşi, disciplinat. De fapt, operatoru!! din fotografia noastră este un explorator, Christian Zuber, care şi-a îmbinat dragostea pentru ineditul naturii cu pasiunea de a-l înscrie pe peliculă. Din cei 25.000 de metri de film, rodul unei munci de şapte ani, in Madagascar, Maroc, Insula Cocos, Africa de Sud, Galapagos şi în multe alte locuri, exploratorul cineast a montat un documentar de lung metraj intitulat patetic Lă­­saţi-le să trăiască! Filmul său lansează un , strigăt de alarmă pentru ocrotirea speciilor pe cale de dispariţie. Este o idee care străbate — în parte — şi ultima producţie a documentaristului nostru Ion Bostan, intitulată Puni­­n primejdie, unde se demon­strează, de asemenea, că adaptările naturale ale frumosului nostru pelican nu mai corespund lumii actuale, şi că, pentru a supravieţui, specia are nevoie de ocrotirea omului. ­ Turneul oferit de opereta bucureşteană în Europa Presa străină elogiază evoluţia artiştilor români (Corespondenţă telefonică din Köln de la MANOLE AUNEANU) Nu sînt amator de statistici, mai ales cînd este vorba de artă, dar ritmul în care evoluează turneul teatrului bucureştean de operetă mi se pare de-a dreptul im­presionant. în două săptămîni, ansamblul român a parcurs aproape 2.000 de km., a prezentat 11 spectacole în şapte oraşe din Belgia, Olanda şi R.F. a Germaniei, fiind aplaudat de peste 8.000 de spectatori. Este un bilanţ care mă scuteşte de orice alte comentarii, cu atît mai mult cu cit acest veritabil marş artistic prin Europa se bucură realmente de atenţia presei, radioului şi televiziunii, a unor reprezen­tanţi de seamă ai vieţii culturale din ţă­rile respective. Adeseori, în pauzele din­tre spectacole, foaierele teatrelor devin un fel de bursă artistică, impresari de diverse calibre propun noi contracte pen­tru viitoarele turnee ale teatrului bucureş­tean de operetă. Această dispută e amu­zantă, pe alocuri chiar pitorească. N-ar fi lipsit de semnificaţie să transcriu cî­teva fragmente din cronicile unor ziare, dedicate spectacolelor româneşti cu operetele ,,Contesa Maritza“ şi „Vă­duva veselă“. Cotidianul de mare ti­raj „LE SOIR“ din Bruxelles, de pildă, remarcă între altele :­„Premiera „Conte­sei Maritza” prezentată la Teatrul de o­peretă din Bruxelles de remarcabila trupă de operetă din Bucureşti, avînd peste 100 de figuranţi şi circa 600 de cos­tume, a entuziasmat realmente un pu­blic exigent, un bun cunoscător al genu­lui... Nicuşor Constantinescu, directorul de scenă, a dovedit toată ştiinţa sa, toată clasa sa, reuşind foarte bine marile sce­ne de ansamblu, ca şi momentele inti­me sau comice ale spectacolului. In sfîrşit, interpretarea a fost admirabilă. De la ro­lurile cele mai mici pînă la cele mai mari, de la ţiganii mascaţi, pînă la contesa Maritza, toată trupa s-a dăruit cu orice-Celelalte roluri au fost, de asemenea, îngrijite, într-un ansamblu omogen, e­­voluînd, în direcţia de scenă a lui Ni­cuşor Constantinescu, cu o preciziune remarcabilă. Dar partea relevantă a spectacolului au fost dansatorii şi dan­satoarele, (coregrafia aparţine Elenei Penescu-Liciu), care au evoluat cu un dinamism extraordinar, menţinind In permanenţă un ritm foarte ridicat“. In sfîrşit, colegul Fritz Hain, de la ziarul „WESTFALENPOST­ (R. F. a Germaniei), scria despre spectacolele prezentate pe scena Parktheater-ului din Iserlohn : „Bucureştenii mi-au do­vedit că o operetă clasică, precum „Con­tesa Maritza” sau „Văduva veselă“ cu o montare atît de minunată, un ansam­blu atît de antrenant și, mai ales, cu un balet atît de răpitor, poate concura cu orice „musical“ modern. Pe scenă, a fost etalată în culori bogate și costume încîntătoare o coregrafie plină de elan. Acesteia i s-au adăugat vocile splendide ale vedetelor bucureştene... un lucru care nu se întîmplă prea des la Iser­lohn : publicul şi scena s-au contopit repede, într-un fluid entuziast, la înăl­ţimea marilor seri artistice. Senzaţia serii au constituit-o aria „Cintă, ţigane“ a lui Tassilo (n.n. interpretată de Ion Dacian), încîntătoarea şi sprintena Liza, a micuţei Constanţa Cîmpeanu, şi elev­ii eseul „Jupan“ (Tony Burach­i). De alt­fel, sunt greu de subliniat aporturile per­sonale din acest bloc bine sudat. Am văzut un ansamblu de stele care ne-a arătat ce înseamnă tradiţia operetei din Bucureşti. Trebuie să le mulţumim • EXCELENTA DEMONSTRAŢIE A GENULUI • VOCILE SPLENDIDE ALE VEDETELOR BUCUREŞTENE AU INCINTAT PUBLICUL DIN ISERLOHN • ARTISTII ROMANI OBLIGA LA SUPERLATIVE «~UN~ ANSAMBLU CARE POATE CONCURA ORICE „MUSICAL" •~SALA~ ȘI SCENA S-AU CONTOPIT INTR-UN FLUID ENTUZIAST • O LECȚIE DE OPERETĂ pere şi talent. Ei nu sînt numai come­dianţi, cîntăreţi sau dansatori, ci artişti complecşi. Reprezentaţia trupei de ope­reta din Bucureşti, condusă de Ion Da­cian (care deţine, de asemenea, unul dintre rolurile principale), a fost magni­fică. Poate ne-am întrecut în superla­tive, dar artiştii români ne obliga la ele : ce mod de prezentare a operetei! Ce lecţie, de asemenea...“. Un alt cotidian belgian „LA DENIERE HEURE“, după ce menţionează că Teatrul de operetă din Bucureşti a reuşit să demonstreze că este posibil­­ să te rea­lizezi în gen (opereta — n.n.) cu condiţia să ai gust, continuă : „Am văzut în fosa orchestrei 30 de muzicanţi evoluînd sub conducerea suplă, atentă şi auto­ritară a lui Constantin Rădulescu, în timp ce, pe scenă, alţi 30 de buni dansatori şi dansatoare, plus tot atîţia corişti, evoluau impecabil. Rolul prin­cipal e interpretat de Valeria Răd­ulescu, o cîntăreaţă expertă, cu vocea bine timbrată, foarte agreabilă, ale cărei calităţi artistice sînt dublate de o fru­museţe, un farmec şi o eleganţă sce­nică de cea mai bună calitate. Parte­nerul ei, contele Cassilo, a fost direc­torul trupei, Ion Dacian, un cîntăreţ recunosut, aplaudat de nenumărate ori, şi să le spunem că am fi foarte feri­ciţi dacă vor trece Iserlohn-ul pe itine­rarul unor turnee din anul viitor. In orice caz, Ion Dacian şi ansamblul său au fost incîntaţi de publicul nostru, aşa cum amatori locali de operetă au fost încîntaţi de vedetele bucureştene. Ii vom revedea în 1970“. In încheierea acestei prime reviste a presei străine, aş vrea să subliniez că aprecierile de care se bucură artiştii români au depăşit, încă de pe acum, cadrul oarecum restrîns al cronicarilor de specialitate. Aseară, domnul H. Mund, directorul Agenţiei de specta­cole şi concerte din Köln, care patronea­ză turneul operetei bucureştene, îmi spunea că a primit noi oferte şi că este gata să organizeze, în anul viitor, spec­tacole cu teatrul nostru de operetă în Franţa, Belgia, Olanda, R. F. a Germa­niei. L-am întrebat pe interlocutorul meu dacă ofertele respective sînt consecinţa afluenţei de spectatori, a aplauzelor pe care le-au primit amba­sadorii români ai operetei.­­• Intr-adevăr, a clipit domnia sa, com­plice. La Clubul sindicatelor din învățămlnt s-a deschis de curând expoziţia Vasile Glieorghe Bud pictorului DISCURI PENTRU STUDIUL LIMBILOR STRĂINE • Pentru a veni în sprijinul acţiunii de modernizare a învăţămintului, ,,Elec­­trecordul” în colaborare cu Editura didactică şi pedagogică au iniţiat, cu cîţiva ani in urmă, acţiunea de editare a unor discuri-anexe­­ la manualele şcolare pentru stu­diul limbilor străine. Zilele trecute, o dată cu apariţia discurilor pentru limbile fran­ceză, engleză şi rusă — clasa a V-a, s-a completat întregul ciclu care cuprinde discuri de la clasa a V-a pînă la a Xll-a (franceză, engleză şi rusă) şi de la clasa a IX-a la clasa a Xll-a (limba germană). MARCEL CARIÉ a căror construcţie, a căror vizualitate, ale căror „racoursiuni“ amintesc de op­tica artei ecranului. Pe de altă parte, în Franţa epocii noastre, se citeşte din ce în ce mai puţin. Cinematograful, ca şi televiziunea, pot suplini în ea­re exclusivitate pentru „Informaţia Bucureştiului f­iecare măsură,în acest neajuns al epo­cii, fie şi prin adaptarea marilor opere, pe ecran. . — Care este — evident, în afară de cinematografie -- arta pe care o frec­ventaţi cu cea mai mare pasiune în ca­litate de... consumator? — Arta spectacolului. Mă pasionează , urmărirea tuturor formelor de spectacol:­­teatrul, muzica, baletul. Acesta este, ca să zic aşa, „mon violon dongres“. NU-mi cheltui timpul liber cîntînd la Vioară după reţeta clasică ci frecventînd spectacolele. Şi trebuie să recunosc că pasiunea îmi este admirabil servită în­tr-un oraș ca Parisul. Dar am uitat să vă spun că de fapt cea­­ mai mare pasiune a mea este vizitarea expozi­ţiilor de pictură.­­- N-aţi avut niciodată tentația unui film despre pictori? — Ba da! Chiar în preajma războiu­lui am scris cu Prévert scenariul unui film despre Van Gogh, pe care — din nenorocire! — n-am putut să-l realizăm. Mai tîrziu, au făcut americanii unul, cel interpretat de Kirk Douglas. Aşa că filmul nostru nici nu s-ar mai pu­tea face azi. Dar am totuşi o idee : există un roman al unui scriitor fran­cez, despre doi studenţi, unul care se ia pe sine însuşi drept Van Gogh iar celălalt, drept Gauguin. Şi ei decid să plece împreună în Polinezia şi să ducă acolo viaţa celor doi pictori. După multe aventuri se îmbarcă ca pasageri clandestini pe un vapor care ajunge în Corsica, dar cei doi se cred în Tahiti... Pe scurt, este o poveste foarte amuzantă, cu multe lucruri ne­prevăzute şi mai cu seamă, în cele din urmă, plină de tandreţe. Aş traduce cu lătţ- ^ plăcere această ^ carte pe ecran. — Este acesta proiectul viitorului dv. film ? Marcel Carné ezită o clipă... — Oamenii de spectacol din ţara mea sunt foarte superstiţioşi. Ei nu-ţi vor vorbi niciodată despre proiectele lor, de frică să nu rateze. Şi eu zic că acesta e un obicei bun... T. Caranfil Serghei Iutkievici-un om de artă plin de proiecte­­ Extragem dintr-un interviu acordat recent, de către cunoscutul regizor so­vietic Serghei Iutkievici, revistei fran­ceze „Cinema 69“ , „în calitate de colaborator al Insti­tutului de istorie a artei și cinema­­tograf­iei, pregătesc o carte despre-. fil­mele shakespeariene ale lui Orson Wel­les. Am terminat, de asemenea, o volu­minoasă carte intitulată „Franţa — ima­gine cu imagine“ unde mi-am strîns toate articolele scrise timp de un sfert de veac în legătură cu această temă, de la prima mea carte despre Max Linder, apărută în 1926, şi pînă la notele despre întîlni­­rile mele cu Picasso, Léger, Matisse, Cocteau, Aragon şi Elsa Triolet. Am terminat, de asemenea, un studiu des­pre toate filmele pe care i le-am con­sacrat lui Lenin. In acelaşi timp, sînt directorul Teatrului Universităţii, unde am pus în scenă un „Ar­tur­o Ui“ care se joacă de trei ani. Mă pregătesc să montez „Falstaff“ şi mai am un pro­iect la care ţin foarte mult : ultima piesă a lui Maiakovski, „Misteria Buff!“. Vreau s-o montez pentru că mi se pare că tot ce-am făcut în cinematograf este „misterie-buff“, „mister“ în sensul consacrat în evul mediu al spectacolu­lui didactico-politic şi „buff“ în cel al excentricităţii. Sînt oameni pe care-i surprinde că eu pot face şi comedii ca Baia, şi tragedii ca Othello şi fil­me despre revoluţie şi despre Lenin. Eu cred totuşi că aici direcţia este uni­tară, este Maiakovski cel care m-a in­fluenţat“. Întrebat ce proiecte are în cinemato­graf, Iutkievici care abia a terminat un film despre o iubire a lui Cehov, avin­­d-o ca protagonistă pe Marina Vlady, a răspuns că pregăteşte un... documen­tar. Dar un documentar despre un mare om de artă : Meyerhold. De cînd s-au mutat In noile apar­tamente contractate prin Oficiul pen­tru construirea de locuinţe proprie­tate personală, respectiv de la 29 august a.c., locatarii blocului I 18 bis din cartierul Titan au bătătorit de nenumărate ori drumurile oficiu­lui şi ale întreprinderii constructoa­re. De ce? Pentru că deficienţele constatate cu prilejul luării în pri­mire a apartamentelor, consemnate în procesul verbal, n-au fost reme­diate nici pînă acum. O.C.L.P.P. îi trimite la constructor, iar constructo­rul... se spală pe mîini, pasîndu-i din nou la oficiu. Nu mai aveţi ni­mic cu noi — li se răspunde. Des­­curcaţi-vă. Aşa s-a ajuns ca în pre­zent subsolul să fie inundat cu apă din cauza instalaţiilor defecte. Aso­ciaţia locatarilor s-a adresat şi re­dacţiei noastre întrebîndu-ne: Ce mal ,mî MOZAIC BUCUREŞTEAN w\\\\\\\\\\\\\\\\\w putem face? Cui sa ne mai adre­sam? cu­­m sa mai batem drumu­rile de la oficiu la constructor şi re­tur? Drept răspuns, la rindul nos­tru adresăm Oficiului pentru con­struirea de locuinţe proprietate per­sonală întrebările puse. Poate se va găsi vreo soluţie să scutească pe oa­meni de drumuri şi să nu mai fie lăsaţi să se descurce singuri.| g I I I 1 Disputa Cine are prioritate? Autocamionul Bucegi (21-B-6288) sau turismul Fiat (3-B-8669) ? Minute în şir, cei doi şoferi au blocat, zilele trecute, strada dr. Staicovici, nereuşind să-şi demonstreze nici unul dreptatea, în pofida “argu­mentelor“ folosite, care de care mai... colorate. Sugerăm serviciului circula­ţiei din I.M.M.B. să lămurească, totuşi, „diferendul“. Nu de alta, dar spec­tatorii sînt dornici să afle „rezultatul“ final... Redaţi-ne Apelul ni-l adresează 20 de fami­lii de pe str. Dristor şi Andrieşescu. Despre ce e vorba? Pe str. Dristor, la nr. 28 s-a instalat în luna mai a.c. un atelier cu profil metalurgic. Cîţiva muncitori, începînd de la o­­rele 7 şi pînă la 20 (chiar mai tîrziu, întrucît se efectuează multe lucrări particulare) produc un zgomot asurzitor utilizînd ciocane, aparate de sudură, compresoare de vopsit, po­­lizoare de şlefuit, aparat de tăiat liniştea, tablă, nicovale, maşini de găurit etc. Rugăm sa ne Înţelegeţi şi să ne ajutaţi salvîndu-ne cit de cît liniştea — ne scriu locatarii respectivi. Intr-adevăr situaţia e aşa cum o descriu locatarii. A devenit de ne­suportat şi, Întrucît după cit se pare, atelierul şi-a început activitatea fără o autorizaţie eliberată de forurile de resort, ar fi cazu­l ca organul local, respectiv Consiliul popular al secto­rului 4, să analizeze rugămintea locatarilor şi să le redea liniştea pe care o solicită cu insistenţă. BBirrrrririi­ ALIZUNA — premieră — (Silvia Po­povici, Lazăr Vrabie) — Teatrul naţio­nal „I. L. Caragiale“, sala Comedia tel. 14.71.71, ora 20. PĂRINŢII TERIBILI (Tanţi Cocea, In­na Săchiţeanu, Gdo Barton) — Teatrul naţional „I. L. Caragiale“, sala Studio, tel. .15.15.53, ora 20. VITEAZUL (Victor Rebengiuc, Petre Gheorghiu, Fory Etterle) — Teatrul „Lu­cia Sturdza Bulandra“, tel 14.60.60, ora 20.SFÎNTUL MITICA BLAJINU (Ștefan Ciobotăraşu, Marcela Rusu, Toma Cara­­eiu) — Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, sala Studio, tel. 12.44.16, ora 20.. IERTAREA (Eugenia Popovici, Leopol­dina Bălănuţă, Dumitru Furdui) — Tea­trul Mic, tel. 15.65.88, ora 20. VIJELIE ÎN CRENGILE DE SASSA­FRAS (Dan Nicolae, Camelia Zorlescu, Lili Nica Dumitrescu) — Teatrul „C. I. Nottara“, sala Magheru, tel. 15.93.02, ora 19.30. ENIGMATICA DOAMNA „M“ (Migri Avram Nicolau, Vai BănduleSCU, Al. Cio­­naru) — Teatrul „C. I. Nottara“, sala Studio, ora 20. VISUL UNEI NOPŢI DE IARNA Teatrul Giuleşti, tel. 18.04.85, ora 19.30. ELEFĂNŢELUL CURIOS — Teatrul Ţăndărică, sala Victoriei, tel. 15.23.77, ora 17. CĂLUŢUL COCOŞAT — Teatrul Ţăn­dărică, sala din str. Academiei, telefon 16.14.92, ora 17. NICNIC (M. Albulescu, Sanda Tom­a, Iurie Darie) — Teatrul de comedie, tel. 16.64.60, ora 20. CAFEAUA CU LAPTE DE ADIO — Teatrul „C. Tănase“, sala Savoy, telefon 15.56.78, ora 19.30. FEMEI, FEMEI, FEMEI — Teatrul „C. Tănase“, sala din cal. Victoriei 174, tel. 15.04.18, ora 19. 10. cinema PREMIERS CORABIA NEBUNILOR (ambele serii) — Patria (11.86.25) — 9, 12, 15, 18, 21 . Sala Palatului (15.73.72) — 17, 20.30. PARIA — Luceateiul (15.87.67) — 9, 11,15, 13.30, 16, 18 30. 21. Bucu­rști (15.1­54) — 8.30, 11, 13.30, 18, 18.30. 31 . Favorit (Drumul Taberei) — 10, ÎS, 15.30, 18. 20.30. LUPII ALBI — Republica (11.03.72) — 8.15, 10.45, 13.15, 16, 18.45, 21.15. MY FAIR LADY — Central (14.12.24) — 9.30, 13, 16.30. 20. ULTIMA LUNA DE TOAMNA — Union (13.49.04) - 20 30. O NOAPTE FURTUNOASA — Munca (21.50.97) — 20. LA NORD PRIN NORD-VEST - Festi­val (15.63.84) — 8.30, 11.30, 14.30, 17.30, 20.30. O CHESTIUNE DE ONOARE — Cotro­ceni (13.62.56) — 16.30, 18 . Viitorul (11.48.03) — 18. 20.30. TINERETE FARA BATRINETE - Vi­itorul (11.48.03) — 15.30. GIOCONDA FARA SURIS — Rahova (23.91.00) — 20.30. TIGRUL — Lumina (16.23.35) — 0.30—16 în continuare, 18.30, 20.45. Drumul Sării (3128.13) — 15, 17.30, 20. MARATON — BUZesti (15.62.79) — 15 30, 18, 20.30. CREOLA, OCHII TI ARD CA FLACARA - Munca (21.50.97) - 10. 18 . Rahova (23.91.00) — 15.30. IN A TRAI PENTRU A TRAI — Union (13.49.04) — 15.30. 18. VIRSTA INGRATA - Lira (31.71.71) — 15.30, 18. 20.15. DRAGOSTE LA LAS VEGAS — Unirea (17.10.21) — 18. 20.15. Flacăra (21.35.40) - 18. 20.30. ARUNCATI BANCA IN AER - Doina (16.35.38) — 11.30, 13.45, 18. 18,15, 20.30. CIMARON , VIRSTA INGRATA — Da­cia (16.26.10) — 8.45—19.30 în continuare. ICONOSTAS - Unirea (17.10.21) -15.30. MEMENTO — Cotroceni (13.62.56) — 20.30. CONTESA COSEL — Moșilor (12.52.93) — 15.30, 19. armata codobaturilor din nou IN LUPTA — Flacăra (21.35.40) — 15.30 SOARELE VAGABONZILOR — Giulești (17.55.46) - 15.30, 18, 20.30; Volga (11.91.26) — 9.15—16 în continuare, 18.15, 20 30. AM DOUA MAME SI DOI TATI - Vi­tán (21.39.82) — 20.30. OMUL MOMENTULUI - Vitán (21.39 82) — 15.30, 18; Pacea (31.32.52) — 15.45, 18, 20.15. CAVALERII AERULUI — Ferentari (23.17.50) — 15.30, 18, 20.15. LOVITURA PUTERNICA - Progresul (23.94.10) - 20.30. OMUL CU ORDIN DE REPARTITIE — Popular (85.15.17) — 20.30; SHERLOCK HOLMES — Popular (35.15.17) — 15.30, 18. UN GLONTE PENTRU GENERAL — Bucegi (17.05.47) — 9, 11.15, 13.30, 15.45, 18.15, 20.45; Miorita (14.27.14) — 9 30, 12, 15.30, 18, 20.30; Arta (21.31.86) — »—15.45 In continuare, 18. 20 30. MONDO­CANE — Timpuri Noi (15.61.10) — 9.15, 12.30, 16, 19.30. OMUL, ORGOLIUL, VENDETTA — Au­rora (35.04.16) - 9, 11 15, 13 30, 16, 18,15. 20.30. Modern (28.71.01) — 10, 13, 16, 16.15, 20.30 OMUL CARE VALORA MILIARDE — victoria (16 20 79) — 9, 11.15, 13 30, 18, 16.30, 20.45; Griviţa (1) 08.58) - 0, 11.15, 13.30, 18. 18 15. 20.30; Meloidia (12.08 88) - 9, 11.15, 13.30, 18. 18 30. 20 45; Flamura (23.07.40) - 9, 11.15, 13.30, 16. 18.15. 20 30. SECVENŢA 18.00 Buletin de ştiri. 18.05 Studioul şcolarilor. Inscrip­ţii bihorene. 18.30 Muzică populară. 18.45 Criterii. Arte frumoase. 19.00 Tele-universitatea. Ciclul „în lumea atomului“. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Actualitatea economică. 20.20 Film artistic „Nu se ştie niciodată“ — coproducţie franco­­italianâ. 21.55 Reflector. 22.15 Mult­e dulce şi frumoasă. Emisiune de limbă română de conf. dr. Sorin Stati. 22.30 Varietăţi pe peliculă. 22.55 Telejurnalul de noapte şi buletinul meteorologic. 23.10 închiderea emisiunii. ANGELICA SI SULTANUL — Feroviar (16.22.73) — 8.30, 11, 13.30, 16, 18.30, 21 ; Excelsior (18.10 88) — 9.45, 12.18, 14 45, 17,15, 20; Floreasca (33 29 71) — 9. 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20 30; Gloria (22.44 01) -9, 11.15, 13 30, 16, 18.15, 20.30; lomis (21.49.46) — 9, 11.15, 15.45, 18.15, 20.30; ADIO, GRINGO 1 — Cringași (17.38.81) - 15 30. 18. 20.15. COMISARUL »X“ ȘI BANDA 1.THE1 C1INI VERZI" - Înfrățirea Intre popoare (17.3184) — 15. IMS. 20. Progresul (23.94.10); 15.30. 18. Cosmos (35.19.15) — 15.30. 18. 20.15. I.C.P.R.-OL­TRICE - GROPILE RĂMÎN Pe la începutul acestui an, timp de aproape două săptămîni, două agregate de preparat asfalt şi cîţiva muncitori de la între­prinderea de drumuri şi poduri au­ lucrat la repararea străzii Logofăt Luca Stroici — traseul Galaţi — str. Speranţei, deterio­rată în timpul iernii. Viteza de lucru? Aproximativ un metru pătrat asfalt de om pe... zi. Cît priveşte calitatea reparaţiilor... Denivelările au rămas aproape la fel ca mai înainte, adăugîndu-li­­se acum şi cele două gropi (as­falt scos şi nepus la loc) lăsate în mijlocul străzii, autovehicu­lele fiind nevoite să facă adevă­rate slalomuri pentru a le evita. O iarnă a trecut, alta bate la uşă, dar pe această stradă ,,re­parată“, gropile au rămas. Multă perseverenţă mai are I.D.P.R.

Next